Manualul actiones cu privire la tehnicile de interacțiune judiciară în aplicarea Cartei ue – module generale

Nivelul UE:

Norme bazate pe Tratatul UE:

• 
  Articolele 2 și 3 ale TUE: nediscriminarea este o valoare fundamentală a ordinii juridice a UE;
  
• 
  Art. 10 al TFUE ^ stipulează șase motive pentru principiul nediscriminării: sex, origine rasială sau etnică, religie sau convingeri, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală, și reflectă protecția minimă împotriva discriminării în directivele UE privind tratamentul egal, în timp ce Articolul 21 al Cartei UE a Drepturilor Fundamentale include o listă mai lungă de motive, printre care: limbă, apartenența la o minoritate națională și avere.
  

• 
  Art. 18 al TFUE: principiul nediscriminării bazate pe naționalitate. Acest lucru trebuie interpretat în conjuncție cu aplicarea sa specifică în domeniul liberei circulații a lucrătorilor (Art. 45 TFEU);
  
• 
  Art. 19 al TFUE: Consiliul are puterea de a adopta legislația pentru combaterea discriminării pe o serie limitată de motive (sex, origine rasială sau etnică, religie sau convingere, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală);
  
• 
  Art. 157 al TFUE: principiul nediscrimării bazate pe sex (salarii egale între femei și bărbați), care a fost anunțat ca principiu general al UE începând cu cauza Defrenne II¹⁰
  

Carta UE:

• 
  Art. 21 (mai jos)
  
• 
  Articolele 20 și 23 și Articolul 21 au aceeași structură a egalității și nediscriminării. Articolul stipulează o garanție generală a egalității în fața legii, Articolul 23 al Egalității între femei și bărbați.
  

Principiile generale ale legislației UE dezvoltate de CJUE

• 
  Principiul nediscriminării a fost inițial aplicat de către CJUE în manieră limitată la expresiile sale bazate pe Tratat - cauza Defrenne II privind salariile egale. Aceste cauze s-au ocupat în special cu menținerea corectitudinii în practicile comerciale și eradicarea măsurilor discriminatoare pe motiv de naționalitate care ar împiedica exercitarea libertăților economice (în special, libertatea de circulație a lucrătorilor, libertatea de circulație a serviciilor și libertatea de stabilire). De-a lungul timpului, s-a extins la toți cetățenii (nu numai la persoanele care au un rol pe piața internă) și a devenit un drept fundamental de sine stătător, fiind recunoscut ca principiu general al legislației UE privind nediscriminarea. În cauza Mangold, CJUE a bazat principiul pe prevederile Tratatului. Cauza Kücükdeveci s-a bazat și pe Articolul 21, atunci când Carta a devenit obligatorie din punct de vedere juridic.
  

În cauza Dansk Industries, un alt caz de discriminare pe motiv de vârstă, Curtea - precum și Avocatul General - au răspuns că judecătorul național a fost corect atunci când a considerat că Directiva nu este aplicabilă ca atare, dat fiind faptul că respectiva cauză a implicat un litigiu între persoane private. În continuare, a clarificat faptul că, deși directiva care stabilește obigația de nediscriminare nu este aplicabilă, atunci principiul – și Carta – se pot aplica.¹¹

Legislația secundară:

• 
  Directiva privind Egalitatea Rasială,¹² care interzice discriminarea „pe motiv de origine rasială sau etnică”¹³ se aplică pentru ocuparea forței de muncă, beneficii sociale și acces la bunuri și servicii .¹⁴
  

• 
  Directiva-Cadru privind Egalitatea în Muncă¹⁵ se aplică numai pentru ocuparea forței de muncă,¹⁶ și interzice discriminarea „pe motive de religie sau convingere, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală”. Reforma legislativă este actualmente în discuție pentru extinderea domeniului său de aplicare la toate cele trei sfere ale Egalității Rasiale.
  
• 
  Directiva privind Egalitatea de Tratament între Femei și Bărbați (Reformă)¹⁷ și Directiva privind Egalitatea de Tratament între Femei și Bărbați privind Accesul la Bunuri și Servicii,¹⁸ care interzic discriminarea sexuală, se aplică în cazul ocupării forței de muncă¹⁹ și al accesului la bunuri și servicii²⁰, dar nu pentru accesul la sistemul de asistență socială.
  
• 
  Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru, articolele 25, Considerentele 63 și 66.
  

Consultați graficul de mai jos pentru o prezentare generală a domeniului de aplicare a Directivelor privind Egalitatea în funcție de motiv și domeniu:²¹