Luati acestea ca informatii-discutati cu medicul specialist Ce este sm?

Rigiditatea

• 
  uneia din membre este un caz frecvent si poate ingreuna activitatile obisnuite, in special miscarile mai delicate ale mainii sau ale degetelor.
  
• 
  daca muschii picioarelor sunt afectati atunci mersul este mult ingreunat
  
• 
  ca un aspect pozitiv unii oameni considera ca rigiditatea compenseaza slabiciunea muschilor si face ca statul in picoare si mersul sa fie mai usoare
  
• 
  in ciuda membrelor intepenite este posibil ca muschii sa fie foarte slabiti
  

Spasme

Aceste contractii incontrolabile ale muschilor sunt intr-adevar foarte dureroase. Pot fi o problema destul de grava in timpul noptii si uneori sunt destul de puternice incat va puteti trezi aruncandu-l pe partenerul dvs din pat.

Membrele zvacnesc sau se arcuiesc in mod violent, de asemenea si spinarea se arcuieste in mod spasmodic atat in scaun sau pat. Rezultatul acestor spasme este senzatia de oboseala.

Durerea

• 
  este deseori asociata cu spasticitatea dar nu intotdeauna. Daca apare este deseori asociata cu spasme, muschi rigizi din cauza unei pozitii incorecte a corpului in timpul zilei sau somnului.
  

Controlul Spasticitatii

• 
  implica combinarea unor medicamente, a fizioterapiei, a terapiilor alternative si evitarea factorilor cauzatori de simptome.
  
• 
  implica de asemenea mai multi oameni si mai mult timp
  
• 
  medicamentele luate simplu sau in combinatii implica de asemenea mai multe incercari pana la gasirea dozei potrivite si chiar a medicamentului bun
  

Factori cauzatori de spasticitate

• 
  infectii, constipatie, vezica plina, dureri, vanatai, urticarie, iritatii ale pieli, schimbari de umiditate sau temperatura, haine stramte , tusea si stranuturile.
  

Puteti primi sfaturi si ajutor in controlarea acestor factori de la centrul SM, de la doctorul de familie, neurolog sau medicul terapeut.
Tratamentul medicamentos
Baclofen – cel mai des folosit medicament in tratatrea spasticitatii. Este un relaxant pentru muschii care actioneaza asupra sistemului nervos central. Baclofen se foloseste in doze mici la inceput, dupa care se mareste doza treptat pana se gaseste cea mai eficienta doza. Efectele secundare includ: slabiciune, somnolenta, ameteala.

• 
  Baclofen lichid - folosit in cazurile de spasticitate grava poate fi direct pompat automat in lichidul spinal care inconjoara nervul spinal. Deoarece medicamentul poate directionat doar inspre partea corpului in care
  

sunt probleme si paote fi administrat continuu, se pot administra doze mai mici si elimina astfel efectele secundare.

• 
  Tizanidine – Actioneaza asupra sistemului nervos central si trebuie introdus incet pentru evitarea efectelor secundare. Se spune ca Tizanidin – ul nu cauzeaza slabirea muschilor in asa mare masura ca si Baclofenul, dar acest lucru variaza de la o persoana la alta. Efectele secundare includ probleme ale ficatului, de aceea sunt recomandate testele sanguine dese.
  
• 
  Diazepam – folosit singur sau in combinatie cu alte medicamente . Poate fi utilizat inainte de a adormi, mai ales daca spasmele apar in timpul noptii. Efectele secundare includ: somnolenta si ameteala.
  
• 
  Dantrolene – deseori folosit atunci cand alte medicamente nu se dovedesc eficiente in controlul spasticitatii. Actioneaza direct asupra muschilor scazand capacitatea lor de a se contracta. Efectele secundare pot include afectiuni ale ficatului si anormalitati in concentrarea sangelui, de aceea e bine sa va monitorizati sanatatea daca il luati pe perioada mai indelungata.
  
• 
  Botulinum toxin – Injectat direct in muschiul rigid, a fost folosit de ani de zile in reducerea tensiunii musculare si tratarea spasticitatii locale. Efecte secundare: slabirea muschilor.
  
• 
  Injectii cu fenol sau alcool – Ocazional folosite pentru stoparea cauzelor nervoase ce afecteaza muschii. Un profesionist poate injecta fenol direct in lichidul spinal.
  

Tratamente alternative

Fizioterapia: intareste , relaxeaza si intinde muschii in asa fel incat se imbunatateste

mobilitatea incheieturilor si circulatia. Un fizioterapeut va poate compune un set de exercitii adaptat situatiei si practicabil acasa.

Hidroterapia: relaxeaza membrele corpului,

Crioterapia: (amplasarea unor pungi cu gheata in zonele afectate)

Tehnicile meditative: si masajul sunt surse de relaxare de asemenea.

De multe ori discutand cu un terapeut, acesta va poate sugera solutii pentru a va descurca mai bine in activitatile zilnice fara a declansa factorii cauzatori de spasticitate.

Reabilitare şi management

Deşi se poate ca recuperarea unei funcţii să nu fie completă, toate persoanele cu SM ar fi bine să încerce să-şi optimizeze condiţia fizică, mentală şi socială. După un puseu, poate exista necesitatea unei recuperări întăritoare. În timpul perioadelor când boala este inactivă persoanele cu SM ar trebui să participe în programele de terapie de întreţinere pentru a obţine şi a-şi menţine o condiţie fizică optimă.

Această terapie poate include şedinţe de fizioterapie, întinderi, exerciţii de coordonare, exerciţii de antrenare a vorbirii şi a înghiţirii.

Pot fi de asemenea incluse un tratament medicamentos, o nutriţie adecvată şi şedinţe de consiliere. În urma unui puseu poate exista nevoia producerii unor schimbări în stilul de viaţă social şi ocupaţional.

Cine poate fi afectat de SM?
Incidenţa SM în rândul femeilor este mai ridicată decât la bărbaţi cu aproximativ 50% (adică în proporţie de 3 femei la fiecare 2 bărbaţi). Scleroza multiplă este o boală a adultului tânăr, vârsta generală a începuturilor manifestărilor fiind între 18-35 de ani, dar această plajă este mult mai largă de la 10 la 59 de ani. Odată cu apariţia tehnicilor de diagnosticare specializate, cum ar fi scanner-ul cu Rezonanţă Magnetică Nucleară (RMN), există cazuri de SM diagnosticate chiar din copilarie nu doar din adolescenţă, astfel încât limita inferioară de vârstă de 15 ani exprimata în textele de specialitate nu trebuie să fie vazută ca o limită fixă în ceea ce priveşte diagnosticarea bolii.

Scleroza multiplă nu este contagioasă, prietenii şi familia dumneavostră nefiind în pericol. Scleroza multiplă nu este o boală ereditară deşi există predispoziţie genetică, ceea ce explică frecvenţa mai ridicată în familiile în care boala este deja existentă. Riscul mărit în rândul copiilor şi semenilor persoanelor cu SM poate fi o consecinţă a mediului similar şi al unei predispoziţii comune pentru boală. Este important să se facă estimări în legătură cu cei care sunt cei mai expuşi precum şi zonele geografice cu incidenţa cea mai mare.

Din harta răspândirii SM se deduce faptul că SM este o boală a climatului temperat şi nu în special una a climatului tropical (incidenţa SM creşte pe măsura indepărtării de ecuator). În Europa de Nord, în special în Scandinavia şi în Scoţia există o incidenţă mai mare a bolii, ceea ce reflectă o predispoziţie a populaţiei pentru SM.

Migraţia la anumite vârste poate afecta riscul aparitiei bolii. Astfel un copil care vine dintr-o zona ecuatoarială într-una temperată se expune factorului de risc din zona în care s-a mutat. Migrarea unui adolescent (sau a unei persoane mature) păstreaza factorul de risc al zonei din care acesta este originar.

Cum sa-mi informez familia,prietenii si angajatorii?
Decizia de a spune altor persoane ca suferiti de SM este una persoanala. Pentru multe dintre persoanele cu SM boala nu are manifestari evidente, permetind o alegere in ceea ce priveste divulgarea diagnosticului. Daca aveti nevoie de asistenta specializata fie zilnic, fie ocazional este recomandabil sa le spuneti celor apropiati ca suferiti de SM.

Decizia dumneavoastra depinde si de relatiile cu ceilalti si de cum credeti ca acestia vor reactiona la aflarea vestii. Iata cateva sfaturi bazate pe experientele personale ale mai multor persoane cu SM. Daca dumneavoastra suferiti de SM si va ganditi sa impartasiti aceasta altor persoane, trebuie sa adaptati ceea ce urmeaza la situatia dumneavoastra persoanala inainte de a lua o decizie.