Ministerul educației al republicii moldova centrul republican de asistențĂ psihopedagogică

Examinarea este un proces didactic care se desfășoară între cadrul didactic și elev.

Termenul de examinare este folosit, mai ales, în evaluarea rezultatelor școlare, inclusiv ale elevilor cu CES.
Tipuri de evaluare:

Probele docimologice prin care se realizează examinările curente și finale pot fi:

-         probe orale;

-         probe scrise;

-         probe practice;

-        testul docimologic

Metode orale de examinare

Evaluarea orală permite realizarea dezideratului prin care se stipulează că evaluarea trebuie să însoţească procesul de predare-învăţare.

Atunci când se folosesc metode orale, nu se face abstracție totală de capacitățile de vorbire, iar atunci când se pune accentul pe aceste capacități, nu se face abstracție de cunoștințe.

Exprimarea orală se realizează prin variate forme:

1. 
   conversația euristică este o metodă des utilizată în procesul evaluativ de tip oral. (întrebări/răspunsuri). Când inițiativa aparține cadrului didactic evaluator, la sfârșitul conversației se comunică aprecierea cu privire la conținut, pe de o parte și la capacitatea de exprimare, pe de altă parte;
   
2. 
   interviul - alături de întrebări se pun în discuție și alte probleme, iar cadrul didactic cedează inițiativa conducerii discuției. În acest caz, interviul dobândește caracterul unei discuții libere, permițând realizarea unei evaluări mai cuprinzătoare.
   
3. 
   verificarea realizată pe baza unor imagini, scheme grafice pe care elevul este solicitat să le comenteze. Când acesta înâmpină unele dificultăți, cadrul didactic intervine cu ajutorul întrebărilor ajutătoare. Această metodă este folosită cu precădere în cadrul învățământului primar, și este adaptată particularităților de vârstă și a celor indivioduale de dez voltare a colpilului.
   
4. 
   verificarea orală cu acordarea unui timp de pregătire a răspunsurilor, utilizată în condiții de examinare. În această situație se impune ca răspunsul să fie liber și nu citit. Se pune astfel în evidență un grad superior de stăpânire a subiectului.
   
5. 
   citirea unor dialoguri incomplete și completarea acestora în așa fel, încât să dovedească faptul că se stăpânește sensul adevărat.
   

Prin povestirea/repovestirea unui conținut, a unui ansamblu de informații, evenimente, fapte etc., se verifică capacitățile de înțelegere a ceea ce este prezentat.În utilizarea acestei metode de evaluare a rezultatelor școlare trebuie să ținem seama și de unele limite:

-   se realizează o verificare prin sondaj, deci un feedback incomplet;

-   nu se asigură același grad de dificultate al întrebărilor care se pun elevilor. Uneori solicită mult timp și nu sunt agreate de toți elevii în aceeași măsură (mai ales de către cei timizi și care au o gândire mai înceată și au nevoie să-și completeze răspunsurile prin alte metode).
Metodele orale sunt folosite cu succes, în special la disciplinele care solicită dezvoltarea capacităților de exprimare orală. Efectele pozitive se produc asupra întregii clase atât prin verificări frontale, cât și individuale. Utilizarea acestor metode presupune un antrenament specific al cadrului didactic în tehnica formulării întrebărilor, precum și în aprecierea promptă a răspunsurilor.

Examinarea orală reprezintă un mijloc util și eficace de verificare operativă. Verificarea orală permite o serie de avantaje, dar în anumite condiţii este marcată și de dezavantaje:

Tabelul 29. Avantaje şi dezavantaje ale evaluării orale

Avantaje ale evaluării orale

Dezavantaje ale evaluării orale

Permite comunicarea deplină între cadrul didactic şi elev, între elev şi colegii din clasă; Recuperează naturaleţea şi normalitatea unei relaţii specific umane (C. Cucoş, A. Stoica); Favorizează dezvoltarea capacităţii de exprimare orală a elevilor; Asigură feedback-ul mult mai rapid; Oferă posibilitatea de a clarifica şi corecta imediat eventualele erori sau neînţelegeri ale elevului în raport cu un conţinut specific; Permite flexibilizarea şi adecvarea modului de evaluare prin posibilitatea de a alterna tipul întrebărilor şi gradul lor de dificultate în funcţie de calitatea răspunsurilor date; Permite observarea, de către evaluator, a punctelor tari şi punctelor slabe, necesităţilor elevului; Facilitează evaluarea inclusiv a unor trăsături de personalitate: maniere, toleranţă la stres, raportul dintre aparenţă/ prezenţă/vivacitatea ideilor, structura şi calitatea limbajului, influenţa altor persoane etc.; Permite o mai mare flexibilitate în alegerea conţinuturilor şi proceselor de evaluat; Creează posibilitatea unei bune cunoaşteri, în timp, a elevilor de către profesor şi invers; Asigură o relaţionare directă şi o comunicare consistentă între cei doi parteneri; Permite evaluarea concomitentă a mai multor aspecte (mod de exprimare, logica expunerii, spontaneitatea dicţiei, fluiditatea exprimării etc.).

Se realizează o „ascultare” prin sondaj; Intervine o puternică varietate intraindividuală şi interindividuală; Performanţa elevului poate fi afectată de starea sa emoţională în momentul răspunsului; Oferă un grad scăzut de validitate şi fidelitate; Se consumă mult timp; Intervin o multitudine de factori care afectează obiectivitatea ascultării orale: starea de moment a evaluatorului, gradul diferit de dificultate a întrebărilor formulate, starea emoţională a elevilor (I. T. Radu, A. Stoica); Solicită elevului să răspundă verbal la o sarcină transmisă cu sau fără elemente auxiliare de sprijin.

Examinarea prin probe scrise

Probele scrise sunt de trei tipuri:

-         probe scrise de control curent cuprinzând câteva întrebări din lecția de zi și care durează 10-15 minute;

-         probe scrise la sfârșitul unui capitol, folosite mai ales ca aplicări a unei evaluări continue;

-         lucrări scrise semestriale, proiectate prin lecții de recapitulare și sinteză (teza).
Probele scrise îndeplinesc o funcție diagnostică, contribuind la evidențierea aspectelor pozitive sau a lacunelor în învățare, oferă cadrului didactic elementele de conținut asupra cărora trebuie să se revină, cât și elevilor care au nevoie de muncă suplimentară. Probele scrise sunt, totodată, un mijloc de autoevaluare pentru elevi, având, deci, și o valoare formativă. Este important să propunem elevului cu CES proba scrisă, ținând cont de particularitățile de dezvoltare şi tipul de curriculum (CG, CGA, CM).

Tabelul 30. Avantaje şi dezavantaje ale evaluării scrise

Avantaje ale evaluării scrise

Dezavantaje ale evaluării scrise

Permite raportarea rezultatelor la un criteriu unic de validare; Oferă posibilitatea elevului de a emite judecăţi de valoare obiective; Oferă posibilitatea elevului de a-şi elabora independent răspunsul, într-un ritm propriu; Permite examinarea unui număr mai mare de elevi pe unitate de timp; Oferă elevilor timizi posibilitatea de a expune nestingheriţi rezultatele; Poate fi asigurat anonimatul lucrărilor şi, prin aceasta, obiectivitatea evaluării; Diminuează stările tensionale, de stres, care pot avea un impact negativ asupra performanţei elevilor timizi sau cu anumite probleme emoţionale; Creşte posibilitatea preocupării pentru aspecte precum stilul, concepţia, estetica lucrării, originalitatea, creativitatea etc.; Protejează elevul de caracterul stresant determinat de prezenţa evaluatorului.

Indică un feedback mai slab, eventualele erori sau răspunsuri incomplete neputând fi operativ eliminate/corectate prin intervenţia evaluatorului; Momentul corectării şi validări rezultatelor se realizează cu relativă întârziere; Nu sunt posibile replierile, revenirile, întoarcerile în cazul unor erori nesesizate la timp; Comparativ cu evaluările orale, verificarea prin probe scrise nu permite ca unele erori în formularea răspunsurilor să fie lămurite şi corectate pe loc de către evaluator; Aspectele privind logica discursului, stilul personal, competenţele lingvistice ale elevului ies mai pregnant în evidenţă (în bine sau în rău), fiind taxate de evaluator şi, ca atare, influenţează calificativul general/nota; Nu este posibilă orientarea/ghidarea elevului prin întrebări suplimentare.