Manualul actiones cu privire la tehnicile de interacțiune judiciară în aplicarea Cartei ue – module generale

Organismele pentru Egalitate și Instanțele Naționale: Evoluția Relației

În cauza Belov (C-394/11) CJUE a considerat că nu are jurisdicție pentru a răspunde întrebărilor care i-au fost adresate în acest caz, din cauza faptului că nu s-a considerat că organismul care a prezentat cazul este instanță sau tribunal. Doar instanțele și tribunalele naționale sunt autorizate să solicite o hotărâre preliminară din partea CJUE, iar CJUE a considerat că organismul din cauza menționată nu avea jurisdicție obligatorie și nici „garanții suficiente cu privire la independența sa”, iar procedurile pe rolul acesteia „nu aveau ca scop o decizie de natură judiciară”.

În opinia sa, Avocatul General a examinat elementele jurisprudenței care definesc „o instanță sau un tribunal” național autorizat să prezinte cauze Curții pentru acest gen de hotărâri, și a ajuns la concluzia că trebuie să se considere că acest organism pentru egalitate îndeplinește condițiile jurisprudenței.

Criteriile care au fost puse sub semnul întrebării de către inculpați cu privire la admisibilitatea unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare de către un organism cvasi-judiciar pentru egalitate au fost independența, caracterul obligatoriu al jurisdicției și natura judiciară a deciziilor. Acestea au fost examinate în detaliu de către Avocatul General cu referire la jurisprudența stabilită a Curții, și s-a constatat că singurul element care poate fi pus sub semnul întrebării este caracterul obligatoriu al jurisdicției organismului pentru egalitate, luând în considerare faptul că există o cale de atac juridică pentru a lua măsuri împotriva discriminării în fața unei instanțe civile. Cu toate acestea, interpretând termenul „obligatoriu” ca fiind un caracter imperios al deciziilor luate de organismul pentru egalitate și nu al exclusivității acestuia, Avocatul General a propus Curții să folosească ocazia prezentată de această cauză pentru a-și clarifica jurisprudența în această privință și să ia în considerare faptul că Comisia pentru Protecție împotriva Discriminării este „o instanță sau un tribunal”.

În plus, și pe fondul cauzei, Avocatul General Kokott a luat în considerare, pe lângă Directiva privind Egalitatea Rasială, Articolul 21 al Cartei. Avocatul General a motivat faptul că interdicția din Articolul 21 este un principiu general al legislației UE și astfel, în cazul în care legislația din Bulgaria nu poate fi interpretată pentru a duce la îndeplinire Directiva, Articolul 21 ar impune ca legislația națională să nu fie aplicată pentru a asigura faptul că interdicția privind discriminarea rasială este disponibilă pentru cauza Belov.⁴⁰

3.