Liturghia crestina in biserica veche (pana la formarea Liturghiilor ortodoxe)

2.Randuiala catehumenatului

Randuiala botezului propriu-zis este precedata de randuiala catehumenatului sau a facerii catehumenului. Inainte de a fi botezat, candidatul la botez este facut catehumen. Aceasta treapta de tranzitie dintre starea de necrestin in cea de crestin dura odinioara un timp mai mult sau mai putin indelungat, in care cel ce voia sa treaca la crestinism trebuia sa invete adevarurile de credinta si sa se pregateasca sufleteste pentru intrarea in Biserica. Acest ritual se savarsea odinioara separate de botez, asa cum se face astazi cand e vorba de botezul oamenilor maturi.

Randuiala de astazi a catehumenatului din slujba botezului pruncilor reprezinta numai un rest sau o prescurtare din ritualul solemn, mai complicat, prin care paganii erau admisi in randul catehumenilor si in urma caruia episcopul insusi face apoi examinarea si trierea lor, spre a-i alege pe cei vrednici de botez si a-i pregati pentru primirea lui. Acest examen se numea scrtinia si trierea catehumenilor avea loc mai ales in miercurea saptamanii a patra din Postul Pastilor deoarece botezul multimilor de catehumeni se face de obicei la Pasti. Atunci se face inscrierea candidatilor la botez; urma apoi exorcizarea lor, lepadarea solemna de satana si marturisirea credintei in Hristos, care avea loc de regula in Vinerea Sfintelor Patimi, in ajunul primirii botezului.

1. 
   Primirea pruncului in fata usilor bisericii, in pridvor vrea sa arate ca el, nefiind inca eliberat de pacatul stramosesc, nu e membru al Bisericii lui Hristos si nici cetatean la Imparatiei lui Dumnezeu.
   

Dezbracarea canditatului pana la camasa si descaltarea lui sau desfacerea fesii pruncului arata ca cel ce va primi botezul se ezbraca de omul cel vechi pentru a devenit un om nou; este sombolul procesului regenerarii sufletesti prin care va trece cel ce vine la botez.

Suflarea de 3 ori a preotului peste fata pruncului insemneaza ca, asa cum omul a fost facut de Dumnezeu, primind prin suflarea Lui duh de viata si precum Mantuitorul a dat Sfintilor Sai apostoli puterea Sfantului Duh sufland asupra lor, tot asa si catehumenul prin suflarea preotului, este zidit sau nascut a doua oara, spre viata cea noua, spirituala.

Rugaciunea „In numele Tau, Doamne Dumnezeul adevarului...” (Sf. Grigorie Taumaturgul) este rugaciunea de primire a pruncului in randul catehumenilor, amintind de ritualul inscrierea pe listele catehumenilor a celor ce doreau sa primeasca botezul crestin.

Preotul il insemneaza pe prunc cu semnul Sfintei Cruci, semnul sfant al crestinilor prin care se alunga diavolul: intai la frunte – sediul mintii, aceasta sa fie luminata prin credinta in Hristos su cunoasterea invataturilor, la grua – organul vorbirii, ca ea sa graiasdca numai cuvantul adevarului, si la piept – sediul inimii si al simtirii, ca ea sa se umple de curatie si de iubirea de Hristos.

2. 
   Exorcisemele sunt rugaciuni in care preotul il roaga pe Dumnezeu sa izgoneasca de la catehumen toata puterea si influenta cea rea a diavolului.
   

Practica exorcizarii este foarte veche in Biserica crestina; se bazeaza pe exemplul dat de Mantuitorul insusi, care-I vindeca pe indraciti. In vechime, ritualul exorcizarii il savarseazau exorcistii, acei clerici inferiori, investiti cu darul alungarii duhurilor rele. Reguaciunile de exorcizare erau citite 7 zile de-a randul, inainte de botez, iar in ziua a opta sau chiar in ziua botezului, le citea din nou arhiereul sau preotuul ce avea sa savarseasca botezul.

3. 
   Lepadarile sunt tot atat de vechi in practica botezului ca si exorcismele. Formulele lor sunt variate in termeni si expresii, dar esentialul continutului e acelasi ca in ritul ortodox de azi al botezului. Ele constituie expresia sau semnul vazu al ruperii de bunavoie a oricaror legaturi ale candidatului cu satana, urmata de asigurarea lui solemna ca s-a unit cu Hristos. Formula de lepadare se repeta de 2 ori pentru ca de 3 ori l-a indepartat Iisus pe Satana, la ispitirea de pe muntele Carantaniei.
   

In timpul citirii rugaciunilor de exorcizare, cat si in timpul lepadarilor, catehumenul e intors cu fata spre apus, deoarece apusul soarelui este in conceptia anticilor, reflectat la mistagogii crestini, locul de unde vien intunericul si sediul celui rau. Pentru a dovedi ca s-a lepadat cu totul de diavol, catehumenul scuipa, asa cum scuipam orice lucru fata de care simtim teama, scarba, rusine, dispret.

4. 
   Atunci cand candidatul proclama unirea cu Hristos, el sta cu fata catre rasarit, caci acolo era asezat raiul, din care au fost izgoniti primii oameni in urma pacatului si pe care ni-l deschide iarasi botezul.
   

Unirea cu Hristos se pecetluieste prin marturisirea solemna a credintei, facuta sub forma recitarii Sombolului niceo-constantinopolitan, intrat in generala intrebuintare in practica botezului indata dupa sinodul II ecumenic (381). Pana atunci, marturisirea aceasta, se face cu formule mai scurte si mai simple, care variau; o astfel de formula ni s-a pastrat in randuiala botezului din Constitutiile Aspostolice. Crezul se rosteste de 3 ori, pentru a arat taria legaturii cu Hristos si a simboliza cele 3 persoane ale Sfintei Treimi si anularea intreitei lepadari de Domnul a lui Petru.