Microsoft Word statutul municipiului timişoara doc
Yüklə 0,75 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- 1712 –Consiliul Orăşenesc proclamă unirea Mintiului cu Satu Mare
- 1926 – legea reformei administrative; Satu Mare devine reşedinţă de judeţ
- CAPITOLUL III POPULAŢIA MUNICIPIULUI 1 Populaţia stabilă a municipiului Satu Mare
- 2. Repartizarea populaţiei pe grupe de vârstă
- 3. Evoluţia naşterilor căsătoriilor şi deceselor
- 4. Populaţia stabilă de 10 ani şi peste pe sexe, după nivelul de educaţie
CAPITOLUL II DATE ISTORICE 1006 – după tradiţie, anul fondării oraşului Mintiu de către oaspeţii germani sec. al XII-lea – menţionarea scrisă a fortificaţiei din Satu Mare, în forma Castrum Zothmar 1241-42 – în timpul invaziei mongole, cetatea de pământ din Satu Mare este distrusă sf. sec. XIII - în timpul lui Ştefan al V-lea, Satu Mare este un sediu important al prinţului 1291 – regele Andrei al III-lea reînnoieşte privilegiul oraşului: ziua de luni devine zi de târg sec. XIV – cele două oraşe stau sub jurisdicţia episcopului de Alba 1310 – privilegiul lui Ludovic cel Mare pentru ordinul călugărilor augustini din Dej, referitor la vânzarea liberă a sării în târgul din Satu Mare 1332 – ţăranii primesc dreptul de a se stabili pe teritoriul oraşului Satu Mare 1406 – Regele Sigismund interzice palatinului să judece cetăţenii oraşului Satu Mare, sub pretextul că aceştia stau sub jurisdicţia vistierului reginei 1411 – înţelegere între regele Sigismund şi Brankovics György, prin care, în schimbul cetăţii de la Belgrad, acesta din urmă primeşte oraşele Mintiu, Satu Mare şi satele aparţinătoare Tătăreşti şi Sostelek 1430 – hotărnicire între oraşul Satu Mare şi moşia familiei Dragffy 1452 – conflict între oraşul Satu Mare şi familia Dragffy, după ce aceştia ocupă o parte a pământurilor oraşului 1452 – regele confiscă moşiile lui Brankovics György, acuzat de infidelitate; moşiile sunt donate lui Ioan de Hunedoara 1460 – în timpul lui regelui Mathia, oraşele aparţin domeniului regal; este menţionată construirea unui palat la Satu Mare 1491 – Vladislav al II-lea oferă ţăranilor dreptul de a se stabili în oraş; documentul a contribuit la repopularea oraşelor după diferite incendii 1526 – regele Ioan de Sigismund donează oraşele Satu Mare şi Mintiu familiei Báthory 1543 – fraţii Báthory construiesc o cetate din piatră la Satu Mare sec. XVI – râul Someş este deviat; oraşul Satu Mare devine o insulă înconjurată de Someş 1562 – armata turcească asaltează cetatea Satu Mare; după incendierea celor două oraşe, turcii se retrag 1564 – înţelegerea dintre Ioan Sigismund Zapolya, principele Transilvaniei şi Ferdinand de Habsburg, în urma căreia Satu Mare devine proprietatea Habsburgilor; principele Transilvaniei distrusese cetatea anterior înţelegerii 1608 – biserica reformată primeşte teren pentru construirea unei şcoli (locul actualei clădiri a Colegiului Kölcsey) 1610 – şcoala reformată a fost transformată în gimnaziu 1611 – în timpul războaielor dintre Gabriel Bethlen şi Habsburgi, cetatea Satu Mare devine centrul militar al acţiunilor austriece 1614 – se stabileşte în scris, pentru prima dată, obligativitatea întreţinerii preotului reformat din Satu Mare; în aceeaşi perioadă, reformaţii susţin financiar o şcoală şi un spital 1645 – Gheorghe Rákóczi I ocupă cetatea de la Satu Mare mijlocul sec. XVII – cea mai înfloritoare perioadă a bisericii reformate din cele două oraşe; există în total cinci parohii: două la Satu Mare şi câte una la Mintiu, în cetate şi la Hostancz 1657 – în timpul campaniei lui Gheorghe Rákóczi al II-lea în Polonia, o armată poloneză intră în Ungaria; cetatea Satu Mare s-a predat armatei condusă de Ioan Sobieski, iar Mintiul a fost incendiat 1660 – pe baza înţelegeri din 1647, văduva lui Gheorghe Rákóczi I a cedat cetatea şi oraşul Satu Mare habsburgilor; cetatea a fost una dintre primele locuri unde au fost cantonate trupe germane; până în secolul al XIX-lea, între oraş şi trupele germane din cetate au izbucnit mai multe conflicte, din cauza pagubelor făcute de soldaţi 1661 – în urma alegerii lui Ioan Kemény ca principe al Transilvaniei, turcii au intrat în ţară, incendiind şi oraşul Satu Mare; trupele din cetate nu au opus rezistenţă 1661 – după ocuparea cetăţii de la Oradea, o parte a comercianţilor greci se mută la Satu Mare 1667 – grecii primesc dreptul de a se stabili liber în Satu Mare, Mintiu şi Nagykálló şi dreptul la comerţ liber cu marfă turcească; obligaţia constă în plata a 200 de florini la Cămara din Spis 1670 – armata lui Francisc Rákóczi I este masacrată de trupele germane din cetatea Satu Mare 1672 – armata curuţilor, condusă de Teleki Mihály, alături de studenţi din oraşul Satu Mare sunt masacraţi la Botiz 1681 – prima menţionare scrisă a preotului grecilor, numit Mihai 1685 – în urma prăbuşirii mişcării conduse de Thököly Imre, armata curuţilor cedează cetatea Satu Mare Habsburgilor 1685 – menţionarea lui Demetrius Monasterli, preotul grecilor din Mintiu şi protopop 1690 – sfinţirea bisericii grecilor din Mintiu, cu hramul „Sf. Nicolae” 1696 – domeniul cetăţii Satu Mare cuprindea 47 de sate, total sau parţial 1703 – în urma atacului nereuşit al lui Francisc Rákóczi al II-lea, armata sa incendiază Mintiul, iar trupele germane cetatea Satu Mare 1705 – după un asalt de 12 luni, cetatea este ocupată de armata lui Rákóczi; o parte a cetăţii este distrusă 1710 – epidemie de ciumă în oraş, 200 de locuitori îşi pierd viaţa 1711 – semnarea Păcii de la Satu Mare: sfârşitul răscoalei conduse de Francisc Rákóczi al II-lea 1711 – statistică privind populaţia oraşului Satu Mare: 101 proprietari de casă, 42 jeleri, 150 mici meseriaşi, 39 văduve, 169 case nelocuite 1712 –Consiliul Orăşenesc proclamă unirea Mintiului cu Satu Mare 1715 -Dieta recunoaşte unirea celor două oraşe sub denumirea de Satu Mare (Szatmarnemeti); noua localitate primeşte titlul de „oraş liber regal” 1715 – are loc un proces de vrăjitorie la Satu Mare 1719 – epidemie de ciumă în oraş 1740 – începutul construcţiei noii biserici a grecilor din Mintiu, cu preot susţinut de Consiliul Orăşenesc; construcţia este încheiată în 1757 1742 – epidemie de ciumă în oraş, în care îşi pierd viaţa 1798 de oameni, dintre care 261 proprietari, 232 soţii, 573 băieţi, 526 fete, 82 slugi, 124 jeleri 1768 – construirea primului sediu al primăriei oraşului: „Casa cu Turn”(Tornyos Ház) 1768 – recensământ în Satu Mare; numărul locuitorilor este de 5068 1771 – construirea primului han în oraş: „Arborele Verde” (Zöldfa) 1780 – şanţul cetăţii este parcelat şi vândut locuitorilor oraşului 1788 – începutul construirii bisericii reformate „cu Lanţuri”; edificiul a fost terminat în 1807 1799 – construirea bisericii greco-catolice (pe locul actualei catedrale greco-catolice) 1803 – formarea parohiei greco-catolice pentru credincioşii români; preotul este susţinut de către Consiliul Orăşenesc 1815 –recensământ la Satu Mare; rezultate: totalul populaţiei este de 9928 persoane, dintre care 55 funcţionari, 660 burghezi şi meseriaşi, 68 slugi, 193 mici proprietari viticoli, 1778 jeleri; structura confesională: 3494 reformaţi, 1240 greco- şi romanocatolici, 23 luterani, 21 ortodocşi; după altă statistică, numărul total al locuitorilor oraşului era de 12 000 de oameni. 1816 – inundaţiile provoacă foamete în oraş 1823 – debutează activităţi de aranjare şi pavare a străzilor 1833 – construirea spitalul ordinului Misericordian (azi, Secţia de Psihiatrie a Spitalului Municipal); construcţia a fost încheiată în 1838. 1833 – se deschide cazinoul în oraşul Satu Mare (Polgári Társaskör); sediul acestuia a fost construit în 1881 (azi, restaurantul Mioriţa) 1837 – sfârşitul renovării catedralei romano-catolice, în urma căreia aceasta primeşte forma actuală 1842 – începutul construcţiei casei Vécsey, azi Secţia de Artă a Muzeului Judeţean 1886 – construirea sediului Băncii Sătmărene (Szatmari Takarékpénztár), azi Biblioteca Judeţeană 1887 – Someşul inundă oraşul 1889 – începutul construirii clădirii fostei primării (centrul vechi) 1889 – construirea primului pod din fier peste Someş 1889 – construirea teatrului actual 1889 – construirea sinagogii „Status-quo” 1892 – străzile oraşului sunt iluminate cu curent electric 1896 – construirea Palatul Tribunalului 1899 – construirea clădirii gării actuale 1902 – începutul construirii Hotelului Dacia (Pannónia) 1903 – construirea Turnului Pompierilor 1903 – construirea bisericii ordinului franciscan (azi Hildegárda) 1905 – construirea internatului Şcolii de Căi Ferate, (azi Liceul I. C. Brăteanu) 1906 – fondarea fabricii de maşini „Fraţii Princz” 1907 – construirea clădirii Liceului Forestier 1908 – reconstruirea bisericii Calvaria 1911 - începutul construirii Casei Albe 1912 – construirea clădirii Gimnaziului Romano-Catolic Regal (azi, Colegiul Mihai Eminescu) 1919 – intrarea armatei române în Satu Mare; 1919 – înfiinţarea Liceului „Mihai Eminescu” 1920 – după Tratatul de la Trianon, Satu Mare devine parte a României 1923 – înfiinţarea Şcolii Secundare de Fete (azi, Colegiul Naţional „Doamna Stanca”)
1932 – începutul construirii catedralei ortodoxe; construcţia a fost încheiată în anul 1937 1936 – construirea clădirii prefecturii (azi sediul Muzeului Judeţean) 1937 – construirea catedralei greco-catolice actuale 1937 – inaugurarea aeroportului din Satu Mare 1940 – Satu Mare este cedat, împreună cu Transilvania de Nord-Vest, Ungariei 1944 – înfiinţarea ghetoului din Satu Mare; deportarea evreilor din judeţ; din oraşul Satu Mare au fost deportaţi aproximativ 12900 evrei 1944 – bombardarea oraşului; majoritatea clădirilor importante au fost afectate 1945 – Satu Mare devine din nou parte a României 1950 – legea reformei administrative: se formează regiunea Baia Mare, care include raionul cu centrul la Satu Mare 1951 – în cadrul primului plan cincinal, fabricile UNIO şi Mondiala au fost lărgite 1960 – ca urmare a industrializării forţate, numărul locuitorilor Sătmarului creşte semnificativ; în această perioadă începe construirea primelor cartiere de blocuri: Micro 14, Micro 15 1968 - legea reformei administrative: se formează judeţul actual Satu Mare, cu centrul la municipiul Satu Mare 1970 – inundaţii catastrofale pe râul Someş; după inundaţii, digul este întărit; pentru familiile sinistrate au fost ridicate două cartiere: Soarelui şi Carpaţi I, precum şi locuiţele din zona Pieţei 14 Mai şi din Cartierul Solidaritatea 1974 – începutul construcţiei Palatului Administrativ 1980 – construirea a alte trei cartiere: Micro 16, Micro 17 şi Carpaţi II 1984 – finalizarea Palatului Administrativ – edificiu emblemă a Municipiului Satu Mare – aici avându-şi sediul Primăria Municipiului Satu Mare, Instituţia Prefectului-Judeţul Satu Mare şi Consiliul Judeţean Satu Mare. Construcţia iese în evidenţă prin arhitectura şi înalţimea sa. Are suprafaţa de 12.000 m.p. şi o înalţime de 97 m. Clădirea are un turn principal şi trei mari mici – turnurile secundare reprezintă cele trei grupuri etnice din Satu Mare (românii, maghiarii şi germanii), în timp ce turnul principal este un simbol al legăturii dintre acestea.
Populaţia stabilă pe sexe şi stare civilă în municipiul Satu Mare se prezintă astfel: din totalul de 102.411 persoane 48.182 sunt de sex masculin şi 54.299 de sex feminin. Din cele 102.411 persoane, 34.428 persoane sunt necăsătorite (18.773 de sex masculin şi 15.655 de sex feminin), 52.570 persoane căsătorite (25.878 de sex masculin şi 26.692 de sex feminin), 9.366 persoane văduv(e) (1397 de sex masculin şi 7.969 de sex feminin), 6.025 divorţaţi (2.119 de sex masculin şi 3.906 de sex feminin), 22 nedeclaraţi (15 de sex masculin şi 7 de sex feminin), 2576 starea civilă de fapt persoane (1.288 de sex masculin şi 1.288 de sex feminin). Structura pe sexe evidenţiază o repartizare aproape egală a populaţiei în Municipiul Satu Mare 47,04% din populaţie fiind de sex masculine, respective 52,95% de sex feminin.
2. Repartizarea populaţiei pe grupe de vârstă În cazul împărţirii pe grupe de vârstă la nivelul municipiului Satu Mare, se poate observa că din numărul total de 102.411 în proporţie de 72,99% se încadrează în grupa de vârstă 15-64 ani, procentul aferent grupei de vârstă 0-14 ani se situează în jurul valorii de 14,42%, respecti procentul aferent grupei de vârstă 65-85 ani şi peste se situează în jurul valorii de 12,57% .
3. Evoluţia naşterilor căsătoriilor şi deceselor 
În municipiul Satu Mare se pune un accent deosebit pe instituţia căsătoriei, motivat şi de faptul că într-o societate aflată în permanentă transformare, aceasta a dăinuit de-a lungul timpului păstrându-şi menirea de a fi piatra de temelie a societăţii civile. În acest sens încă din anul 1996, periodic s-au premiat cuplurile care au împlinit cel puţin 50 de ani de la încheierea căsătoriei şi au domiciliul pe raza municipiului Satu Mare.
Populaţia stabilă de 10 ani şi peste pe sexe, după nivelul de educaţie, la Recensământul populaţiei şi al locuinţelor din anul 2011, se prezintă astfel: -persoane-
Yüklə 0,75 Mb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
