Liturghia crestina in biserica veche (pana la formarea Liturghiilor ortodoxe)

5.Timpul si locul savarsirii botezului. In vechime, mai ales in perioada de inflorire a catehumenatului (sec. IV-VI), botezul se savarsea, de regula, in ajunul urmatoarelor sarbatori din cursul anului bisericesc la:

a) Nasterea Domnului (25 decembrie) deoarece botezul este nastere din nou pentru viata in Hristos;

b) Epifanie sau Teofanie – Aratarea Domnului sau Boboteaza (6 ian) cand S-a boteazat Mantuitorul insusi;

c) Pasti, pentru ca botezul este icoana mortii si invierii lui Hristos iar ce ce se inmormanteaza in chip simbolic, cu Hristos prin botez, sa invieze, ca si El, la Inviere, pentru o viata noua.

d) Rusalii – serbam pogorarea Sf. Duh, care este botezul desavarsit – botezul cu Duhul Sfant.

La toate aceste date, botezul se savarsea inainte de Liturghie, in timpul careia toti cei botezati se si impartaseau pentru prima data. De aceea, la Litrghia din aceste sarbatori, se canta in loc de “Sfinte Dumnezeu”, cantarea din slujba botezului “Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si-mbracat, Aliluia!”.

Aceste date pentru botez trebuie boserrvate si astazi, pe cat este cu putina, cand e vorba de botezul celor varstnici. In privinta pruncului, botezul se face la 7 zile dupa nasterea sa (sau intre 7 si 40 de zile), in orice sarbatoare, mai ales duminica. In cazuri normale, nu se facea botezul in timpul Postului Mare; dar in caz de primejdie de moarte, se admintea botezul chiar in Saptamana Patimilor.

In ceea ce priveste locul savarsirii, in vechime, se savarsea la inceput in orice apa curgatoare, uneori in catacomb ori in case particulare care in primele 3 secole erau folosite ca biserici; in epoca de masiva convertire a paganilor la crestinism si de inflorire a disciplinei catehumenatului, botezul se savarsea in locasuri anume destinate pentru aceasta, construite pe langa biserici, numite baptisterii. Dupa generalizarea pedobaptismului, nu s-au mai intrebuintat si botezul se savarseste in biserica astfel: prima parte a slujbei – randuiala facerii catehumenului – in pridvor, iar partea a doua – botezul propriu-zis – in pronaso sau tinda, lcoul destinat catehumenilor si penitentilor.

Canoanele opresc savarsirea botezului nu numai in case, chiar si in paraclisele din casele particulare. Numai in cazuri de mare nevoie sau in primejdii exceptionale se inganduie savarsirea botezului in case.
7.Cazuri speciale

a) Molitfelnicul cuprinde si o randuiala pe scurt a botezului, pentru cazurile cand slujba trebuie facuta repede pentru ca pruncul sa nu moara nebotezat – botezul de necesitate / de urgenta. Consta din: binecuvantarea mare, rug. Incepatoare, o rugaciune prescurtata pentru sfintirea apei de botez, afundarea cu formula sacramental a botezului, mirungerea, inconjurarea cu cantarea “Cati in Hristos”, apolisul si impartasirea.

b) Cand sunt mai mult prunci de botezat deodata, dupa practica generala a preotimii noastre, ei se boteaza toti deodata, in aceeasi apa sfintita, asa cum se facea in vechime, cand botezul se savarsea in masa, ina celeasi baptisterii, la anumite date fixe din cursul anului. La fel se procedeaza cand e vorba de gemeni; ei trebuie sa aiba insa cate un nas fiecare.

c) Cand slujesc mai multi preoti la botezul aceluiasi prunc, lepadarile le face preotul cel mai tanar; actele fundamentale ale botezului le savarseste protosul, iar celelalte se impart intre ceilalti preoti. Inconjurarea la “Cati in Hristos” o fac toti, mergand protosul in frunte cu cadelnita, iar ceilalti dupa el.

d) Botezul adultilor se face dupa o randuiala speciala, care pana la lepadari, e deosebita de cea a pruncilor, constand in intrebari care urmaresc examinarea amantuntita a candidatului asupra sinceritatii lui, asupra temeiniciei lepadarii de vechea credinta si asupra cunoasterii exacte a noii credinte.

B.Istoria si explicarea randuielii sfantului botez si a mirungerii

1.Descrieri vechi ale botezului

Randuiala ortodoxa de azi a slujbei botezului este prea putindeosebita fata de cea din Biserica veche. Ea a pastra, mai mult decat alte slujbe, cu fidlitatea, pecetea spiritului crestinismului primar.

Cele mai vechi informatii asupra modului cum se savarsea botezul in Biserica primara le gasim in Invatatura celor 12 Apostoli (sfarsitul sec. I) si la Tertulian (in scrierea sa De baptismo), iar cele mai vechi descieri ale randuielii botezului din sec III si IV sunt cuprinse in “Randuielile bisericest”: Traditia apostolica a lui Ipolit al Romei (sec III), Testamentum Domini si Constitutiile Apostolice.

Foarte importante pentru descrierea si explicarea randuielii botezului sunt catehezele/omiliile baptismale tinute catehumenilor si neofitilor din epoca de stralucire a disciplinei catehumenatului, de catre mari cateheti din aceasta perioada (Sf. Chiril al Ierusalimului, Sf. Ioan GA, Sf. Ambrozie al Milanului, Teodor de Mopsuestie, Fer. Augustin, Dionisie Pseudo-Areopagitul).

2.Randuiala catehumenatului

Randuiala botezului propriu-zis este precedata de randuiala catehumenatului sau a facerii catehumenului. Inainte de a fi botezat, candidatul la botez este facut catehumen. Aceasta treapta de tranzitie dintre starea de necrestin in cea de crestin dura odinioara un timp mai mult sau mai putin indelungat, in care cel ce voia sa treaca la crestinism trebuia sa invete adevarurile de credinta si sa se pregateasca sufleteste pentru intrarea in Biserica. Acest ritual se savarsea odinioara separate de botez, asa cum se face astazi cand e vorba de botezul oamenilor maturi.

Randuiala de astazi a catehumenatului din slujba botezului pruncilor reprezinta numai un rest sau o prescurtare din ritualul solemn, mai complicat, prin care paganii erau admisi in randul catehumenilor si in urma caruia episcopul insusi face apoi examinarea si trierea lor, spre a-i alege pe cei vrednici de botez si a-i pregati pentru primirea lui. Acest examen se numea scrtinia si trierea catehumenilor avea loc mai ales in miercurea saptamanii a patra din Postul Pastilor deoarece botezul multimilor de catehumeni se face de obicei la Pasti. Atunci se face inscrierea candidatilor la botez; urma apoi exorcizarea lor, lepadarea solemna de satana si marturisirea credintei in Hristos, care avea loc de regula in Vinerea Sfintelor Patimi, in ajunul primirii botezului.

1. 
   Primirea pruncului in fata usilor bisericii, in pridvor vrea sa arate ca el, nefiind inca eliberat de pacatul stramosesc, nu e membru al Bisericii lui Hristos si nici cetatean la Imparatiei lui Dumnezeu.
   

Dezbracarea canditatului pana la camasa si descaltarea lui sau desfacerea fesii pruncului arata ca cel ce va primi botezul se ezbraca de omul cel vechi pentru a devenit un om nou; este sombolul procesului regenerarii sufletesti prin care va trece cel ce vine la botez.

Suflarea de 3 ori a preotului peste fata pruncului insemneaza ca, asa cum omul a fost facut de Dumnezeu, primind prin suflarea Lui duh de viata si precum Mantuitorul a dat Sfintilor Sai apostoli puterea Sfantului Duh sufland asupra lor, tot asa si catehumenul prin suflarea preotului, este zidit sau nascut a doua oara, spre viata cea noua, spirituala.

Rugaciunea „In numele Tau, Doamne Dumnezeul adevarului...” (Sf. Grigorie Taumaturgul) este rugaciunea de primire a pruncului in randul catehumenilor, amintind de ritualul inscrierea pe listele catehumenilor a celor ce doreau sa primeasca botezul crestin.

Preotul il insemneaza pe prunc cu semnul Sfintei Cruci, semnul sfant al crestinilor prin care se alunga diavolul: intai la frunte – sediul mintii, aceasta sa fie luminata prin credinta in Hristos su cunoasterea invataturilor, la grua – organul vorbirii, ca ea sa graiasdca numai cuvantul adevarului, si la piept – sediul inimii si al simtirii, ca ea sa se umple de curatie si de iubirea de Hristos.

2. 
   Exorcisemele sunt rugaciuni in care preotul il roaga pe Dumnezeu sa izgoneasca de la catehumen toata puterea si influenta cea rea a diavolului.
   

Practica exorcizarii este foarte veche in Biserica crestina; se bazeaza pe exemplul dat de Mantuitorul insusi, care-I vindeca pe indraciti. In vechime, ritualul exorcizarii il savarseazau exorcistii, acei clerici inferiori, investiti cu darul alungarii duhurilor rele. Reguaciunile de exorcizare erau citite 7 zile de-a randul, inainte de botez, iar in ziua a opta sau chiar in ziua botezului, le citea din nou arhiereul sau preotuul ce avea sa savarseasca botezul.

3. 
   Lepadarile sunt tot atat de vechi in practica botezului ca si exorcismele. Formulele lor sunt variate in termeni si expresii, dar esentialul continutului e acelasi ca in ritul ortodox de azi al botezului. Ele constituie expresia sau semnul vazu al ruperii de bunavoie a oricaror legaturi ale candidatului cu satana, urmata de asigurarea lui solemna ca s-a unit cu Hristos. Formula de lepadare se repeta de 2 ori pentru ca de 3 ori l-a indepartat Iisus pe Satana, la ispitirea de pe muntele Carantaniei.
   

In timpul citirii rugaciunilor de exorcizare, cat si in timpul lepadarilor, catehumenul e intors cu fata spre apus, deoarece apusul soarelui este in conceptia anticilor, reflectat la mistagogii crestini, locul de unde vien intunericul si sediul celui rau. Pentru a dovedi ca s-a lepadat cu totul de diavol, catehumenul scuipa, asa cum scuipam orice lucru fata de care simtim teama, scarba, rusine, dispret.

4. 
   Atunci cand candidatul proclama unirea cu Hristos, el sta cu fata catre rasarit, caci acolo era asezat raiul, din care au fost izgoniti primii oameni in urma pacatului si pe care ni-l deschide iarasi botezul.
   

Unirea cu Hristos se pecetluieste prin marturisirea solemna a credintei, facuta sub forma recitarii Sombolului niceo-constantinopolitan, intrat in generala intrebuintare in practica botezului indata dupa sinodul II ecumenic (381). Pana atunci, marturisirea aceasta, se face cu formule mai scurte si mai simple, care variau; o astfel de formula ni s-a pastrat in randuiala botezului din Constitutiile Aspostolice. Crezul se rosteste de 3 ori, pentru a arat taria legaturii cu Hristos si a simboliza cele 3 persoane ale Sfintei Treimi si anularea intreitei lepadari de Domnul a lui Petru.
3. Randuiala botezului
Botezul prorpiu-zis se savarsea odinioara separat de randuielile catehumenatului, in baptiserii, acum facandu-in in pronaosul bisericii.

Preotul imbraca vesnmintele luminate; se aprind lumanari in sfesnice –botezul fiind slujba luminarii, adica a trecerii catehumenului din imparatia intunericului in cea a luminii

1. 
   Materia botezului este apa. – folosim apa ca materie a botezului pt ca este elemental natural cel mai des folosit pt curatirea trupeasca, deci prin urmare si simbolul cel mai potrivi al curatirii sufletesti(prin botez); Ea potoleste setea, reinoind fortele trupului si Sistine viata, precum botezul regenereaza sufletul si aduce mantuirea
   

Sf Ap. Petru si alti Sf. Parinti(sf Ambrozie) spun ca apa botezului simbolizeaza apele potopului care au spalat pacatele lumii.

Vasul cu apa pt botez(cristelnita, colimvitra sau crestinatoare) – inchipuie pe de o partea apa Iordanului(unde a fost botezat Mantuitorul), iar pe de alta, mormantul in care a fost ingropat.

Prima parte a slujbei botezului propriu zis este sfintirea apei. Practica sfintirii apei este stravechea( de ea amintesc Tertulian, Sf. Ciprian, Chiril al Ier., SF VAsile cel Mare, Sf Grigorie de Nissa si Constitutiile apostolice). Ea se facea, ca si azi prin exorcizare(suflare) si prin invocarea Sf. Duh, insotita de binecuvantarea cu semnul Sf. Cruci. In unele documente vechi gasim si texte ale rug. Folosite odinioara in acest scop.(rugaciunea intrebuintata azi in ortodoxie este atribuita sf. Sofronie al Ierusalimului. Utilizarea apei nesfintite este admisa in cazuri exceptionare(botez de necessitate)

Find sfintita si plina de Duhul Sf. , apa folosita la botez nu se arunca oriunde, ea se toarna in umivalnita din biserica, ori in alt loc curat(unde nu e calcata in picioare)

2. 
   Tamaierea de la inceputul slujbei simbolizeaza buna mireasma si sfintenia Sf. Duh, care topeste si alunga tot mirosuk cel urat al pacatului.
   
3. 
   Untdelemnul binecuvantat , cu care preotul unge partile principale ale trupului catehumenului , inainte de botez(ungere prebaptismala), se numeste untdelemnul bucuriei, untdelemul catehumenilor sau al mantuirii. El este binecuvantat fie atunci, prin rugaciunea speciala inscrisa la locul respective in Molitfelnic, fie inainte. Din el se toarna in apa botezului, inainte de ungere, cateva picaturi in forma de cruce, pt ca untdelemnul binecuvantat este simbolul vazut al darului Sf. Duh, care s-a pogorat in apa botezului la sfintirea ei. Odinioara, se turna in apa chiar din Sfantul Mir, care nu numai ca simbolizeaza, dar si contine cu adevarat darul si puterea Sf. Duh.
   

Sfintirea untdelemnului intrebuintat la botez este veche – in sec IV SF Vasileo socotea practica apostolica; este mentionata si in alte documente vechi,iar in Constitutiile Ap. Gasim chiar ideile principale ale rugaciunii de sfintire de azi.

Ungerea catehumenui este intereptata in mod diferit de talcuitorii cultului: dupa unii, untdelemnul, fiind roada maslinului, ungerea cu el este semnul milei si al bunatatii dumnezeiesti, prin care catehumenul este izbavit de multimea pacatelor, precum ramura de maslin adusa de porumbel lui Noe repr semnul impacarii si izvbavirii din potop. Apa potopului a fost preinchipuirea botezului, iar porumbelul preinchipuirea Sf Duh.

Dupa altii, aceasta ungere repr semnul preotiei universale(spirituale) de care vb sf ap Petru si care se da tuturor crestinilor prin botez. Ea aduce aminte de ungerea cu care erau consacrati in VT arhiereii, imparatii si proorocii, in calitatea lor de vase alese ale voii Domnului si cu care a fost uns si Mantuitorul(numit Unsul Domnului). La aceasta ungere, El ne a facut pe noi partasi, caci insusi numele nostrum de crestini vine de la grecescul Hristos(uns).

Dupa altii ungerea o imita pe cea a atletilor din arene de odinioara, chemand in chip symbolic pe cel ce se boteaza la luptele cele sfinte, in care el intra sub Hristos, ca sub un commandant.

Dupa altii ungerea cu untdelemnul catehumenilor simbolizeaza chiar aromatele cu care a fost uns trupul Domnului inainte de ingropare, deoarece catehumenul se va ingropa prin botez, impreuna cu Hristos, si va invia cu El(de aceea odinioara ungerea se facea peste tot corpul, la femei facand-o diaconitele, dup ace episcopul ungea doar crestetul lor)

4. 
   Intreita afundare a pruncului – este cel mai important act al slujbei botezului; afundarea e savarsita de catre preot, in apa sfintita din cristelnita, cu formula sacramental: “Boteaza-se robul(sau roaba) lui Dumnezeu (X)”…etc. Aceasta intreita afundare pe de o parte arata ca temeiul credintei noastre este Sf. Treime, iar pe de alta parte inchipuie cele 3 zile cat a stat Domnul in mormant; prin afundarea in apa inchipuim moartea noastra pt viata in pacat de pana aici si ingroparea noastra impreuna cu Hristos. Prin iesirea(scoaterea) din apa inchipuim invierea noastra dimpreuna cu El, pt viata cea noua, in Hristos.
   

Prin botez, spalandu ni se pacatele, ne facem partasi mortii si invierii lui Hristos, intram intr o viata noua, suntem morti pt pacat si viem pentru Dumnezeu(sf ap PAvel) . Fiecare crestin botezat devine de fapt un hristofor si poate spune, cu Sf ap Pavel:”M am rastignit impreuna cu Hristos si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste intru mine(Gal, II, 20)Neofitii cantau odinioara de Pasti, dpa ce primisera botezul in ajun: “Ieri m-am ingropat impreuna cu Tine, Hristoase, azi ma ridic impreuna cu Tine, inviind Tu..”

Colinvitra si apa botezului repr pt noi mormant izbavitor de viata si maica duhovniceasca, nascandu-ne pentru viata in Hristos si tinand locul pantecelui curat al Sf Fecioare, din care s-a nascut Mantuitorul.

Forma de savarsire a botezului prin intreita afundare completain apa era generala in bis. Veche, fiind reglementata prin oranduiri bisericesti.Botezul prin turnare sau stropire n-a fost admis decat la cei bolnavi, care nu puteau suporta afundarea in apa(botezul clinicilor-cei care stateau culcati). El a fost admis sporadic si in cazuri normale in Apus(incepand cu sec IX), iar mai tarziu s-a generalizat in Bis Rom-Catolica, de unde l-au mostenit si protestantii de toate natiile. Numai baptistii, pocaitii si nazireii savarsesc , ca si noi, botezul prin afundare, dar nu de 3 ori, ci o singura data.

5. 
   Haina(panza) alba – cu care e imbracat noul crestin dupa botez, inchipuie vesmantul luminat si nestricacios al celor spalati si curatiti de pacate..”stropi ma vei cu isop..spala-ma vei si mai vartos decat…(PS 50). Ea are si o semnificatie eshatologica –simbolizeaza lumina slavei si a nestricaciunii de care se vor bucura drepti in viata viitoare. Odinioara, insusi episcopul sfintea aceasta haina iar noul botezat o purta timp de 8 zile in sir dupa botez, se numeste in unele zone crijma(Moldova, Bucovina, Banat), care inseamna din greceste ungere sau sfintire, una din numirile vechi ale tainei Sf. Mir. In greceste se gaseste ca anavol, savanon sau amfotiu, adica vesmant luminat. Ea era dezbracata de catre neofiti si pusa in biserica, in fata preotilor
   

Cei care se botezau de Pasti faceau lucrul acesta in Duminica Tomii(de aceea se mai numea Duminica Alba- numire ramasa in uz la catolici). In vechime, neofitii purtau pe cap si cununi de flori sau ramuri de finic, care simbolizau biruinta impotriva pacatului.

6. 
   Lumanarea - care se da nasului sa o poarte in maini dupa afundarea pruncului in apa si pe care neofitii o purtau in vechime 8 zile la serviciul divin, simbolizeaza lumina interioara a harului impartasit prin botez si preinchipuie candela faptelor bune cu care noul botezat il va intampina pe Mirele ceresc(ca si fecioarele intelepte) Botezul este socotit ca o trecere a noastra di lumea intunericului, unde stapaneste diavolul, in imparatia luminii, unde domneste Hristos, cel ce este Lumina Vietii.Din acest moment, cei botezati sunt “fii ai luminii si fii ai zilei, nu mai sun tai noptii si nici ai intunericului(I Tes 5,5). In vechime botezul se mai numea si luminare, candidatii la botez se mai numeau si iluminandi sau cei catre luminare, cum sunt numiti la ectenia speciala care se rostea pt ei in timpul Paresemiilor si care se pastreaza pana azi la randuiala Liturghiei ortodoxe a darurilor inainte sfintite. Cei de curand botezati se numeau cei luminati din nou sau de curand.
   

Intrebuintarea Psalmului 31(fericiti cei carora li s-au iertat faradelegile) in acest moment al slujbei este f veche, psalmul fiind amintit atat in Rasarit(de sf Chiril) cat si in apus(Ieronim)
4.Mirungerea
Urmeaza ungerea cu Sfantul si Marele Mir, care constituie miezul celei de a 2-a sfinte taine. Sfantul Mir este undelemn curat, de maslin, amestecat cu multe si felurite mirodenii, pregatit(fiert) cu o randuiala solemna in primele 3 zile din Sapt Patimilor si sfintit de catre sinodul arhiereilor in frunte cu Patriarhul Tarii, in joia acelei sapt, La liturghia Sf Vasile, fiind apoi imparatit de episcopi tuturor bisericilor. Prin sfintire, el devine nu un simplu simbol sau o imagine, ci un vehicul purtator al energiilor Sf Duh, pe care le contine in chip real.

Prin multimea mirodeniilor din care e facut, arata tocmai multimea si felurimea darurilor si a puterilor Sf. Duh, care pune in lucrare diferite virtuti crestine. El il inchipuie sip e Hristos insusi, caci despre Acesta a zis Solomon:”Mir varsat este numele tau(Cant. Cant 1,2). De aceea el este folosit si la sfintirea bisericilor si antimiselor, ca izvor de sfintenie.

Ungerea cu Sfantul Mir a noului botezat, este semn vazut al impartasirii lui reale din darurile Sf. Duh, care s-a pogorat peste Mantuitorul la Botez(in chip de porumbele), peste sfintii Ap, la cinzecine(chip de limbi de foc) si acum ni se da si noua, dupa botez, sub chipul vazut al Sf Mir. Sf Chiril al Ierusalimului zice ca este armature Sf.Duh.

Dupa cum SF Duh s-a pogorat peste Mantuitorul imediat dupa btezul Acestuia, tot asa si ungerea cu SF. Mir trebuie facuta indata dupa botez, iar nu amanita peste ani(cum fac romano catolicii), caci se poate intampla ca cei nemiruiti sa moara, si sa fie lipsiti de taina aceasta.

Sf Mir, fiind si semnul si pecetea lui Hristos, prin ungerea cu el noul botezat devine crestin adevarat si deplin, un nou Hristos(uns al Domnului).Ungerea, facuta in semnuk Sf Cruci, este o pecetluire a membrilor Bsericii , semnul vazut al apartenentei lor la trupul mistic al Domnului. Unii dogmatici socotesc ungerea cu Sf Mir ca taina preotiei universal, care face din toti crestinii acea semintie aleasa sau preotie imparateasca,popor sfant al lui Dumnezeu(sf Petru).

Ungerea cu Sf Mir, ca si cu untdelemnul bucuriei – se face la organelle principale ale trupului: la frunte, ochi, nari, gura si urechi - pentru sfintirea simturilor; pe piept sip e spate – pt sfintirea inimii si a vointei; la maini si la picioare – pt sfintirea faptelor si a cailor crestinului. Formula sacramental a ungerii : Pecetea darului Sf. Duh – e luata din cuvintele ep a 2-a catre Corinteni, cap I 21-22. Despre vechimea intrebuintarii si despre rit – ne vb canonul al 7-lea al sin 2 ecumenic, care o citeaza exact(381).

5. 
   Riturile finale ale slujbei
   

1. 
   Inconjurarea mesei si a colimvitrei de catre slujitori, nou botezat si nasi, in forma de hora, este expresia jubilarii si bucuriei Bisericii” pt ca s-a nascut om in lume” si pt intrarea in sanul ei a unui nou credincios a lui Hristos. Ea este o reminiscenta din dansul ritual care odinioara facea parte integranta din cultul religios(la evrei). Cfm unor aluzii ale Sf Ioan G de A si Grigorie de Nazianz, ritul acesta era deja in practica Bisericii din sec IV. Inconjurarea se face de 3 ori (spre slava Treimii.Se canta Cati in Hristos v-ati botezat(cantare luata din ep catre Galateni 3, 27).
   

Cantarea facea parte mai degraba din slujba Liturghiei baptismale decat din slujba botezlui.Asa se explica ca ea s-a pastrat pana azi in randuiala Liturghiei din zilele praznicelor in care se savarsea odinioara botezul catehumenilor sic a in nici una din descrierile vechi ale ritualului botezului nu intalnim mentiunea expresa a ritului inconjurarii. In sec XIV-XV, cati in Hristos … era cantat de catre cei care ii insoteau acasa pe neofiti.

2. 
   Pericopa apostolului – e luata tot de la PAvel( Romani VI, 3-11. In aceasta autoru descrie simbolismul si efectele botezului. Evanghelia botezului e luata din locul de la Sf Ev. Matei(28, 16-20) , unde se vb de trimiterea sf Ap spre a boteza neamurile.
   
3. 
   Ritualul spalarii pruncului – prin stergerea cu fasa uda a locurilor unde s a facut ungerea cu Sf Mir, se face spre a sterge Sf Mir ramas pe trupul noului botezat, si a l feri de o eventuala profanare sau pangarire prin atingerea de ceva necurat. Formula sacramentala folosita atunci: Indreptatu-te-ai, luminatu-te-ai, sfintitu-te-ai, spalatu-te-ai (I cor VI ,11).
   
4. 
   Ritualul tunderii neofitului- nu este amintit in descrierile ritului vechi al botezului, find introdus in randuiala, dupa parerea unora, dupa generalizearea pedobaptismului(din sec VI inainte). Acesta constituie o reminiscenta veche a ritualului primei tunderi, ritual cu caracter religios, practicat la multe popoare orientale, la greci, la romani.La pop antice, parul capului era privit ca simbol al puterii si tariei barbatesti(evrei- Samson).
   

Tunderea simbolizeaza predarea desavarsita sub stapanirea si ascultarea lui Dumnezeu, intru care s-a botezat si pe Care de aici inainte il recunoaste ca singur Stapan. Fiind facuta cruces, tunderea e si peceea lui Hristos, iar intrucat parul este un produs al trupului, tunderea si aruncarea lui in colimvitra reprezinta, dupa unii, si o parga sau jertfa a trupului omenesc, adusa lui Hristos.

Atat ritul tunderii cat si al spalarii sunt doar reminiscente ale ritualului tunderii si spalarii complete a neofitului, care odinioara avea loc a 8 zi dupa botez.Pana a 8-a zi neofitii aveam datoria sa participle la slujbe si sa se impartaseasca. A 8 zi preotul il dezbraca de haina lumnata a botezului, il spala si il tundea complet. Tunderea amintea si inlocuia ritul taierii imprejur din Legea Veche, care se facea la evrei la 8 zile de la nastere si pe care a desfiintat o botezul crestin. Ea amintea, de asemenea, si nazireatul iudaic, acele voturi sau fagaduinte solemne, prin care unii se legau sa se consacre lui Dumnezeu, sau sa se supuna anumitor abstinente si infranari, pe perioade de timp diferite, la sfarsitul carora parul lung, purtat pana atunci, era taiat si ars pe altarul de jertfa, ca o ofranda adusa lui Dumnezeu.

Acest obicei de spalare si tundere rituala a neofitului a 8 a zi s a pastrat mult timp dupa desfiintarea catehumenatului si generalizarea pedobaptismului. (1430 – Simeon ARhiep Tesalonicului amintea mamelor, la 7 zile dupa botez sa aduca copiii pt ritualul spalarii si tunderii. In unele locuri a persistat, alaturi de cea noua, pana la sf sec trecut cfm Molitfelnicului romanesc din acea vreme. In timp, practica noua s-a generalizat pretutindeni.;spalarea si tunderea facandu se imediat dupa botez. Ritul rugaciunii respective ale spalarii si tunderi au fost intercalate in insasi randuiala botezului, intre Evanghelie de o parte si ectenia dinainte de otpust, de alta

5. 
   Impartasirea cu Sf. Taine- Dup ace pruncul s a curatit de pacatul stramosesc prin botez si dup ace a dobandit intarirea Sf Duh prin mirungere, primeste in cele din urma Sf. Impartasanie, caci aceasta este sfarsitul si coroana tainelor. Prin ea neofitul se uneste pe deplin cu Hristos, devenind membru adevarat al trupului Sau mistic.
   

Botezul, Mirungerea si Impartasirea sunt cele 3 taine de capetenie ale increstinarii. In vechie ele erau nedespartite una de alta: catehumeii erau botezati, apoi unsi cu Sf. Mir si dupa luau parte pt prima oara la Liturghia Credinciosilor, cand se impartaseau. Asa a ramas pana asazi situatia cu mentiunea ca botezul se face dupa Sf liturghie, desi cele 3 taine se admin in aceasi ordine. La catolici, de prin sec IX ininte, prima impartasanie nu se da pruncilor indata dupa botez, ci se amana, ca si mirungerea, -abia atuci cand implinesc varsta intre 7-12 ani, facandu se cu mare solemnitate.

In vechime, ziua botezului, fiind privita ca foarte imp. In viata religioasa, era sarbatorita in fiecare an, ca zi de nastere pt viata spiritual.

Impartasirea sau cuminecarea
Participarea credinciosilor la viata harica transmisa prin Sf. Taine incepe cu botezul si culmineaza cu Sf. Impartasanie, prin care se realizeaza unirea noastra deplina cu Hristos. In ortodoxie, impartasirea repr culmea cea mai inalta sau termenul final al urcusului nostru duhovnicesc, incununarea Golgotei stradaniilor noastre ascetice de a ne apropia de Hristos, modemul suprem si dumnezeiesc, idealul desavarsirii crestime. Prin Euharistine ni se ofera Hristos Insusi, izvorul nesecat al tuturor darurilor, vistiernicul si impartitorul tuturor bunatatilor.

1.