Munţii padiş-scăRIŞoara studiu de geografie regională andrei indrieş
Yüklə 2,12 Mb.
|
|
5.3. TEMPERATURA Temperatura medie anuală este variabilă, în funcţie de loc şi de anumite condiţii generale, regionale şi locale. Deşi nu se efectuează măsurători meteorologice pe teritoriul munţilor analizaţi, prin extrapolarea datelor se ajunge la valorile medii multianuale de 4,0 şi 6,0°C, faţă de 10,5°C la Beiuş. Aceşti munţi sunt mai feriţi termic decât masivele mai înalte din jur, ce au temperaturi medii anuale mai scăzute decât Munţii Padiş-Scărişoara; de ex., la Vlădeasa media anuală este de 1,4°C iar la Stâna de Vale de 4,1°C (vezi tabel nr. 5.2). Valorile pentru munţii luaţi în studiu sunt extrapolate de la staţiile Vlădeasa, Stâna de Vale şi pentru comparaţie de la Beiuş şi Ştei (utilizăm valorile multianuale ale staţiilor respective, indiferent de numărul anilor în care s-au efectuat observaţii, deci indiferent de şirul de date). Considerăm că temperaturile medii ale munţilor analizaţi se apropie foarte mult de cea a Munţilor Vlădeasa şi mai ales de cea a staţiunii Stâna de Vale, adică valori de 4° în partea nordică şi centrală şi de 6° în vest, spre Depresiunea Beiuşului şi în sud, spre Valea Arieşului Mare. După Atlasul României (Editura Academiei), temperatura medie lunară a lunii ianuarie oscilează pe teritoriul Munţilor Padiş-Scărişoara între -4 şi -6° în nord şi -2°C în sud-vest (Valea Arieşului). Luna februarie este luna cea mai rece de regulă în munţi, faţă de Depresiunea Beiuşului, cu temperaturi de -6, -8°C iar începând din martie valorile încep să crească, ajungând la -6, -2°C; luna aprilie are valori cuprinse între 0 şi 2°C iar luna mai ajunge la valori de 6 şi 8°C. Urmează lunile de vară, cu temperaturi mai ridicate, iunie cu 10-12°C, iulie cu 12-16°C şi august având valori de 14-16°C. Începând din septembrie valorile încep să scadă treptat: septembrie 10-12°C, cca 6°C în octombrie, apoi 1-2°C în noiembrie pentru a se înregistra -4, -2°C în luna decembrie cu excepţia Văii Arieş, mai adăpostită oarecum unde valorile pentru decembrie ajung la valori de -2, -1°C. Trebuie să precizăm pentru valorile de mai sus că prima valoare este pentru regiunile de nord şi centrale, iar ultima valoare este pentru regiunile de vest şi de sud, ultimele fiind oarecum mai ferite, deşi suferă de frecventele inversiuni termice. Legat de valorile termice amintim diferite perioade caracteristice: prima zi cu temperaturi medii zilnice de 0°C este 1 martie; prima zi cu temperaturi medii zilnice de 5°C este data de 11 aprilie iar ziua cu valoarea termică medie de 10°C este data de 21 aprilie a anului şi, în fine, prima zi cu temperatura medie de 15° este data de 1 iunie a anului. Nu se înregistrează zile cu temperaturi medii de 20°C. Reversul celor de mai sus arată următoarele: ultima zi cu temperaturi medii zilnice de 0°C este 1 decembrie; ultima zi cu valori termice medii zilnice de 5° este data de 1 octombrie şi, în sfârşit, ultima zi cu temperaturi medii zilnice de 15°C este data de 1 septembrie a anului. Alte aspecte legate de temperatură sunt cele ale primei zile cu îngheţ a anului, care se înregistrează în cursul lunii septembrie iar ultima zi cu îngheţ este luna mai (excepţional chiar iunie). Cele mai scăzute temperaturi au fost diferite în funcţie de loc: la Beliş -34,5°C (în anul 1954), -30,4° la Stâna de Vale (în anul 1942) în cadrul munţilor, pe când în depresiunea joasă a Beiuşului valorile cele mai scăzute au fost de -30,5o (1942), iar la Ştei (fost oraş Dr. Petru Groza) de -22,1° (1942). În schimb, cele mai ridicate au fost la Stâna de Vale 31,4°C (în 20-VIII-1946) iar la Beiuş de 40,0°C (în data de 16-VIII-1952), iar la Ştei de 39,0°C (în anul 1950). În anul 1996 la Stâna de Vale s-au obţinut următoarele valori: valoarea medie a temperaturilor a atins 10,5oC (fiind un an în general cald) iar a precipitaţiilor de 1 602 mm iar la Ştei, în acelaşi an s-a obţinut valoarea medie anuală de 9,0oC şi cantitatea anuală de 812,5 mm precipitaţii. Subsemnatul, în ieşirile pe teren, a efectuat unele observaţii meterologice (vezi tabelele nr. 5.4 şi 5.5). Din cele două tabele (tabelul nr. 5.4. şi 5.5.) rezultă o medie a măsurătorilor meteorologice, cu următoarele valori: media temperaturilor de 14,9°C; cea a presiunii atmosferice de 884,61 mb, adică mm coloană de mercur; vânturile predominante sunt cele vestice şi nordice. Datele medii de mai sus vin să confirme Tabel nr. 5.2. Valori climatice (temperatura şi precipitaţiile)
valorile extrapolate de la staţiuni meteorologice şi ale celor de pe hărţi. Şi din tabelul 5.6 rezultă că valorile se integrează mediilor generale de temperatură, presiune şi nebulozitate. De asemenea, în perioada 2-7 august 1997 am efectuat observaţii meteorologice la Gârda de Sus şi anume la confluenţa văilor Gârda Seacă şi Ordâncuşa (tabel nr.5.10). Tabel nr. 5.4. Observaţii de temperatură la Beiuş (observaţii personale)
În continuare, am efectuat un calcul de repartiţia în înălţime a temperaturilor medii, luând ca reper valorile medii ale temperaturilor la Beiuş şi respectiv Măgura Vânătă (tabel nr. 5.8.). De asemenea, am calculat repartiţia temperaturilor medii ale lunilor iulie şi ianuarie (tabel nr. 5.9). Tabel nr. 5.4. Măsurători meteorologice personale la Padiş în perioada 23-27 iulie 1995
Tabel nr. 5.5. Observaţii meteorologice personale la Padiş în perioada 8-14 august 1995
Tabel nr. 5.6 Observaţii meteorologice personale la Padiş în perioada 4-8 august 1996
Tabel nr. 5.7. Observaţii de temperatură la Padiş în data de 26 iulie 1995
Tabel nr. 5.8. Observaţii meteorologice personale la Gârda de Sus în perioada 2-7 august 1997
Tabel nr. 5.9. Repartiţia temperaturilor medii în altitudine
Tabel nr. 5.10. Repartiţia temperaturilor medii ale lunilor iulie şi ianuarie
Toate aceste valori termice au implicaţii deosebite asupra tuturor celorlalte elemente naturale şi antropice. Astfel, datorită temperaturilor se favorizează activitatea de modelare generală a reliefului (fluvială, dezagregare-alterare, torenţială, carstică, etc.), precipitaţiile sunt intensificate, etc. Acolo unde temperaturile sunt cât de cât favorabile au apărut aşezări umane, etc. Tot datorită temperaturilor nu prea coborâte, creşte vegetaţia forestieră spre deosebire de munţii limitrofi unde la altitudinea de peste 1 600 m predomină vegetaţia subalpină. Calculând indicele de ariditate a lui de Martonne, rezultă valoarea de cca 100, valoare corespunzătoare pentru păduri de conifere şi de foioase :Iar= P/t+10,unde: P=cantitatea medie de precipitaţii anuală, t = temperatura medie anuală. După cum se observă din unele tabele, am efectuat unele observaţii meteo, dar numai în lunile de vară (iulie şi august), la care am adăugat valori empirice obţinute prin calcule. De exemplu, gradienţii veticali ai temperaturilor depind de o serie de factori, ei fiind mai mici de-a lungul versantului decât cele rezultate prin calcule. Trebuie să mai precizăm că există numeroase fenomene de inversiuni de temperatură, care determină şi răspândirea vegetaţiei. Menţionez că în prima perioadă (23-28-VII 1995) a fost o vreme foarte frumoasă, cu o ploaie slabă de origine estică, fenomen rar în Munţii Apuseni. Dacă zilele erau calde, cu chiar 32°C la umbră (în data de 24-VII-1995) la orele 13, în schimb nopţile erau reci (de ex., minima a fost de 3,5°C în data de 26-VII-1995, ora 5). Pentru comparaţie, la soare temperatura a fost de 37°C (în poiana din jurul cabanei) iar în pădure (Pădurea Măgura Vânătă) de 27,5°C, măsurătorile fiind efectuate la orele 13 din ziua de 24-VII-1995. Într-o mică concluzie, arătăm că temperaturile Munţilor Padiş-Scărişoara sunt mai ridicate cu 1-2°C decât a munţilor mai înalţi vecini şi că datorită fenomenelor adiabatice-catabatice, media multianuală a temperaturilor este de cca 7°C pe versanţii vestici şi de 6°C pe cei estici. Nu în ultimul rând menţiomăm numeroase cazuri de inversiuni termice înregistrate pe platourile carstice şi pe văile montane.
Tabel nr. 5.12. Temperaturile medii ale lunilor de iarnă (oC) în Peştera Gheţarul Scărişoara (perioada 1982-1992), după Gh. Racoviţă (1994).
Rezultă media lunilor de iarnă în perioada 1982-1992 de -0,97oC. Subsemnatul a efectuat o măsurătoare de temperatură în Peştera Urşilor de la Chişcău, de 8°C (când afară era o vreme caldă de 27,5°C; din spusele ghidului, temperatura frecventă în peşteră este de 6°C).
Valorile medii lunare, prin extrapolare, sunt următoarele, ceva mai mari pentru vest şi centru, şi ceva mai mici pentru est şi sud: ianuarie=100-80 mm; februarie=80-60; martie=100-80; aprilie=100-80; mai=140-120; iunie=160-140; iulie =140-120; august=120-100; septembrie=80-60; octombrie=100-80; noiembrie=100-80; decembrie=80-60 mm, rezultând anual o medie de 1 300-1 060 mm. Dar valorile au crescut, ajungând la cca 1 400 şi chiar 1 600 mm. Făcând un calcul mediu rezultă că totalul cantităţilor de precipitaţii pe suprafaţa întreagă a Munţilor Padiş-Scărişoara (360 kmp) este de 468 000 000 000 litri în timp de un an, adică 468 000 000 kl (kilolitri). Se pot produce deseori “ruperi de nori” producându-se inundaţii, cu efecte catastrofale: decembrie 1995, sau iunie 1996, etc. De pildă, în data de 4 iunie 1996 la Pietroasa o viitură a distrus podul de beton care făcea legătura cu satul Gurani şi a fost distrus parţial drumul spre Boga; la Beiuş în ziua respectivă a plouat foarte slab, doar 0,3 mm). Se observă din cele de mai sus că lunile cele mai ploioase sunt mai şi iunie, uneori chiar iulie iar cele mai sărace în precipitaţii sunt cele de toamnă iar iarna luna cea mai săracă în precipitaţii este februarie. Valorile precipitaţiilor au mare importanţă pentru vegetaţie, care primeşte apă în perioadele necesare diferitelor procese fiziologice (înverzire, înmugurire, înflorire, etc.). Precipitaţiile dau apa necesară faunei, omului şi inclusiv văilor, ş.a. Valorile precipitaţiilor sunt mai ridicate în munţi faţă de depresiune, iar în cadrul munţilor valorile sunt mai mari în vest decât în est. Din datele cantităţilor de precipitaţii căzute se constată că cea mai mare parte se înregistrează vara (36,5% la Vlădeasa, 29,7% la Stâna de Vale, şi cam la fel în depresiune: 33,5% la Beiuş şi 34,6% la Ştei), iar cea mai scăzută cantitate se obţine toamna (18,9% la Vlădeasa, 20,3% la Stâna de Vale), celelalte anotimpuri având valori intermediare în acest indice pluviometric Musset-Gaussen. În schimb, în cadrul depresiunii valorile cele mai reduse ale precipitaţiilor se înregistrează iarna (17,9% la Beiuş, 19,0% la Ştei şi 20,0% la Vaşcău), iar valorile intermediare sunt obţinute primăvara şi toamna. Cantităţile de precipitaţii întâmplătoare dar foarte puternice, de tip torenţial, pot provoca mari pagube ca de pildă Arieşul Mare în 26 decembrie 1995 când a rupt poduri, a deteriorat drumul şi a distrus case; sau ploaia torenţială de pe Crişul Pietros din data de 4 iunie 1996; în ambele cazuri valoarea a atins 125 l/mp, sau 125 mm. Dar şi în alţi ani s-au înregistrat ploi torenţiale: 1970, 1975, 1980, 1985, cu inundaţii catastrofale, etc. Asemenea ploi torenţiale cu creşteri de debit s-au înregistrat şi în anul 1997. Ţinând seama de cantitatea lunară de precipitaţii şi valoarea teoretică pe care cantitatea anuală de precipitaţii ar fi repartizată uniform în timpul anului, s-a calculat indicele pluviometric Angót (P. Tudoran, 1983). Relaţia utilizată pentru calculul acestui indice este următoarea: K= p*365/P*n, unde K=coeficientul pluviometric, p= cantitatea precipitaţiilor dintr-o lună oarecare, P= media anuală a precipitaţiilor şi n= numărul zilelor din luna respectivă. După acest indice Angót, lunile ploioase sunt cele care au valori supraunitare (adică mai, iunie, iulie şi august) iar lunile secetoase sunt cele care au valori subunitare (în general celelalte luni). Prin generalizare, s-a ajuns la următoarele valori de indice Angót (tabel nr. 5. 13.): Tabel nr. 5.13. Indicele pluviometric Angót
Tabel nr. 5.13 a. Indicele pluviometric Angót: media munte, media Depresiunea Beiuş
Legat de precipitaţii arătăm că umezeala relativă a aerului este de peste 80%. De exemplu, la Vlădeasa valorile umezelii relative sunt următoarele (tabel nr. 5.14.). Aceste valori pot fi generalizate şi pentru unitatea muntoasă studiată. Se observă că maximul umezelii relative se obţine în februarie (92%) iar minimul în luna octombrie (78). Pentru comparaţie, dăm şi valorile obţinute de noi la Beiuş în anii 1995,1996 şi 1997 (tabel nr. 5.14.). Tabel nr. 5.14. Valorile umidităţii relative la Vlădeasa şi la Beiuş (la Beiuş observaţiile sunt personale)
Din cele de mai sus rezultă că totalul zilelor cu cer senin (număr mediu anual) este de 40 iar al zilelor cu cer acoperit (nr. mediu anual) este de 120. Numărul anual de zile cu strat de zăpadă este în jur de 100 de zile iar a zilelor cu îngheţ este de 200 de zile. Zăpada poate cădea în orice zi din octombrie (excepţional chiar septembrie) şi până în iunie. Sunt numeroase excepţii de la cele de mai sus dintre care menţionez două: de ex., în data de 6 octombrie 1991 a căzut o zăpadă care a acoperit toţi munţii până la contactul cu dealurile piemontane ale Depresiunii Beiuşului; sau în data de 20 august 1991 a căzut la Padiş o zăpadă de cca 10 cm grosime care a surprins turiştii aflaţi în corturi, etc. În foarte multe locuri dar mai ales în cadrul bazinelor carstice ca şi pe văi închise zăpada poate avea 2-3 m grosime şi care se menţine până târziu, inclusiv în luna mai sau chiar, excepţional, iunie. De ex., pe Valea Ordâncuşa în data de 16 mai 1995 am deosebit un strat de zăpadă de cca 20 cm grosime sub un strat de frunziş; în data de 20 mai 1987 la Stâna de Vale era un strat gros de cca 30 cm zăpadă, etc. În cadrul fenomenelor deosebit de evidente, mai ales în cadrul Platoului Padiş, se enumeră ceaţa care la nivel muntos poate dura cca 90 de zile dar la Padiş are o durată mult mai mare. Explicaţia prezenţei ceţii de la Padiş o dau M. Bleahu şi S. Bordea (1981): lipsa brizei care, pe fondul dolinelor pline cu lacuri ce constituie rezervoare de căldură în timpul zilei, iar seara când aerul se răceşte, stratul de aer de deasupra lacurilor se încălzeşte (“efect de calorifer”) şi se ridică fiind mai uşor pătrunzând în stratele de aer rece producându-se o condensare parţială; din lipsa posibilităţii scurgerii sale, briza lipsind, se formează un strat gros de ceaţă care, dimineaţa începe să se risipească lăsând însă o rouă groasă pe iarbă. Un asemenea fenomen am întâlnit deseori la Padiş din care menţionez pe cea observată la o ieşire, şi anume în data de 5 august 1996 când ceaţa foarte deasă (de tip “pâclă”) s-a risipit abia la orele 10-11 ale dimineţii. Precipitaţiile solide iarna impietează alte fenomene: modelarea reliefului, abundenţa umidităţii în sol, creşterea nivelului apelor râurilor primăvara în timpul topirii, îngreunarea activităţii umane, izolarea localităţilor (ex. Casa de Piatră) şi a staţiunilor şi cabanelor (ex. Padiş), practicarea sporturilor de iarnă (Stâna de Vale, Vârtop-Arieşeni, etc.). Un alt aspect este cel legat de brumă, în corelaţie cu temperatura, prima zi fiind 21 septembrie iar ultima zi în data de 11 mai, dar pot fi şi excepţii în ambele cazuri. În general, datorită temperaturilor scăzute din goluri subterane (peşteri, avene) aici se pot forma zăpezi care pot rezista şi vara (ex. Gemănata, Zăpodie, etc.), fără a se mai menţiona prezenţa gheţarilor din peşterile menţionate deja.
Situaţia frecvenţei şi vitezei vânturilor pentru Vlădeasa se poate extrapola şi pentru Munţii Padiş-Scărişoara: vânturile de vest au o frecvenţă de 30% (viteza = 10 m/s); cele de SV o frecvenţă de 25% (viteza = 7 m/s); NV frecvenţa de 5% (viteza de 10 m/s); N frecvenţa de 7% iar viteza 10 m/s; NE frecvenţa de 5% cu viteza de 10 m/s; E frecvenţa de 12% (viteza de 10 m/s); SE frecvenţa 5% iar viteza de 7,5 m/s; cele din S au frecvenţa de 5% iar viteza de 5 m/s. Calmul durează 6%. Datorită poziţiei staţiei Vlădeasa în calea maselor de aer, situaţia Munţilor Padiş-Scărişoara este puţin modificată: astfel, prin dispunerea altitudinilor mai mari spre centrul unităţii montane, vânturile de vest “lovesc” din plin aceşti munţi pe când cele estice sunt mai puţin frecvente, având în faţa lor şi Munţii Gilău-Muntele Mare; datorită altitudinilor lor mai reduse decât ale Vlădesei şi a Bihariei, şi vânturile de nord şi respectiv cele de sud sunt mai puţin influente decât cele de vest predominante. Masele de aer dinspre vest, oarecum mai calde şi mai umede, determină cantităţi mai ridicate de precipitaţii în vest decât în restul teritoriului muntos. De asemenea, masele de aer vestice produc desprimăvărarea mult mai repede în partea de vest a unităţii montane decât în cea de est. Atunci când se intensifică, sub formă de furtuni, pot produce pagube imense prin doborârea de păduri (cum a fost în 29 iunie 1982). Masele de aer nordice sunt reci şi umede coborând temperatura aerului cu multe grade, inclusiv în sezonul cald atunci când ele acţionează; aducând umiditate bogată pot determina ploi de vară care ţin câteva zile (“ploi mocăneşti”) producând în cel mai bun caz revărsări dar şi inundaţii din păcate. Masele de aer calde dinspre sud produc deseori temperaturi ridicate, inclusiv în sezonul rece (ianuarie-februarie) şi care pot determina topirea mai repede a zăpezilor cu produceri de revărsări sau inundaţii. Vara pot produce temperaturi foarte ridicate care se pot menţine zile întregi (ex. sfârşitul lunii iulie 1995, după cum se poate observa din tabelul 5.4.). Masele de aer estice sunt rare şi pot produce, în asemenea cazuri, scăderea temperaturilor şi ploi slabe cu o durată redusă (ex, ploaia din data de 24 iulie 1995 din Padiş, de o jumătate de oră). 5.6. PRESIUNEA AERULUI De asemenea valorile presiunii aerului diferă faţă de Depresiunea Beiuşului unde media este în jur de 1 000 mb (milibari), de 982,94 mb la Ştei. La Padiş am măsurat valori de 883-884 mb la Cabana Padiş şi de 850 mb pe Măgura Vânătă (august 1996) iar la Stâna de Vale 903 mb. Ţinând seama de valorile măsurate la Beiuş, la Cabana Padiş, pe Biserica Moţului şi mai ales pe Măgura Vânătă, la 1 641 m, am putut determina repartiţia valorilor presiunii aerului în altitudine (tabel nr. 5. 15): Tabel nr. 5.15. Repartiţia valorilor presiunii aerului în altitudine
5.7. NEBULOZITATEA MEDIE Nebulozitatea medie (în zecimi, 0-10) anuală este de 6,5 la munte în cazul Vlădesei fapt ce se poate generaliza pentru Munţii Padiş-Scărişoara; la Vlădeasa s-au obţinut următoarele valori (tabel nr. 5.16.). Tabel nr. 5.16. Valorile nebulozităţii
Notă: Beiuş*-măsurători staţia hidrologică; Beiuş**-observaţii personale Se observă că în regiunea de munte luna cea mai puţin “nebuloasă” este octombrie, luna cea mai favorabilă pentru excursii dar şi cu temperaturi scăzute, în special noaptea, dar şi ziua sau se pot înregistra căderi de zăpadă sau ploi reci. Există un oarecare paralelism între nebulozitatea muntelui şi cea a depresiunii. Succint, mai arătăm că media anuală a fenomenelor orajoase la Vlădeasa este de 79, a fenomenelor cu grindină de 5, fenomene care pot avea consecinţe negative importante şi anume dezrădăcinarea arborilor cum a fost cazul furtunii din data de 29 iunie 1982 care a produs mari stricăciuni inclusiv în depresiune. Numărul mediu anual cu rouă este de 19,6/an (tabel nr. 5.17) dar, cum s-a mai precizat, la Padiş fenomenul de rouă este intensificat din cauza ceţurilor frecvente. Tabel nr. 5.17. Număr mediu lunar şi anual de zile cu rouă la Vlădeasa (perioada 1961-1975)
Tabel nr. 5.18. Număr mediu lunar şi anual de zile cu grindină la Vlădeasa (perioada 1961-1975)
Tabel nr. 5.19. Maxima şi minima absolută lunară şi anuală a temperaturii la Vlădeasa (1961-1975)
(după Tratatul de geografia României, I, 1983) Tabel nr. 5.20. Număr mediu lunar şi anual cu diferite cantităţi de precipitaţii la Vlădeasa (perioada 1961-1975) Peste 0,1 mm
Peste 1,0 mm
Tabel nr. 5.21. Număr mediu lunar şi anual de zile cu brumă la Vlădeasa (1961-1975)
Am dat toate aceste valori climatice pentru Munţii Vlădeasa care, prin extrapolare, pot fi considerate valabile în general şi pentru Munţii Padiş-Scărişoara. Numărul maxim anual de zile cu chiciură la Vlădeasa este de 112 zile iar numărul mediu anual de zile cu strat de zăpadă la Vlădeasa este de 165 zile. Alte informaţii deosebite: numărul zilelor cu temperaturi medii zilnice de peste 0°C, la Stâna de Vale, este de 235 iar în depresiune, la Beiuş, este de 318 zile. Rezultă că durata zilelor cu temperaturi negative, de sub 0°C, este de 130 zile la Stâna de Vale şi de 47 la Beiuş. Data trecerii temperaturii prin valoarea de 0°C la Stâna de Vale este 27 III (prima zi) iar ultima zi este data de 16 XI-a, pe când la Beiuş datele respective sunt 15 II-a şi respectiv 29 XII-a. Zilele dintâi şi ultimele pentru 5° sunt 22 IV şi respectiv 17 X pentru Stâna de Vale iar pentru Beiuş aceste date sunt 14 III şi 18 XI (durata intervalului cu temperaturi de peste 5°C este de 179 zile la Stâna de Vale şi de 250 zile la Beiuş). Data trecerii temperaturii medii zilnice prin 10°C este 28 V iar ultima zi este 11 IX la staţiunea Stâna de Vale şi respectiv 12 IV şi 23 X la Beiuş (durata zilelor cu temperaturi de 10 şi de peste 10°C este de 107 zile la Stâna de Vale şi de 195 zile la Beiuş). La Stâna de Vale nu se înregistrează temperaturi medii de peste 15°C, decât excepţional, faţă de Beiuş unde prima zi cu această valoare este data de 12 V iar ultima zi este 23 IX, ajungându-se la un număr de 135 zile cu valori termice de 15 şi peste 15°C (la Beiuş se înregistrează cca 60 zile cu temperaturi medii de 20 şi peste 20°C). Se mai poate observa că valorile precipitaţiilor încep să crească din depresiune (Beiuş-690 mm, Budureasa-900 mm, Băiţa- 884,2 mm, Galbena- 855,5, Chişcău-991,6, etc.) spre vestul munţilor (Stâna de Vale-1 800 mm dar mai ales 1 600 mm, Mg. Vânătă-1 600 mm) pentru a scădea spre est (Casa de Piatră-836,5 mm, Scărişoara-746,8 mm, Poiana Horea-714,5 mm, Giurcuţa-766 mm/an). Ca regionare climatică deosebim următoarele regiuni climatice: în nord un climat rece şi umed (temperatura medie anuală cca 4°C şi o cantitate medie de 1 600 mm/an); în vest, un climat ceva mai cald (temperaturi medii în jur de 6-7°C şi precipitaţii abundente, de cca 1 000-1 400 mm/an) iar în sud şi est o climă cu caractere intermediare, cu temperaturi de 6-8°C şi precipitaţii cca 1 000 mm/an. Aceste trei regiuni climatice impietează toate celelalte elemente naturale şi antropice ale acestor munţi. 5.8. TOPOCLIMATE Pe lângă caracterele regionale amintite mai înainte, în funcţie de topografia locurilor au rezultat o serie de aspecte locale, adică topoclimate, în care elementele meteorologice sunt influenţate de suprafaţa activă. Ca topoclimate, adică ansamblul variaţiilor înregistrate de elementele meteorologice din cadrul complexelor fizico-geografice, incluzând deosebirile faţă de regiunile înconjurătoare şi particularităţile morfoclimatice existente în limitele lor, ca urmare a influenţei specifice exercitate de suprafaţa activă, includem: topoclimate de culmi muntoase principale şi secundare, de pădure (cele trei etaje), de abrupturi (dar care depind de poziţie, orientare, altitudine, etc.), de versanţi cu expuneri diferite şi pante de diferite grade, topoclimate de depresiune, de văi înguste (defilee, chei), de cueste, de suprafeţe calcaroase, de lac, de aşezări umane, de peşteri (subteran), etc. Aşadar, ca topoclimate elementare amintim: 5.8.1. Yüklə 2,12 Mb. Dostları ilə paylaş:
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||