Angajare
și formare profesională
|
Organizațiile lucrătorilor și angajatorilor
|
Protecție socială, inclusiv securitate socială
|
Protecție socială, inclusiv servicii medicale
|
Avantaje sociale
|
Educație
|
Bunuri și servicii publice, inclusiv locuințe
|
Origine rasială sau etnică
|
Dir. 2000/43
|
Dir. 2000/43
|
Dir. 2000/43
|
Dir. 2000/43
|
Dir. 2000/43
|
Dir. 2000/43
|
Dir. 2000/43
|
Sex
|
Dir. 2006/54
Dir. 2010/41
(activități independente)
|
Dir. 2006/54
|
Dir. 79/7
(doar securitate socială legală)
Dir. 2006/54
(doar securitate socială la locul de muncă)
|
|
|
|
Dir. 2004/113
|
Orientare sexuală
|
Dir. 2000/78
|
Dir. 2000/78
|
|
|
|
|
|
Religie sau convingere
|
Dir. 2000/78
|
Dir. 2000/78
|
|
|
|
|
|
Dizabilități
|
Dir. 2000/78
|
Dir. 2000/78
|
|
|
|
|
|
Vârstă
|
Dir. 2000/78
|
Dir. 2000/78
|
|
|
|
|
|
-
Există alte Reglementări și Directive care garantează libertatea de circulație și de ședere a lucrătorilor și cetățenilor.22 Aceste legi pot include prevederi care au scopul de a elimina măsurile discriminatorii, dar care, în marea lor majoritate, nu sunt incluse în domeniul de aplicare a prezentului manual.
În plus, următoarele instrumente sunt aplicabile în domeniul dreptului penal:
-
Decizia-Cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal privind Infracțiunea motivată de ură și Discursul de incitare la ură.
-
Articolul 1 – „Discursul de incitare la ură” - Statele membre trebuie să se asigure că faptele menționate în continuare, săvârșite cu intenție, sunt pedepsibile atunci când sunt săvârșite împotriva unui grup de persoane sau a unui membru al unui astfel de grup definit pe criterii de rasă, culoare, religie, descendență sau origine etnică sau națională:
-
instigarea publică la violență sau la ură, inclusiv prin difuzarea publică sau distribuirea de înscrisuri, imagini sau alte materiale;
-
apologia publică, negarea în mod public sau minimizarea vădită în mod public a gravității:
-
crimelor de genocid, a crimelor contra umanității și a crimelor de război, astfel cum sunt definite la Articolele 6, 7 și 8 din Statutul Curții Penale Internaționale (denumită în continuare „CPI”); sau
-
crimelor definite la Articolul 6 al Cartei Tribunalului Militar Internațional anexate la Acordul de la Londra din 8 august 1945, atunci când comportamentul respectiv este de natură să incite la violență sau ură împotriva unui astfel de grup sau membru al unui astfel de grup.
-
Articolul 1(2) al Deciziei-Cadru: statele membre pot alege să pedepsească numai faptele care fie (i) sunt de natură să tulbure ordinea publică, fie (ii) reprezintă amenințări, injurii și insulte;
-
Articolul 1(4): orice stat membru poate să facă o declarație potrivit căreia acțiunea de negare sau minimizare vădită a gravității infracțiunilor menționate mai sus se pedepsește doar în cazul în care aceste infracțiuni au fost stabilite printr-o hotărâre definitivă dată de o instanță națională a statului membru și/sau de o instanță internațională, sau doar printr-o hotărâre definitivă dată de o instanță internațională. Această posibilitate nu este stipulată pentru acțiunea de apologie a infracțiunilor menționate mai sus.
-
Articolul 4 – „Infracțiunea motivată de ură” – statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că motivația rasistă și xenofobă este considerată o circumstanță agravantă sau, dacă este cazul, pentru a se asigura că instanțele judecătorești pot ține seama de această motivație în stabilirea pedepselor.
-
Directiva privind Drepturile Victimelor folosește termenii „infracțiuni săvârșite pe motive de discriminare” (Considerentul 56), „infracțiuni inspirate de prejudecăți” (Considerentul 56), „infracțiuni motivate de ură” (Considerentele 56 și 57), și „infracțiuni săvârșite pe motive de discriminare sau pe motive de prejudecată” (Articolul 22(3)). Toți acești termen trebuie să fie interpretați ca drept individual la protecție împotriva discriminării în conformitate cu Articolul 21 al Cartei și, în mod corespunzător, în conformitate cu Articolul 14 al Convenției. Directiva privind Victimele a înlocuit Decizia-Cadru 2001/220/JAI a Consiliului din 15 martie 2001 privind statutul victimelor în cadrul procedurilor penale.
-
Instrumente juridice internaționale: Convenția, CEDR, CNUDPH printre altele:
-
Articolul 14 al Convenției este prevederea centrală care stabilește principiul egalității. Însă acesta nu are o aplicare autonomă, întrucât asigură tratamentul egal cu privire la celelalte drepturi din Convenție; Protocolul 12 (2000) face ca nediscriminarea să fie un drept de sine stătător, însă numai 7 state membre ale UE l-au ratificat până în prezent (18 în total).
Interacțiunea dintre CJUE și CEDO s-a intensificat de-a lungul timpului. CJUE s-a inspirat din Convenție, precum și din jurisprudența corespunzătoare pentru a interpreta drepturile fundamentale ale UE.23 În prezent, Articolul 52(3) al Cartei se constituie pe baza Art. 6 al TUE și include obligația de a intrepreta drepturile Cartei care corespund cu drepturile garantate de Convenție în același fel ca pe cele stabilite prin Convenție. În același timp, această prevedere nu va împiedica legislația Uniunii să asigure o protecție mai extinsă.
În schimb, CEDO s-a inspirat și din sursele legale ale UE, inclusiv Tratatele, Carta, legislația secundară sau jurisprudența CJUE, pentru a interpreta drepturile Convenției.24 Citându-se reciproce, aceste instanțe și-au îmbunătățit legitimitatea și autoritatea cu privire la statele membre. Astfel, în ciuda unor momente de tensiune, Convenția și CJUE au dezvoltat un dialog pozitiv.25 26
-
Articolul 4 al Convenției Internaționale privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială (denumită în continuare „CEDR”) obligă statele să ia „măsuri imediate și pozitive”; paragraful (a) are ca cerință obligația de a declara drept delict pedepsit prin lege „orice difuzare de idei bazate pe superioritate sau ură rasială, orice incitare la discriminare rasială, ca și orice acte de violență sau provocare la astfel de acte, îndreptate împotriva oricărei rase sau oricărui grup de persoane de o altă culoare sau de o altă origine etnică”
-
Articolul 3 al Convenției de la Istanbul 27 definește violența împotriva femeilor ca formă de discriminare împotriva femeilor.
-
CNUDPH a fost ratificată de către 25 de state membre ale UE, inclusiv de către UE. Unele țări ale UE au extins protecția împotriva discriminării pe motiv de dizabilitate dincolo de ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, domenii care sunt deja incluse în legislația UE.28 Aplicarea prevederilor și conceptelor specifice, cum ar fi definiția dizabilității și amenajările corespunzătoare, se va aborda în secțiunea 3.
Dostları ilə paylaş: |
