Liturghia crestina in biserica veche (pana la formarea Liturghiilor ortodoxe)

1.Liturghia ca centru al cultuli divin public ortodox

In ortodoxie Sfanta Liturghie este cea mai importanta dintre toate unitatile componente ale cultului divin ; este temelia, centrul, miezul intregului cult ortodox (asa cum jertfa de pe Cruce a fost faptul cel mai de seama din istoria mantuirii lumii).

Sfera notiunii de cult este mai larga si mai cuprinzatoare decat cea de Liturghie ; in aceasta intra atat slujba Sfintei Liturghii cat si toate celelalte slujbe si randuieli sfinte ale Bisericii + orice act/atitudine menite sa exprime sentimentele noastre de respect, adoratie, multumire sau cerere fata de Dumnezeu.

Cele sapte Laude constituie o introducere la slujba Sfintei Liturghii ; mai toate tainele si ierurgiile stau in legatura directa/indirecta cu Sfanta Liturghie (unele se savarsesc in timpul acesteia, randuiala altora este indisolubil impletita cu cea a Liturghiei etc.). Imprejurul Sfintei Liturghii graviteaza toate formele si manifestarile mai de seama ale cultului ortodox, care isi intemeiaza puterea + efectele sale sfintitoare pe jertfa Mantuitorului (actualizata in Liturghie).

2.Liturghia ca forma a cultului de adoratie

Liturghia este nu numai izvorul si temelia Sfintelor Taine+ierurgii, ci si ce mai importanta dintre toate slujbele. Fiind instituita de Mantuitorul ea este sg slujba de origine divina ; se poate spune ca Mantuitorul Insusi a savarsit prima Sfanta Liturghie. Liturghia este mai mare ca cele sapte laude prin faptul ca prin cele sapte Laude, noi aducem lui Dumnezeu numai rugaciune (cerere, lauda, multumire), pe cand prin Liturghie aducem ceva mai mult : jertfa.(expresia deplina a cultului suprem de latrie).

Aceasta constituie actul central si scopul de capetenie al Liturghiei. Liturghia reprezinta forma cea mai inalta si desavarsita a cultului nostru de adoratie : -mai intai pt ca savarsitorul adevarat al acestei jertfe este Hristos Insusi ; El jertfeste si Se jertfeste in Liturghie pt noi si in unire cu noi.

- al doilea, darul nostru de jertfa este ce s-ar putea aduce mai de pret lui Dumnezeu : insusi Trupul si Sangele neprihanit si nepretuit al Fiului Sau. Omenitatea din persoana divino-umana a lui Iisus este tot ce a creat Dumnezeu mai sfant si mai curat si mai desavarsit ; opera cea mai de pret a lui Dumnezeu. Darurile aduse de credinciosi ne inchipuie pe noi.

Dupa sfintirea, prefacerea lor, natura omeneasca este deci oferita lui Dumnezeu ca jertfa pt noi. Pt ca cele doua firi sunt indisolubil unite si nedespartite in aceeasi persoana, noi le oferim pe amandoua deodata ca jertfa lui Dumnezeu-Tatal, o data cu Iisus, sau mai bine zis prin El, prin mijlocirea Lui.

a) Liturghia este sublimul imn de slava si de lauda pe ca il putem aduce lui Dumnezeu pt perfectiunile, puterea si majestatea Sa.

Dar prin Liturghie nu cinstim numai pe Dumnezeu, ci si pe Sfinti. Liturghia este forma suprema de exprimare nu numai a cultului de adoratie, ci si a celui de veneratie. Ea prilejuieste cea mai mare bucurie pe care o putem face ingerilor si Sfintilor si cea mai aleasa cinstire pe care le-o putem da. Jertfa se aduce desigur doar lui Dumnezeu nu si fapturilor.

b) Liturghia este supremul prinos de multumire, adica expresia desavarsita a sentimentelor noastre de recunostinta fata de Dumnezeu, pt binefacerile primite de la El. Jertfa = manifestarea + dovada sublima a milostivirii bunatatii si iubirii divine fata de oameni.

De aceea ea se numeste Euharistie, adica slujba de multumire, obiectul rugaciunilor ei fiind exprimarea recunostintei noastre fata de Dumnezeu.

c) in al treilea rand, Liturghia este cea mai eficace jertfa de impacare cu Dumnezeu sau pt ispasirea si iertarea pacatelor noastre ; pt ca prin ea se ofera lui Dumnezeu acelasi pret de rascumparare care s-a oferit pe cruce, adica Sangele nepretuit al Fiului Sau.

3. Liturghia ca forma a rugaciunii de cerere (mijlocire)

Liturghia este cea mai puternica rugaciune de cerere/mijlocire. Este supremul mijloc de a-L implira si indupleca pe Dumnezeu in favoarea noastra, sau a mortilor nostri, pt care aducem daruri la Liturghie. Rugaciunile noastre, unite cu cu ale preotului liturghisitor, capata in Liturghie o putere deosebita. Ele se unesc cu acelea – infinit superioare si mai cu trecere ale lui Iisus, Care prin Jertfa Sa, mijloceste El Insusi langa Dumnezeu-Tatal pt implinirea cererilor noastre.

Liturghia ne ofera mijlocul cel mai bun pe care-l avem la indemana pentru a mijloci usurarea de pacate, mangaiere si odihna raposatilor nostri dragi « Celor adormiti le sunt mai de folos Liturghiile, iar celelalte (pomeniri, milostenii) ii ajuta mai putin »( Sf Simeon al Tesalonicului). Prin Liturghie se intretine si sentimentul de comuniune a sfintilor, adica legatura de iubire care ii uneste pe cei vii cu cei morti si cu Sfintii din ceruri, facand din toti un singur trup : Trupul tainic al Bisericii lui Hristos.