Scurtă istorie a bisericii ortodoxe române povestită celor tineri

era ctitoria logofătului Ioan Golia.

Mânăstirea HLINCEA – IAŞI - refăcută

era ctitoria lui Zottu Tzigara şi a soţiei sale Maria.

Biserica Mânăstirea SF.NICOLAE ăn cetatea Neamţ – închinată mânăstirii Secu.

Azi distrusă.

Bisericile:

SF.DUMITRU – Galaţi

SF.ATAMASIE şi CHIRIL din Copou – Iaşi

SCÂNTEIA – Iaşi

SERBEŞTI – Neamţ

Biserica DOMNEASCĂ – Tg.Neamţ

SF.IOAN BOTEZĂTORUL – Suceava (1642)

SF.DUMITRU – Orhei

SF.NICOLAE – Chilia-Nouă (1647-48)

A refăcut:

Bis.DOMNEASCĂ – Bârlad – ctitoria lui Ştefan cel Marea

A terminat:

Biserica SF.IOAN BOTEZĂTORUL – Iaşi – ctitoria lui Miron Barnovschi.

În Ţările Române, Vasile Lupu va zidi, în contextul actului de împăcare cu MATEI BASARAB Biserica STELEA – Târgovişte (de fapt o rezideşte căci fusese ctitorită de Stelea Spătarul la 1582.

A zidit apoi:

SF.PARASCHIVA în Lvov (1644)

SF.LAVRĂ în Peloponez – refăcută de el.

Fratele lui Vasile Lupu, paharnicul GHEORGHE COCI a ctitirit :

Mânăstirea ZOGRAFU lângă Vaslui

Bis. Din BOLIENI – Roman

Schitul HANGU – refăcut

Un alt frate – GAVRIILE hatmanul ridică o biserică de piatră la AGAPIA (1644-47).

Domnul GHEORGHE ŞTEFAN (1653-58) ridică:

Mânăstirea CAŞIN lângă Târgu Ocna.

SF.NICOLAE DOMNESC – Iaşi – refăcută de Antonie Ruset la 1678 (declarată catedrală mitropolitană).

Mânăstirea CETĂŢUIA – Iaşi (1669-72) – ridicată de GHEORGHE DUCA (1668-72; 78-83)

Biserica STRETENIA – hram Întâmpinarea Domnului.

zidită la 1680-81 de GHEORGHE DUCA şi devenită catedrală mitropolitană.

AGAPIA din Deal – 1680 – zidită de doamna ANASTASIA soţia lui GHEORGHE DUCA

Mânăstirea MIRA – Vrancea – ridicată de CONSTANTIN CANTEMIR (1685-93).

Foarte mulţi dregători, preoţi, călugări au ridicat mânăstiri sau biserici, fie au refăcut unele în acest secol XVII.
EPISCOPIA ROMANULUI

SECOLUL XV

Prima atestare documentară a episcopiei a afost în 1445.

Melchisedec Ştefănescu considera că a fost înfiinţată înaintea lui Alexandru cel Bun, iar aceasta a fost numai o organizarea a ei. Alţii consideră ca întemeietăro al episcopiei pe Alexandru cel Bun.

Oraşul ROMAN – precede întemeirea statului.

Construirea cetăţii actuale se datorează însă lui ROMAN MUŞAT (1391-94). Aici a ridicat viserica Sf.Vineri, unde a fost înmormântată d-na. Anastasia, soţia sa.

16 sept.1408 – Alexandru cel Bun o înzestrează cu nişte sate.

Acest document ar putea fi din perioada întemeierii episcopiei, căci un document de la Ştefan cel Mare (4 aprilie 1488) spune că dania din 1408 s-a făcut pentru „Sf.biserică a Mitropoliei din târgul Romanului”.

Interpolaţia lui MISAIL CĂLUGĂRUL la „Letopiseţul” lui Grigore Ureche precizează că a fost făcut un al doilea episcop după mitropolit, la Roman.

Întrucât în timpul lui Alexandru cel Bun au fost condiţiile cele mai favorabile pentru o organizare bisericească, în mod sigur acum s-au întemeiat şi cele 2 episcopii.

Se crede că întemeierea episcopiei Roman a fost în jur de 1408.

Primii ierarhi, până la 1445, nu ne sânt cunoscuţi. S-ar putea ca primii să fi fost IOAN şi SAMUIL , întâlniţi în pomelnicul mânăstirii Bistriţa, început în 1407.

În timpul luptei între cei doi fraţi ILIAŞ şi ŞTEFAN, episcopia Romanului a fost ridicată la rang de mitropolie de către Ştefan II.

30 iulie 1437 – un raport al unui medic menţiona pe atunci doi arhiepiscopi.

Mai ştim că la Feorara Florenţa, Moldova a avut doi reprezentanţi: Damian al Sucevei şi protopopul Constantin, locţiitor al scaunului „Moldovlahiei de Jos”.

Această situaţie – până în 1442, când Ştefan a arămas singur domnitor.

Cu toate acestea episcopia Roman e întâlnită în acte în continuare cu titlul de Mitropo9lie.

CALIST (1445-51) – primul atestat documentar într-un hrisov (30 sept.1445) prin care Ştefan II dăruia „prea sfinţitului mitropolit Calist al Romanului, un tătar, anuma Paşca de la Neamţ...”

31 iulie 1451 – hrisov dat de Bjogdan II (1449-51)

erau dăruiţi mânăstirii Neamţ doi tătari : Paşco şi Petrică – Paşco s-ar putea să fie acel Ppaşca de la 1445 – Calist, ori nu mai era în viaţă, ori că dăruise mânăstirii pe acel tătar, înainte de moarte.

La mânăstirea Neamţ s-a descoperit o piatră de mormânt cu numele episcopului CALIST – cea mai plauzibilă părere este că ar fi acest Calist episcop-mitropolit la Roman.

Se presupune că ar fi fost egumen la Neamţ.

12 apr.1458 – nouă ştire despre Episcopia Roman.

Hrisov privitor la episcopie

TARASIE – avem ştire despre el de-abia la 1464 , aceasta neânsemnând , însă, că şi-a început păstoria acum. N-ar fi exclus să fie urmaşul imediat al lui Calist.

Pomenit în peste 10 documente interne ale lui Ştefan cel Mare.

„Letopiseţul de la Putna” şi cel al lui „Grigore Ureche” amintesc de episcopul Tarasie ca fiind parte din soborul care a Sfiinţit mânăstirea Putna (3 sept.1470).

pomenit ultima oară în 14 oct.1473.

VASILE – pomenit prima oară la 1484 într-o scrisoare de răspuns către Gherasie al Moscovei.

Eraa vorba de o problaemă dogmatică; cu prilejul sfinţirii bisericii Uspeniaa din Moscova, soborul înconjurase biserica împotrivaa cursului soarelui, pentru care cneazul s-a supărat. Atunci VASILE al Romanului este întrebat în această problemă pe care o şi lămureşte - mitropoliţii vecini aveau cunoştinţă despre învăţătura sa.

Amintit în multe documente: 1488, 1499

12 iulie 1499 – figurează alături de IOANICHIE de Rădăuţi, de mitropolitul GHEORGHE I şi alţi boieri în tratatul încheiat cu Ioan Albert.

- moare la 31 aug.1499 (acum ştim atestat documentar – ultima dată).

Episcopia Rkjomanului avea o oarecare prioritate înainteaa celorlalte (de la Roman era de obicei promovat mitropolitul).

Episcopul de Roman aveaa anumite privilegii faţă de ceilalţi
ROMAN – SEC.XVI
TEOCTIST II de la mânăstirea Neamţ unde a fost egumen (1483-1500)

1500-8 – ales episcop de Roman

1508-28 – mitropolit

moare la 15 ian.1528 , înmormântat la Neamţ (marea schimă – TEODOR)

MACARIE I – fost egumen la Neamţ (întîlnit în această calitate în două hrisoare (1503,1508).

– episcop de Roman - 1518

DOROTEI (1518-31- egumen la Neamţ

MACARIE II (1531-58) – ucenicul lui Teoctist, fost episcop de Roman.

Se călugărise la Neamţ ( ..)

A fost un mare cărturar:

1523 – copiază o „Psaltire” pentru „părintele său” mitropolitul Teoctist.

În acest an, arhimandritul SILVAN de la Putna, din porunca lui Teoctist copia „Tipicul Sf.Sava” pentru mânăstirea Neamţ, unde era egumen un MACARIE.

1527 – la Neamţ era un nou egumen GHERMAN

Se presupune că Macarie trecuse la Bistriţa menţionat într-un act la 16 ian. 1528.

Se crede că este vorba despre acest Macarie ajuns episcop.

Din „Cronica „ sa aflăm că la 23 apr. 1531 a fost aşezat în „scaunul Episcopiei Ţării de Jos”, păstorind până în 1558.

1548 – Iliaş Rareş l-a îndepărtat din scaun

1551 – revine ca aepiscop, când a venit domn Ştefan Rareş. În această perioadă a fost episcop GHEORGHE de la Bistriţa.

La îndemnul lui Macarie, Petru Rareş a ridicat două lăcaşuri de închinare: catedrala episcopală din Roman cu hramul Cuvioasa Paraschiva şi mânăstirea Râşca )biserica episcopală a afost începută la 1542, terminată la 1550 sub Iliaş).

La ctitorirea mânăstirii Râşca, Macarie şi-a adus aportul său material.

A rămas în istoria culturii române prin „Cronica slavă” care-i poartă numele. Această cronică continuă „Letopiseţul moldovenesc” scris la curtea lui Ştefan cel Mare.

Există două variante:

I – expune faptele până la 1542

II – până la 1551, fiind continuată de călugărul AZARIE.

1556 Alexandru Lăpuşneanu îi încredinţează traducerea în slavonă, aşezarea pe articole a „Sintagmei sau Monocanonului lui Matei Vlastare”.

Moare la 1 ian. 1558 – îngropat la Râşca.

ANASTASIE (1558-72) - mitropolit (1572-77)

Călugărit la Putna, unde îl întâlnim ca egumen (1556)

Pomenit ca episcop de Azarie şi Grigore Ureche

1572 - mitropolit

NICANOR (1572-1575) – DE LA Agapia

înlăturat de Petru Şchiopul

EUSTATIE (1575-80) – fost egumen la Putna.

Ca episcop este pomenit prima oară la l8 aprilie 1576 şi apoi în acte interne de la Petru Şchiopul.

1580 – înlăturat de Iancu Sasul; s-a retras la Putna trăind în schimnicie cu numele de EREMIA.

NICANOR (1580-82) a II-a oară şi locţiitor de mitropolit (1581-82)

cârmuireşte acum nu numai episcopia, ci şi mitropolia în locul lui Teofan II fugit în Polonia.

AGAFTON (1582(3) – 91)

întâlnit în foarte multe acte de danie.

Într-un pomelnic al mânăstirii Secu (nov.1582-aug.1583 (..)

1591 – retras sau înlăturat.

MITROFAN (1591-94) - mitropolit (1594-95)

NICANOR (1594-aug.95) – a III-a oară mitropolit (1591-94)

Aug.1595 – scaunul domnesc este ocupat de Ieremia Movilă care repune pe vechii ierarhi: Gheorghe Movilă la Suceava, iar Agafton la Roman.

Nicanor moare la 1607.

AGAFTON (1595-1600-1606) a II-a oară.

mai 1600 – vine Mihai Viteazul şi vlădicii se refugiază în Polonia.

- 2 iulie 1600 – sinodul sub conducerea mitropolitului DIONISIE RALLY alege la Roman pe FILOTEI fost arhimandrit la Galata.

Sept.1600 – Mihai Viteazul înlăturat.

Revine Agafton care stă până la 1606

Moare la 1606.
EPISCOPIILE ROMANULUI, RĂDĂUŢILOR ŞI HUŞILOR ÎN SEC.XVII
În acest secol s-au remarcat puţini ierarhi, datorită vremurilor grele ce au făcut ca ei să fie des schimbaţi.

Noua episcopie a Huşilor a schimbat configuraţia teritorială a celorlalte mitropolii. Cuprindea ţinuturile Iaşi, Neamţ, Hârlău şi Cârligătura. Romanul cuprindea Rjoman, Vaslui, Trotuş, Bacău, Adjud, Tutova, Tecuci, Putna, Covurlui.

Rădăuţi: ţinutul Rădăuţilor, partea de Nord a Sucevei, Dorohoi, Teţina, Hotin.

Huşi: Fălciu (până către Dunăre, iar în stânga Prutului codrul Tigheciului până către Hotarul Bugeacului), Lăpuşna, Orhei, Soroca.

EPISCOPIA ROMANULUI

ANASTASIE CRIMCA (1606-1608)

Urmează lui AGAFTON (1600-1606)

În 1608 Anastasie devine mitropolit

MITROFAN de la Secu (1608-1613)

întâlnit documentar la 15 iunie 1608 şi 9 sept.1612

1613 – se retrage sau este îndepărtat, dar mai târziu ajunge episcop la Huşi şi din nou la Roman.

PAVEL (1613-1616 – Huşi (1619-20; 1622-26)

S-a retras din Scaun şi s-a aşezat la Neamţ.

Mai târziu ajunge episcop la Huşi.

ANASTASIE (1616-1629 – Rădăuţi (1613-1616=

fost egumen la Bistriţa şi apoi episcop la Rădăuţi.

Întâlnit în peste 20 acte ale vremii

1629 – mitropolit în locul lui A.CRIMCA

DIONISIE (1629-1633) Rădăuţi – (1627-29)

1633 – s-a retras, sub domnia lui Moise Movilă (1633-34) la mânăstirea Dragomirna, unde se pare că a fost îngropat.

BENEDICT (1633-34)

1631 – Se afla în satul Budişor în zona Bisktriţei.

1832 – se afla la Suceviţa.

23 ian.1634 – dintr-o plângere către MOISE MOVILĂ rezultă că ocupase locul lui DIONISIE.

MITROFAN (1634-39) – Roman (1608-13), Huşi (1616-19), Huşi (1620-22).

El mai păstorise la Rkoman în 1608-1613 şi apoi în trei rânduri la Huşi.

11 iul.1634 – atestat documentar prima oară

1639 – s-a retras la Secu (moare la 1641).

DOSOFTEI (1639-1641)

Fost egumen la mânăstirea Tazlău

Moare în februarie 1641
EVLOGHIE (1641-44 (..) – Rădăuţi (1623-27; 1630-39)

Întâlnit în acte din 6 martie 1641 – 18 apr.1644.

13 iun.1641 – întâmpină moaştele Sf.Cuv.Paraschiva împreună cu ANASTASIE al Rădăuţilor.

Participă la sinodul de la Iaşi (1642).

Moare în scaun la scurt timp după această dată.

ANASTASIE (1644-1657 – Rădăuţi (1639-44)

Avea metania la Moldoviţa;

Este întâlnit în puţine documente;

În timpul său Romanul a fost vizitat de două ori de Patriarhul MACARIE al Antiohiei, însoţit de fiul său diaconul PAVEL de Alep (în nov.1653) şi oct.1656.

S-a retras din scaun, fiind îngropat la Moldoviţa.

SAVA (1658-59 (60) – Hjuşi (1653-56); Rădăuţi (1656-58) – mitropolit (1659-64)

10 mai 1658 – atestat documentar

atestat la 6 martie 1660 – mitropolit (până la 1664).

DOSOFTEI (1660-1671) , Huşi (1658-60; mitropolit (1671-83)

Ca episcop de Roman a lucrat „PSALTIREA ÎN VERSURI” tipărită la Uniev. – 1673, precum şi o parte din „VIEŢILE SFINŢILOR.”

TEODOSIE (1671-74) , Rădăuţi (1669-71), mitropolit (1674-75)

DUMITRAŞCU CANTACUZINO îl ridică în scaunul mitropolitan la 1674, în locul lui Dosoftei, plecat în Polonia cu ŞTEFAN PETRICEICU.

IOAN (1674-1685), Huşi (1667-74)

Cu metania la Secu.

Împreună cu vornicul MOŢOC din Odobeşti pune temelia mânăstirii Mera (în Vrancea), isprăvită de CONSTANTIN CANTEMIR.

1685 – moare, fiind îngropat la Secu.
SAVA (1685-89) – mitropolit (1689-1701)

MISAIL (1689-1702) –mitropolit (1702-8), Rădăuţi (1685-89)

1 martie 1698 – a participat la adunarea convocată de ANTIOH CANTEMIR (1695-1700) , când se hotăra desfiinţarea văcăritului.

LAVRENTIE (1702-1706) – Rădăuţi ( 16.... – 1702)

metania la mânăstirea Bogdana; aa fost diaconul şi ucenicul mitropolitului TEODOSIE.

În timpul său s-a întocmit un aşezământ al breslei mişeilor (săracii erau scutiţi de dări).

21 ian. 1704 – aprobă un arotfel de aşezământ.

Dec.1706 – se va fi retras din scaun căci la 1707 , ianuarie, păstorea PAHOMIE de la Neamţ.

EPISCOPIA RĂDĂUŢILOR

SEC.XV
Ipoteze despre înfiinţare:

Dimitrie Dan: primul sediul al mitropoliei Moldovei ar fi fost Rădăuţi şi după ce s-a mutat la Suceava, Rădăuţiul a rămas episcopie.

Nicolae Iorga: episcopia întemeiată de Ştefan cel Mare.

M.Dobrescu: Alexandru cel Bun a acordat egumentului de la biserica episcopală anumite prerogative, iar Ştefan a desăvârşit această situaţie, ridicând pe acel egumen la episcopat.

Al.Goanţă: adevăratul ctitor al episcopie – Alexandru cel Bun.

Se pare că cea mai reală este a lui D.Dan;

Într-un pomelnic al Episcopiei Rădăuţi, copiat în 1780, sunt trecuţi următorii ierarhi: NICOLAE, ŞTEFAN, IOSIF, MELETIE, LAVRENTIE, GRIGORE, SAVA, GHELASIE. Presupunem că Nicolae şi Ştefan au păstorit în timpul lui Bogdan I. Iosif este viitorul mitropolit. Atunci Rădăuţiul ar fi rămas o simplă episcopie (scaunul mitropolitan aa fost mutat în cetatea de scaun).

Jurisdicţia ei eraa foarte restrânsă faţă de Roman – cuprindea numai 50 parohii (hrisov 1490);

Până în 1472 vlădicii de aici nu-s întâlniţi în divan precum mitropoliţii şi episcopii de Roman.

Episcopul de Rădăuţi era considerat mai mult un arhiereu vicar al mitropolitului.

Menţiuni documentare în timpul lui Alexandru cel Bun:

6 iulie 1413 – dăruia un sat soţiei sale poruncind ca după moartea sa să rămână Episcopiei Rădăuţi.

26 aug.1503 – se întărea aactul anterior.

15 martie 1490 – se stabilea jurisdicţia episcopiei (50 parohii).

Se presupune că-n prima parte a secolului XV au păstorit episcopii: LAVRENTIE, GRIGORIE, SAVA, GHELASIE.

IOANICHIE – primul episcop atestat documentar (25 aprilie 1472) într-un hrisov dat mânăstirii Putna.

Apare şi-n anii următori în acte (cel din 1490 - în acest hrisov se mai preciza că toate bisericile ce se vor mai ridica să asculte de Episcopia Rădăuţi.

30 aug.1479, 23 aug.1481 – numai episcopii sau vornicii aveau drept de judecată asupra oamenilor din Rădăuţi.

Ioanichie – amintit des în aqcte:

în pisania pusă de Ştefan pe mormântul lui Laţcu Vodă, în 1480.

Tratat de alianţă cu Ioan Albert - 12 iulie 1499.

Ultima oară pe un „Minei – noembrie”, copiat de preotul IGNATIE din Cotmani (1 iun.1504).

Moare la 1504 – înmormântat la bisericas Sf.Nicolae – Rădăuţi.

RĂDĂUŢI SEC.XVI

PAHOMIE (1504-1522) – urmaşul lui Ioanichie

Atestat prima oară la 18 nov.1504 într-o inscripţie pe o icoană a Sf.Nicolae.

Pomenit într-un act de danie la 18 febr.1515.

După 30 iunie 1522 îşi încheie păstoria.
TEOFAN I (1522-30) – MITROPOLIT (1530-46)

Amintit ca episcop de Rădăuţi în 16 ianuarie 1528.

1532 – a sfinţit biserica de la Moldoviţa, refăcută de Petru Rareş.

1535 – sfinţea abiserica Sf.Dumitru- Suceava (ca mitropolit)

TEODOSIE (1530-50) - metania la Neamţ

1549 – zideşte o eclesiarniţă la mânăstirea Neamţ ( conform unei inscripţii cu data 7 iunie 1549.

MITROFAN (1550-2) – amintit de Macarie în „Cronica”

Alexandru Lăpuşneanu îl înlătură ca fiind credincios partidei Răreşeştilor în 1552-

20 martie 1554 – menţionat într-un act „răposatul chir Mitrofan”

moare la 1553 (..) – piatra de mormânt se găseşte în pridvorul Probotei.

GHEORGHE (1552-58) – poate fost egumen la Putna, amintit la 11 apr.1546 sau fostul episcop de Vad.

1552 – ales la Rădăuţi.

O însemnare pe un Litroghier slavon copiat în 1558 – în acel an au venit Macarie al Romanului şi Gheorghe al Rădăuţilor. - au fost aleşi Anastasie la Roman şi Eftimie la Rădăuţi.
EFTIMIE (1558-61)

17 dec.1556 – egumen la Humor

8 apr.1558 – un egumen la Voroneţ Eftimie ( ..)

se crede că episcopul Eftimie este cel pomenit la Humor căci în 1562 era acolo unul cu numele de IOASAF.

Amintit într-un act de daniea către Vatoped la 20 aug.1560.

Grigore Ureche îl aminteşte citind molitvele de domnul.

El este acela care a scris o „Cronică” ce-i poartă numele (I.Bogdan).

Iorga: cronicarul Ieftimie ar fi fost de la Neamţ, deşi nu este întâlnit în documente un egumen cu acest nume.

P.P.Panaitescu: identifica pe Eftimie ca egumen al bisericii Caziana.

Această „Cronică” expune faptele din a II-a domnie a lui Petru Rareş, apoi a fiilor săi şi a lui Alexandru Lăpuşneanu , dar numai până în 1554 – este un penegiric cu laude exagerate la adresa lui Alexandru Lăpuşneanu.

Când în 1561 scaunul domnesc a fost ocupat de Despot Vodă, activitateaa culturală s-a întrerupt. Nu se ştie când a murit şi unde a fost îngropat Eftimie, însă piatra sa de mormânt este la Humor (nu indică anul morţii).

DIMITRIE – urmaşul lui Eftimie

1561-64 – ucis în Transilvania

trecut într-un pomelnic al episc. copiat în 1780.

ISAIA (1564-77) - şi-a avut metania la Agapia.

alcătuise în timpul lui Eftimie – prima colecţie de cronici moldoveneşti cunoscută (ănainte de 1561).

De la Agapia a fost dus la Slatina, ctitoria lui Alexandru Lăpuşneanu, pentaru a face din această biserică un centru cultural slavon.

1564 – ales episcop.

A fost folosit, datorită ştiinţei sale, în multe solii diplomatice; a fost trimis la Moscova de către Ioan Vodă pentru a-i anunţa aacestuia domnia.

1574 – Ioan Vodă ucis de turci la Roşcani.

Isaia a păstorit şi sub Petru Şchiopul fiind amintit în două acte ale acestuia (1576,1577).

1577 – părăseşte scaunul

s-a retras la Agapia unde a trăit până după 7 iulie 1581 (amintit ultima oară într-o inscripţie)
GHEORGHE MOVILĂ (1577-78) – mitropolit

ca episcop a ridicat mânăstirea Suceviţa cu biserica actuală

Ieremia Movilă a pictat-o
GHEDEON de la Râşca (1588-91)

Pomenit prima oară la 20 dec.1588

1591 – retras la Râşca

moare la 1596 – înmormântat la Râşca.

MARDARIE (1591-95) – mitropolit (1595 apr.-aug)

întâlnit în mai multe acte de la 1594

1595 – Ştefan Răzvan îl face mitropolit

AMFILOHIE (1595-98)

călugărit la Putna

1598 – retras sau mort

TEODOSIE BARBOVSCHI (1598-1605) – mitropolit (1605-8)

de la Probota

mai – sept.1600 – pleacă cu Movileştii în Polonia, iar scaunul îi este ocupat de ANASTASIE CRIMCA

revine şi păstoreşte până în 1605.

1605-8 - mitropolit.

Oct.1604 – menţionat ultima oară ca episcop

Apr.1605 – menţionat prima oară ca mitropolit.

Moare la 23 februarie 1608 – înmormântat la Suceviţa.

EPISCOPIA RĂDĂUŢILOR

SEC.XVII

După ridicarea lui TEODOSIE BARBOVSCHI în scaunul mitropolitan, la Rădăuţi primul episcop a afost

IOAN (1605-1608) – Huşi (1598-1605)

Cu metania la Râşca

EFREM (1608-1613 ) – prima oară Huşi (1605-1608)

Cu metania la mânăstirea Moldoviţa

Numele lui apare în diverse hrisoave: 9 ianuarie 1609; în actele lui ŞTEFAN TOMŞA II (1611-15)

ATANASIE (1613-16) – Rjoman (1616-29)

Fost egumen la Bistriţa

Înlăturat de ŞTEFAN II TOMŞA
EFREM (1616-23) – a doua oară

1623 – s-a retras la Moldoviţa şi a murit la 1626

A avut preocupări cărturărreşti, artistice:

1610-12 – ridică o „clisiarniţă” las mânăstirea Moldoviţa. A fost unul dintre îndrumătorii şcolii de manuscrise care luase naştere la acea mânăstire. Se cunosc 4 manuscrise de la Efrem: TETRAEVANGHEL (1613), PSALTIRE (1614), ANGHELIS sau OCTOIH (1624) şi un LITURGHIER (1626) copiat de un ierom. EPIFANIE.

EVLOGHIE (1623-27) prima oară

Cu anetania la Solca

A fost înlăturat de MIRON BARNOVSCHI la 1627.

DIONISIE (1627-29) – Roman (1629-33)

1629 – ajunge la Roman, când Anast.Crimca aa murit.

Acum scaunul de Rădăuţi rămâne vacant un an , între 1629-30, în timpul lui ALEXANDRU COCONUL .

EVLOGHIE (1630-39) – a doua oară - Rjoman (1641-44)

Reaşezat în scaun de MOISE MOVILĂ (1630-31)

1639 – retras la Solca

1641 – Vasile Lupu îl pune episcop la Roman

ANASTASIE (1639-44 - Roman (1644-57)

a luat parte la alucrările sinodului de la Iaşi, 1642

la porunca lui s-a lucrat un pomelnic în formă de triptic, pe care l-a dăruit mânăstirii Moldoviţa.

1644 – mutat la Roman, căci EVLOGHIE murise.

ŞTEFAN (1644-46)

este trecut într-un Pomelnic al episc.Rădăuţi copiat în 1780.

TEOFAN (1646-51) – de la Putna

pomenit într-un TETRAEVANGHEL de către copistul IVANCO la 8 iunie 1646.

IOREST (1651-56=

5 apr.1656 – apare într-un hrisov prin care GHEORGHE ŞTEFAN făcea bisericii Sf.Nicolae dinn Şchei o danie de 8000 de aspri.

SAVA (1656-58 - Huşi (1653-56 - Roman (1658-59)

1659 – a fost ales mitropolit

Huşi (1657-1658) TEOFAN (1658-67)

1667 – s-a retras sau a fost înlăturat de ALEXANDRU ILIAŞ (1666-68), aşezându-se la mânăstirea Putna.

Moare la 1670 – îngropat la Putna

Huşi (1660-1667 SERAFIM (1667-69) – prima oară

1669 – s-a scris din porunca sa un CEASLOV dăruit mânăstirii Agapia.
TEODOSIE (1669-71) – Roman (1671-74)

1671 – Dosoftei al Romanului a fost mutat în scaunul mitropolitan şi atunci s-au produs schimbări şi-n scaunele episcopale, iar la Rădăuţi revine: SERAFIM (1671-85) – a doua oară

1685 – se pare că nu s-a aşezat la mânăstirea Secu, ci la mânăstirea Mera.

A murit în jur de 1688..

MISAIL (1685-89) – Roman (1689-1702)

LAVRENTIE ( 1689-1702) – Roman (1702-6)

de la Bogdana

Lavrentie era fiul duhovnicesc al mitropolitului TEODOSIE (1674-75) căruia acesta i-a lăsat averea sa.

EPISCOPIA HUŞILOR

Înfiinţarea episcopiei Huşilor a avut loc în 1598, în timpul lui IEREMIA MOVILĂ (1595-1600) când mitropolit era GHEORGHE MOVILĂ.

De-abia la 15 dec.1598 este menţionat şi episcopul Huşilor, într-un hrisov domnesc. Până la acea dată nu erau menţionaţi în acte decât trei ierarhi.

Data înfiinţării se situează între 6 mai şi 15 dec.1598.

Biserica cu hramul Sf.Apostol Petru şi Pavel din Huşi – ctitorie a lui Ştefan cel Mare, a devenit catedrală episcopală.
Primul episcop va fi IOAN (1598-1605) cu metania la Râşca. A fost singurul dintre ierarhi care la venirea lui Mihai Viteazul nu şi-a părăsit scaunul. S-a străduit să dea eparhiei o organizare.