Scurtă istorie a bisericii ortodoxe române povestită celor tineri
Yüklə 1,22 Mb.
|
|
18 decembrie 1911 – Legea a suferit modificări în sensulo că această nouă instituţie să se facă ecou şi al credincioşilor. În ciuda intenţiilor bune, Consistoriul nu a reuşit să dobândească autoritatea preconizată, ba a avut şi urmări negative asupra vieţii bisericii. A dat naştere la abinecunoscuta „Criză” bisericească al cărei exponent a fost GHERASIM SAFIRIN al Romanului. Acesta a mers atât de departe încât în şedinţa din 12 octombrie 1909 a aruncat anatema asupra întregului Sinod. Acum a început un adevărat scandal de presă, fololsindu-se cele mai urâte mijloace pentru înjosiraea Bisericii Ortodoxe Române şi a ierarhilor ei. Şi catolicii nu erau străini de aceasta. Ba chiar ajunseseră să scrie că rezolvarea crizei stă în unirea cu Roma şi chiar s-a propus primatului Athanaksie M acest fapt. Susţinut de câţiva agenţi ai catolicismului precum şi de preoţii caterisiţi Gherasim Safirin şi-a îndreptat atacurile asupra mitropoliei ajungându-se la un proces sinodal. Sf.Sinod l-a găsit nekvinovat pe mitropolitul primat iar Gherasim a fost depus din scaun. 28 iunie 1911 – cu toatae acestea Athanasie demisionează şi se retrage la Cernica. Moare în octombrie 1931 – îngropat la kcimitirul mănăstirii Cernica. CONON ARĂMESCU-DONICI (1912-1919) seminarul Socola, Facultataea de Ştiinţe şi Litere Iaşi, Teologie la Cernăuţi unde devine şi doctor 1897 – arhiereu („Băcăuanul”) 1902-1912 – la Huşi 1914 – pe când era mitropolit se tipăreşte ediţia sinodală a „Bibliei”. În timpul războiului rămâne în Bucureşti, alături de păstoriţii săi. Moare la 1922 – îngropat la Cernica 1919- a fost ales MIRON CRISTEA ÎNFIINŢAREA AEPISCOPIEI ARGEŞULUI 18 octombrie 1793 S-a înfiinţat la propunerea lui Dositei Filitti, găsindu-se cu cale că pentaru o mai bună administrare a mitropoliei ar fi bineş să se mai înfiinţeze o episcopie căreia să i se arondeze judeţele Argeş şi Olt. Primul episcop avea să fie aici românul cărturar IOSIF SEVASTIAS (1793-1820) Motivele înfiinţării: iniţial, în anafrana mitropoliei erau invocatea ca motive depărtarea prea mare a judeţelor Argeş şi Olt. Adeavăratele motive: Dositei voia să lase la aBuzău ,în locul său, pe nepotul său, Constandie Filitti. Dar partida boiekrilor îl doraea pe Iosif la Buzău. De aceea Dşositei va propune înfiinţaraea unui nou scaun (la Argeş) pe carae l-a dat lui Iosif, iar pe Constandie l-a pus la Buzău. 17 noiembrie 1793 – Patriarhul ecumenit NEOFIT dă aprobarea stră+mutării lui Iosif din scaunul Sevastiei în al Argeşului. 13 deacembrie 1793 – s-a făcut alegerea canonică a lui Iosif, semnând mărturisirea de credinţă în „Condica Sfântă”. 23 februarie 1794 – ALEAXANDRU MORUZI dă un hrisov oficial de înfiinţare a noii eparhii. În acest hrisov se dădea o întâietate de onoare episcopului Iosif între ceilalţi episcopi.
Născut în satul Malaia – Vâlcea. Părinţii lui s-au călugărit la bătrâneţe (Arsenie şi Marta). De mic , el a intrat în schitul Turnu, ctitoria mitropolitului Varlaam, apo s-a dus la Cozia, să înveţe carte şi l-a avut dascăl pe Rafail, chiortositorul cărţilor tipărite la Râmnic în seacolul XVIII. Episcopul Chesarie al Râmnicului l-a luat pe lângă sine şi l-a hirotonit diacon. Apoi Filaret l-a hirotonit ieromonah. I-a înceredinţat egumenia mânăstirii Sf.Dumitru – Craiova, metoc al Episcopiei Râmnicului. 1783 – tipărea pentru prima oară în română SINOPSIS sau „Vjiaţa Sf.Atanasie cel Mare”. Apoi au mai fost tipărite şi alte cărţi la îndemnul său. Activitatea sa l-a impus în ochii episcopului Filaraet care l-a propus pentru ridicarea în treapta episcopatului. Patriarhia ecumenică şi-a dat consimţământul pentru a afi ales în scaunul Sevastiei. Şi apoi a ajuns episcop de Argeş. S-a remarcat la Argeş, în primul rând prin acctivitatea cultural-tipografică. Neavând însă o tipografie la Argeş a tipărit în alte acentre. A purtat corespondenţă cu negustorul Hagi Pop din Sibiu, care trimisese material tipografic în multe rânduri la Râmnic. 1795 – Hagi Pop scria lui Iosif, propunându-i să retipărească Mineiele de la Râmnic. Ca rezultat, Mineiele (cele 12) au fost retipărite în 1804-5, după ediţia din 1776-1780, la Buda prin purtarea de grijă a medicului IOAN PIUARIU MOLNAR, fiul preotului cu acelaş nuşme, zis Tunsu din Sadu. S-au tipărit 2 rânduri, unele pentru Transilvania, unele pentru Ţările Române. Următoaraea ediţie a Mineielor a fost dată la Neamţ (1830-32) şi apoi Sibiu (1853-56). 1806 – Iosif tipăreşte la Sibiu „Slujba Sf.Nifon”. Iosif dorea să tipărească la Sibiu şi „TÂLCUL EVANGHELIEI”a lui Teo9filaet al Bulgariei tradus de Gherontie şi Grigorie din Moldova. Întrucât cartea aavea „multea cuvinte împotriva latinilor” nu s-a putut tipări în Ardeal, ci numai la Iaşi, mai târziu, în 1805. 1811 – „OCTOIH” tipărit la Pesta cu ajutorul dr.Ioan Pinariu Molnar. În prefaţă se arăta că traducerea Octoihului mic a făcut-o episcopul DAMASCHIN al Râmnicului, iar traducerea slujbelor din zilele de rând un arhimandrit GHENADIE. Teaxtul era îndreptat de nişte acălugări de la Neamţ, desigur GRIGORIE şi GHERONTIE. 1816 – s-a tradus şi tipărit la Neamţ o lucrare de peste 500 pagini având un titlu foarte lung: „ARĂTARE SAU ADUNARE PE SCURT A DUMNEZEEŞTILOR DOGME ALE ACREDINŢEI....A LUI Atanasie din Paros... şi Întrebările cu răspunsurile teologhiceşti ale lui At.cel Mare.... şi Cuvânt despre purcederea Sf.Duh... a ieromonahului Macarie Macri. Din „Prefaţă” rezultă că traducereaa au făcut-o cei 2 călugări Gherontie şi Grigorie. 1818 – s-a tipărit la Neamţ cu ajut6orul episcopului Iosif „NOUL TESTAMENT”. 1819 – APOLOGIA – o nouă ediţie apărută la Neamţ, tradusă de Gherontie. 1820 – ŞASE CUVINTE PENTRU PREOŢIE ale lui IGA tradusă de Graigorie şi tipărită la Bucureşti. 1820 – PENTICOSTAR. Acelaşi interes a manifestat episcopul Iosif şi faţă de şcoli. 1797 – a înfiinţat o şcoală pentru pregătirea candidaţilor la preoţie la amănăstirea Antim. 1812 – a încercat, împreună cu episcopul CONSTANDIE al B2 să deschidă o şcoală de muzică psaltică la Mitropolie, urmând să aibă dascăl pe ieromonahul Macarie. Dar planul lor nu s-a putut realiza. Dar Iosif mai avea a3 şcoli: una pe lângă Episcopie, la Argeş, una ala Piteşti şi una la Slatina. La începutul seacolului XIX el a restaurat şi biserica ctitiroită de Neagoe Basaraab, ridicând în jur şi ceva case noi, cât şi un paraclis cu hramul Sf.Nifon. În plus, episcopul Iosif s-a ocupat şi de zidirea aaltor biseraici: Corkbii de Piatră (Argeş), Galeş, Sălişte (Argeş); 1807 – a actitorit o biserică în satul natal – Malaia (judeţul Vâlcea) cu hramul Sf.Nicolae şi Sf.Paraschiva. 1811 – ceaa mai importantă ctitorie a sa: Valea Danului, hram Sf.Nicolae. La îndemnul său s-au mai ridicat biserici: biserica Stânişoara, reafăcută de nişte ciobani din Sibiu. 1808 – face catagrafia abisericilor, mănăstirilor, preoţilor şi călugărilor din Eparhie. 1809 – exarhul Gavriil Bănulescu a numit pe Iosif „efor” al mănăstirilor din Ţara Românească. După plecarea lui IGNATIE de Arta, Iosif a cârmuit Mitropolia până la alegerea lui NECTARIE. 1818 – i s-a dat lui Iosif, pentru meritele sale, mănăstirea Cozia cu toate mektoacele sale. Moare la 27 octombrie 1820 , înmormântat laa mănăstirea Toţi Sfinţii mektoc al Episcopiei Argeş.
ales de Divan în şciuda opoziţiei ierarhilor ţării. Născut la Bucureşti, învaţă carte la şcoala D-na.Bălaşa. Călugărit şi hirotonit cu ksprijinul lui Dositei Filitti Ajunge stareţ la Dealu, apoi la Sf.Ioan cel Mare din Bucureşti. A fost unul din sfetnicii lui Tudor Vladimirescu Mai 1821 – când turcii se apropiau de Bucureşti, Ilarion a fugit la Braşov.
deprinde foarte bine greaca şi meşteşugul caligrafiei. A ostenit aca adiortositor al unor acărţi tipărite la Râmnic sub Filaret. 1792 – când Filaret a ajuns mitşropolit l-a luat pe Grigorie la Bucureşti şi l-a făcut arhimandrit. Sub Sositei Filitti diortoseşte „Pravoslavnica învăţătură” (1794) şi „Triodul” (17989), amândouă cu prefeţele lui. A tradus şi cărţi din greceşte. Grigorie s-a ocupat şi de pregătireaa candidaţilor la hirotonie, încât a şi fost chemat ca „dascăl al cuvântării de Dumnezeu” la Sf.Sava. După alegerea la Argeş s-a străduit, deşi bătrân, să împlinească multe din nevoile eparhiei”. 1824 – întocmeşte o statistică a eparhiei. 1826 – a dat la tipar „Logica” Sf.Ioan Damaschin. Prin această lucrare a demonstrat că şi în limba noastră pot fi exprimate noţiunile de filosofie. Mjoare la 1828. ILARION (1828-45) 1827 – S-a reîntors la Bucureşti cerând să fie reaşezat în scaun, ceea ace s-a întâmplat la 1828. Dar el a stat mai mult în Bucureşti, treburile episcopiei fiind conduse de protosinghelul VASILE, locţiitorul său, apoi de arhimandritul SAMUIL TĂRTĂŞESCU. De la episcopul Ilarion ne-au rămas câteva cuvântări rostite în diverse ocazii, dovedindu-l un cuvântător talentat. 1836 – s-au deschis cursurile seminarului de la Argeş. 1834 –40 – a participat alături de ceilalţi 2 episcopi la conducerea traaeburilor Mitropoliei. Moare la 1845, înmormântat la mănăstirea Antim.
(1845-49) A rectitorit biserica Vieroş A învăţat carte şi a slujit mai mult de 20 ani la Episcopia Buzău. 1837 – devine arhiereu titular 1845 – face o catagrafie a eparhiei. CLIMENT (1850-62) originar din Pantelimon – Bucureşti fost diacon de mir
studii la Şc.Vasiliană, Academia Mihăileană Iaşi şi Colegiul Sf.Sava Bucureşti. A fost pe rând profesor la şcolile naţionale din Fălticeni şi de la Neamţ, rector al Seminarului Sjocolaa (1860-62), arhiereu de Edesa. A fost unul din promotorii8 mişcării de unire. A dat lalumină mai multe lucrări istorice, manuale, lucrări teologice, didactice,etc. Până la 1865 a păstorit ca locţiitor, dar a fost numit apoi prin decret domnesc. Numirea prin decret l-a nemulţumit şi s-a pus în fruntea luptei pentru „canonicitate” dându-şi şi demisia. În locul său a fost numit GHENADIE ŢEPOSU (1865-68) ORIGINAR ADIN PĂRŢILE Buzăului, călugărit la schitul Nifon preot la capela română la Lipsca. Reântors în ţară, devine egumen la Sf.Gheorghe Nou. 1864 – locţiitor de episcop la Buzău 10 mai 1865 – numit episcop la Buzău, prin decret. După câteva zile, la Argeaş. 1868 – este suspendat şi se retrage la Bucureşti ca arhiereu – locotenent al eparhiei Buzău. 1873 – devine membru în comitetul de redacţie „BOR” 1875 – participă împreună cu Melchisedeac Ştefănescu la Congresul „vechilora catolici” la Bonn. În locul său a fost readus NEOFIT SCRIBAN ca locţiitor de episcop. A păstorit până în 1873 f, căci a fost ales un nou episcop. Neofit s-a retras în satul natal, în Suceava. Moare la 1884, îngropat în biserica ctitirită împreună cu fratele său Filaret.
devine mitropolit GHERASIM PETRESCU PITEŞTEANUL (1876-93) s-a ocupat foarte mult cu refacerea şi ridicaraea de biserici. A făcut numeroase avizite canonice. A ajutat mai multe societăţi filantropice. 1893 – devişne mitropolit primat. GHERASIM TIMUŞ (1893-1911) cursurile seminarului Socola, Facultaatea Litere Iaşi şi Bucureşti , Facultataea Teologie Cernăuţi unde a luat şi doctoratul. Profesor de V.T. şi deacan la Facultataea Teologică Bucureşti 1886 – arhiereu locotenent A scris mai multe lucrări teologice de mare valoare, studii în „BOR”, traduceri din franceză. Împreună cu Athanasie Mironescu a tradus din germană „Istoria bisericii universală” a lui Eusebiu Popovici. A editat „Tetraevanghelul” diac. Coresi (1560-61) Ca episcop s-a îngrijit de restaurarea mănăstirii Turnu şi Stânişoara pe Valeaa Oltului. Moare la 1911, înmormântat la mănăstirea Turnu. Legat de Facultaatea de Teologie, i-a lăsat 10000 lei spre a fi ajutaţi studenţi în vederea speacializării.
preot la biserica Deleaa Nouă profesor de religie la unele licee preşedinte al Societăţii clerului român „Ajutorul” EVGHENIE HUMULESCU PITEŞTEANUL (1917-18) mare cunoscător aal muzicii psaltice. TEOFIL MIHĂILESCU PLOIEŞTEANUL (1917-18) EPISCOPIA BUZĂULUI ÎN SECOLUL XVIII ŞI ÎNCEPUTUL LUI XIX în cursul epocii fanariote au păstorit la Buzău 11 episcopi, din care 5 au fost greci, toţi în as II-a jumătate a seacolului XVIII. IOASAF (1708-1716) ales în locul lui DAMASCHIN DASCĂLUL care fusese mutat la Râmnic. Era proegumen al mănăstirii Argeş Se parea că aa ctitorit schitul Scăueni (Vâlcea) DANIIL (1716-19) - mitropolit 1719-31 Fost egumen la Aninoasa. ŞTEFAN (1719-32) - mitropolit 1732-38 MISAIL (1732-39) mitropolitul NEOFIT CRETANUL îi dăduse îngăduinţa ca la slujbe să poarte saros ca şi mitropolitul. 17 octombrie 1739 – a păstorit ţara, fiind luat de oştile ruseşti care se retrăgeau de la noi. Moare la 1740 la Kiev. METODIE /1741-48) Scaunul a afost cârmuit pentru o vreme de arhimandritul SOFRONIE, egumen la Argeş. METODIE are maraele merit de a fi repus în funcţie tipografia episcopiei care nu mai lucra din 1704. A tipărit: ACATISTUL CĂTRE PREA SFÂNTA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU CEASLOV APOSTOL toate în 1743 CATAVASIER MOLITVELNIC (1747) A acordat atenţie celor două şcoli din incinta episcopiei, una grecească, una slavoneaască. 1746 – a înfiinţat o şcoală grecească la Fjocşani. Ctitor de lăcaşuri sfinte: Biserică nouă la Cislău Alta la mănăstirea Menedic (ctitorită de Vintilă Vodă) 20 ianuarie 1742 – obţine un hrisov de la MIHAI RACOVIŢĂ (1741-1744) prin care se recunşoşteau Ejpiscopiei toate metocurile închinatae anterior. Moare la 23 martie 1748
Egumen la Sf.Ecaterina – Bucureşti (era grec) Devine mitropolit la 1753 în locul lui NEOFIT CRETANUL
De la mănăstireaa Mărgineni – Prahova (închinată Muntelui Sinai) Grec de neam 31 august 1756 – s-a întrunit la Bucureşti un sinod prezidat de mitropolitul Filaret împreună cu alţi 6 arhierei greci şi cu GRIGORIE SOCOTEANU de la Râmnic, luând în dezbatere cazul lui Antim ce se făcuse vinovat de nişte abataeri. Antim , singur, a depus „paretisis”, neputând dovedi contrariul. S-a retras la mănăstirea Sf.Ecaterina din Sinai de unde se plângea patriarhului Aleaxandriei, MIHAI PSALTUL, unui vizir şi capuchehaiei d-lui CONSTANTIN MAVROCORDAT. RAFAIL (1756-63) Septembrie 1763 – participă ca „proin Buzău” la alegerea urmaşului său la Buzău. COSMA POPESCU (1763-1787) - mitropolit (1787-92) era protosinghel al Mitropoliei ceilalţi candidaţi: PARTENIE de la Tismana, carae a fost numit episcop la Râmnic şi arhimandritul NICHIFOR de la Argeş, identificat cu NICOLAE POP din Balomir, vicar al lui Inochentie Micu. A reluat activitatea tipografică: „PSALTIRE „(1767) „LITURGHIER” şi „CATAVASIER”(1768) s-a îngrijit îndeaproape de cele 2 şcoli de la episcopie – una greacă, una slavo-română – care a devenit mai apoi românească. Sub el s-au efectuat lucrări de restaurare în incinta Episcopiei. Cu ajutorul d-lui ALEXANDRU IPSILANTI, ep. Cosma a zidit un nou paraclis, a refăcut casele arhiereşti şi chiliile şi a ridicat altele noi. A terminat lucrările la schitul Cislău A ctitorit şi bisericuţa din Flămânzeşti – Argeş 1787 – devine mitropolit.
egumenul grec al bisericii Sf.Ioan cel Mare din Bucureşti a fost ales împotriva voinţei d-lui. NICOLAE MAVROGHENI (1786-1790) a păstorit în împrejurări grele, pricinuite de războiul ruso-austro-turc (1787-91) 1791 – era în Divan. Atunci Divanul a adresat delegaţiilor rusă şi austriacă, aflate la Şiştov un memoriu prin care se cerea autonomia şi neutralitataea ţării, desfiinţarea raialelor turce. În timpul lui s-a alcătuit o Cjondică de documente a Episcopiei. 1793 – ales mitropolit.
nepot de soră a lui Dositei Costandie a fost protosinghel la mitropolie. Născut la Ziţa în Grecia, ca al III-lea fiu al lui Constantin Cremidi. Toţi cei opt copii au luat numele de familie al mitropolitului, frate a soţiei lui Craemidi. A învăţat la biserica Sf.Ilie din Ziţa unde s-a şi călugărit. A fost apoi adus în Ţara Românească de unchiul său pe când era egumen al bisericii Sf.Ioan cel Mare. Ca episcop s-a aarătat un bun gospodar: A terminat reparaţiile la Cateadrală şi reşedinţaq episcopală; a terminat biseraica din Săseni, a refăcut schitul Găvanele. A zidit în Bucureşti biserica Sf.Dumitru, mektoc al Episcopiei. Prima biserică de lemn a fost ridicată în 1650 de BADEAA BĂLĂCEANU, în locul căreia STROE RÂMNICEANU a ridicat o nouă biserică de piatră pe la mijlocul seacolului XVIII. Încă de pe la 1700 biserica era închinaştă Episcopiei Buzău. 1819 – refăcută de episcopul Constandie.
1814 – IOAN CARAGEA (1812-1818) l-a numit în fruntea Eforiei şcolilor, alcătuită în scopul reorganizării şcolii domneşti greceşti. S-a îngrijit şi de şcoala greaacă de la Episcopie care era sub directa sa îndrumare. Doc. 1817 – o „anakfora” cereaa să se rânduiască învăţători români în toate aoraşele şi satele din cuprinsul ţării. Episcopul a contribuit şi la înfiinţarea unui teatru în limba greacă. A tipărit: PSALTIRE şi LITURGHIER (1817) la Râmnic, pentru că la Buzău tipografia nu mai funcţiona de aproape jumătate de secol. Activitatea socială: Iniţiator al înfiinţării spitalului Filantropia împreună cu doctorii CONSTANTIN CARACAŞ, CONSTANTIN DARVARI şi fratele său SILVESTRU FILITTI. A purtat de grijă spitalului Gârlaşi din Buzău fondat la 1792 de Maria Minculescu. Fiind grec de neam, a luat parte la lupta de eliberare a neamului jsău de sub jugul otoman, făcând parte din comitetul revoluţionar elenic de la Bucureşti. Şi tot de aceea aa manifestat o atitudine filo-rusă. 1794 – semna refuzul ţării de a trimite zaharele la CP. 1806 – alături de mitropolitul Dositei, a scăpat Bucureştiul de un foc pe care-l pregăteau turcii. 1819 – d-l. ALEXANDRU ŞUTU (1818-1821) a pus câţiva vlădici să semneze o plângere împotriva lui Constandie şi poruncea marelui logotăt Alexandru Ipsilanti să facă inventarul Episcopiei. În aqceastă situaţie, Constandie şi-a înaintat demisia la 27 iulie 1819 şi s-a refugiat la Mehadia, unde a şi construit o bisericuţă. Însă, consulul Rusiei a intervenit pentru el şi i s-a îngăduit să se întoarcă la Bucureşti, dar n-a mai putut să-şi ocupe scaunul de Buzău, pentru că a doua zi după demisia sa, a şi fost ales în locul său arhimandritul GHERASIM RĂTESCU. După retragere, ex-episc. a stat un timp la Chişinău, apoi la Braşov şi s-a stabilit în cele din urmă la Bucureşti . Moare la 8 seaptembrie 1827 - îngropat în biserica Sf.Dumitru. GHERASIM RĂTESCU (1819-1825= 1821 – A FOST NEKVOIT SĂ SE REFUGIEZE LA Braşov, împreună cu mitropolitul Dionisie Lupu. În scurta sa păstorire s-a îngrijit de catedrala episcopală şi clădirile împrejmuitoare, cât şi de schitul Răteşti. S-a retras mai apoi la mănăstireaa Căldăruşani şi a refuzat să-şi mai reia scaunul. 31 martie 1825 – a înaintat paretisis. Moare în ianuarie 1844. CHEASARIE (1825-46) născut în 1784. A avut 2 fraţi: Gherasim ajuns arhimandrit la Buzău şi Ana călugărită la bătrâneţe la Răteşti. Încă de mic, tânărul Constantin (numele de laic) a fost încredinţat episcopului Iosif al Argeşului carae l-a dat la şcoala greacă de la Domniţa Bălaşa condusă de maraele Lambru Fotiadis. Tuns în monahism şi ajunge arhidiacon al lui Iosif. 1820 – iconom al mănăstirii Antim, metocul episcopiei de Argeş 1823 – iconom laa Mitropolie 1825 – episcop 1828 – Un fapt de seamă petrecut sub el aa fost alipireaa teritoriilor aparţinătoarae fostei mitropolii a Povilaviei la Episcopia Buzăului. Se poate remarca intensa aactivitatae tipografică a episcopului Chesarie. Se ştie că în 1768 activitataea tipografică la Buzău încetase. Se reluase numai la 1832 datorită mitropolitului Grigorie. 1832- ceruse mitropolitului Neofit cele necesare tiparului atunci când venise din exil. Dar ca să poată înze4stra bisericile cu cărţi Chesarie a mai cumpărat o tipografie de la Buda. 1834-46 – s-au tipărit aici mai bine de 60 cărţi: de slujbă, de învăţătură. 7 ianuarie 1839 – apare la Buzăuz primul ziar bisericesc: „Vestitorul bisericesc”. Era redactat de ieromonahul DIONISIE ROMANO, profaaesor la Buzău şi Gavriil Munteanu, inspectorul seminarului de acolo. Potrivit „Regulamentului organic” s-a deschis la Buzău un seminar cu 4 ani de studiu. La deschidere a participat ca delegat din partea episcopului învăţatul arhimandrit EUFROSIN POTECA. Chesarie s-a îngrijit şi de recrutaraea unor acadre didactice corespunzătoare. A mai înfiinţat şi o şcoală de cântăreţi, având ca dascăl pe renumitul GHELASIE BASARABEANUL, apoi o şcoală de iconari sub conducerea lui Nicolae Teodorescu. Printre ucenicii acestuia aa fost şi nepotul său de soră, GHEORGHE TATARĂSCU – pe care Chesarie l-a trimis în Italia să înveţe pictura. 1833 - a luat fiinţă aici şi o şcoală desculptură. Pe de altă parte a adepus eforturi pentru restauraraeaa şi ridicarea de biserici. A ridicat o nouă reşedinţă episcopală din zid. Deasemenea a ridicat pentru seminar o nouă clădire funcţională şi azi. Aa ridicat biserica ade la mănăstirea Cjiolanu, schitul Cjoziei , schitul Cislău, biserica mănăstirii Suzana ş.a. Aproape toate au fost zugrăvite de N.Teodorescu. Moare la 30 noiembrie 1846. FILOTEI (1850-60) după moartea lui Chesariea, scaunul a rămas vacant 4 ani. Filotei era originar din Transilvaniaa (născut la 1805) Călugărit la Sinaia A sprijinit tipărirea de cărţi chiar înainte de a ajunge episcop. 1852 – a raepus în funcţie tipografia din Buzău, tipărind cam 15 cărţi. Ceaa mai însemnată:”BIBLIA” de la Buzău (5 volume). 1854-56) – Aveaa la bază teaaxtul Bibliei de la Blaj 1795
1851 – a hotărât deschiderea de şcoli pe lângă fiecarae biserică, urmând caa preotul să fie şi învăţător. Pentru că în 1848 seminarul se închisese, a deschis la biserica Berca o „şcoală de candidaţi”. Episcopul Filotei a aacordat ajutoare pentru refacerea unor locaşuri de închinare. 1859 – îmbolnăvindu-se grav aa fost dus la mănăstirea Ciolanu. Moare la 1860.
născut la 1806 – Săliştea Sibiului călugărit la Neamţ; pleacă la Bucureşti şi a lucrat la tipografia particulară de la Cişmeana Mavrogheni. Martie 1832 – profesor la Buzău Cu ajutorul episcopului Chesarie, a ridicat aici 2 clădiri pentru şcoală. S-a dovedit un pedagog luminat folosind în educaţie metode noi, cu deschidere. A tipărit câteva manuale didactice. 1838-43 – a condus şi şcolile săteşti din tot judeţul. Yüklə 1,22 Mb. Dostları ilə paylaş:
|