Prapastia: doua etici ce divid lumea vestica

Partea aTreia: Zilele infamiei
© 2003 de G. Edward Griffin

Revazut 9 iunie 2005

COLONELUL HOUSE
Dupa ce reactivam masina timpului, ne vom afla in prezenta uneia dintre cele mai pline de culoare si misterioase figuri ale istoriei. Numele sau este Colonelul Edward Mandell House. House nu a facut niciodata parte din randurile armatei. Titlul de colonel a fost unul onorific, acordat de Guvernatorul Texas-ului in apreciere pentru servicii politice. A fost unul dintre cei mai puternici oameni ai politicii americane si, cu toate acestea este aproape necunoscut americanilor astazi. A fost consilierul personal al presedintilor Wilson si Roosevelt. A fost apropiat dinastiei bancare Morgan si totodata puternicelor familii financiare europene. A facut scoala in Anglia si s-a inconjurat de fabianisti. Tatal sau, Thomas, a fost un exportator in statele din sud si totodata agent de imprumuturi pentru banci londoneze. S-a crezut cu putere ca a reprezentat consortiul Rothschild. Thomas House a fost unul dintre putinii sudisti ce au facut avere in urma razboiului dintre state.
Colonelul House a fost ceea ce se cheama “facator de regi” in politica in Texas. L-a ales personal pe Woodrow Wilson, candidatul cu cele mai putine sanse dintre toti, si i-a asigurat nominalizarea pentru presedentie pe “tichetul” democrat in 1912. Chiar el a fost cel care i-a convins pe cei din grupul Morgan si pe altii cu putere in politica si media, sa il sustina pe Wilson, ceea ce i-a adus acestuia din urma victoria in alegeri si titlul de cel de-al 28-lea Presedinte al Statelor Unite. House a fost cu certitudine un membru al Mesei Rotunde si posibil un membru in cercul sau intern. A fost fondatorul CFR.
In 1912 a scris o nuvela, intitulata Philip Dru, Administrator. Intentia sa a fost sa popularizeze schema fabianista pentru convertirea Americii la colectivism folosind strategia fabiana a miscarii incete asemeni broastei testoase si secrete ca a lupului in blana de oaie. Eroul istorioarei sale este Philip Dru, o versiune fictiva a autorului, el insusi fiind un tacut, modest intelectual, ce trage sfori pe ascuns, sfatuind si controland politicieni ce pot fi cumparati cu usurinta si la fel de usor inlaturati. Vorbind prin Dru, House descrie idealul sau politic drept: “socialism precum l-a visat Karl Marx.” [nota: Philip Dru, Administrator (New York: Angriff Pres, 1912) p. 45.] Socialismul lui Dru, evident, era in versiune fabiana. Necesita calitati umane pentru a usura impactul si pentru a se diferentia de versiunea leninista numita Comunism.
Precum toti colectivistii, House a vorbit elocvent despre apararea saracilor si a celor obiditi, dar in realitate, avea mare dispret fata de mase. In opinia sa, erau prea prosti si puturosi sa isi manifeste interesul in privinta propriului lor guvern, si deci era datoria profesionistilor sa faca asta in locul lor. Vorbind prin personajul fictiv al senatorului Selwyn, House spune:
Americanul de rand refuza sa fie atent la problemele civice, multumindu-se cu un murmur general fata de rata taxelor, fata de caracterul si ineficienta oficialilor publici. Rareori se deranjeaza sa formeze Guvernul care se potriveste doleantelor sale. Adevarul este ca nu are vederi coezive, bine-digerate, ii da prea multa bataie de cap sa si le formeze; de aceea o organizatie ca a noastra este esentiala. [nota: Ibid., pp. 199, 200.]

Philip Dru incita la razboi civil, conduce o razmerita impotriva vechii oranduiri, pune mana pe haturile guvernului, devine dictator cu ajutorul poporului, ii este daruit titlu de Administrator al Republicii, elimina toate restrictiile constitutionale impotriva puterii guvernului, pune bazele unei progresive taxe pe venit, creaza un cartel bancar national, [nota: Trebuie observat ca Philip Dru a fost publicat in 1912. Sistemul de taxe pe venit si Sistemul Federal de Rezerve se aflau pe atunci in perioada de conceptie si erau promovate de catre House, Wilson, J.P. Morgan, si alti colectivisti din Washington. Acestea au fost legiferate anul urmator, in 1913.] anexeaza Canada, cucereste Mexicul, invita natiunile europene sa participe intr-un guvern mondial, si se avanta intr-o noua era de colectivism. Aceasta nu a fost doar o poveste fictiva pentru recreere. House a descris aceasta carte ca fiind expresia propriilor sale “credinte etice si politice”. [nota: “Semnificatia istorica a jurnalului lui House,” de Arthur Walworth, Yale University Library, http://www.library.yale.edu/un/house/hist_sig.htm. De asemenea “An Internationalist Primer,” de William Grigg, The New American, Septembrie 16, 1996, http://www.thenewamerican.com/tna/1996/vo12no19/vo12no19_cfr.htm.]

Motivul pentru care aceasta carte este importanta este ca, intre timp, credinta etica si politica a Colonelului House a devenit credinta etica si politica a conducerii americane – si a inceput cu Woodrow Wilson. In memoriile sale, presedintele Wilson a spus: “Dl. House este a doua mea personalitate. Este propriul meu eu independent. Gandurile sale si ale mele sunt una.” [nota: Charles Seymour, Hartiile intime ale Colonelului House (New York: Houghton Miffflin Co., 1926), Vol. 1, p.114.]
George Viereck a fost un biograf plin de admiratie al Colonelului House si a aprobat aproape tot ce acesta a facut. A spus:
Sapte ani buni, Colonelul House a fost celalalt eu al lui Woodrow Wilson. Sase ani a impartit cu el totul, mai putin titlul de Magistrat Sef al Republicii. Vreme de sase ani, doua camere i-au stat la dispozitie in aripa nordica a Casei Albe. House a fost acela care a alcatuit lista Cabinetului, a formulat primele politici ale Administratiei, si a condus practic afacerile externe ale Statelor Unite. Am avut intr-adevar doi presedinti trecand drept unul!... El a fost pilotul care a ghidat nava. [nota: George Sylvester Viereck, Cea mai ciudata prietenie din istorie: Woodrow Wilson si Colonelul House (new York: Liveright Publishers, 1932), p. 4.]