Dar cea mai mare parte a credincioşilor a rămas statornică în vechea credinţă.
În aceste împrejurări Petru Movilă ajungea egumen la Lavra Pecerska, care rămăsese în stăpânirea ortodocşilor. Aici fusese înfiinţată şi o tipografie din care au ieşit nenumărate cărţi de slujbă şi de apărarae a Ortodoxiei. Înaintaşul lui Petru Movilă înfiinţase şi o şacoală în biserică punând bazele unei „frăţii” ortodoxe la Kiev.
Petru Movilă – personalitate excepţională – a izbutit să ridice biserica la un prestigiu deosebit.
1631 – puneş bazele unui colegiu la Lavră, mutat apoi la mânăstirea Bratska din care s-a dezvoltat vestita Academie de la Kiev – la 1633.
1632 – a avut loc alegerea noului rege polonez.
Petru Movilă a fost unul din cei care au reuşit să impună pe Vladislav IV (1632-1648).
În acest fel au fost câştigate: libertatea de cult a Ortodoxiei, recunoaşterea legală a mitropoliei de Kiev, dreptul Bisericii Ortodoxe de a avea biserici, tipografii şi spitale, restituirea tuturor bisericilor ortodoxe din Kiev etc.
2 martie 1631 – a fost ales în scaunul de mitropolit al Kievului.
La alegerea sa au tras în cumpănă mai multe lucruri: originea sa domnească, relaţiile sale, pregătirea pe care o avea.
Alegerea sa a afost întărită de rege la 12 martie 1633 şi recunoscută de patriarhul ecumenic Chiril Lucaris.
28 apr.1633 – a fos hirotonit întru arhiereu în catedrala Adormirea Maicii Domnului din Lvov.
Noul mitropolit s-a remarcat pe toate tărâmurile. Pe cel gospodăresc este de remarcat refacerea şi înfrumuseţarea unor biserici şi mânăstiri din Kiev. A fost înnoită biserica principală a mânăstirii Pecersca.
El a contribuit la întărirea disciplinei bisericeşti, luând măsuri în acest sens. A numit protopopi şi a instituit vicari.
În ce priveşte activitatea culturală:
a purtat de grijă Academiei Kievene, cu limba de predare latină. Academia kieveană este cea mai veche instituţie de învăţământ superior la slavii ortodocşi. După modelul ei s-a organizat Academia domnească de la Trei Ierarhi, în 1640, alta la mânăstirea Sf.Andrei din Moscova.
Prin aceste şcoli se urmărea formarea unui cler cult.
Activitataea tipografică:
Pe lângă tipografia din Lavra Pecerske, a pus sub supravegherea sa directă şi tipografiile din Lvov şi Vilna
Se cunosc aproximativ 50 tipărituri scoase de el (cărţi de slujbă, evlavie, apărare a ortodoxiei).
Cea mai însemnată carte deslujbă a fost „EVHOLOGHIONUL” (sau Trebnicul), cu peste 1500 pagini, tipărit în 1646. El îndreaptă o serie de greşeli din cărţile de cult ale vremii, ce erau infertate de inovaţii catolice. În felul acesta era un precursor al cunoscutei reforme a patr. Nicon al Moscovei (1652-1666).
Cărţi de învăţătură:
„Capitolele parenetice ale diaconului Agapet” (1628)
„Aşezămintele ascetice ale lui Dorotei” (1628)
„Omiliile Sf.Macarie Egipteanul” (1632)
„Patericul Sfinţilor care au strălucit la Pecerska (1634)
„Cazania” tradusă din greacă şi tipărită la Kiev (1637)
Principala lucrare de polemică împotrivaa catolicilor a fost „LITHOS”(Piatra aruncată din praştia aadevărului), Kiev, 1644. Era un răspuns la învinuirile aduse Bisericii Ortodoxe de reenegatul Casian Sakovici. Lucrarea, apărută în limba polonă, combătea „filieque” şi „primatul papal”.
Expunerea avea caracter irenic şi obiectiv.
La alcătuirea ei au contribuit, cu siguranţă, mai mulţi teologi ai vremii, căci lucrarea are un volum prea mare de informaţii ca să poată fi alcătuită de unul singur.
MĂRTURISIREA ORTODOXĂ
Cu mult înainte apăruse o mărturisire de credinţă calvinizantă, pusă pe numele patriarhului Chiril Lucaris şi apărută la Geneva.
Întrucât acest patriarh nu a dezminţit calitatea de autor ce i se atribuia, un sinod de la Constantinopol în 1638, condus de Chiril Contaris, a condamnat opera şi persoana lui Chiril Lucaris.
Acestea au fost motivele ce au îndemnat pe Petru Movilă să întocmească o mărturisire de credinţă ortodoxă.
Sept.1640 – Un sinod la Kiev s-a întrunit în scopul cercetării unei astfel de lucrări pe care o alcătuise mitropolitul.
„Mărturisirea” era împărţită după cele 3 virtuţi teologice, cuprinzând 261 întrebări şi răspunsuri.
Partea întâi tâlcuia simbolul credinţei, partea a II-a vorbea despre nădejde tâlcuind Tatăl Nostru şi Fericirile, iar partea aa III-a cuprindea învăţătura despre dragostea faţă de Dumnezeu şi aproapele.
Doi teologi – Ignatie Oxenovici şi Isaia Trofimovici – cercetând pe rând articolele mărturisirii nu au fost de acord cu două puncte ale ei: Purgatoriu şi Epicleza.
S-a stabilit să se convoace un nou sinod pentru a cerceta mai bine Mărturisirea ortodoxă.
Acesta a avut loc la Iaşi în 1642.
Patriarhul ecumenic PARTENIE I (1639-44) a încuviinţat şi şi-a trimis doi delegaţi: Porfirie, fost mitropolit la Miceea şi Meletie Sirigos, cel mai învăţat teolog al sec. XVII.
Mitropolitul Petru Movilă a trimis trei delegaţi: Isaia Trofimovici, Ignatie Oxenovici şi Iosif Cononovici.
Din Moldova au participat: mitropolitul Varlaam, episcopii Evloghie al Romanului, Anastasie al Rădăuţilor şi Gheorghe al Huşilor, precum şi Sofronie Pociaţki, conducătorul Academiei domneşti.
Sinodul a fost prezidat de Vasile Lupu.
15 sept.1642 – deschiderea a fost ţinut în trapeze.
Închiderea de la Trei Ierarhi.
Discuţiile s-au purtat în latină şi slavă.
Meletie Sirigul a stăruit să se ia în discuţie hotărârea de anatematizare în 18 puncte a „Mărturisirii” lui C.Lucaris. Nu s-a acceptat, întrucât se considera că acea operă nu este opera lui Chiril.
S-au studiat toate acele 261 întrebări şi răspunsuri. Neacceptate au fost aceleaşi două: Purgatoriul şi Învăţăturile de Epicleză.
După ce s-au corectat „Mărturisirea” a fost acceptată.
30 oct.1642 – Mărturisirea aa fost îndreptată şi tradusă în greacă, apoi trimisă sinodului patriarhiei din Constantinopol.
20 dec.1642 – Delegaţii greci tipăreau laa Iaşi o scrisoare de mulţumire în greceşte, adresată d-nului moldovean. Mai tipăreau şi hotărârea de anatematizare a „Mărturisirii” pseudo-lucarien.
Martie 1643 – Partenie I a aprobat într-un sinod la Constantinopol ca această lucrare să devină „Mărturisirea Ortodoxă a Bisericii soborniceşti şi apostoleşti a Răsăritului”, hotărâre care a fost semnată ulterior şi de ceilalţi trei patriarhi răsăriteni.
După „Simbolul Credinţei” şi „Dogmatica” Sf.Ioan Damaschin, aceaqsta devenea a III-a mărturisire de credinţă normativă pentru întreaga Ortodoxie.
1667 – A fost tipărită pentru prima oară la Amsterdam ca o prefaţă a lui Nectarie al Ierusalimului.P.M. n-a reuşit să tipărească decât o formă scurtă a mărturisirii: „SCURTĂ ADUNARE DESPRE ARTICOLELE DE CREDINŢĂ ale B.O.” în limba polonă, în tipografia Lavoei, în 1645.
După 1667, a fost tipărită în mai multe ediţii şi-n diferite limbi.
1691 – Mărturisirea e tipărită de Mitrofan (1691-1708) de la Buzău în tipografia înfiinţată aici în acelaşi an.
În română s-a tipărit pentru prima oară la Buzău în 1691, prin osteneala logofătului Radu Greceanu ajutat de fratele său Şerban şi de Constantin Cantacuzino.
Până acum există 18 ediţii româneşti.
Petru Movilă e considerat de Bulgakof „părintele teologiei moderne”.
Legăturile cu Ţările Române
1631 – Pe când era egumen la Lavra, unul din fraţii săi a ajuns domn în Moldova – MOISE. Cu acest prilej, arhim. Petru i-a închinat o carte „TRIODUL ALES”, o operă asemănătoare cu „Învăţăturile lui Neagoe Basarab...”, în care dădea diferite sfaturi despre cum trebuie să se poarte un domn (în prefaţă).
1642 – un asemenea „Triod ales (sau înflorat)” a mai editat mitropolitul Petru Modivă la Lvov, fiind dedicat lui MATEI BASARAB.
PETRU MOVILĂ a susţinut activitatea culturală şi tipografică din Ţările Române şi Moldova.
Tipografiile lui Matei Basarab de la Câmpulung (1635), Govora (1637) şi Târgovişte (1646) sau a lui Vasile Lupu de la Iaşi (1642) au fost dăruite de Petru Movilă. Tot el a trimis meşteri tipografi.
1645 – Petru Movilă vizitează Moldova cu ocazia căsătoriei fiicei lui Vasile Lupu, Maria, cu nobilul polon calvin Ianusz Radziwill. Cu acest prilej mitropolitul Petru Movilă a rostit şi un cuvânt duhovnicesc.
Petru Movilă a murit la 22 dec.1646, fiind îngropat în Biserica cea mare a mânăstirii Lavra Pecerska.
La scurt timp după moartea sa, a început războiul de eliberare a Ucrainei împotriva Poloniei, iar la 1654 s-a proclamat unirea Ucrainei cu Rusia iar uniţii revin la ortodoxie.
MÂNĂSTIRILE DIN MOLDOVA
SEC.XIV-XV-XVI-XVII
BOGDĂNEŞTI – schit lângă Baia, ridicat de BOGDAN I (.. )
în apropiere s-a ridicat RÂŞCA
NEAMŢ – întemeiată de SOFRONIE, PIMEN, SILVAN 8 poate ucenici ai Sf.Nicodim).
7 ian.1407 – hrisov în care sunt pomenite Bistriţa şi Neamţ apărând că mânăstirea Neamţ exista în timpul lui PETRU MUŞAT (1375-91). Se pare că acesta a fost înmormântat aici (oricum la Sf.Nicolae Domnesc din Rădăuţi nu se află mormântul său).
Biserica de azi (Înălţarea Domnului) a fost făcută de Ştefan cel Mare. Alexandru cel Bun a făcut multe danii bisericii. La fel fii lui , Iliaş şi Ştefan, apoi ŞTEFAN II, PETRU II, ARON.
SF.NICOLAE din POIANĂ (PROBOTA)
menţionată prima oară: 2 iulie 1398 (Ştefan I îi dăruia 2 sate).
Mitropolitul DOSOFTEI afirma că a fost ridicată de sihaştri încă de la începutul ţării.
Ctitori:
Iniţial a fost o biserică veche de lemn.
Ştefan I construieşte pe locul ei una de piatră )1394-99).
Această nouă biserică a fost restaurată de Ştefan cel Mare, dar mai târziu s-a ruinat.
PETRU RAREŞ îndemnat de GRIGORE ROŞCA construieşte un nou lăcaş aici (existent şi azi), terminat în 1530 (hram Înălţarea).
În vechea biserică a înmormântat Ştefan cel Mare pe mama sa Oltea (decedată la 1465), soţia sa Evdochia ( decedată la 1467).
În biserica nouă au fost îngropaţi Petru Rareş, soţia sa Elena, fiul lor Ştefan şi alţii.
Avea o stare economică înfloritoare (danii de la toţi domnii).
MOLDOVIŢA – atestată din oct. 1402 , când Alexandru cel Bun îi făcea mai multe danii. La fel în 1410.
Rezultă deci că în 1402 mânăstirea exista deja, fiind ridicată de alt domn, refăcută de Alexandru cel Bun.
Actuala mânăstire - ctitoria lui Petru Rareş.
BISTRIŢA – ctitorită de Alexandru cel Bun în locul uneia mai vechi (terminată în 1407).
1407 – a fost împreunată cu cea de la Neamţ sub conducereaa egumenului DOMETIAN.
Danii: iul.1415, 1428, 1431 – una din cele mai bogate .
Aici au fost îngropaţi: Alexandru cel Bun (decedat la 1432), soţia sa Ana (decedată la 1418) şi alţii.
Restaurată de Ştefan cel Mare (de la el – turnul clopotniţă), Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu.
HUMOR – atestată documentar 13 apr.1415 ca ctitorie a vornicului OANĂ.
Danii: Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare.
1528-30 – distrusă de cutremur – TOADER BUBUIOG construieşte o nouă biserică, existentă azi.
VÂŞNEVĂŢ (CHIPRIENI) - CIPRIAN – primul eguşmen cunoscut - atestată docum. 10 febr. 1429.
BOHOTIN (dispărută) – pusă în 1411 sub ascultaarea Bistriţei.
HORODNIC – (hram Înălţarea Sfintei Cruci)
IŢCANI (a lui IAŢCO) hram Adormirea Maicii Domnului.
1453 – danii de la Alexăndrel Vodă
PUTNA – spre răsărit de actuala mânăstire este o chilie.
(Daniil Sihastru ..), unde, poate, aq fost o bisericuţă.
TAZLĂU – 1399 – pomenită ca dispărută.
Au mai existat:
mânăstirea lui CIUNCA STAN (1445)
mânăstirea BOIŞTEA – amintită la 1446 când era dăruită Neamţului
mânăstirea postelnicului IGNAT din SOCI
Pe locul mânăstirii VORONEŢ a fost alta mai veche
Mânăstirea PÂNGARAŢI şi BISERICANI – ctitor Alexandru cel Bun (..)
BISERICI:
VOLOVĂŢ – ctitor DRAGOŞ VODĂ
Mutată de Ştefan cel Mare la Putna după tradiţie (dar nu poate fi adevărat pentru că lemnul n-ar fi rezistat până azi).
SF.NICOLAE RĂDĂUŢI – ctitor BOGDAN I – în sec.XIV.
(se păstrează în forma iniţială)
1559 – pridvor adăugat de ALEXANDRU LĂPUŞNEANU
Înmormântaţi aici: Bogdan I, Laţcu, Roman I, Ştefan I, Bogdan (fratele lui Alexandru cel Bun), alt Bogdan (fiu al lui Alexandru), Stana (mama lui Ştefăniţă Vodă), Ioanichie (primul episcop atestat documentar la Rădăuţi).
SF.TREIME SIRET – ctitor SAS (1354-58) (..)
păstrată în forma iniţială.
MIRĂUŢI (Suceava)
Exista în 1402, când au fost depuse aici moaştele Sf.Ioan cel Nou.
nu se cunoaşte data şi ctitorii – ipoteze: Petru Muşat despre care ştim că a fost primul care şi-a avut reşedinţa la Suceava; de la el datează şi primul act emis la Suceava.
SF.VINERI – ROMAN (dispărută)
1408 – danie de la Alexandru cel Bun (1488 – confirmareaa de la Ştefan)
1415 – datează pictura
Înmormântaţi aici: d-na. Anastasia (soţia lui Roman I şi mama lui Alexandru cel Bun).
SECOLUL XV – CTITORII ALE LUI ŞTEFAN CEL MARE
MOLDOVIŢA (hram Bunavestire)- ctitorită de Alexandru cel Bun.
A fost una din cele mai bogate (atestată deja în 1402).
PROBOTA – danii: 1459, 1472, 1466 – una din cele mai înzestrate.
Era şi gropotniţa mamei lui Ştefan cel Mare (moartă la 1465).
HUMOR (hram Adormirea Maicii Domnului) – ctitor OANĂ vornicul
Veniturile şi privilegiile confirmate de Ştefan la 1475.
Horodnic 1475 – Ştefan îi confirmă privilegiile şi opune sub ascultarea Putnei.
IŢCANI (hram Adormirea Maicii Djomnului - „a lui Iaţco din ţarina Sucevei”.
1453 – primeşte dreptul de la Alexăndrel Vodă să întemeieze un sat la hotarul cu Polonia, drept confirmat şi de Ştefan.
NEAMŢ – ctitor Petru Muşat.
puternică bază materială.
Danii de la Ştefan: 1458, 1470, 1482.
Aici s-a susţinut o intensă activitate cultural artistică.
Ştefan cel Mare a ridicat aici biserica eaxistentă şi azi.
Aa fost terminată la 1497 şi sfiinţită după biruinţa de la Codrii Cosminului.
BISTRIŢA
1428 – Alexandru cel Bun i-a închinat 50 biserici.
Ştefan i-a confirmat toate privilegiile (1462, 1466.
1497-98 – Ştefan ridică aici o clopotniţă cu paraclis care există şi azi (cu hram Sf.Ioan cel Nou).
Tradiţia: aici a fost înmormântat fiul mai mare a lui Ştefan, Alexandru (mort la 1496).
DOBROVĂŢ- aici au fost două biserici: una cu hramul Schimbarea la Faşă, alta Pogorârea Duhului Sfânt
1499- danii de la Ştefan (prima)
1503 – a II-a a fost cumpărată de Ştefan de la urmaşii lui Ivan Damianovici.
PUTNA (hram Adormirea Maicii Domnului)
începută la 1466, construcţia a durat 4 ani, fiind dusă la sfârşit de un arhitect grec TEODOR ajutat de meşteri ardeleni.
Sfinţirea: 3 sept.1470 (după victoria asupra tătarilor de la Lipinţi) de către mitropolitul TEOCTIST, episcopul TARASIE al Romanului şi 64 preoţi.
Hrisoave – puternică bază materială
2 febr.1503 – ultimul act emis în timpul vieţii lui Ştefan prin care i se întăreau bisericilor toate daniile de până atunci.
Alte danii: ŞTEFĂNIŢĂ (1517-27) LA 1520. Este gropotniţa lui Ştefan, Maria de Maugop (moartă la 1477), Bogdan (mort la 1479), Petru (morta la 1480), Maria Voichiţa (moartă la 1511), Ştefăniţă (mort la 1527), d-na .Maria, prima soţie a lui Petru Rareş (moartă la 1529); mitropolitul Teoctist (mort la 18 nov.1477)
Sub îndrumarea egumenilor IOASAF, PAISIE, SPIRIDON, biserica aaa devenit un important centru cultural.
VORONEŢ – ctitor ŞTEFAN.
Înainte aici a fost o biserică de lemn unde ar fi trăit Daniil Sihastru, care, se pare, e înmormântat aici (v.lespedea funerară).
22 ian.1472 – prima atestare documentară în care e pomenit un egumen MISAIL.
Ştefan a ridicat aici în locul bisericii de lemn pe cea de piatră cu hramul Sf.Gheorghe.
S-a construit între 26 mai – 14 sept.1488.
Mitropolitul TEOFAN I şi GRIGORE ROŞCA s-au îngrijit de pictarea ei (Pictura actuală este de la Petru Rareş).
TAZLĂU (în părţile Buhuşului) (hram Naşterea Maicii Domnului)
1481 – Ştefan îi face danii.
1519 – Ştefăniţă îi confirmă privilegiile + îi dăruie 2 biserici: Muha şi Ratacău.
Ştefan cel Mare a ridicat aici o nouă biserică (4 iunie 1496 – 8 nov.1497).
Azi este biserică de mir.
Imunităţile de care se bucurau bisericile:
Fiscale – locuitorii eraqu obligaţi să plătească bisericii dările stabilite de domn.
Judiciare – conducere proprie (samovlastie)
Comerciale – poate face comerţ scutit de vămi.
De jurisdicţie – a egumenilor asupra apreoţilor din satele mânăstireşti.
Mânăstiri de călugăriţe:
HORODNIC şi IŢCANI.
BISERICI:
BĂDEUŢI (1487) – hram Sf.Mucenic Procopie.
Înălţată după victoria de la Rm.Sărat împotriva lui BASARAB cel TÂNĂR (1481).
Distrusă în primul război mondial.
PĂTRĂUŢI (1487) lângă Suceava – hram Înălţarea Sfintei Cruci.
SF.ILIE din Suceava (1488)
Biserica domnească din Vaslui (1490) – cu hram Sf.Ioan Botezătorul – ridicată în amintirea victoriei asupra lui SOLIMAN PAŞA (10 ian.1475)
1820 – rezidită de MARIA ACANTACUZINO
SF.NICOLAE DOMNESC din Iaşi (1491-92)
Refăcută de ANTONIE RUSET (1675-78) şi apoi reconstruită de LECOMTE DE NOUY.
Aici se făceaa ungerea domnilor moldoveni
SF.GHEORGHE din HÎRLĂU (1492)
BORZEŞTI – hram Adormirea Maicii Djomnului (1493-94)
SF.NICOLAE – Dorohoi (1495)
SF.APOSTOLI PETRU şi PAVEL – Huşi (1495)
1756 – refăcută
aA fost catedrala episcopiei Huşi între 1598-1949
SF.ARHANGHEL MIHAIL – Războieni (1496) – în amintirea înfrângerii de aici de la 1476.
SF.NICOLAE – Popăuţi (1496)
Se păstrează turnul clopotniţă de la Ştefan.
În secolul XVIII devine mânăstire până la secularizarea adin 1863.
SF.IOAN BOTEZĂTORUL – Piatra Neamţ (1497-98)
VOLOVĂŢ - hram Înălţarea Sfintei Cruci (1500-2) pe locul unei mai vechi de la Dragoş Vodă.
REUSENI 815049 – hram Tăierea capului Sf.Ioan Botezătorul
Ultima biserică a lui Ştefan
Terminată de BOGDAN III
Mai existau o serie de biserici pe care trad. Le atribuie lui Ştefan la: Roman, Iaşi, Suceava, în cet. Chilia, la Cetatea Albă şi peste Prut.
A înzestrat mai multe biserici de la Athos: Rografu.
Urmaşii lui Ştefan au mai ridicat:
ADORMIREA MAICII DOMNULUI (1490-91) – Bacău – fiul său Alexandru
SF.NICOLAE – Bălineşti – Ion Tăutu
ARBORE (1502) – Luca Arbore
SECOLUL XVI
REUSENI (1504) – terminaştă de BOGDAN III (1504-17)
Catedrala mitropolitană SF.GHEORGHE (Suceava) (1514-22)
Terminată de ŞTEFĂNIŢĂ
Sfinţită de TEOCTIST II (1508-1522)
1589 – au fost aduse aici moaştele Sf.Ioan cel Nou (Gh.Movilă) (1588-91)
Ctitoriile lui PETRU RAREŞ:
Din timpul lui se păstrează picturile exterioare la Probota, Humor, Moldoviţa, Bălineşti, Arbore, Voroneţ.
PROBOTA – în apropierea veachii bisericii Sf.Nicolae din Poiana Sjiretului.
Aici au fost înşmormântaţi – Oltea (mama lui Ştefan) (în biserica construită de Ştefan); Evdochia (moartă la 1467) – prima soţie a lui Ştefan.
A III-a biserică este cea ridicată de Rareş, existentă şi azi, în 1530.
A devenit necropolă domnească, în locul Putnei.
MOLDOVIŢA (1532)
atestată la 1402, dar ceaaa veache
pictura – 1537
sfinţită la 1532 de Teofan I (1530-46)
RÂŞCA (1542) – ridicată la îndemnul episcopului MACARIE II al Romanului, terminată de ILIAŞ RAREŞ (1550).
AGAPIA – se pare că prima biserică aici a fost zidită de Rareş şi doamna Elena.
ADORMIREA din BAIA (1532)
SF.DUMITRU (1534-35) – Suceava (îngropat fiul său Bogdan)
SF.DUMITRU (1540) – Hârlău
Catedrala episcopală ROMAN (1542-50) – hram Cuvioasa Paraschiva – la îndemnul lui Teofan I.
D-na. Elena a ctitorit:
Biserica DOAMNEI
Biserica SF.GHEORGHE Botoşani
Biserica ÎNVIERII – Suceava (1551-2)
Bisericile PARHAUŢI (Suceava) – NicolaeHâra
Alexandru Lăpuşneanul
Biserica HUMOR – ctitor vornicul OANĂ
pomenită în 1415
eraa printre mânăstirile mari, cu tradiţii culturale (aici a fost egumen viitorul episcop de Rădăuţi EFTIMIE cronicar)
SLATINA
a lui ALEXANDRU LĂPUŞNEANU
sfiinţită la 1552 de mitropolitul GRIGORIE II de la Neamţ
Aici aa activat călugărul ISAIA, viitor episcop Rădăuţi. A fost „jefuită” de DESPOT VODĂ (1561-3) şi de IOAN VODĂ CEL VITEAZ.
A devenit necropola lui Lăpuşneanu.
PÂNGĂRAŢI (lângă Piatra Neamţ).
Aici ar fi existat o aşeazare de sihaştri veniţi de la Bistriţa, întemeiată de SIMION din timpul lui Ştefan.
1560 – Lăpuşneanu ridică aici o biserică de piatră.
VÂNĂTORI – (lângă Piatra Neamţ)
hram Schimbarea la Faţă
ctitor Alexandru Lăpuşneanu
1600 – distrusă
IEREMIA MOVILĂ o reface şi dăruie danii.
SF.NICOLAE „din ţarina Iaşilor” – ctitor Alexandru Lăpuşneanu
Tot Alexandru Lăpuşneanu reface total BISTRIŢA (1554).
Adaugă un pridvor la SF.NICOLAE din Rădăuţi (1559).
Soţia sa, d-na.RUXANDRA ridică biserica PRECESTAMARE din Rjoman (1568-9)
AGAPIA din DEAL – PETRU ŞCHIOPUL (1574-79; 82-91) – ridică aici o nouă biserică în 1587, care azi nu mai există.
GALATA din Iaşi – ctitor PETRU ŞCHIOPU (1582-83)
HLINCEA – ridicată de MARIA, fiica lui Petru Şchiopu la sfârşitul sec.XVI.
ARONEANU – ridicată de ARON TIRANUL (1591-95).
SUCEVIŢA – ctitor familia MOVILEŞTILOR
Zidirea a început înainte de 1583 (1578 – biserica Învierii – ridicată de Gheorghe Movilă).
1601– datează pictura exterioară şi interioară, făcută de IEREMIA MOVILĂ.
SECU – în a doua jumătate a sec.XVI, ZOSIN vistiernicul ajutat de Lăpuşneanu a ridicat un schit de lemn pe Valea Secului.
– NESTOR URECHE şi soţia MITROFANA ridică o nouă biserică exsistentă şi azi.
A devenit un important centru de viaţă călugărească şi cărturărească. De aici s-a ridicat mitropolitul VARLAAM ş.a.
Biserici:
GOLIA (Iaşi) - Ioan Golia
BALICA - din sec.XVIII - FRUMOASA , ctitorită de MELENTIE BALICĂ
MÂNĂSTIRILE DIN MOLDOVA IN
SEC. XVII
Mânăstirea DRAGOMIRNA – Pogorârea Sfântului Duh
ctitorită de Anastasie Crimca, în 1608-9, cu ajutorul logofătului Lupu Stoici.
MIRON BARNOVSCHI (1626-29) i-a ridicat zidurile înconjurătoare.
Mânăstirea SOLCA
Biserica ALBĂ – Sf.Voievozi (Roman) - ambele ctitorite de ŞTEFAN II TOMŞA între 1611-15 şi 1621-23).
MIRON BARNOVSCHI a zidit:
Biserica BARNOVSCHI – Iaşi
Mânăstirea BÂRNOVA – Iaşi
Mânăstirea BUHALNIŢA – Neamţ
Biserica SF.IOAN BOTEZĂTORUL – începută doar.
În primele 3 decenii au mai fost ctitorite:
Mânăstirea NICORIŢĂ – Iaşi – a lui Nicoară Hatmanu7l
Biserica BĂRBOI – Iaşi – ridicată de Ursu Bărboi vornicul în 1613
Bis. RĂDEANA – jud.Bacău – ridicată de logofătul Dumitraşcu Ştefan – în 1628.
Schit ZAGAVEI lângă Hârlău – ctitorită de preotul Zagavei
Bis. PRECISTA (Adormirea) din Galaţi etc.
Ctitoriile lui VASILE LUPU
Mânăstirea SF.TREI IERARHI – Iaşi
-Zidirea a început în 1635, durând până la 1639, fiind sfinţită de Varlaam la 6 mai.
13 iun. 1641 – ar fi aşezate aici moaştele Sf.Paraschiva.
aici a fost instalată prima tiparniţă din Moldova în care s-au tipărit lucrările lui Varlaam.
Tot aici s-au ţinut lucrările sinodului de la 1642.
164o – aici se deschideau cursurile Academiei domneşti.
Biserica aa devenit gropniţă domnească: Vasile Lupu (decedat la 1661), d-na TUDOSCA (prima sa soţie), IOAN şi ŞTEFĂNIŢĂ (deced. La l9 sept. 1661), fiii săi; DIMITRIE CANTEMIR (depus în 1935), ALEXANDRU IOAN CUZA (depus în 1947).
Mânăstirea GOLIA – Iaşi – a fost refăcută de Vasile Lupu la 1652.
Dostları ilə paylaş: |