Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Ieremia 25.10, 11)

Tot aşa şi în fiecare ţară şi loc, unde ajungea porunca regelui şi scrisoarea lui, era tânguire mare printre Iudei,

post, plângere şi bocet. Sacul şi cenuşa erau aşternutul multora. (Estera 4.3)

Un conducător prin dreptate face să propăşească ţara, iar cel ce pune dări grele o ruinează.(Solomon 29)

Văzând însă poporul că Moise întârzie a se pogorî din munte, s-a adunat la Aaron şi i-a zis: "Scoală şi ne fă

dumnezei, care să meargă înaintea noastră, căci cu omul acesta, cu Moise, care ne-a scos din

ţara Egiptului, nu ştim ce s-a întâmplat". (Ieşirea 32.1)

Ţărâna/ Am cusut un sac pe trupul meu şi am vârât în ţărână capul meu. (Iov 16.15)

Astăzi se înalţă şi mâine nu va mai fi, căci s-a întors în ţărâna sa şi planurile lui au pierit. (I Macabei 2.62)

Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi

s-a făcut omul fiinţă vie. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo

pe omul pe care-l zidise. Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi

la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei

binelui şi răului. (Facerea 2.7-9)

Ce folos ai de sângele meu de mă cobor în stricăciune? Oare, Te va lăuda pe Tine ţărâna, sau va vesti

adevărul Tău? (Psalmi 29.9)

Dacă am greşit, ce ţi-am făcut ţie, Păzitorule de oameni? De ce m-ai luat ţintă pentru săgeţile Tale şi de ce

ţi-am ajuns povară? De ce nu îngădui greşeala mea şi nu laşi să treacă fărădelegea mea? Degrabă mă

voi culca în ţărână; mă vei căuta, dar nu mă vei mai găsi". (Iov 7.20, 21)

Dacă Dumnezeu n-ar cugeta decât la Sine Însuşi şi dacă ar lua înapoi la Sine duhul Său şi suflarea Sa, toate

făpturile ar pieri deodată şi omul s-ar întoarce în ţărână. (Iov 34.14, 15)

Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.

(Psalmi 103.30)

De am răsplătit cu rău celor ce mi-au făcut mie rău şi de am jefuit pe vrăjmaşii mei fără temei, să prigoneas-

că vrăjmaşul sufletul meu şi să-l prindă, să calce la pământ viaţa mea şi mărirea mea în ţărână să o

aşeze. (Psalmi 7.4, 5)

El s-a rostogolit până în fundul iadului şi împreună cu mine se va cufunda în ţărână". (Iov 17.16)

În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El; că El a cunoscut zidirea noastră,

adusu-şi-a aminte că ţărână suntem. (Psalmi 102.13, 14)

Trupul se află între stricăciune şi nestricăciune, dar el nu este nici stricăciune, nici nestricăciune. Atunci când

a fost dominat prin intermediul plăcerilor de stricăciune, el, care era făptura nestricăciunii, a înclinat către

ţărâna pământului. Ca urmare, a fost dat morţii de către Dumnezeu pentru a fi cuminţit, dar n-a fost pă-

răsit, nici lăsat pradă stricăciunii. (Metodiu de Olimp, scriitor bisericesc din secolul al treilea)

Şi îşi puneau ţărână pe capetele lor şi strigau plângând şi tânguindu-se şi zicând: Vai! Vai! Cetatea cea ma-

re, în care s-au îmbogăţit din comorile ei toţi cei ce ţin corăbii pe mare, că într-un ceas s-a pustiit!

(Apocalipsa 18.19)

Ţâşnirea/ Atunci s-a clătinat şi s-a cutremurat pământul, Şi temeliile cerurilor s-au zguduit, pentru că Se mâniase

Domnul! Fum ieşea din nările Lui, Din gura Lui ieşea foc mistuitor Şi cărbuni aprinşi ţâşneau.

(II Regi 22.8, 9)

Bătutul laptelui dă untul, lovitura peste nas face să ţâşnească sângele, iar întărâtarea mâniei duce la

ceartă. (Solomon 30.33)

Din gura lui ies parcă nişte torţe aprinse şi izbucnesc valuri de scântei. Din nările lui iese fum, ca dintr-o

căldare pusă la foc şi care fierbe. Răsuflarea lui este de cărbuni aprinşi şi din gura lui ţâşnesc flăcări.

Puterea lui e adunată în grumazul lui şi înaintea lui ţâşneşte groaza. (Psalmi 41.19-22)

Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ţâşneşte viaţa. (Solomon 4.23)

Păzeşte dar poruncile Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile Lui şi temându-te de El. Că Domnul

Dumnezeul tău te va duce într-o ţară bună, ţară de curgeri de apă, de izvoare şi de ape adânci, care

ţâşnesc în văi şi în munţi; (Deutoronomul 8.6, 7)

Şi Domnul Se va arăta deasupra lor şi săgeata Lui va ţâşni ca fulgerul şi Domnul Dumnezeu va suna din

trâmbiţă şi va înainta în vijelia de la miazăzi. (Zaharia 9.14)

Ţepuşele/ Despre prigoana din năuntrul omului, Cuviosul Clement Alexandrinul spunea: Această prigoană por-

neşte în fiecare om din sufletul lui, când sufletul îi este stricat de pofte fără de Dumnezeu, de tot felul de

plăceri, de nădejdi deşarte, de visuri pline de stricăciune. Când sufletul doreşte tot mai mult, când este

tulburat şi arde de dragoste sălbatică, când este înţepat până la sânge, ca de ţepuşi, ca de tăuni, de

patimile care sunt în el şi-l împing spre strădanii nebuneşti, făcându-l să-şi piardă nădejdea în viaţa veş-

nică şi să dispreţuiască pe Dumnezeu. Această prigoană, mai grea şi mai cumplită, pornită din năuntrul

omului, este necontenit împreună cu el, iar cel prigonit nu poate scăpa de ea, poartă în el pretutindeni

duşmani.

Doresc mai degrabă să mor stăpân pe credinţa liberă a cugetului meu decât să vieţuiesc rob, încătuşat

de rătăcirea închinării la idoli. (Sfântul Sfinţit Mucenic Vasile preotul din Ancira, străpuns cu

ţepuşe înroşite în foc, la porunca împăratului Iulian Apostatul)

Scurtă e viaţa, lung e veacul viitor şi mic e răscumpul vieţii de aici. Iar omul, vieţuitoarea aceasta mare şi

de scurtă vreme, căreia i s-a dat vremea îngustă de acum, e neputincios. Vremea e îngustă iar omul e

slab, dar cununa care-l aşteaptă ca răsplată a luptelor este mare, deoarece are nenumărate ţepuşe

care-i primejduiesc viaţa, cea tot scurtă. (Sfântul Nichita Sichatul)

Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Iar el a zis: Cine eşti,

Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti cu piciorul

în ţepuşă. Şi el, tremurând şi înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voieşti să fac? Iar Domnul i-a zis:

Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci. (Faptele Apostolilor 9.4-6)

Ţine-ţi mintea ta în iad şi nu deznădăjdui. 6.15

Ţinta/ Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul lor. (Psalmi 20.13)

Dacă am greşit, ce ţi-am făcut ţie, Păzitorule de oameni? De ce m-ai luat ţintă pentru săgeţile Tale şi de ce

ţi-am ajuns povară? De ce nu îngădui greşeala mea şi nu laşi să treacă fărădelegea mea? Degrabă mă voi

culca în ţărână; mă vei căuta, dar nu mă vei mai găsi". (Iov 7.20, 21)

Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata chemării

de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus. (Filipeni 3.14)

Două sunt criteriile care arată dacă ţinta pe care o urmărim este un lucru bun şi cinstit, şi anume: la timp

şi cu măsură. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Iar Saul - care se numeşte şi Pavel - plin fiind de Duh Sfânt, a privit ţintă la el, şi a zis: O, tu cel plin de toată

viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâm-

ba căile Domnului cele drepte? Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, nevăzând soare-

le până la o vreme. Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă

de mână. (Faptele Apostolilor 13.9-11)

Iar ţinta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun şi din credinţă nefăţarnică, de la care unii ră-

tăcind s-au întors spre deşartă vorbire, (I Timotei 1.5, 6)

Omul, ţinta morţii şi învierii lui Hristos. 11.14

Păcatul este ratarea ţintei. (Sfinţii Părinţi)

Problema pe care o au oamenii nu este că ţintesc prea sus şi eşuează, ci că ţintesc prea jos şi reuşesc.

(Michelangelo)

Uimirea/ Apoi ei au ales o sută de inşi care s-o însoţească pe ea şi pe roaba ei şi să le conducă la cortul lui Olofern.

Şi s-a iscat un freamăt în tabără, căci vestea despre sosirea ei pătrunsese în corturi. şi au venit şi au în-

conjurat-o, fiindcă ea stătea afară în faţa cortului lui Olofern, până să-i dea de ştire despre ea. Şi ei se

minunau de frumuseţea ei uimitoare, şi pentru ea ei se minunau de fiii lui Israel şi ziceau unii către alţii:

"Cine poate să dispreţuiască un astfel de popor care are în el asemenea femei? Nu este cu cale să sca-

pe nici unul din ei, fiindcă dacă ar scăpa, ar putea să amăgească o lume întreagă!" (Iudita 10.17-19)

Auzind regina din Saba de faima lui Solomon şi voind să-l încerce cu întrebări grele, a venit la Ierusalim cu

foarte multă bogăţie, cu cămile încărcate cu aromate, cu aur mult şi pietre scumpe; şi a venit la Solomon

şi i-a grăit lui toate câte avea în sufletul ei. Şi i-a dezlegat Solomon toate întrebările ei şi nu s-a găsit nimic

necunoscut pentru Solomon, încât să nu-i dezlege el. Văzând regina din Saba înţelepciunea lui Solomon

şi casa pe care o zidise el, mâncările de la masa lui, locurile de şedere ale robilor lui, rânduiala slujitorilor

lui şi îmbrăcămintea lor, paharnicii lui, îmbrăcămintea lor şi arderile de tot pe care le aducea în templu,

a rămas uimită. (II Paralipomena 9.1-4)

Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând: Dar cine poate să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a

zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă. (Matei 19.25, 26)

Cine nu simte uimire, nu aprofundează; cine nu ironizează, naufragiază. (Jose Ortega y Gasset)

Cu o memorie omenească se pot face lucruri uimitoare, dacă o îndrepţi către un singur domeniu de activi-

tate. (Mark Twain)

Dacă ştii să te bucuri de viaţă, nu-ţi este greu să păstrezi sentimentul de uimire. (Ray Bradbury)

Iar după trei zile L-au aflat în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. Şi toţi ca-

re Îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui. Şi văzându-L, rămaseră uimiţi, iar mama

Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi. Şi El

a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare, nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu? Dar ei

n-au înţeles cuvântul pe care l-a spus lor. (Luca 2.46-50)

Ironia este rezolvarea unei perplexităţi. (Petre Pandrea)

Poezia este limbajul prin care omul îşi explorează propria uimire. (Christopher Fry)

Procedează întotdeauna corect, vei face plăcere unora şi vei produce uimire altora. (Mark Twain)

Şi apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talita kumi, care se tâlcuieşte: Fiică, ţie zic, scoală-te! Şi îndată

s-a sculat copila şi umbla, căci era de doisprezece ani. Şi s-au mirat îndată cu uimire mare.

(Marcu 5.41, 42)

Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împără-

ţia lui Dumnezeu. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând: Dar cine poate să se mântuiască? Dar

Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă.

(Matei 19.24-26)

Şi s-a suit la ei în corabie şi s-a potolit vântul. Şi erau peste măsură de uimiţi în sinea lor; căci nu pricepu-

seră nimic de la minunea pâinilor, deoarece inima lor era învârtoşată. (Matei 6.51, 52)

Şi uimire i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu şi, plini de frică, ziceau: Am văzut astăzi lucruri minu-

nate. (Luca 5.26)

Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciu-

nea aceasta şi puterile? Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii (ve-

rii) Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? Şi surorile (verişoarele) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de un-

de are El toate acestea? Şi se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis: Nu este prooroc dispreţuit decât în pa-

tria lui şi în casa lui. Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor. (Matei 13.54-58)

Uitarea e leac jignirilor. (Publilius Syrius)

Uitarea e prima facultate a omului. (Albert Camus)

Uitarea este cel mai bun medicament. (Proverb)

Uitarea este cel mai bun remediu pentru injurii. (Seneca)

Uitarea este remediul nedreptăţilor suferite. (Publilius Syrus)

Uitarea este remediul nedreptăţilor suferite. (Publilius Syrus)

Uitarea este vechiul leac pentru mizeria umană. (Alfred de Musset)

Uitarea ni se pare o trădare. Uitarea e suprema laşitate. (Victor Eftimiu)

Uitarea/ A iubi ţine puţin, a uita ţine mult. (Pablo Neruda)

A uita este marele secret al firilor tari şi creatoare, a uita asemenea naturii care nu-şi cunoaşte trecutul,

care reîncepe neîncetat tainele zămislirilor ei neobosite. (Honoré de Balzac)

Aşteptarea este dureroasă. Uitarea este dureroasă. Dar cea mai mare suferinţă este aceea de a nu şti ce să

faci. (Paulo Coelho)

Când omul se roagă înseamnă că este liber. Când nu se mai roagă înseamnă că ceva îl ţine sub o stăpânire

nevăzută. De aceea se spune: “Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta.” Numai când iubeş-

te pe Dumnezeu şi pe semeni, omul este cu adevărat liber. Când urăşte pe semeni şi când uită pe Dumne-

zeu este înrobit, este limitat, este înrobit într-o stare de egoism, de singurătate. De aceea, o mulţime de oa-

meni care nu se mai roagă, suportă cu greu suferinţa, suportă cu greu boala şi mulţi dintre ei, din deznădej-

de, se sinucid. Sunt studii ştiinţifice care arată că omul credincios trece mai uşor prin greutăţile vieţii decât

cel necredincios. (Patriarhul Daniel)

Când te găseşti în fundul prăpastiei să nu disperi, iar dacă ai ajuns pe vârful muntelui să nu ameţeşti. Şi să

ştiţi că această a doua primejdie, este mai mare decât cea dintâi. Pentru că, în fundul prăpastiei

apelezi la rugăciune ca izvor de putere. Când ai ajuns în vârful muntelui, uiţi de ea. (Mitropolitul

Bartolomeu Anania)

Când uiţi de propriile tale defecte ajungi mândru. (Democritus)

Cine uită, nu merită. (Nicolae Iorga)

Daţi băutură îmbătătoare celui ce este gata să piară şi vin celui cu amărăciune în suflet, ca să bea şi să uite

sărăcia şi să nu-şi mai aducă aminte de chinul lui. (Ecclesiastul 31.6, 7)

Din toată inima cinsteşte pe tatăl tău şi nu uita niciodată durerile mamei tale. (Eclesiasticul 7.28)

Dumnezeu este singurul care nu uită să iubească nici în mânia Sa. (Vladimir Ghika)

Iertarea este răzbunarea omului nobil, ca şi uitarea. (Friedrich von Schiller)

În lipsa ietării, lasă să vină uitarea. (Alfred de Musset)

În ziua bunătăţilor este uitarea răutăţilor şi în ziua răutăţilor nu este pomenirea bunătăţilor. Că lesne este

înaintea Domnului, în ziua sfârşitului, să dea omului după căile lui. Vremea de restrişte aduce uitarea

desfătărilor şi la sfârşitul omului se vor descoperi lucrurile lui. (Ecclesiasticul 11.27-29)

Mintea intuitivă este un dar de la Dumnezeu, iar mintea raţională este servitorul fidel al acesteia. Noi am

creat o societate care onorează servitorul şi a uitat darul. (Albert Einstein)

Nicio răzbunare nu e mai mare decât uitarea. (Francis Bacon)

Nimeni nu este judecat pe drept cât trăieşte. Abia după moarte este pomenit sau dat uitării. (Regina

Maria a României)

Nimic nu este mai rău decât cel care se pizmuieşte pe sine; şi aceasta este răsplătirea răutăţii lui. Şi de face

bine, din uitare face; iar mai pe urmă arată răutatea sa. (Ecclesiasticul 14.6, 7)

Nu uita că în viaţă omul nu trebuie să ceară fericirea decât de la munca lui. (Hans Christian Andersen)

Nu judecaţi oamenii după cei cu care se adună. Nu uitaţi că Iuda avea amici ireproşabili.

(Ernest Hemingway)

Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Şi nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.

(Luca 12.6)

Nu uita! Îţi trebuie puţine lucruri ca să fii fericit! (Marcus Aurelius)

Nu-mi este frică de nimic decât de uitarea de Dumnezeu. (Părintele Miron Mihăilescu)

O filosofie a conştiinţei nu poate sfârşi decât într-una a uitării. (Emil Cioran)

Prietenul adevărat se luptă cu duşmanul şi pune mâna pe scut în faţa potrivnicului. Să nu uiţi pe prietenul

tău, când este în război şi să nu-l uiţi întru averile tale. (Ecclesiasticul 37.5, 6)

Primirea de oaspeţi să n-o uitaţi căci prin aceasta unii, fără ca să ştie, au primit în gazdă, îngeri.(Evrei 13.2)

Să-i mulţumeşti făcliei pentru lumina sa, dar nici pe cel din umbră ce-o ţine nu-l uita. (Rabindranath Tagore)

Smirna şi aloea îmbălsămează veşmintele Tale; din palate de fildeş cântări de alăută Te veselesc; fiice de îm-

păraţi întru cinstea Ta; stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţa-

tă. Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău, că a poftit Împăratul

frumuseţea ta, că El este Domnul tău. Şi se vor închina Lui fiicele Tirului cu daruri, felei Tale se vor ruga

mai-marii poporului. Toată slava fiicei Împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu ţesături de aur şi prea înfru-

museţată. (Psalmi 44.10-15)

Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: "Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te

descuraja, când eşti mustrat de El. (Evrei 12.5)

Şi venind ucenicii pe celălalt ţărm, au uitat să ia pâini. (Matei 16.5)

Uneori, fericire înseamnă… uitare. (Albert Schweitzer)

Vistierie sigură a faptelor bune este uitarea faptelor bune. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Ultimul/ Acţiunea este ultimul refugiu al celor care nu pot visa. (Oscar Wilde)

Alexandru Macedon a avut trei dorinţe înainte de moarte: Să fie purtat spre mormânt de către medicii

eminenţi ai vremii sale, pentru a arăta cât de neputincioşi suntem în faţa morţii. A doua dorinţă era să

arunce bani şi pietre scumpe pe marginea ultimului său drum, semn că tot ceea ce agonisim rămâne

pe pământ. Iar ultima dorinţă, probabil se ştie mai bine decât celelalte, a fost ca mâinile sale să atârne

în afara sicriului, pentru că murim cum ne-am născut.

Ambiţia este ultimul refugiu al eşecului. (Oscar Wilde)

Disperarea este ultima soluţie a proştilor. (Benjamin Disraeli)

Falsa modestie este ultimul rafinament al vanităţii. (Jean de La Bruyère)

Norocul este întotdeauna ultimul refugiu al lenei şi incompetenţei. (James Cash Penney)

Nu murim întâmplător, ultimul cuvânt nu-i apartine morţii, ci lui Dumnezeu, autorul ei. 11.22

Oamenii îşi pierd mai întâi iluziile, după aceea dinţii şi la urmă si viciile. (Hans Moser)

Priveşte totul ca şi cum ai privi pentru prima sau ultima dată. (Betty Smith)

Simplitatea este cel mai dificil lucru de asigurat în lume, este ultima limită a experienţei şi ultimul efort al

geniului. (George Sand)

Ştiinţa este ultimul pas în dezvoltarea mentală a omului şi poate fi considerată ca cea mai mare realizare a

culturii umane. (Ernst Cassirer)

Vanitatea omului este atât de mare încât şi ultimul prost se crede deştept. (Georges Clemenceau)

Violenţa este ultimul refugiu al incompetenţei. (Isaac Asimov)

Umanul/ A păcătui este o treabă umană, a justifica păcatele este o treabă diavolească. (Lev Tolstoi)

A şti la scară umană poate fi folositor, dar în niciun caz mântuitor. (Petre Ţuţea)

Arta este simbolul celor mai nobile eforturi umane de a construi şi a se reţine de la distrugere.

(Evelyn Waugh)

Atenţia umanităţii trebuie să treacă de la maşini şi lumea fizică la corpul şi spiritul omenesc, la acele pro-

cese fiziologice şi spirituale, fără de care Universul lui Newton şi Einstein nu ar exista.

(Alexis Carrel, medic chirurg şi biolog francez)

Ce este toleranţa? Este consecinţa umanitătii. Cu toţii suntem caracterizaţi de slăbiciuni şi erori; să ne

iertăm reciproc pentru acest lucru – acesta este cea dintâi lege a naturii. (Voltaire)

Ceea ce deosebeşte ştiinţa teologică de ştiinţa umană e tocmai caracterul nemodificabil al Revelaţiei,

care e obiectul ei. (Nichifor Cainic)

Cu siguranţă Dumnezeu nu a creat fiinţa umană să trăiască o zi! Nu, nu, omul a fost creat pentru eternitate.

(Abraham Lincoln)

Culmea umanului rămâne sfântul, geniul. (Nichifor Cainic)

Disciplina postului, care întăreşte disciplina umană în general. 7.11

Dumnezeu n-a venit în lume ca să pună capăt suferinţei umane. El n-a venit în lume nici măcar să explice

suferinţa. Dumnezeu a venit în lume să umple suferinţa umană de prezenţa Lui. (Paul Claudel)

Efectul pe care-l poate avea păcatul asupra minţii şi asupra sentimentelor umane este devastator. Aşa

este păcatul, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur; înainte de a fi săvârşit, ne întunecă judecata

şi ne înşeală mintea, dar după ce a fost săvârşit ne apare lămurit înaintea ochilor grozăvia lui.

Plăcerea aceea scurtă şi ruşinoasă ne chinuie mereu şi ne umple de ruşine.

(Din emisiunea “Cuvântul care zideşte”)

Există două impulsuri contrare care guvernează mintea umană – unul care determină un comportament

normal, sănătos şi un altul responsabil de comportamentul excentric. Cele două alternează la

intervale regulate. (Franz Schubert)

Greşeala lui Adam o fac toti umaniştii de astăzi. 5.14

Infinitul! Nicio altă întrebare nu a mişcat vreodată atât de profund spiritul uman. (David Hilbert)

Ironia e pudoarea umanităţii. (Jules Renard)

În ortodoxie, clipa nu este doar un pas spre moarte, ca în filosofia lui Heidegger, ci clipa oferă şi posibili-

tatea valorificării potenţelor umane creatoare, nealterate de păcat. (Patriarhul Daniel)

În sufletul uman este o transformare minunată pe care Dumnezeu Însuşi o lucrează. (Harent)

Întreaga înţelepciune umană se rezumă la două cuvinte: aşteptare şi speranţă. (Alexandre Dumas)

Medicul uman salvează omul, pe când medicul veterinar salvează omenirea. (Louis Pasteur)

Mi-e teamă de ziua în care tehnologia va fi mai importantă decât relaţiile interumane. În lume va exista o

generaţie de idioţi. (Albert Einstein)

Minciuna este dispreţuirea şi oarecum nimicirea propriei tale demnităţi umane.(Immanuel Kant)

Mintea umană este resursa noastră fundamentală. (John F. Kennedy)

Muzica este plăcerea pe care mintea umană o simte din numărare fără să fie conştientă că numără.

(Gottfried Wilhelm von Leibniz)

Omul e un mister, iar la temelia umanităţii stă mereu admirarea acestui mister. (Thomas Mann)

Oprirea atenţiei asupra lucrurilor terestre ar limita spiritul uman. (Stephen Hawking)

Optimismul este personificarea umană a primăverii. (Susan J. Bissonette)

Progresul umanităţii nu se poate întemeia pe minciună, ci numai pe sinceritate şi adevăr.

(Mihail Sadoveanu)

Relaţia de iubire cu o altă persoană, divină sau umană, este cea care generează iubire. 11.19

Sacralitatea şi sfinţenia vieţii umane. 5.17

Scopul unei glume nu este de a degrada fiinţa umană, ci de a ne reaminti că ea este deja degradată.

(George Orwell)

Sfânta Sfintelor s-a mutat în miezul fiinţei umane. 7.3

Sfinţenia este împlinirea umanului. (Nichifor Crainic)

Ştiinţa este ultimul pas în dezvoltarea mentală a omului şi poate fi considerată ca cea mai mare realizare a

culturii umane. (Ernst Cassirer)

Teoria relativităţii a lui Einstein este probabil cea mai mare realizare sintetică a minţii umane până în prezent.

(Bertrand Russell)

Timpul este tatăl adevărului, mama raţiunii umane. (Giordano Bruno)

Trebuie să iubesc sublimul, şi nu secularizarea, nu umanizarea omului de dragul meu, al celui slab, care

nu pot să mă ridic la Dumnezeu. Să-L primim pe Dumnezeu aşa cum este El, şi chiar şi atunci când

loveşte parcă în ceea ce iubim noi cu iubirea aceasta trecătoare. ….. (Episcopul vicar patriarhal

Sebastian Ilfoveanu, vezi Dumnezeu/)

Uitarea este vechiul leac pentru mizeria umană. (Alfred de Musset)

Universul nu trebuie să fie în armonie perfectă cu ambiţia umană. (Carl Sagan)

Virtutea este perfecţiunea stării umane, iar nu absenţa defectelor. (Antoine de Saint-Exupéry )

Umbra/ Adevărata operă de artă este umbra perfecţiunii divine. (Michelangelo)

Ambiţia-i pur şi simplu doar umbra unui vis. (William Shakespeare)

Beţia nu-i ia omului numai judecata, ci îi schimbă şi simţurile şi-l face pe cel ce se îmbată mai rău decât ori-

ce animal. Care vită îşi răneşte într-atât vederea şi auzul cum şi le răneşte beţivul? Nu-i aşa că nu-şi

mai cunosc cunoscuţii? Nu aleargă adeseori la străini ca la nişte prieteni? Nu sar de multe ori peste

umbre, ca peste nişte şanţuri şi prăpăstii? … (Sfântul Vasile cel Mare)

Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: "Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali

spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină

mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit". (Matei 4.14-16)

Ca umbra de trecătoare este viaţa noastră şi sfârşitul ei este fără înapoiere, că s-a pecetluit şi nimeni nu

mai vine înapoi. (Solomon 2.5)

Că ai înmulţit mila Ta, Dumnezeule, iar fiii oamenilor în umbra aripilor Tale vor nădăjdui. (Psalmi 35.7)

Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui. Nu te

vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce

bântuie întru amiază. Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se

vor apropia. (Psalmi 90.4-7)

Dacă zăreşti un uriaş, priveşte mai întâi poziţia soarelui şi vezi dacă uriaşul nu este umbra unui pigmeu.

(Novalis)

Deşi este cât se poate de scundă, frica are o umbră lungă. (Ruth Gendler)

Ego-ul este doar o umbră, o obsesie şi o iluzie. (Swami Ramdas)

Gloria este umbra virtuţii. (Seneca)

Gloria însoţeşte virtutea asemenea unei umbre. (Cicero)

Harul care te umbreşte. 5.1

Iar Petru şi cei ce erau cu el erau îngreuiaţi de somn; şi deşteptându-se, au văzut slava Lui şi pe cei doi

bărbaţi stând cu El. Şi când s-au despărţit ei de El, Petru a zis către Iisus: Învăţătorule, bine este ca

noi să fim aici şi să facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie, neştiind ce spune. Şi, pe

când vorbea el acestea, s-a făcut un nor şi i-a umbrit; şi ei s-au spăimântat când au intrat în nor. Şi

glas s-a făcut din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultaţi! (Luca 9.32-35)

Iată, cu palma ai măsurat zilele mele şi statul meu ca nimic înaintea Ta. Dar toate sunt deşertăciuni; tot omul

ce viază. Deşi ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură. Strânge comori şi nu ştie cui le adună

pe ele. (Psalmi 38.7-10)

Încât scoteau pe cei bolnavi în uliţe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi, ca venind Petru, măcar umbra lui să

umbrească pe vreunul dintre ei. Şi se aduna şi mulţimea din cetăţile dimprejurul Ierusalimului, aducând

bolnavi şi bântuiţi de duhuri necurate, şi toţi se vindecau. (Faptele Apostolilor 5.15, 16)

La umbra marilor copaci nu creşte nimic. (Constantin Brâncuşi)

Modestia este pentru merit, ceea ce sunt umbrele pentru figuri într-un tablou; ea dă forţă şi relief.

(Jean de la Bruyère)

Nu te teme niciodată de umbre. Ele arată doar că există lumină prin apropiere. (Gary Sinise)

Odată, Diogene se încălzea la soare. Alexandru Macedon, care trecea pe acolo, s-a oprit asupra lui şi

a zis: Cere-mi ce vrei tu. Diogene a răspuns: Nu-mi fă umbră. (Diogene din Sinope)

Omul a pus hotare întunericului şi cercetează până în cele mai depărtate adâncuri, sfredelind piatra ascunsă

în umbră şi în beznă. (Iov 28.3)

Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii lumină

va străluci peste voi. (Isaia 9.1)

Prietenia este umbra în înserare, ea creşte mereu până când soarele vieţii apune. (Proverb englezesc)

Să nu pierdem timpul cu deşertăciuni, căci viaţa este adesea ca o umbră. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Să-i mulţumeşti făcliei pentru lumina sa, dar nici pe cel din umbră ce-o ţine nu-l uita. (Rabindranath Tagore)

Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a

zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul

care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. (Luca 1.34, 35)

Şi zicea: Cum vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu, sau în ce pildă o vom închipui? Cu grăuntele de muştar

care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ; dar, după ce s-a

semănat, creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari, încât sub umbra lui pot

să sălăşluiască păsările cerului. (Marcu 4.30-32)

Teama este umbra alungită a ignoranţei. (Arnold Glasow)

Urâciunea nu e decât umbra frumuseţii. (Camil Petrescu)