Libre internationale de moldova institut de recherches philologiques et interculturelles

Mots-cles : poïétique, faire créateur, conduite créatrice, travail du moi profond, écriture intimiste.
Alexandru BOHANŢOV, maître de conf., dr., ULIM.

Filmul documentar „Podul de flori” de Thomas Ciulei: o abordare hermeneutică.

Chiar de la lansarea sa, în anul 2008, documentarul cunoscutului regizor român a beneficiat de aprecierile cele mai elogioase: „o capodoperă” (Valerian Sava), „Nu rataţi Podul de flori – după gustul meu, cel mai bun film al lui Thomas Ciulei şi unul dintre cele mai bune documentare româneşti făcute vreodată!” (îndemnul aparţine regretatului critic cinematografic Alex. Leo Şerban.

S-a vehiculat ideea că Podul de flori este un „fals documentar”, întrucât în naraţiunea filmică despre familia Arhir din comuna Acui, raionul Cantemir, imaginile unei realităţi amare (mama munceşte la negru în Italia, în vreme ce soţul Constantin îşi creşte singur cele două fiice şi fiul mai mic) se împletesc cu elemente de ficţiune. Astfel, cu acordul protagoniştilor, aceste „personaje reale” sunt puse în situaţia de a-şi interpreta propriile roluri, camera de luat vederi urmărind discret, pe viu, cele mai semnificative momente din viaţa lor cotidiană: în curtea casei, în timpul lecţiilor, la masă etc.

Prin recompunerea scenelor filmate, regizorul ne oferă posibilitatea să vizionăm o poveste audiovizuală „ruptă din viaţă”. Oricum, acest documentar suscită un demers hermeneutic complex, pornind chiar de la titlul său incitant, mai puţin obişnuit, continuând cu tentativa de a-l încadra într-o specie anume a filmului de nonficţiune ş.a.m.d. Comunicarea propriu-zisă va fi însoţită de prezentarea unor secvenţe din documentarul Podul de flori.

Cuvinte-cheie: film documentar, tema migraţiei, realitate şi ficţiune, personaje reale, portret de familie.
Ana BONDARENCO, prof. univ., dr. hab., USM.

L’interculturel et la constance ininterrompue de l’identité nationale dans le contexte de la mondialisation.

La relation entre l’interculturel et l’identité nationale est conçue comme problème du Moi, du soi-même et du soi-même de l’Autre, de la rencontre de deux ou plusieurs cultures différentes dans le même espace social, de l’acceptation ou de l’inacceptation de l’Autre. C’est pourquoi, nous nous sommes fixé pour objectif d’examiner cette relation, son impact sur l’identité d’accueil, d’une part, et sur l’identité de l’émigré, d’autre part, en nous appuyant sur le rôle du temps dans l’interaction entre la constance et la variabilité de l’identité, sur la dimension quantitative et qualitative de l’entité analysée.

La complexité de l’identité réside dans plusieurs facteurs, dont l’un serait celui de persistance de la constance et de la variabilité dans sa structure. C’est le temps qui démontre, avant tout, la continuité de la permanence dans le temps de la constance et la coexistence des deux composantes, invariable et variable de l’identité. Les deux caractéristiques de l’identité, celle de l’invariabilité et celle de la variabilité se rapportent aussi à la dimension quantitative et qualitative de l’identité.

La mondialisation porte atteinte à l’identité personnelle aussi bien qu’à celle nationale, en apportant des changements aux deux dimensions de l’identité. Elle est parvenue à effacer, voire à déloger nombre de valeurs pratiquées et enracinées en nous, elle a transformé la valeur suprême de l’identité personnelle, celle de l’humain, en installant des pratiques, des propriétés, dans notre Moi, incompatibles avec le genre humain. Elle a modifié notre manière d’agir, d’interagir et de réagir.

Mots-clés : identité nationale, acceptation de l’autre, identité de l’émigré, le temps, variabilité / invariabilité.
Elena BONDARENCO, maître de conf., dr., Université d’État de la Cinématographie « Serghei Gherasimov », Roussie.

Герменевтика искусства и современных масс-медиа: об антропоцентризме смыслов и кризисе контекстов.

В статье раскрыты проблемы герменевтики искусства применительно к современным масс-медиа, которые не функционируют вне эстетических аспектов восприятия. В системе масс-медиа внимание сосредоточено на экранных искусствах (кинематограф, телевидение, видео), которые по своей природе антропоцентричны. В основе языка экрана лежит ярко выраженный антропоцентризм; условные единицы экранного языка – кадр, экранное время, экранное пространство – изначально содержат в своей структуре базовые отсылки к восприятию человека как центра и основы художественного мира. Это можно трактовать двояко: как следствие антропоцентричности всей системы искусств, которая изначально существует как способ познания человеком окружающего мира, или как метод сознательного исследования мира через антропоцентризм, рассматриваемый как способ отражения реальности на экране. Отметим, что эволюция искусства на основе технического прогресса приводит нас к все более и более скрытым и зашифрованным формам образования смысла, где для восприятия и интерпретации медиатекстов (в особенности художественных) приходится применять различные системы герменевтического анализа. Для дешифровки смысла (комплекса смыслов) современного фильма (или телепередачи, или видеосюжета, размещенного в интернете) ведущую роль начинают играть контексты – атмосфера, детали, жанр, стилевое направление, контексты восприятия. Однако к настоящему времени мы наблюдаем кризис контекстов – вследствие возникновения нового типа культуры (которую называют «электронной» или «цифровой») влияние контекстов оказывается «свернутым» или скрытым настолько, что художественная реальность воспринимается как часть физической реальности, вне знаковой и символической сути образов.

Ключевые слова: герменевтика искусства, экранные искусства, кризис контекстов, электронная культура, антропоцентризм.
Adrian BRUNELLO, maître assistant, dr., Université « Apollonia », Iasi, Roumanie.

Multicultural Issues in 20^th Century American Literature.

The purpose of this article is to analyze some of the multicultural issues pertaining to the 20th century American literature. Multiculturalism represents a political and philosophical ideology which spread back in the beginning of the 20th century as a means of “voicing” the need to deal with the ethnic and cultural diversity of nations. It started as an official policy and afterwards became a major interest for writers, especially those belonging to specific ethnic groups. The idea of multiculturalism interfered with other social and political issues, such as the feminist orientation, contributing to the development of distinct cultural identities.

Multicultural American literature resonates with the hopes and fears of the whole of the American history and reflects the rich complexity and variety of the American experience. The confusion over identity, identity particularly centered on ethnicity and gender, informs, complicates and enriches literature.

The present article seeks to reflect these multicultural issues that appear in the 20th century American literature with the help of three important writers from this period: Bernard Malamud with his work “The Magic Barrel”, Alice Walker with her short story “Everyday Use” and William Faulkner with his story “Barn Burning”.

Keywords: multiculturalism, American literature, American culture, American identity, American life.
Victoria BULICANU, chargé de cours, dr., ULIM.

Mass-media din Republica Moldova – outsider critic sau actor politic de facto?

Circumstanţele activităţii presei moldoveneşti, ori tocmai această sintagmă ni se pare a fi cea mai potrivită caracterizantă a situaţiei în care mass-media, sunt nevoite să jongleze între interesele politice şi cele financiare (tot mai frecvent acestea coincid în societatea moldovenească la etapa dată a tranziţiei), denotă o amplă preocupare pentru protecţia intereselor de partid şi a celor care le conduc şi un vag interes pentru promovarea adevăratelor valori europene vizavi de libertatea cuvântului şi a mass-media, în general. Conform unui raport întitulat Freedom of the Press, dat publicităţii relativ recent, presa moldovenească rămâne a fi doar parţial liberă, alături de alte 67 state ale lumii. De remarcat că un astfel de calificativ presa moldovenească a primit în ultimii ani aproape de fiecare dată. În acest context, apare necesitatea aprecierii poziţionării presei din Republica Moldova în raport cu presa din Occident, care, în mod tradiţional, dintotdeauna, a fost recunoscută pe plan internaţional ca valoare, influenţă, seriozitate şi eficacitate. Se ştie că tocmai calitatea Republicii Moldova de stat independent, obţinută relativ recent, ar trebui să determine o abordare mai atentă şi mai pătrunzătoare asupra metodelor utilizate în procesul de creare de condiţii adecvate de activitate a mass-media moldoveneşti.

Cuvinte-cheie: libertatea presei, practica anglo-saxonă, mesaj politic, cultura politică, influenţa mediatică, legislaţia mass – media, media comerciale.
Oana BUZEA, chargé de cours, dr., Université « Spiru Haret », Bucarest, Roumanie.

Idioms and Idiomacity.

It is a fact that vocabulary has become the neglected area of language study. One main reason of this article is the trial to move the study of idioms firmly out of the domain of the phrase and the sentence into a consideration of the function of idioms in the contexts of communication. This enables an exploration of the roles and functions of idioms in texts and discourses, both spoken and written, understanding the role of idiomatic expressions in the construction of interpersonal meanings, in the formation of coherent text, and in the creation of the stylistic effect.

This article draws attention to the variety of multiword expressions identified as idioms as well as to the concept of idiomaticity.

Keywords: idioms, idiomaticity, discourse, communication, vocabulary, multiword expressions, semantics.
Mariana-Diana CÂŞLARU, dr., Université « Apollonia », Iasi, Roumanie.

Les variations du transfert positif dans interlangue.

Apprendre une langue signifie exploiter, plus ou moins consciemment, l’espace de la proximité du système linguistique cible avec d’autres langues. Cette proximité encourage des transferts entre les systèmes linguistiques qui acquièrent une valeur positive ou négative à l’intérieur de l’interlangue vue comme le troisième système linguistique développé par l’apprenant, différent à la fois de la langue source et de la langue cible.

Notre étude saisit plusieurs moments de l’interlangue de nos sujets, dans un intervalle d’une année, ce qui nous permet de faire des analyses diachroniques, dans le but de mieux saisir la manière dont le transfert positif se concrétise et varie à l’intérieur de la langue de l’apprenant.

Mots-clés : transfert positif, interlangue, proximité des langues, langues romanes, variation intra-interlangue, variation inter-interlangue.
Tamara CEBAN, maître de conf., dr.,  Université « Spiru Haret », Bucarest, Roumanie.

La traduction de certains traits du français familier en patois du Banat chez Paul Miclau.

Généralement, la traduction dans une autre langue peut être considérée comme une nouvelle création de sens, une nouvelle interprétation. C’est justement le cas de la traduction du volume Roumains déracinés du français en roumain, faite par Paul Miclau. L’auteur-traducteur a beaucoup réfléchi sur la problématique de la traduction en roumain de certains traits de français familier parce que ces termes n’ont pas d’équivalent en roumain. C’est pourquoi, il lui est venu le réflexe de recourir au patois du Banat, qui d’ailleurs, lui était très connu. On peut donc cataloguer les mots banatois comme des mots de couleur locale, mais qui pour l’auteur-traducteur sont des termes qui lui rappellent un retour à son être.

Roumains déracinés est un roman dont on décrit une histoire effrayante d’une famille de paysans roumains de Banat qui a été disloquée d’une province à l’autre dans des conditions féroces pendant la période communiste. D’autre part, c’est une sorte de roman autobiographique où l’auteur décrit le cadre de son existence.

Notre analyse portera sur la traduction des termes banatois utilisés dans Dislocații que nous allons illustrés par zones d’intérêt, c’est-à-dire, occupations, manifestations humaines, plantes, objets, etc.

Mots-clés : traduction, français familier, patois banatien, zones d’intérêt, sens, possibilités de traduction.
Natalia CELPAN-PATIC, chargé de cours, drt., UPS « Ion Creangă ».

L’interprétation des relations spatiales entre les verbes de déplacement et leurs prépositions dans une perspective interculturelle.

L’herméneutique interculturelle pose la question comment comprendre les étrangers. Cela suppose un dialogue entre les cultures, ce qui touche aussi les langues qui viennent en contact. Dans ce contexte nous voudrions contribuer à ce dialogue par une étude sémantico-syntaxique contrastive (roumain-français). Le but de cette modeste recherche est de faire une étude des structures avec les verbes de mouvement en français et en roumain ; et notamment de voir quelles sont les possibilités combinatoires de ces verbes avec les prépositions locatives. Nous allons nous concentrer sur la relation entre ces verbes et les prépositions de lieu, ce qui pourrait modifier l'interprétation des propositions.

Tout d'abord, pour montrer le lien étroit entre les prépositions spatiales et les verbes de mouvement, il faut partir de la distinction entre les verbes de mouvement et de déplacement. En effet, la sémantique de déplacement et de localisation dans l'espace réside dans la relation qui unit les divers éléments de la phrase, comme, par exemple, les verbes et les prépositions. En relation avec les verbes de déplacement les prépositions de lieu supposent un changement de lieu, tandis que le mouvement implique plutôt un changement de position.

Nous allons essayer aussi de voir quelles sont les principales prépositions utilisées avec les verbes de mouvement dans les deux langues: la/à, în/en, pe/sur, din/de, de la/de, de pe/de, până la/à, jusqu’à, etc., pour mettre en évidence les fonctions syntaxiques des toponymes verbaux postposés. Nous présenterons l’analyse sémantico-syntaxique de ces types d'objets, en mettant l'accent sur les rôles thématiques qu'ils remplissent, en termes de la théorie localiste. À partir d'exemples littéraires, nous essayerons d'établir les similitudes et les différences entre ces types de structures syntaxiques des deux langues. Nous n’allons pas négliger toute tentative de classer ces types de verbes et leurs prépositions. Nous allons également évoquer la grammaticalisation de certains verbes de mouvement.

Mots-clés : analyse contrastive, verbe de mouvement, verbe de déplacement, préposition locative, structure syntaxique, toponyme, actant.

Mihaela CHAPELAN, maître de conf., dr.,  Université « Spiru Haret », Bucarest, Roumanie.

Investissements et désinvestissements herméneutiques de l’auteur.

La notion d’auteur, qui semble de nos jours comme indispensable et, par conséquent comme allant de soi, est en réalité l’une des plus controversées et, partant, des plus productives de la théorie littéraire. L’histoire du concept d’auteur devrait logiquement et idéalement se confondre avec celle de l’histoire de la littérature, pourtant on ne peut pas mettre le signe d’égalité entre l’apparition des premières œuvres littéraires et la prise de conscience de leur création par des individus humains qui auraient sur elles des droits de propriété, furent-ils uniquement symboliques.

L’article se propose de retracer les grandes étapes de l’émergence et de l’évolution de ce concept, en mettant en discussion plus particulièrement les phénomènes d’investissements ou de désinvestissements herméneutiques qui ont accompagné sa cristallisation.

Une place à part sera accordée à la déconstruction de cette notion opérée au XX^e siècle notamment par Roland Barthes, Michel Foucault et les New Critics américains, mais également à la perspective pragmatique qui, tout en prenant compte de ces évolutions théoriques, tente de réintégrer l’auteur dans le dispositif communicationnel de l’œuvre.

Mots-clés : herméneutique littéraire, auteur, thèse intentionnaliste / «erreur intentionnelle », perspective pragmatique.
Alexei CHIRDEACHIN, maître de conf., dr., ULIM.

Abordări hermeneutice în didactica limbilor-culturi: aspectul oral (în baza materialului limbii engleze).

Hermeneutica reprezentând metodologia interpretării și înțelegerii textului joacă un rol important în glotodidactică. Pe de o parte, ea asigură utilizarea limbii studiate ca instrument de rezolvare a altor probleme, nu ca scop în sine, ceea ce creează o atmosferă benefică pentru declanșarea activităților cognitiv-logice necesare în vederea formării cunoștințelor în baza informației cu ajutorul înțelegerii logice la nivel de cunoaștere și comprehensiune, a transformării acestora în abilități prin intermediul aplicării practice la nivel de aplicare, și a transformării celor din urmă în deprinderi prin automatizarea abilităților formate și integrării lor în sistemul individual existent de cunoștințe, abilități și deprinderi, marcând astfel formarea competențelor comunicative. Pe de altă parte, a învăța o limbă înseamnă și a învăța aspectul socio-cultural al vieții poporului vorbitor de limbă în cauză, ceea ce permite de a înțelege mai bine o secvență textuală sau alta, dar și diferite feluri de exprimare, și de a utiliza limba studiată la un nivel profesionist net superior. În această ordine de idei, în lucrare sunt abordate probleme de utilizare hermeneuticii în didactica limbilor-culturi sub aspect de formare și dezvoltare a competențelor comunicative la nivel oral (în baza materialului limbii engleze).

Cuvinte-cheie: hermeneutica, glotodidactică, cunoștințe, abilități, deprinderi, competențe comunicative, limbă-cultură.
Angela CHIRIŢĂ, maître de conf., dr., ULIM, Marius CHIRIȚĂ, étudiant ULIM.

Retos de la hermenéutica y comprensión instantánea inter- e intralengual en la interpretación simultánea.

Desde su aparición, la hermenéutica ha levantado y sigue levantando múltiples interrogativos para la investigación académica. “Hundiendo sus raíces en la Fenomenología de Husserl y en el vitalismo nietzscheano aparece en el siglo XX y tiene como máximos exponentes a H. G. Gadamer, M. Heidegger, L. Pareyson y P. Ricoeur. “Significa que alguna cosa se vuelve comprensible o se lleva a la comprensión”. “La Hermenéutica es interpretar, declarar, anunciar, esclarecer y por ultimo traducir”. Enfocando estas y otras tesis, el artículo se centra también en los problemas que plantea la hermenéutica de la traducción en general y la simultánea en particular, tanto de orden léxico-semántico, gramatical, sintáctico como de índole pragmática y cultural.

Palabras clave: hermenéutica comprehensión, interlengual, intralengual, interpretación, técnica y estrategia de traducción.
Valentin CIJACOVSCHI, dr. hab., prof. univ., ULIM.

Aspects of Foundations of Synergetics in Linguistics.

Synergetic linguistics belongs to the most productive and interesting research branches of modern approaches to language. It is the interdisciplinary study of systems in transformation with an emphasis on total system behavior. Synergetic linguistics considers language as a self-organizing and self-regulating system (Köhler 1986, 2005), which dynamically adapts to the changing needs of a given language community. Synergetic linguistics has been developed with the aim to integrate the separated laws and hypotheses which have been found so far into a complex model not only to describe the emergence and development of linguistic elements, structures, and properties, but also to explain them in terms of a process similar to biological evolution. The application of methods of synergetic linguistics has already shown its results and advantages. An explanation of existence, properties and changes of languages is impossible without the analysis of the interdependence of structure and functions.

Keywords: systems in transformation, interdependence of structures and functions, synergetic linguistics.

Laura CIUBOTARAȘU PRICOP, dr., Université « Al.I.Cuza » Iasi, Roumanie.

Etică și comunicare în procesele deliberative. Proiectul utilitarist.

Prin comunicare deliberativă poate să se înțeleagă un tip particular de comunicare, performantă în spațiul public democrat, care implică participarea la actul comunicării a mai multor indivizi/persoane pe o temă în jurul căreia apar polarizări, interese divergente, dileme, conflicte. Scopul comunicării de tip deliberativ ar fi acela ca participanții să ajungă la un consens/compromis în procesul de luare a deciziei de acțiune. Macro-contextul comunicării e furnizat de libertățile și constrângerile impuse de societate și stat și ca o condiție de posibilitate a oricărui tip de democrație, implicarea societății civile în procesele de luare a deciziei prin deliberări publice și, ca o consecință directă, acceptarea sistemelor diferite de valori, egalitatea în drepturi a tuturor participanților la actul de luare a deciziei, libertatea de expresie, respectarea drepturilor omului. Iar la nivelul strict al comunicării respectarea tuturor normelor de comunicare prin evitarea argumentărilor falacioase, manipulative. Elementele care definesc, conturează o soluție cu intenția de a fi pusă în practică și particularizează astfel comunicarea în procesele deliberative pot fi restrânse la două categorii: raționalitatea comunicativă și concepția asupra binelui comun.

Scopul acestei lucrări este acela de a reconfigura structura procesului deliberativ plecând de la principiile utilitarismului clasic cu intenția de a prefigura o posibilă conciliere între libertatea de acțiune și libertatea de opinie atât timp cât fiecare individualitate are libertatea de a acționa urmând propria cale pentru a obține propriul bine, libertate limitată de interesul celorlalți care urmăresc la rândul lor obținerea propriului bine.

Cuvinte cheie: comunicare, proces deliberativ, utilitarism, libertate, opinie, bine comun.
Valentina CIUMACENCO, chargé de cours, drt., ULIM.

Categoria modalității ca strategie comunicațională în discursul politic.

Discursul politic este un „discurs de influenţă”(Cortelazzo), care are scopul de a influenţa asupra auditoriului, pentru a-l mobiliza să acţioneze, să gândească, să considere etc.

Este firesc faptul că realitatea lingvistică, grefată pe cea politică, scoate în evidenţă rolul de cadru al limbajului, de teren de manifestare, în timp ce finalităţile pur politice sunt cele în baza cărora se operează atât selecţia terminologică, cât şi cea a strategiilor discursive. Toate acestea ne conduc la afirmaţia pertinentă că limbajul, strategia discursivă şi strategia politică sunt interdependente.

Ca formă specifică de manifestare a atitudinii locutorului față de lume, dar și față de relația de discurs, modalitatea face parte din categoria configurațiilor a căror cercetare impune o abordare complexă.

Discursul politic, prin însăși natura sa, propune “lumi posibile” ce sunt rezultatul unei interpretări în orizontul interacțiunii modale: posibilitate, realitate, imposibilitate, necesitate, contigență etc. Aceste “lumi” se deosebesc una de alta prin faptul că ele conțin diferite tipuri de transformare a irealității în realitate.

În lucrarea de faţă ne propunem o investigaţie a construcţiilor modale în materie discursivă şi a efectelor pe care le comportă acestea pentru a surprinde dimensiunea modală și configurația atitudinală pe care le poate releva discursul politic. În acest sens, vom examina contextul social şi comunicaţional ce favorizează utilizarea modalizatorilor în discursul politic.

Ideile noastre vin să contureze, între altele, şi fundamentele unui individualism „lingvistic comunicaţional” obţinut de actorul politic tocmai graţie construcţiilor modale folosite în discursurile publice.