Georges Dumezil



Yüklə 5,39 Mb.
səhifə79/138
tarix07.01.2019
ölçüsü5,39 Mb.
#91745
1   ...   75   76   77   78   79   80   81   82   ...   138

Prin contrablestem, Kaca îi menise lui Devayănl să nu se căsătorească un brahman; pe de altă parte, pentru a o scoate din fântână, regele Yayăti [uase de mână, gest salvator, dar care se putea interpreta şi ca un gest de ăduinţă. Drept urmare, întâlnindu-l din nou pe Yayăti în aceeaşi pădure, când el era la vânătoare, iar ea se juca împreună cu îarmişthă şi cu soaţele Devayănî îi cere să o ia în căsătorie. Regele nu arată tragere de inimă, re chiar a acorda mai mult interes graţioasei îarmişthă, mirându-se că fiica ui rege se află în condiţia de sclavă. Pretextează că fiind ksatriya nu se ate căsători cu fiica unui brahman, mai ales a celebrului Kăvya Us'anas: estecul claselor e un păcat, mânia brahmanilor e ca un şarpe cu venin gaş. Există precedente la astfel de însoţiri, răspunde ea şi în ambele. Suri; de altfel, dacă se teme să o ia în căsătorie fără îngăduinţa tatălui ei, ' ' SI. 3346-3347: yam kămam abhikămă şi devayănî sucismite tat te 'hani sampradăsyămi yadi ced api durlabham – dăsâm kanyăsahasrena sarmişţhăm abhikămaye anu măm tatra gacchet să yatra dăsyati me pită.

' SI. 3353-3355: aham kanyăsahasrena dăsî te paricărikă anu tvăm tatra yăsyămi yatra dăsyati te pită.

— Stuvato duhită te 'ham bandinah pratigrhnatah stuyamănasya duhită katham dăsî bhavisyasi.

— Yena kenacid ărtănăm jnătânăm sukham ăvahet a tas tvăm anuyăsyămi yatra dăsyati te pită.

' SI. 3357: pravisâmi puram tata tuşţă 'smi ăvijasattama amogham tava vijnănam asti vidyăbalam ca te.

I să aştepte. Trimite după Us'anas, care vine în grabă şi aranjează totul: îşi fâ îşi impune fiica şi, cu autoritatea de învăţător întru dharma, îl dezleagă p (kşatriya de obligaţia matrimonială27. Apoi conchide28: Ia-o de nevastă, după dharma, pe Devayănî cea cu trup mândru. Cu ea vei gusta o fericir fără seamăn. Cât despre această tânără prinţesă, îarmişţhă, fiica lui Vrşaparvan, arată-i întotdea una cinste, o rege, dar fereşte-te să o chemi în patul tău 1'.

Înseninat, Yayăti îşi ia rămas bun de la socru şi o duce în oraşul său pe Devayănî, care-i devenise nevastă, pe Sarmişthă şi pe cele două mii de însoţii toare.

Vodevilul e gata. Yayătî îi face doi copii nevestei şi, clandestin, trei, prinţesei sclave. Nu că n-ar fi schiţat el nici o rezistenţă. Dar ca întăriri pentru frumuseţea ei, Sarmişthă a ştiut să pună în joc, unul după altul, trei argumente care pe noi ne miră, dar pe el îl conving: 1. Soţul unei femei este în mod legitim soţul prietenelor femeii sale; 2. Orice bărbat e obligat să salveze orice femeie de nenorocirea sterilităţii, atunci când, la vreme potrivită, ea îi cere ajutorul; 3. În calitate de soţ, Yayătî e stăpânul lui Devayănî, care e stăpâna Sarmişţhei; este deci stăpânul Sarmişţhei.

Într-o zi, inevitabilul se petrece: pe când perechea regală – oficială – se plimba prin parc, fiii ăarmişthei se aruncă fără chibzuinţă de gâtul lui Yayăti, spurundu-i 'Tăticule!' Jignită, Devayănî se întoarce la tatăl ei29. Yayătî merge după ea, dar, înainte de a putea deschide gura, Kăvya Us'anas îl condamnă şi fixează pedeapsa30: Mare rege, spuse el, de vreme ce, cunoscându-ţî datoria, ai ales s-o calci, în astă clipă chiar te va cuprinde neînvinsa bătrâneţe 1 '.

Nenorocitul pledează. Din cele trei argumente cu care l-a convins Sarmişthă, nu-l citează decât pe cel bun, al doilea, care face din adulter nu un drept, ci o datorie. Socrul său îi opune fără greutate altă datorie, cu atât mai gravă, cu cât îl obliga pe Yayătî nu faţă de Devayănî, ci faţă de el, Kăvya Us'anas, care-i interzisese în mod expres să o cheme pe Sarmişthă în patul lui31: Ar trebui să te porţi cu grijă cu mine, căci depinzi de mine, prinţule. Cel care îşi înşeală îndatoririle e un hoţ, o, fiu al lui Nahuşa „.

Rezultat32: Ca urmare a blestemului rostit de Us'anas în mânia sa, Yayăti, fiul lui Nahuşa, văzu deodată că tinereţea îl părăseşte şi se prăbuşi în bătrâneţe.

' SI. 3359-3391.

SI. 3392-3393; vahasva bhăryăm dharmena devayânâm sumadhyamăm anayă saha samprâtim atulăm samavăpsyasi. Iyam capi kumărî te sarmişthă vărşaparvanî sampujyă satatam răjan mă căinăm sayane hvayeh.

„SI. 3397-3449.

30 SI. 3454: dharmajnah san mahărăja yo 'dharmam akrthăh priyam tasmăj jară tvăm acirăd dharsayisyati durjayă.' „ St. 3459: nanv aham pratyavekşyas te mad adhâno 'si părthiva mithyăcârasya dharmeşu cawyam bhavati nahuşa.

' SI. 3460: kruddhenosanasă sapto yayătir nahuşas tadă purvam vayah parityajya jarăm sadyo 'vapadyata.

Are încă prezenţa de spirit să insinueze că nu e singurul pedepsit33:

— Nu m-am săturat încă de tinereţea lui Devayânî, fiu al lui Bhrgu, spuse el. Îndură-te, brahe, să nu intre în mine această bătrâneţe

— Cuvântul meu nu poate fi deşert: te afli în bătrâneţe. Dar, dacă doreşti, strămută-ţi-0 ra altuia.

— O, brahmane, să se bucure deopotrivă de domnie, de virtute şi de glorie acela dintre fiii care-mi va da virsta lui: binevoieşte să încuviinţezi această hotărâre!

— Va fi deajuns să te gândeşti la mine şi, fără de păcat, îţi vei strămuta bătrâneţea după fiu al lui Nahusa. Acela dintre fiii tăi care-ţi va da virsta lui va fi rege; va avea şi viaţă i, glorie şi numeroşi urmaşi.

Întors în oraşul său, nu-i e uşor lui Yayătî să scape de nefericire. Se iz-: e de refuzul hotărât al primilor patru fii. Numai al cincilea, POru, se ifică34. Cât despre operaţie, e de o simplitate care-i va pune pe gânduri pe ţi septuagenari35: j Atunci Yayăti, întorcându-şi gândurile spre Kăvya, îşi strămută bătrâneţea asupra mărinimopuru.

Rezonabil, nu i-a cerut de altfel acest sacrificiu lui PGru decât pentru o ă mie de ani. Se străduieşte să-i folosească bine, fără a-şi neglija îndatoririle doase. În lipsa lui Devayânî, despre care nu se mai aminteşte nimic, o ră femeie cerească, o Apsaras, îl ajută cu drăgălăşenie şi nu numai să-şi plinească îndatoririle cele mai austere. Odată scurşi cei o mie de ani, d aminte la deşertăciunea plăcerilor lumii, îi înapoiază lui Puru tinereţea, i tronul, se retrage în pădure, moare şi se urcă la cer, unde îl vom regăsi târziu când vom asista la ultima sa aventură: în aceasta Kăvya Us'anas va mai fi amestecat.

— 3464: atrpto yauvanasyăham devayănyăm bhrgudvaha prasădam kuru me brahman jareyam mă viseta măm.

— Năham mrşâ bravâmy etaj jarăm prăpto 'si bhumipa jarăm tv etăm tvam anyasmai samkrămaya yadâcchasi.

— Răjyabhăk sa bhaved brahman punyabhăk kârtibhăk tathă yo me dadyăd vayah putras tad bhavăn anumanyatăm.

— Samkrămayişyasi jarăm yathesţam nahusătmaja măm anudhyăya bhăvena na ca păpam avăpsyasi.

— 3498; vezi, mai jos, partea a treia, cap. I.

35 57. 3499 (respins de Poona): evam uktvă yayătis tu kăvyam smrtvă mahătapăh samkrămayăm ăsa jarăm tadă purau mahătmani.

I Capitolul III KAVI, ZEII ŞI DEMONII

1. VECHEA SEMNIFICAŢIE A NUMELUI KAVI.

Din punctul de vedere al lui Kăvya Us'anas, ce ne arată şirul episoadelor citite? Multe lucruri, dar care trebuie precedate de o corectare, deja semnalată pe scurt.

În lumea socială a Mahăbhăratei, dominată de sistemul castelor – brahmani, ksatriya, vaisya – personajul a fost pe cât se poate adus la tipul general al brahmanului. E prezentat simetric cu Brhaspati: unul – capelanul zeilor, celălalt – capelanul demonilor. Chiar şi relaţiile sale cu regele demonilor sunt, în mare măsură, amplificate doar, raporturile normale dintre un capelan şi regele lui: unul plăteşte ca să fie lăudat, celălalt e plătit ca să laude, dar în acelaşi timp cel dinţii îl înconjoară pe celălalt cu atenţii în schimbul cărora acesta îi oferă ajutorul mistic, pentru el şi pentru supuşii lui, în economia rurală ca şi în război – ploaie şi creşterea plantelor ca şi succesul pe câmpul de luptă. Totuşi, Mahăbhărata nu poate face ca acest brahman să fie cu totul la fel ca ceilalţi. Kăvya Us'anas, după cât s-ar părea, îl slujeşte pe regele demonilor mai puţin prin celebrarea curentă a slujbelor religioase cât prin secretul prodigios, ieşit din comun, pe care îl deţine – acela de a învia morţii, adică mai degrabă ca un magician decât ca un preot. Poemul îl prezintă drept fiul lui Bhrgu, el însuşi fiu al lui Varuna şi acest lucru îl situează exact, în raport cu colegul şi rivalul său Brhaspati: pe când brahmanii, ca şi principiul lor abstract, brahman, ţin în mod normal de Mitra, după cum ne învaţă $atapathabrăhmana1 şi multe alte texte, el este, dacă se poate spune aşa, un 'brahman varunian', sau, în fond, un mare magician. Dar în timpurile vedice diferenţa era mai considerabilă: un kavi, 'fiu de kavi', era cu siguranţă altceva decât un simplu preot.

În Journal Asiatique din 1953, Douis Renou a oferit o schiţă scurtă dar substanţială pentru kavi2: 'Lucrător al ritualului, manual sau oral', spune el (tm) tâi; şi defineşte substantivul abstract kăvya ca 'ştiinţa' care prezidează sacrificiul: astfel Agni, numit adeseori kavi, ca în alte locuri hotar, 'stăpâneşte orice kăvya (ÎI, 5, 3) pentru că asigură toate funcţiunile proprii pentru realizarea sacrificiului'. Aceasta s-ar putea aplica la orice preot care îşi ştie meseria. °ar ştiinţa unui kavi depăşeşte aplicaţiile tehnice obişnuite, sau cel puţin le com andă de sus: 'IV, I, 4, 2. CCXLI, p. 180-183.

Îl întrebi pe kavi,. Pentru a şti', scrie Renou: în VII, 86, 3, autorul vrea să ştie de ce ina se îndepărtează de om, îi întreabă pe cei care înţeleg (cikitvds) şi aceştia, desemnaţi în normal drept kavi, îi spun în unanimitate. [urmează răspunsul]. 'Cine poate spune, arătâne astfel drept un kavi [întreabă autorul imnului cu rebusuri cosmogonice de la I, 164, 181 ude s-a născut gândul divin?'. Autorul textului de la III, 38, 1, ia ca martori ai discursului pe kavi pentru a-i întreba şi a înţelege prin ei mai adânc originile cosmosului. Kavi (sau ya, 'fiu de kavi') prin excelenţă este Usanas (făuritorul fulgerului lui Indra, I, 51, 10; cel care lă turmele, I, 83, 5 etc), care rosteşte oracole (Geldner), I, 174, 7; altul e Kutsa, care a s la statutul de semizeu. Pe scurt, kavi este acela care este întrebat în însăşi virtutea calităţii de kavi, orice specificare fiind inutilă, tu (Indra şi Agni) u kavitvană kavi prchydmănă (VIII.

Dar nu e o întâmplare dacă, în puţinele pasaje în care îl numeşte, Rgvcda esemnează acţiunea prin verbul taks-a făuri', care caracterizează în rest meşteşugarii divini, Tvaşţar sau Rbhu: 'ştiinţa' îi permite, în afara desfâirii normale a sacrificiului, să 'creeze'. 'Activitatea lui kavi, spune tot Renou aseamănă adesea cu măyă, forţa care „modifică” şi (alterează” aspectul onal al lucrurilor'.

Pe scurt, dacă are un patron în grupul zeilor suverani, acesta e nuatât ra, mai apropiat de preoţii sacrificatori, cât Varura, care, în V, 13, 1, e iit divâh kavih, 'al cerului kavi'.

În Rgveda, după cum am văzut, Kăvya Usanas e în relaţii bune cu zeii, nu e capelanul lor, nu trăieşte printre ei: Indra vine în vizită la el 'de arte', ca să-şi procure cele necesare pentru o ispravă. El reprezintă într-un înt, în mod mitic, alături de zei şi demoni, un al treilea tip de fiinţă puteri, al cărei sprijin e solicitat şi de unii şi de alţii, e acordat şi unora şi irlalţi, dar în mod revocabil şi fără ca el să fie într-adevăr angajat, din et sau de nevoie, în tabăra pe care o susţine. Încă din literatura vedică jroză, îl găsim în slujba demonilor, dar păstrează cu zeii nişte relaţii care, ă el ar fi mai puţin liber prin esenţă, ar însemna pură trădare faţă de ronii săi: Tăndyabrăhmana, VII, 5, 20, spune formal că el se lasă corupt zei, upămantrayanta3. În romanul din primul cânt al Mahâbharatei, care a: analizat mai sus, se simte mai apropiat de Brhaspati, capelanul zeilor, ît de demonii pe care îi slujeşte: în ciuda războiului, îl primeşte pe fiul Brhaspati ca discipol şi îl ocroteşte împotriva demonilor pe care îi scandaază şi îi nelinişteşte pe bună dreptate această prezenţă duşmană, iar în cele urmă îi dezvăluie secretul care. Până atunci, numai datorită lui, făcea superiotea demonilor. Se poate concepe, fie spus în treacăt, ca, la nivel uman, un: el de tip de om sacru – nu e altceva în India şi poate şi în găthăs ale Zoroastru încă, dacă nu cumva acei kavi nu sunt deja, după cum se crede eobşte, nişte prinţişori duşmani ai noii religii4 – să-şi fi putut asigura mdeva, în Iranul oriental, o putere politică.

3 Richard Pischel, Vedische Studien, II, 1897, p. 167.

* Se admit în general două accepţiuni, sau cel puţin două lămuriri pentru titlul iranian kavi: î imnurile găthă, desemnează o clasă de conducători despre care Zoroastru vorbeşte cu asprime iu că practică acele culte împotriva cărora e îndreptată reforma sa; 2. Este apoi numele unei ştii despre care zoroastrienii vorbesc favorabil pentru că Viâstâspa, unul. Din ultimii deţinători ţiului, a adoptat dreapta credinţă. S-au propus diferite modalităţi de a apropia aceste valori, măcar prima, de valoarea vedică: prinţi, dar 'prinţi vrăjitori' (Jacques Duchesne-Guillemin)-: rale Stammefyrster' [conducători de gintă având funcţii sacre] (Kaj Barr). Ilyas Gershevicii, Avestan Hymn to Mithra, 1959, p. 185, a mers mai departe: 1. Kavi din imnurile găthă, spune înt menţionaţi pe acelaşi plan cu karapan şi usig, care sunt de obicei consideraţi ca două categor” preoţi; putem deci recunoaşte în ei şi echivalentul iranic al kavi-lor vedici, 'compunători de ari către diferiţi zei, implicând poate în plus şi unele funcţii sacerdotale'; acest soi de preot* trăsese duşmănia lui Zoroastru din cauza fidelităţii lor faţă de riturile indo-iraniene tradiţionale familie particulară de kavi, originară din Seistan, ar fi dobândit puterea temporală şi ar fi dorflân comparaţia dintre Kăvya Us'anas şi Kavi Usan, nu trebuie pierdut din vedere această dublă evoluţie pornind de la un tip mai arhaic: 'brahmî nizare' incompletă, dar înaintată, a unuia; 'secularizare', aproape compleţi a celuilalt. Odată câştigate aceste lucruri, să examinăm cele trei episoade ă romanului din Mahăbhărata, începând cu cel de al doilea.

2. BOGĂŢIILE LUI KĂYVA USANAS ŞI ALE LUI KAV US.

A (=11). Orice brahman este, de drept, mai mult decât regele pe care i serveşte: însuşi numele capelanului, purohita, nu înseamnă fără îndoială altcev; decât cel 'aşezat înainte' şi o strofă celebră din cartea a VH-a din Rgvedt justifică literalmente această pretenţie. În practică însă, capelan şi rege, brah man şi kşatriya, respectă un modus vivendi, foarte onorabil pentru preot, da mai puţin paralizant pentru omul de acţiune. Al doilea episod al romanulu lui Kăvya Us'anas duce la cu totul altceva: o capitulare a demonilor şi; regelui lor mai completă decât cea pe care o cereau de la popoarele învins” romanii învingători; regele îl recunoaşte pe Kăvya Us'anas drept stăpân, fiic; lui devine sclava fiicei lui Us'anas şi toate bogăţiile poporului, mai ales al fruntaşilor, trec în posesia lui Us'anas. Dacă omul sacru ar vrea, ar deveni e însuşi rege al demonilor, l-ar elimina pe Vrşaparvan şi ar fi echivalentul exacl al unui 'Kayanid'. Preferă să-şi păstreze poziţia exterioară, dar ce pradă Să recitim termenii în care nefericitul rege îşi face 'deditio' [predarea]5: Peste toate bunurile pe care le stăpânesc fruntaşii demonilor, peste tot ce au pe pământ: ele fanţi, vaci, cai, tu eşti stăpân, cum eşti şi peste mine!

Nu e o vorbă de politeţe, ca atunci când un negustor, într-un bazar oriental, îl întâmpină pe vizitatorul necunoscut spunându-i: 'Tot magazinul meu este al dumneavoastră'. Vrşaparvan nu e în situaţia de a se târgui. Şi ştin din altă parte că Us'anas ţine la bogăţii. Dacă romanul din cântul întâi, ocupai cu Devayănl şi cu înrobirea Sarmişţhei, nu insistă asupra acestui punct, nic: măcar în momentul capitulării regelui demonilor, bogăţia fabuloasă a lui Us'anas stârneşte, în cântul VI, admiraţia trecătorilor6:0, stăpâne al pământului, pe culmea acestui munte [Meni, muntele mitic], în cer, se afli Usanas Kăvya. Ale lui sunt giuvaierurile de aur, ai lui munţii de nestemate. Kubera [zeu al bogă ţiei] primeşte de la el un sfert, din care nu dă oamenilor decât a şaisprezecea parte'.

Această imagine a demonilor predându-se lui Kăvya Us'anas ca stăpânulu: şi proprietarului lor, ihzra, ca şi această imagine a lui Us'anas sălăşluind îr nit peste toata Chorasmia sau peste o parte a ei şi această familie ar fi păstrat ca poreclă dinastica personală eticheta ei profesională kavi; Zoroastru, adresându-se protectorului său cu porecla dinas tică, anume „Kavi Vistăspa „, nu se mai gândea la categoria obişnuită de kavi, aşa cum noi nu ne gândim la „parsons „ (preoţi) când pronunţăm numele „Mr. John Parson „'. Această reconstituie „lipseşte, încă de la punctul de plecare, pe kavi vedic de valoarea sa esenţială de,. Magician liber pentru a-l reduce la un tip de preot (când RV, III, 2, 4 îl califică pe Agni ca us'ijam kavikratum acest lucru nu-l pune pe usij 'pe acelaşi plan' cu kavi: Agni e simultan preot, vizionar, vrăjitor): XIJ prima ei parte, nu ţine seama de echivalenţa dintre kavi gathici şi duhxsaftrâ dahyunam, 'stăpânii răi ai ţârii', în găthă Yasna, 48, 10; în partea a doua, ea presupune o laicizare a faptelor şi titlunlor religioase puţin admisibilă în asemenea societăţi. În literatura maniheeană, kavăn e folosii *a sensul de 'Giganţi', Arthur Christensen, L'Iran sous Ies Sassanides, 1936, p. 193 şi n. 4. 6 Mai sus, p. 561 – 562. * SI. 217-218 (Nilakantha înţelege „astfel cei doi tasya din versul al doilea): tasyaiva mtirddhany us'anăh kătvyo divi mahtpate haimăni tasya ratnăni tasyaite ratnaparvatăh.

Tasmăt kubero bhagavăms caturtham bhăgam as'nute.

Tatah kalămsam vittasya manuşyebhyah prayacchati.

N cer pe culmea muntelui mitic, stăpân peste de trei ori mai multă bogăţie; ît zeul specializat, sunt apropiate de imaginea pe care textele pehlevi şi jpeea de epocă musulmană o dau despre regele, omonimul său. Deja în §t 5, 45-47, citim: 'Kavi Usan a ajuns la cea mai mare putere peste toate, uturile, peste oameni şi peste demoni'. Dar Denkart, Bundahisn după unele; aje din Avesta sassanidă, sunt mai precise. Arthur Christensen, acum aproape: ruzeci de ani, le-a cules învăţămintele7: în mijlocul muntelui Alburz, după cum se spune în S&tkar Nask, Kay TJs puse să se clădească te încăperi, una de aur, două de argint, două de oţel şi două de cristal şi din această fortăreaţă inea în frâu pe demonii mazanieni [din Măzandarăn] şi-i împiedica să distrugă lumea [.]. st fapt se regăseşte în capitolul din Bundahisn-vii iranic care descrie lăcaşurile construite de fanizi. Se povesteşte acolo că locuinţa lui Kay tis era alcătuită dintr-o casă de aur, în care ea el însuşi, din două de cristal, care erau grajdurile de cai şi două de oţel, pentru turme.

Cu excepţia elefanţilor, sunt tocmai bogăţiile pe care demcnii le-au predat Kăvya Us'anas sau pe care le-a îngrămădit el je culmea muntelui Meru. I târziu, somptuosul moştenitor persan al tradiţiei mazdeene, Firdousi, va me în Cartea Regilor8: Toţi erau mici în faţa lui Kaus şi purtătorii de cununi îi alcătuiau alaiul_El clădi un iş pe muntele Alburz şi-i obosi pe divi cu această muncă. Le porunci să cioplească stâncile şi să lească pe vârful lor două palate, lungi fiecare de zece cotituri. Puse să se taie în stâncă grajduri; are toţi drugii erau de oţel, toţi stâlpii de piatră tare şi au legat caii de război şi dromaderii curse şi de litieră. Mai ridică şi un palat de cristal incrustat cu smaralde, acesta era locul sărorilor şi ospeţelor sale, locul în care lua hrana care-i ţinea trupul. Puse să se înalţe o cupolă jnix din Yemen, unde trebuia să locuiască un mobad [înţelept] cu mare faimă; puse să se construia această clădire pentru ca ştiinţa să nu părăsească niciodată acest loc. Ridică apoi încă două să aşeze acolo armele şi le făcu din lingouri de argint. În cele din urmă, înălţă, ca să şi-l facă ş, un palat de aur, înalt de o sută douăzeci de palme, acoperit cu chipuri incrustate cu peruşi având înăuntru o încăpere de primire împodobită cu rubine. Divii au fost atât de obosiţi jceste lucrări încât n-au mai putut face rele. Soarta rea a adormit, atât erau de mari bunătatea reptatea stăpânului care-i înlănţuia pe divi cu munci şi-i copleşea cu pedepse.

Cu variante de amănunt şi cu intervenţia lui Salcmon, alt celebru îmblân-) r de demoni, motivul apare în Bel'ami9: Kay Kaus îl rugă pe Salomon să-i pună pe divi la porunca sa. Salomon îi împlini rugătea şi Kay Kaus îi puse pe divi să construiască un oraş lung de şaptezeci de parasange*, care îl numi Kenkeret, sau Qairiin, după alţii. Le porunci să îl înconjoare cu un zid de fier, iltul de aramă, cu al treilea de argint şi cu al patrulea de aur. Îşi adună toate comorile şi odoade preţ în acest oraş şi-l încredinţa pazei divilor.

Al Tha'ălibî are o geografie mai precisă10: Kay Kaus, când Dumnezeu i-a înălţat nespus faima şi renumele şi a supus puterii lui toate iturile şi pe cei mai buni dintre slujitorii săi şi l-a făcut să dobândească un belşug cum na uai văzuse la niciunul dintre înaintaşii lui şi-a aşezat sălaşul în Irâq şi a pus să i se clădească Uabilon turnul înalt care avea încăperi de piatră, de fier, de alamă, de aramă, de plumb, de ut şi de aur şi i s-au adus daruri şi biruri de la Rum, din India şi din China.

' Les Kayanides, 1931, p. 74; Denkart, IX, 22, 4, ediţia Dhanjishah Meherjibhai Madan, Bom- ', 1911, p. 815; Zand-Akăsâh, Iranian or Greater Bundahisn, 32, 11, ediţie şi traducere de Behâgore Tehmuras Anklesaria, Bombay, 1956, p. 270, trad. P. 271.

8 Le Livre des Rois, ediţie şi traducere de Jules Mohl, I, 1842, p. 40-41.

Chronique de Tabari (abregâ persan par Bel'amî), traducere de Hermann Zotenberg, I, 1867, 465.

* Parasangă: unitate de măsură persană pentru distanţe (= aprox. 6 km).

10 Histoire des Rois des Perses, ediţie şi traducere de Hermann Zotenberg, 1900 [= reeditare ografică, Teheran, 1963], p. 165.

Christensen, care refuzase din principiu să ţină seami” de indianul Kăv Us'anas, a scris în această privinţă11: Tot ce povestesc cărţile pehlevi despre Kay Us, în afara scurtelor însemnări scoase din Yai reprezintă fără îndoială un nou strat în evoluţia tradiţiei; căci substanţa poveştii acestui rege, pe ci am schiţat-o mai sus, este în mod evident o imitaţie a poveştii lui Yim [.]. Această schemă imitaţie s-a modificat şi s-a amplificat prin tot felul de motive şi trăsături de origini diverse, cele şapte încăperi construite din materiale ciudate şi precise (aur, argint, oţel, cristal [după texte pehlevi]). Avem o trăsătură fabuloasă foarte arhaică, perpetuată de-a lungul veacurilor, în poveşti şi legendele populare: ea provine în ultimă instanţă de la cele şapte culori planetare care foloseau în construcţia templelor babiloniene. Herodot, descriind fortăreaţa Ecbatanei (I, 98),] care o atribuie lui Deioces, ne informează că zidurile concentrice aveau creneluri pictate în şapte culoi erau respectiv albe, negre, purpurii, albastre, stacojii, argintii şi aurii.

Bste într-adevăr probabil ca această reprezentare, acest obicei babilonia să fi folosit la specificarea modului în care Kavi Usa (8a) n, stăpân al demonilo îi pune să adăpostească bogăţii nemaiauzite pe muntele fabulos Alburz (şi m; târziu chiar la Babilon); dar indianul Kăvya Us'anas, primind de la demon supuşi drept de proprietate asupra tuturor bunurilor şi tronând pe culmea mui telui Meru în posesia a trei sferturi din aurul şi din giuvaierurile existente î lume, garantează că, alături de Yasts şi în ciuda tăcerii lor, această trăsătui derivă dintr-o autentică tradiţie indo-iranică şi nu aparţine unui 'strat nou' departe de a fi o 'amplificare' a 'schemei de imitaţie', ea i-a orientat căti zgârie-norii babilonieni pe amplificatorii ce căutau modele de bogăţie.' Reprezentarea babiloniană, în treacăt fie spus, a fost în mod curios în nizată. Cu excepţia lui Al Tha'ălibî, numărul planetar 'şapte' pe care conţinea nu apare decât contractat la moduri diferite şi combinat cu o alt clasificare, redusă, care nu e alta depât cea indo-europeană a celor trei funcţiun Structura cea mai completă este a lui Firdousi, unde, după menţionarea grajdv. Rilor săpate în stâncă, sunt enumerate clădirile: palatul de cristal şi smarald pentru alimente; cupola de onix pentru mobed şi ştiinţă; cele două clădiri d argint pentru arme; în sfârşit, palatul de aur, de peruzele şi rubine, ca reşe din ţă regală; astfel, alături de cadrul feeric în care trăia şi îşi exercita puterea Ka Os avea la îndemână, în locuri separate, arme, pe preotul-savant şi alimentele F probabil că aceeaşi clasificare explică reducerea celor şapte palate la cine în Bundahisn: reşedinţa regală de aur, două grajduri de cristal pentru ca: două staule de oţel pentru turme.


Yüklə 5,39 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   75   76   77   78   79   80   81   82   ...   138




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin