Studiul elaborat de echipa din Romania pentru proiectul Securitatea Frontierelor si Stabilitatea Regionala

Capitolul IV

Cooperarea vamală dintre România şi Republica Moldova

Acest cadru de colaborare are două dimensiuni:

relaţia bilaterală, reglementată prin Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind cooperarea vamală şi asistenţa administrativă reciprocă pentru prevenirea, investigarea şi combaterea infracţiunilor în domeniul vamal, semnat la Bucureşti la 24 aprilie 2000;

relaţia în cadrul mai larg, regional, privind cooperarea în problemele criminalităţii transfrontaliere, care, bineînţeles, cuprinde şi fenomene manifeste la Vamă, reglementată prin Acordul de cooperare pentru prevenirea şi combaterea infracţionalităţii transfrontaliere, semnat la Bucureşti la 26 mai 1999. România şi Republica Moldova au reprezentanţi, inclusiv ai autorităţilor vamale în cadrul Centrului Regional pentru Combaterea Infracţionalitãţii Transfrontaliere din Bucureşti.

Se pot decela trei domenii distincte în care cooperarea dintre autorităţile vamale ale României şi Republicii Moldova îşi pot propune şi realiza activităţi de cooperare:

activitate de cooperare şi asistenţă administrativă în investigaţia vamală;

activitate de sprijin reciproc în sens de prevenţie şi detectare de posibile cazuri (ce se pot dezvolta în cazuri de investigaţie vamală) prin punerea periodică la dispoziţie a datelor vamale, într-o anumită structură, definită de comun acord, conţinînd date de interes pentru cealaltă parte (fie centrate pe operaţiuni vamale între Moldova şi România de o anumită factură - de exemplu numai mărfuri accizate, fie axate pe anumite regimuri etc).
Separat de problematica asistenţei la cerere sau spontane, plecînd în general de la suspiciunile legate de încălcări ale legislaţiei vamale în vigoare, există prevederi care trasează un cadru pentru o viitoare cooperare în sensul simplificării procedurilor vamale. Articolul 15 al Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind cooperarea vamală şi asistenţa administrativă reciprocă pentru prevenirea, investigarea şi combaterea infracţiunilor în domeniul vamal conţine prevederi cu proiecţie spre viitor şi oferă instituţiilor însărcinate cu implementarea o bază viabilă din punct de vedere juridic pentru iniţierea de alte activităţi în sensul unei mai bune colaborări, în special în probleme de frontieră.
Pe scurt, există prevederi care stabilesc:

obligaţia autorităţilor vamale de a se consulta în vederea simplificării controlului vamal al mărfurilor, călătorilor şi mijloacelor de transport;

posibilitatea de a se stabili măsuri de simplificare a formalităţilor vamale la frontieră, în vederea desfăşurării operative şi eficiente a acestora;

posibilitatea ca părţile contractante să organizeze activităţi de control în comun în punctele de frontieră, cu participarea tuturor autorităţilor şi instituţiilor care îşi desfăşoară activitatea în punctele de frontieră.

Trebuie remarcat că, deşi cadrul juridic bilateral (şi multilateral) de cooperare permite şi încurajează realizarea unei platforme comune de acţiune, aplicarea în practică nu se realizează la nivelul convenit. În acest moment, există impedimente ce ţin de diferenţe între cadrul legal din cele două state la nivel de competenţe, jurisdicţie, teritorialitate, compatibilitate organizaţională în sensul identificării corespondenţei nivelurilor decizionale şi unităţilor funcţionale.
Credem că este necesar a se avea în vedere atît momentul prezent cît şi previziunile şi planurile naţionale sau strategiile naţionale ce susţin dezvoltarea pe termen scurt şi mediu a sistemului autorităţii vamale din cele două state. Avînd în vedere obiectivul strategic comun declarat al celor două state - anume integrarea în structura Uniunii Europene - se pot identifica alte domenii de parteneriat şi acţiune comună, în consens cu cerinţele europene sau modalităţi de exprimare practică a cooperării vamale, cum ar fi:

un proiect de acţiune comună pentru compatibilizarea sistemelor informatice vamale folosite de cele două ţări (cu o componentă foarte posibilă de susţinere reciprocă în dezvoltarea comună a acestora în sensul compatibilizării cu sistemele informatice existente în Uniunea Europeană şi transfer reciproc de know-how în domeniile mai avansate din acest punct de vedere);

un "Manual cu privire la organizare şi desfăşurarea de operaţiuni comune de supraveghere vamală", în concordanţă cu prevederile europene în domeniu. Manualul poate viza domenii de interes particular (de exemplu traficul de droguri), care reclamă o intensificare a controalelor la frontiera comună şi poate pune la dispoziţie un cadru pentru organizarea de acţiuni de supraveghere vamală comune, respectiv: instrucţiuni, notificări reciproce, planificarea, conducerea şi evaluarea rezultatelor acestora.

un program comun de acţiune care să-şi propună un set de măsuri aplicabile pe toată frontiera comună, astfel încît să se asigure, în toate punctele de trecere a frontierei, o eficienţă echivalentă a controalelor şi procedurilor vamale. Concepţia acestui tip de program comun poate avea la bază modul de realizare a unui program similar, derulat la scară europeană, Programul de acţiune Vama 2002, cu un orizont de timp de 5 ani, între 1997 - 2002.

şi exemplele ar putea continua.
Aceste tipuri de convenţii, programe de acţiune sau acorduri asupra unor seturi de măsuri comune ar da substanţă cooperării vamale dintre România şi Republica Moldova, indiferent de situaţia uneia sau alteia faţă de Uniunea Europeană. Ele îşi vor păstra caracterul operaţional şi vor sublinia parteneriatul privilegiat dintre cele două autorităţi vamale şi la momentul aderării cu drepturi depline în Uniunea Europeană a unuia dintre cele două state - în situaţia în care momentele de timp ale aderării vor fi diferite.

Este esenţial să existe dorinţa de a realiza un sistem compatibil şi/sau comun care să asigure elementele necesare unei activităţi vamale orientate:

către cerinţele mediului de comerţ (un nou model de activitate vamală) şi

către dezvoltarea şi facilitarea relaţiilor bilaterale în diferite domenii conexe interesate, altele decît cel economic: mediu, cultură, social.

Astfel, este necesar studiul comun al unor noi concepte şi proceduri în ceea ce priveşte activitatea vamală şi definitivarea unui cadru comun de acţiune pentru implementare.
Orice proces de reformă instituţională, în particular cea care implică proceduri de acţiune comună, similare sau armonizate, trebuie să aibă în vedere politicile la nivel înalt şi orientările stabilite în cadrul instituţiei şi implicarea personalului operaţional cu responsabilităţi în managementul regional şi local. Aceste niveluri trebuie implicate începînd cu faza de proiectare şi realizare a propunerilor de modalităţi de lucru, ceea ce ar garanta un grad înalt de aplicabilitate a iniţiativelor. În acest moment, din cercetarea efectuată pentru studiul de faţă a reieşit un vid de comunicare şi consultare între nivelul politico-decizional şi cel de implementare din teren, atît în România cît şi, considerau interlocutorii, în Republica Moldova.
În aceeaşi idee, trebuie încurajate iniţiativele pe care nivelurile de execuţie le-ar putea avea, în limitele prerogativelor conferite de cadrul mai larg de cooperare aprobat. În acest moment, acestea ezită să îşi asume responsabilitatea unor proiecte locale, depinzînd în continuare de hotărîrile liderilor politici naţionali.
Concluzionînd, eforturile de dezvoltare a unei relaţii între autorităţile vamale la frontieră care să respecte principiile moderne ale acestei activităţi şi care să asigure securizarea frontierei moldo-române, facilitarea trecerii frontierei şi întărirea controlului acesteia, trebuie canalizate în următoarele direcţii:

armonizarea procedurilor de lucru, sau lucrul în comun;

îmbunătăţirea cooperării la frontieră între toate autorităţile naţionale şi între reprezentanţii aceleiaşi autorităţi din cele două ţări;

îmbunătăţirea schimburilor de informaţii între serviciile relevante ale celor două ţări, într-un cadru bine definit şi sistematic.

În continuare vom parcurge unele dintre cele mai importante aspecte care, în cazul particular al condiţiilor din România şi Republica Moldova, sunt importante de analizat, în demersul general de analiză a posibilităţilor şi căilor practice de realizare a dezideratelor de securizare a frontierei dintre cele două state, facilitarea trecerii frontierei şi întărirea controlului acesteia.