Jurnalul lui nicole 1 29 decembrie 2200

Hopa! gândi imediat Nicole. E vorba despre ceva important... N-am mai lăsat până acum copiii singuri în apartament.

Brusc, deveni foarte îngrijorată pentru siguranţa lor.

— Scuzaţi-mă, domnule Vultur. Copiii vor fi la adă­post aici? Vreau să spun, nu vor avea vizitatori aparte sau ceva în genul ăsta...?

— Nu, doamnă Wakefield, răspunse degajat Vulturul. Vă dau cuvântul meu că nimic nu-i va tulbura pe copiii dumneavoastră.

În vestibul, când cei trei oameni începură să-şi pună costumele spaţiale, Vulturul îi opri.

— Nu-i nevoie. Aseară am reconfigurat această parte a sectorului. Am sigilat holul chiar înainte de joncţiune şi am transformat toată zona într-un habitat precum cel terestru. Veţi putea folosi sala de conferinţe fără să vă puneţi o îmbrăcăminte specială.

De îndată ce se aşezară în marea sală de conferinţe, Vulturul începu să vorbească:

— Încă de la prima întâlnire, m-aţi întrebat în mod repetat ce căutaţi aici, iar eu nu v-am răspuns direct. Acum după încheierea ultimului vostru set de teste de somn - cu succes, pot să adaug -, am fost împuternicit să vă informez despre etapa următoare a misiunii. De asemenea, am primit permisiunea să vă spun câte ceva despre mine. După cum aţi bănuit cu toţii, nu sunt o făptură vie - cel puţin nu după definiţia voastră. Am fost creat de inteligenţa care guver­nează Baza de Tranzit, pentru a vă pune la curent cu anumite subiecte delicate. Primele noastre observaţii privi­toare la comportamentul vostru au indicat o reţinere de a interacţiona cu glasurile imateriale. Deja se hotărâse crearea mea, sau a ceva similar, ca emisar pentru familie când dumneavoastră, domnule Wakefield, aproape că aţi cauzat un haos grav în acest sector, încercând să faceţi o vizită neprogramată şi neautorizată la Modulul Admi­nistrativ. Apariţia mea la acea vreme a fost destinată să împiedice continuarea comportamentului nedisciplinat. După un moment de ezitare, Vulturul continuă:

— Acum am intrat în cea mai importantă perioadă a şederii voastre aici. Nava spaţială pe care o numiţi Rama se află la Hangar, unde este supusă unor renovări şi reproiec­tări tehnice majore. Voi, oamenii, veţi lua parte la acest proces de reproiectare, căci unii dintre voi se vor întoarce cu Rama în sistemul solar din care aţi venit.

Richard şi Nicole dădură să-l întrerupă.

— Lăsaţi-mă să termin, spuse Vulturul. Expunerea mi-a fost pregătită cu mare grijă, astfel încât să răspundă întrebărilor voastre anticipate.

Extraterestrul om-pasăre se uită la fiecare dintre cei trei oameni din jurul mesei înainte de a continua într-un ritm mai lent.

— Remarcaţi că n-am spus că vă veţi întoarce pe Pământ. Dacă planul reuşeşte, aceia dintre voi care se vor întoarce vor interacţiona cu alte fiinţe omeneşti din sis­temul solar din care proveniţi, dar nu de pe planeta voastră de origine. Numai dacă se va impune o abatere de la planul de bază vă veţi întoarce chiar pe Pământ.

Remarcaţi, de asemenea, că numai unii dintre voi se vor întoarce. Doamnă Wakefield, dumneavoastră veţi călă­tori cu siguranţă din nou în Rama. Asta este una din con­strângerile pe care le impunem misiunii. Vă vom lăsa pe dumneavoastră şi pe restul familiei să hotărâţi cine vă va însoţi în călătorie. Puteţi pleca singură, dacă vreţi, lăsându-i pe ceilalţi aici la Baza de Tranzit, sau îi puteţi lua pe unii dintre ei. Oricum, nu puteţi călători toţi în Rama. Cel puţin o pereche de reproducere trebuie să rămână aici, la Baza de Tranzit, pentru a ne furniza date pentru enciclopedia noas­tră, în eventualitatea, puţin probabilă, că misiunea de întoarcere eşuează.

Principalul scop al Bazei de Tranzit este catalogarea formelor de viaţă din această parte a galaxiei. Prioritatea maximă o au formele de viaţă care au început să călătorească pe cont propriu în spaţiu, iar descrierile noastre enciclope­dice ne cer să adunăm volume mari de date despre fiecare călător cosmic în parte. Pentru realizarea acestei sarcini, am elaborat, de-a lungul a sute de mii de ani de-ai voştri, o metodă de colectare a acestor date care reduce probabili­tatea unei intruziuni catastrofale în tiparul evolutiv al călă­torilor interplanetari, mărind totodată probabilitatea obţi­nerii datelor vitale de către noi.

Abordarea de bază implică trimiterea de nave spaţiale de observaţie în misiuni de recunoaştere, în speranţa de a-i atrage la noi pe călătorii cosmici pentru a fi identificaţi şi catalogaţi. Ulterior, alte nave sunt trimise la aceeaşi ţintă, mai întâi să extindă gradul de interacţiune, şi în cele din urmă să captureze un grup reprezentativ al speciei de călători spaţiali, astfel încât să poată fi efectuate observaţii detaliate şi pe termen lung într-un mediu la alegerea noastră. Vulturul se opri. Mintea şi inima lui Nicole goneau într-un ritm infernal. Avea atâtea întrebări! De ce fusese tocmai ea selectată să se întoarcă? Şi ce voise Vulturul să spună prin cuvântul „capturaţi”? Înţelegea el că acel cuvânt era interpretat, de obicei, într-un mod ostil? De ce...

— Cred că am înţeles cea mai mare parte din ceea ce aţi spus, rosti Richard, dar aţi omis câteva informaţii cru­ciale. De ce adunaţi toate aceste date despre speciile care călătoresc prin cosmos?

Vulturul zâmbi.

— În relaţia informaţiilor noastre există trei niveluri de bază. Accesul la fiecare nivel al unui individ sau specii este permis sau refuzat pe baza unui set de criterii stabilite. Prin afirmaţiile mele anterioare v-am oferit, ca reprezentaţi ai speciei voastre, informaţii de Nivelul 2. Este un omagiu adus inteligenţei dumneavoastră faptul că întrebarea urmăreşte un răspuns care este clasificat de Nivelul 3.

— Toată această bolboroseală vrea să însemne că nu aveţi de gând să ne răspundeţi? râse nervos Richard.

Vulturul aprobă din cap.

— Vreţi să ne spuneţi de ce numai mie mi se cere să fac voiajul de întoarcere? întrebă Nicole.

— Există multe motive. În primul rând, credem că sunteţi cea mai potrivită din punct de vedere fizic pentru călătoria de întoarcere. Datele noastre mai indică şi faptul că însuşirile dumneavoastră superioare de a comunica vor fi de nepreţuit după ce faza de capturare va fi încheiată.

Mai există şi alte considerente, dar acestea două sunt cele mai importante.

— Când vom pleca? întrebă Richard.

— Asta nu este sigur. O parte a programului depinde de voi. Vă vom anunţa când va fi stabilită o dată precisă pentru plecare. Totuşi, vă voi spune că asta va fi aproape sigur în mai puţin de patru luni de-ale voastre.