Familia
Cand aflati pentru prima data ca suferiti de SM va va fi usor sa discutati aceasta probleme cu familia. Faptul de a putea vorbi despre aceasta reprezinta o usurare pentru multi oameni. Inainte de a discuta diagnosticarea cu familia dumneavoastra trebuie sa va ganditi la felul in care vor reactiona. Membrii familiei sunt in general gata sa va ajute.
Totusi se poate sa se intristeze la aflarea vesti, mai ales daca acestia nu stiu nimic despre SM. Pentru a fi mai siguri ca oamenii inteleg ce inseamna SM exista pliante informationale care sa va ajute sa vorbiti despre boala si despre cum va afecteaza. Puteti sa luati decizia de anu spune nimic familiei sau sa va informati doar cativa cunoscuti daca credeti ca acest fapt ar fi in detrimental relatiilor dumneavoastra sau ca ar putea duce la o dezvaluire nedorita a bolii dumneavoastra.
Probabil ca pentru copii mici nu este potrivita o instiintare despre SM pe ton official, dar este important sa li se raspunda la intrebarile lor eventuale. Copii simt in mod instinctiv ca ceva nu este in regula si ca sunteti ingrijorat. Dumneavoastra trebuie sa fiti constient de acest fapt si sa intelegeti ca poate avea impact asupra comportamentului lor.
Adevarul nu este nici pe departe atat de infricosator pe cat se tem ei. Un numar de societati pentru SM au pliante speciale pentru copiii care va vor putea fi de folos.
Informarea copiilor mari
Copii mari si adolescentii trebuie sa fie informati dar este nevoie de o abordare mai atenta a problemei. Acestia sunt foarte ingrijorati desi la suprafata pot parea calmi sau chiar indiferenti. Aceasta anxietate poate fi inlaturata cu ajutorul informatiilor. Ingrijorarile lor trebuie sa fie abordate pe masura ce apar si copii trebuie sa fie constienti de faptul ca sunteti gata sa discutati de problemele care apar pe parcurs. In aceasta directie va poate fi de folos literature de specialitate de la centrul de informare national.
Adolescentii simt ca trebuie sa fie tratati ca niste adulti, iar daca nu li se permite sa joace un rol important in probelemele de familie exista posibilitatea ca ei sa se simta jigniti si nemultumiti, si prin urmare sa se comporte intr-un mod neplacut. Daca cooperarera lor este incurajata ei vor actiona intr-un mod surprinzator de matur si pot constitui un punct de sprijin pentru pacient. Neimpartasirea problemei cu ei nu ii va scuti de anxietati.
Informarea parintilor
Informarea parintilor poate fi dificila la randul ei. Pentru parinti este forte grau de acceptat diagnosticarea copilului lor si este prin urmare important sa fiti atenti la sentimentele si nevoile lor. Mamele, spre exemplu, vor fi foarte protective si multi parinti vor considera ca ei sunt de vina.
Cand unul dintre copii sau un adolescent sufera de SM
Parintii unui copil sau al unui adolescent au o responsabilitate foarte mare asupra a ceea ce ii spun acestuia despre boala si asupra volumului de informatii si de responsabilitatile transmise copilului. Multi dintre tinerii cu SM sunt afectati in mica masura la inceput, dar evita contactul cu publicul pentru a se menaja pe ei insisi si pe tanar, desi vor mai trece multi ani pana cand efectele bolii vor fi evidente. In aceasta perioada ei spera ca copilul lor sa se maturizeze, sa urmeze cursurile unei scoli, sa-si construiasca o cariera si sa-si faca relatii.
In consiliere recomandarile pornesc de la premisa ca persoanele diagnosticate cu SM sunt adulti dar exista, desi nu in mod regulat, copii mari si adolescenti care sufera de aceasta boala. Ideea de prezentare pe larg a aspectelor bolii este pusa sub semnul intrebarii cand se face referire la acest sector din populatia bolnava.
In cazul copiilor sub 15 ani care sufera de simptome si de handicapuri minore exista o opinie conform careia nu ar trebui dezvaluite adevarata natura si prognosticul bolii. Este evident ca copilul va simti ca ceva nu este in regula, ca aceasta manifestare este temporara dar si ca uneori are nevoie de asistenta medicala, dar parintii sunt responsabili de gradul de implicare a persoanalului medical in timp ce copilul duce o viata “normala”.
In cazul adolescentilor (peste 15 ani), acestia sunt suficienti de maturi ca sa se implice in realitatile bolii si in deciziile parintilor asupra tratamentului si educatiei. Totusi este important sa ne amintim ca toti adolescentii sunt labile din punct de vedere emotional si ca au imagini despre sine foarte fragile, SM fiind inca o povara pentru ei.
Angajatorul
Decizia de a spune sau nu angajatorului poate avea un impact direct asupra muncii dumneavoastra. Poate facilita un ajutor suplimentar sau din contra, sa va afecteze serios cariera. Cerintele legale in ceea ce priveste destainuirea variaza de la tara la tara si pot fi obtinute de la Societatea de SM din Romania.
Federatia Internationala de SM este constienta de faptul ca angajatorii nu inteleg in intregime SM si pot reactiona intr-un mod gresit din cauza necunoasterii.
Iata cateva dintre avantajele si dezavantajele informarii angajatorului:
Avantajele informarii:
-
Expunerea diagnosticului va poate calma. Multe din persoanele cu SM sustin ca “ascunderea diagnosticului este mai obositoare decat expunerea lui”. Expunerea poate inlesni discutiile ulterioare cu privire la eventualele modificari necesare lucului in care lucrati, cand o va cere situatia.
-
Avand situatia clarificata, veti intelege mai bine recatiile celorlalti la faptul ca suferiti de SM, dar si cum veti fi perceput si tratat de colegii de serviciu. Va veti putea comporta mai onest cu ceilalti.
-
Nu va mai trebui sa va faceti griji asupra faptului ca un coleg sau un fost angajator vor dezvalui faptul ca aveti un handicap.
-
Veti fi relaxat inaintea unui examen medical pentru ca stiti ca angajatorul, compania de asigurari si alte organizatii sunt la current cu faptul ca suferiti de SM
-
Dupa cum i-ati spus angajatorului ca suferiti de SM va va fi mai usor sa explicati lui si colegilor dumneavoastra adevaratele aspecte ale bolii. De asemenea aceasta va va permite ca pe viitor sa puteti discuta cu angajatorul eventualele schimbari ce pot aparea in cazul dumneavoastra.
Dezavantajele informarii:
-
Frica de discriminare pe motiv ca suferiti de SM, de exemplu lipsa promovarii si participari la stagii de pregatire
-
Frica de reactia colegilor si a celorlalti
-
Frica legata de pirderea locului de munca sau de a nu primi unul (mai ales daca asta vi s-a intamplat si inainte)
-
Frica de invinuire a handicapului in cazul in care ceva nu merge cum ar trebui la locul dumneavoastra de munca
Dostları ilə paylaş: |