Muzica moldovenească

Muzica clasică

Creaţiile fondatorilor muzicii clasice din Moldova au fost adunate în acest compartiment.

Unul dintre primii compozitori de muzica clasică din Moldova a fost Gavriil Muzicescu. Meritul său deosebit constă în faptul, că el e întemeietorul muzicii academice moldoveneşti, unul dintre primii care a adaptat  muzica etnică pentru interpretare corală.

Eugen Coca – compozitorul, care a scris muzica pentru prima comedie muzicală moldovenească «Марийкино счастье», îmbogăţind muzica clasică moldovenească сu asemenea genuri precum opera, muzica simfonică, muzica corală şi muzica pentru pian.

Ștefan Neaga este unul dintre fondatorii uniunii compozitorilor din Moldova, care a făcut cadou muzicii clasice mondiale astfel de creaţii precum „Poema Nistrului”, cantatele „Ştefan cel Mare” şi „Basarabenii” şi mai e cel care a scris în 1945 muzica pentru imnul Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti.

Maria Cebotari și Maria Bieșu sînt primadonele muzicii vocale academice moldovenești, și bineînțeles Mihail Munteanu – prim solist al operei naționale.

Leonid Gurov, Solomon Lobeli, Eduard Lazarev, Alexei Stîrcea, Vasile Zagorschi – aceste nume sînt, de asemenea, cunoscute în lumea întreagă, iar moştenirea muzicală lăsată de ei, este o mîndrie a arhivei naţionale şi ocupă un loc de cinste în inimile oamenilor diferitor generaţii, cu preferinţe muzicale diverse.

Interpreți de muzică clasică

Amarfi Lilia

S-a născut la 8 noembrie 1949 în Republica Moldova la Orhei. Primii pași în lumea muzicii i-a făcut la vîrsta de 6 ani, fiind elevă la școala medie de muzică din orașul Orhei. Lilia Amarfi a învățat să cînte la acordeon, iar paralel a luat lecții de dans și canto. În anii şaizeci ai secolului trecut a fost membră a ansamblului „Codru” sub conducerea lui Vasile Asauleac.

În anii 1967-1972 este studenta la Institutul de Artă Teatrală din Moscova. Pe scenă debutează în 1972 cu rolul principal din opereta „Voievodul țiganilor” de J. Strauss. Din 1972 este solista la Teatrul de Opereta de la Moscova. În același an încep filmările emisiunii cu  Dna Lilia Amarfi în calitate de gazdă a ciclului de emisiuni „Amatorilor de operetă.

În 1985 a fondat propriul grup de creaţie, cu care a fost în multe turnee internaționale. Lilia Amarfi a interpretat majoritatea rolurilor principale la Teatrul de opereta: Adele („Liliacul” de J. Strauss), Violeta („Vioreaua de pe Montmartre” de I. Kalman), Galathea („Frumoasă Galathee” de F. Suppe) și multe altele.

I s-a conferit titlul onorific de Artistă Emerită a Federației Ruse în anul 1983.

Lilia Amarfi a decedat la 28 septembrie 2010. A fost înmormîntată la cimitirul Troekurov de la Moscova.

Bieșu Maria

Sa născut la 3 august în anul 1935 în satul Volontirovca, raionul Ştefan Vodă, Republica Moldova.

În 1955 a fost admisă fără examinare la Conservatorul de Stat din Chișinău, clasa profesorului Susana Zarifian, la care a studiat timp de patru ani. În timpul studiilor, Maria Bieşu a devenit populară în ţară ca solistă a Orchestrei de muzică populară moldovenească „Fluieraş”. În 1961 a absolvit Conservatorul, clasa profesoarei Polina Botezat.

Maria Bieșu debutează pe scena Operei în 1962.  În anii 1965-1967, tînăra cantareaţă de operă din Moldova îşi perfecţionează măiestria la teatrul „La Scala” din Milano. După aceasta cîntă la Teatrul Bolshoi, pe scenele celor mai reprezentative teatre de operă  din fosta Uniune Sovietică, la Metropolitan Opera din New  ̶  York, la teatrele din Cehoslovacia, Germania, Bulgaria, Iugoslavia, România, Ungaria, Polonia, Finlanda şi Austria.

Operele, în care rolul principal a fost interpretat de M. Bieşu: „Forţa Destinului”, „Masquerade”, „Don Carlos”, „Nabucco” de G. Verdi, „Adriana Lecouvreur” de F. Cilea, „Turandot” de G. Puccini. De asemenea, din repertoriul ei fac parte următoarele roluri: Flora („Tosca” de G. Puccini, 1962), Tatiana („Evgheni Oneghin” de P. Ceaikovski, 1963), Aurelia („Aurelia” de D. Gherşfeld, 1963), Cio-Cio-San („Madame Butterfly” de G. Puccini , 1963), Lisa („Dama de pică” de P. Ceaikovski, 1965), Aida („Aida” de G. Verdi, 1966), Desdemona („Othello” de G. Verdi, 1967), Leonora („Trubadurul” de G. Verdi, 1969), Domnica („Balada eroică” 1970 A. Stîrcea,), Nedda („Paiaţe” de R. Leoncavallo, 1971), Zemfira („Aleko” de S. Rahmaninov, 1973), Glira („Glira” de Gh. Neaga, 1974), Nastasia („Vrăjitoarea” de  P. Ceaikovski, 1974), Norma („Norma” de V. Bellini, 1975), Mimi („La Boheme” de G. Puccini, 1977), Turandot („Turandot” de G. Puccini, 1979), Iolanta („Iolanta” de P. Ceaikovski, 1979), Olga („Serghei Lazo” de D. Gherşfeld, 1980), Santuzza („Cavalera rusticana” de P. Mascagni, 1980), Natalia („În storm” de T. Hrennicov, 1980), Leonora („Forţa destinului” de G. Verdi, 1981), Serafina ("Viva, maestrul” de G. Donizetti, 1981), Adriana („Adriana Lecouvreur” F. Cilea, 1984), Dido („Dido şi Aeneas” de Gh. Purcell, în versiunea de concert, 1984), Rita („Aici e linişte în zori” Gh. Molceanov, 1985), Elizabeta („Don Carlos” de G. Verdi, 1985), Rucsanda („Alexandru Lăpuşneanu” Gh. Mustea , 1987), Amelia („Un Ballo in maschera” de G. Verdi, 1989), Abigail („Nabucco” de G. Verdi, 1995) .

Cîntăreaţa nu numai a interpretat partitura în scenă, dar şi a participat la şapte filme, precum şi a înregistrat pe discuri numeroase arii, cîntece şi romanţe.

A organizat Festivalul  tinerilor cîntăreţi „Alexei Stîrcea”, festivaluri folclorice, Festivalul de operă şi balet „Invită Maria Bieșu”.

În anul 1970 i-a fost acordat titlul de Artistă a Poporului din URSS, în 1990 - Erou al Muncii Socialiste, Premiul Lenin, Premiul de Stat al RSS Moldova şi URSS. Ea a fost decorată cu Ordinul Lenin (1984), „Drapelul Roşu de Muncă” (1976), „Semnul de Onoare” (1960), Ordinul Republicii Moldova (1992).

Cebotari Maria

Născută la 10 februarie în anul 1910 la Chişinău.

În anul 1929 − a absolvit Conservatorul din Chişinău. Începînd cu anul 1929, a studiat la Berlin. În anul 1931 a debutat la Dresda (Mimi din „La Boheme”) şi Festivalul de la Salzburg în „Orfeu şi Euridice”, de C. Gluck. În anii 1932-1949 − primadonă la  opera din Dresda, Berlin şi Viena, interpreta principală a rolurilor de soprano în operele de W. A. Mozart, R. Strauss, G. Verdi si G. Puccini. Ultimul rol interpretat de cîntăreaţă pe data 31 martie 1949 a fost Laura în opereta „Studentul cerşetor".

Repertoriul ei a inclus opere de W. A. Mozart (Susanna şi Contesa din „Nunta lui Figaro”, Zerlina şi Anna Donna din „Don Giovanni”, Constanza în „Răpirea din Serai”) şi Richard Strauss (Daphne în opera omonimă, Sophie în „Cavalerul rozelor”) şi Giuseppe Verdi (Violetta din „Traviata”), şi Giacomo Puccini (Cio-Cio-San din „Madame Butterfly”), „Turandot”, „Salome”. O stradă din Chişinău și la Viena poartă numele Mariei Cibotari

Gîrneț Ilian

S-a născut la 23 noiembrie în anul 1983 la Sanct-Petersburg. Familia Gîrneţ s-a mutat cu traiul la Chișinău şi Ilian şi-a început studiile muzicale la Liceul Republican de Muzică „C. Porumbescu”.

În anul 2001-2006 studiază vioara la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău – clasa de vioară (profesor – Boris Dubosarschi). A participat la multe concursuri naţionale şi internaţionale, la toate a obţinut premii: Concurs naţional, Premiul III (Chişinău, 1992), Premiul I (Chişinău, 1993); Concurs Internaţional „Jeunesses Musicales”, Premiul I (Bucureşti,1994, 1995); Concurs internaţional, Premiul III şi Premiul special (Germania, 1997); Premiu oferit de Primăria mun. Chişinău (1998); Premiul „Mihail Jora” (România, 1999); Concurs internaţional „H. Wieniawsky”, Premiul III (Lublin, Polonia, 2000); Jocurile Delfice, Medalia de Aur (Moscova,2000); Concurs internaţional, Grand Prix (Astana, Kazahstan, 2006); Concurs Internaţional „Nuri Iyicil”, Premiul I (Istanbul, Turcia, 2008); Concurs Internaţional „Regina Elisabeth”, Premiul III (Belgia, 2009). A colaborat cu dirijorii: O. Palymski, Gh. Mustea, M. Agafiţa, C. Florea, M. Secichin, V. Doni, A. Bojoncă, O. Balan, O. Popa, R. Luther, I. Numminen ș. a.

A concertat în Rusia, România, Polonia, Germania, Austria, Finlanda, Kazahstan, Belarus, Franţa, Ucraina, Olanda. În anul 2007 i s-a conferit titlul onorific „Maestru în Artă” al Republicii Moldova, în anul 2009 − „Artist al Poporului” din Republica Moldova.

Mahovici Iurie

S-a născut la 18 iulie în anul 1962 în satul Leova (Moldova).
În anii 1980-1985 – studiază la Conservatorul „Gavriil Musicescu” din Chișinău (actualmente – Academia de Muzica, Teatru și Arte Plastice), clasa pian. Apoi îşi perfecționează măiestria la Conservatorul „Nicolai Andreevich Rimski-Korsakov” din Sanct-Petersburg, pe care îl absolveşte în anul 1987.

A participat la concursurile internaționale „M. Ciurlionis” (Vilnus, 1982), Riga (1984, Premiul 2), Phenian (1997, Grand Prix) și la Festivalul Internațional „Dinu Lipatti”.

Din 1987 lucrează în calitate de profesor de pian la Conservatorul „Gavriil Musicescu” din Chișinău.

A înregistrat la Radio Chișinău creații ale compozitorilor celebri, așa precum M. Ravel, F. Chopin, S. Rahmaninov, W. A. Mozart ș. a.

Iurie Mahovici în cariera sa muzicală a colaborat cu Vasili Sinaiski, Nikolai Rakov, Alexandr Korceaghin, formația de coarde a Filarmonicii din Tveri, Natalia Usenco ș. a.

În 1993 a fondat un duet cu pianistul Anatol Lapicus – „Lapicus-Mahovici”, cu care a concertat la Constanța, București, Moscova, Riga, Kiev, Vilnius, Phenian, Minsk, Sanct Petersburg, Iași ș. a. Repertoriul duetului include creaţii pentru pian din muzica universală. Din anul 2005 A. Lapicus și I. Mahovici sînt solişti ai Filarmonicii Naţionale „Serghei Lunchevici” din Chișinău.

În anul 1995 i-a fost conferit titlul onorific „Maestru în Artă”.

În prezent Iurie Mahovici este decanul facultăţii Artă Instrumentală, Compoziţie şi Muzicologie la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău.

Paley Alexander

S-a născut la 9 ianuarie în anul 1956, la  Chişinău.

A studiat la Şcoala de muzică  „Eugen Coca, la profesorul Еugenia Revzo.  Activitatea concertistică solo, şi-o începe în 1969.

În anul 1972  a devenit cîştigătorul Concursului interpreţilor de muzică clasică republican din Moldova. În anul 1981 a absolvit Conservatorul de la Moscova la profesoarele Bella Davidovici şi Vera Gornostaieva În  anii 1981−1984 − docent la Institutul de Arte din Moldova „Gavriil Musicescu”, pînă în 1988 − solist al Filarmonicii de Stat din Moldova.

Din anul 1988 locuieşte la New-York.

Printre imprimări − opera integrală a lui Milii Balakirev pentru pian, patru Mefisto−valsuri ale lui şi Ferenz List, concertul al 2-lea şi al 4-ulea pentru pian ale lui Anton Rubinstein, etude lui Alexandru Screabin.
Artist emerit al  Republicii Moldova (1985).  Laureat al Concursului Internaţional „Johann Sebastian Bach” (1984).

Șura Alexandru

S-a născut la 07 decembrie în anul 1980.

A început să studieze pianul la școala muzicală „Valerii Poleacov”. Peste doi ani este deja elev la liceul „Ciprian Porumbescu”, clasa țimbal. Apoi îşi continuă studiile la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, clasa de țimbal.

De la 12 ani participă la diferite concursuri, este premiat la Festivalul Internațional de muzica tradițională „Constantin Brăiloiu” (România, 1995), unde a obţinut Premiul I; iar la Jocurile Internaționale Delfice (Rusia, 2000) − medalia de aur.

Cîntă cu orchestre de prestigiu din republică: „Joc” și „Lăutarii”.

Repertoriul lui e variat: muzica clasică, muzica tradițională, prelucrări folclorice și melodii moderne.

Concertează în Moldova, România, Rusia, Austria, Germania, Franța ș. a.

În 2002 a înregistrat primul sau CD – „Virtuoz al țimbalului” interpretînd lucrările compozitorilor binecunoscuţi în lumea muzicii.

În prezent locuiește și învață în Canada („Université de Montréal”, Faculté de musique).

Zlatov Maria

Maria Zlatov – a fost cîntăreaţă renumită de operă (soprană). S-a născut în anul 1884 în oraşul Comrat la Sudul Moldovei. A învăţat la Colegiul muzical rus al Societăţii Muzicale, după ce l-a absolvit a susţinut cu succes examenele de admitere la Conservatorul Imperial, secţiunea Canto şi Măiestrie scenică. A învăţat să cînte solo de la Anna Jerebţova-Andreeva, una dintre cele mai bune cîntăreţe de cameră a timpului său. Măiestria scenică i-a fost predată de către Nicolai Klimov, remarcabilul solsit al Teatrului Mariinsk. Maria Zlatov însăşi a activat în calitate de solistă a operei Mariinsk, a interpretat rolurile: Gildei în „Rigoletto” de Verdi, Nedei în „Paiaţele” de Leoncavallo, Rosinei în „Bărbierul din Seviglia” de Rossini. Pe la mijlocul anului 1920 se întoarce la Chişinău, unde în anul 1928  a fost aleasă în calitate de membru al Asociaţiei Muzicale de la Chişinău. Începînd cu anii 1928 şi pînă în 1935 a predat vocalul la Conservatorul Muzical din Chişinău „Unirea”, una dintre cele mai remarcabile eleve ale sale a fost Maria Cebotari. Începînd cu anul 1936 şi pînă în 1940 – a predat la Conservatorul orăşenesc, iar în anii 1944-1946 – la Conservatorul de Stat de la Chişinău. Apoi pe neaşteptate şi-a încheiat activitatea pedagogică şi s-a mutat cu traiul în România, unde a decedat în anul 1966.

Orchestre de muzică clasică

Capela corală Academică „Doina”

Capela Corală Academică (CCA) „Doina” a fost fondată în anul 1930 de către C. Pigrov.
Printre membrii Capelei Corale „Doina” se numără 70 de artiști de cor inclusiv solişti.

Repertoriul Capelei include creaţii corale laice şi sacre din tezaurul muzicii universale, lucrări vocal-simfonice, prelucrări corale ale melodiilor folclorice.

Dirijorii au fost: D. Gerşfeld (1940), M. Kononenko (1945), V. Minin (1958), V. Garştea (din 1962).  Au colaborat cu dirijorii T. Zgureanu, V. Condrea,  A. Jar ş.a.

Capela a avut o bogată activitate concertistică în multe ţări ale lumii: Rusia, România, Cehia, Slovenia, Spania, Franţa, Israel, Austria, Grecia, Italia, Portugalia  etc.

Capela Corală Academică „Doina” − colectiv emerit din Republica Moldova. În anul 1977 Capela Corală „Doina” a primit înalta calificare de Academică.

În anul 1962 la conducerea CCA „Doina” vine dirijorul Veronica Garştea. Sub conducerea ei in repertoriul al Capelei au intrat creaţii din clasica occidentală, rusă şi naţională, care cuprind creaţii de F. Haydn, V. Mozart, L. Beethoven, G. Bizet, C. Debussy, Zlata Tcaci, Teodor Zgureanu, Anton Brukner, S. Rahmaninov, Semeon Lungul, Eugen Doga, Alexandru Grecianinov, Dmitrii Şostakovici, Gheorghe Sviridov, Rodion  Şcedrin, Gavriil Musicescu, Alexei Stîrcea, Vasile Zagorschi, Tudor Chiriac etc.

 Pentru dezvoltarea artei interpretative şi măiestriei dirijorale în Moldova Veronica Garştea a fost distinsă cu premii guvernamentale şi diplome de onoare: Artistă a Poporului din URSS şi Republicii Moldova, Laureată a Premiului de Stat, Cavaler al Ordinului Republicii.

Al doilea dirijor a fost Anatol Jar, care în anul 1975 a venit la Filarmonica Naţională în funcţie de solist al CCA „Doina”, apoi devine maestru de cor şi dirijor. A. Jar a urmat un stagiu de perfecţionare la corul cameral din Moscova, condus de V. Minin (1989-1991). Fiind dirijorul al CCA „Doina” A. Jar a înregistrat cu CCA „Doina” peste 20 de creaţii corale pentru fondul Companiei de Stat „Teleradio−Moldova”.

A. Jar este Artist Emerit din Republica Moldova, Cavaler al ordinului „Gloria muncii”, decorat cu medalia „Meritul civic”.

Orchestra Naţională de Cameră

Orchestra Naţională de Cameră funcţionează permanent în Sala cu Orgă de la Chișinău. Orchestra a fost fondată în 1988 la iniţiativa dirijorului Alfred Gherșfeld. Cu  orchestra colaborează permanent dirijorii Gh. Mustea, M. Secichin, V. Doni, O. Palymski. Pe parcursul anilor funcţia de prim-dirijor a orchestrei au deţinut-o Alexandru Samoilă, Dumitru Goia, Evghenii Samoilov, Liviu  Buiuc, Cristian Florea.

Membrii orchestrei  sînt  absolvenţi  ai  instituţiilor  de  învăţămînt  superior muzical din Chişinău, Moscova, Nijnii Novgorod.

Fiecare  muzician  este  şi  solist,  cîntînd concerte pentru instrumente solo  şi orchestră, formînd  totodată diferite ansambluri instrumentale.

Repertoriul Orchestrei Naţionale de Cameră cuprinde toată muzica universală  de  cameră. Majoritatea programelor de concerte ale Orchestrei Naţionale de Cameră  conţin  creaţii  interpretate în premieră, în fiecare an în repertoriu apar circa 50 de lucrări muzicale.

Orchestra Naţională de Cameră a înregistrat un CD în  colaborare cu trompetistul francez Bernard Soustrot, lansarea căruia a avut loc la Teatrul „Montansier de Versailles” (1998).

Orchestra este cunoscută în lume grație turneelor artistice în: Rusia, Ucraina, România, Spania, Germania, Franţa,  Italia, Turcia, Israel, SUA și etc.

Orchestra Simfonică a Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici”

Orchestra Simfonică a Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici" a fost fondată în anul 1930 la Tiraspol de către A. Climov.

Repertoriul Orchestrei cuprinde lucrări ale muzicii simfonice şi vocal-simfonice, dar și muzica sacră. O deosebită importanţă se acordă interpretării opusurilor compozitorilor din Republica Moldova.

În orchestră sînt peste 80 de instrumentişti profesionişti.

Pe parcursul anilor de activitate au avut loc colaborări cu compozitori şi dirijori, cum ar fi D. Rotaru, L. Dănceanu, M. Jora, M. Negrea, D. Şostakovici, A. Haciaturean, A. Gauk, K. Kondraşin, O. Cekigean, O. Jansons, A. Vieru, C. Ţăranu, V. Munteanu etc.

Orchestra a participat la numeroase Festivaluri Internaţionale din Portugalia, Germania, Italia, Spania, România şi a efectuat turnee de mare succes în lumea întreagă. Orchestrei i s-a conferit titlul onorific de Colectiv Emerit din Republica Moldova.

Din 2004 este angajat în calitate de dirijor al Filarmonicii Naţionale „Serghei Luchevici” Mihail Secichin. Activitatea dirijorală cuprinde turnee cu concerte și spectacole de operă şi balet în Rusia, Belarusi, Ucraina, Italia, România, Spania.

În 1996 dirijorului Mihail Secichin i s-a conferit titlul onorific de Maestru în Artă.

Din anul 2005 dirijor al orchestrei devine Mihai Agafița. Pe parcursul activităţii lui a dirijat circa 180 concerte simfonice şi spectacole de balet în multe tări din afara Moldovei, așa pre: cum Belarusi, Rusia, Ucraina ș. a. Mihai Agafiţa a realizat turnee în Spania, Portugalia, Italia, Franţa, Monaco, Malta, Tunisia, Grecia.

Compozitori de muzică clasică

Chiriac Tudor

S-a născut la 21 martie în anul 1949, în satul Ciuciuleni, Nisporeni (Moldova).
A absolvit Colegiul de Muzică „Ştefan Neaga” din Chişinău şi Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” din Chişinău, clasa de compoziţie a profesorului Solomon Lobel (1975).

În anii 1976-1980 este profesor la Colegiul de Muzică „Ştefan Neaga”, a fost membru al colegiului redacţional de repertoriu al Ministerului culturii al Moldovei. Din anul 1987 a fost conferenţiar la Conservatorul de stat „Gavriil Musicescu” din Chişinău.

În anii 1979-1985 a fost membru al Comitetului de conducere al Uniunii Compozitorilor din Republica Moldova (UCRM). În anii '90 a fost secretar al UCRM.

Este Laureat al Premiului „Boris Glavan” pentru tineret (1979) şi Premiului de Stat al Republicii Moldova (1988).

Opere:
Muzică simfonică „Ciocîrlia”: Simfonie concertantă pentru orchestră simfonică (1981) „Legendă ciocîrliei”: Simfonie concertantă pentru orchestră (1986)

Muzică vocal-simfonică „Luci, soare, luci”: Cantată pentru cor de copii şi orchestră, versuri de Grigore Vieru (1978) „Divertisment festiv”, pentru cor şi orchestră, versuri de Grigore Vieru (1980)

Muzică corală „Litanie de priveghi”, versuri de Grigore Vieru (1987) „Doinatoriu” (Opus sacrum Dacicum): Cantată în 9 părţi, pentru solist (contralto), cor mixt, orgă, nai, vibrafon, campana di chiese şi toaca, versuri de Mihai Eminescu, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi (1990) „Tatăl nostru”, pentru cor mixt a cappella, text liturgic

Muzică de cameră vocală „Mioriţă”: poem, pentru voce cu orgă, clopote şi bandă magnetică, versuri populare (1983)

Ciobanu Ghenadie

Născut la 6.04.1957 în Brătuşeni, Republica Moldova.
În 1982 a absolvit clasa pian din Moscova (actualmente Academia rusă de muzică) şi cea de compoziţie a Conservatorului „Gavriil Musicescu” din Chişinău în 1986.
A compus simfonii, lucrări pentru diverse ansambluri camerale, coruri, muzică pentru teatru şi film etc. Participă la diferite festivaluri din Moldova şi în multe alte ţări (România, Franţa, Rusia, Italia etc.).

Conferenţiar universitar, Ghenadie Ciobanu activează şi la Catedra de Teoria Muzicii şi Compoziţie din cadrul Academiei de Muzică din Chişinău.

 Din 1990 este Preşedinte al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din Moldova, din 1993  ̶  al Asociaţiei Moldoveneşti de Muzică Contemporană.

Creaţiile lui Genadie Ciobanu sunt înregistrate pe 4 CD-uri. Compozitorul realizează unele cicluri de emisiuni radiofonice pentru Radio Moldova (Studioul Muzicii Noi şi Continuum: Interferenţe muzicale).

Este laureat al Premiului Naţional al Republicii Moldova în domeniul literaturii şi artei (1998); Premiul Departamentului de Stat pentru Tineret şi Sport (1991); deţinător al mai multor premii ale Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din Moldova (1995, 1997-2002); a obţinut Premiul I la Concursul dedicat aniversării a 50 de ani ai UNESCO şi ONU (Chişinău, 1995); Premiul Festivalului Teatral Naţional de Dramaturgie contemporană (Chişinău, 1998) pentru muzică; premiul „Antena de aur” al Companiei de Stat „Teleradio-Moldova” (1999).

Lui Ghenadie Ciobanu i s-a conferit titlul onorific „Maestru în artă” al Republicii Moldova (1999).  În anul 2000 a fost decorat cu medalia „Mihai Eminescu” şi Ordinul Naţional „Steaua României” în gradul de Comandor (România, 2000).

Opere:
Muzica simfonică

„Musica dolorosa”: Poem simfonic (1986-87)

„Sub soare şi stele”: Simfonia (1989)

„Un viaggio immagginario”, pentru orchestra de coarde (2000)

„Păsările şi apa”: Tablouri simfonice din Balet (2001)

Muzica vocal-simfonică

„De profundis...” (Generaţia mea): cantata-monument, versuri de Anna Ahmatova (1985)

Muzica de concert

Rapsodia-concert pentru pian şi orchestra simfonică (1984)

„Nostalgie pentru sărbătoare”: Concert pentru pian N.2 (1988)

Moment bacovian pentru pian şi orchestra simfonică (1998)

Muzică de Fanfară

„Imnul pămîntului natal” (1986)

Muzica de cameră

Ciclu din trei piese pentru pian (Peisaj, Ostinato, Rondo) (1979).

„Improvizaţie pentru pian” (1980)

Sonatină în trei părţi pentru pian (Burlesque; Andante sostenuto; Allegro vivace) (1982)
„Variaţiuni pentru orgă” (1983)
Album pentru copii. Caietul N.1 (6 piese) (1987)
Album pentru copii. Caietul N.2 (10 piese) (1985-1988)
Capriciul N.1 (pentru pian) (1987-1989)
Cîntări calofonice N.1 (pentru orgă) (1989)
Cîntări calofonice N.2 (pentru orgă) (1989)
„Simboluri triste”: pentru clarinet solo (1990)
„Oiţele”: piesă pentru pian (1990)
„Hitiricorno” N.1-2 pentru corn englez (1992)
În continuarea unei idei a marşului în stil „nou vienez" pentru vioară solo (1992)
„Natură statică cu flori, melodii şi armonii” (1993)
„Din cîntecele şi dansurile lunii melancolice N.1” pentru fagot (oboi, clarinet sau saxofon), (1995) Versiune pentru corn englez (1999)
„Spatium sonans” pentru flaut solo (1997)
„Din vremuri vechi”: piesă pentru pian (1999)

Duete
„Scherzo” pentru vioară şi pian (1982)

Melodia turcească (Tiurk havasî) pentru vioară şi pian (1991)
„Publicului filarmonic chişinăuian” pentru 2 piane (1. Dumneavoastră. 2. Sie.) (1996)
„Din cîntecele şi dansurile lunii melancolice” N.2 pentru clarinet şi percuţie (2000)
„Din cîntecele şi dansurile lunii melancolice” N.3 pentru clarinet şi percuţie (2000)

Trio
Trio pentru vioară, contrabas, pian sau sintetizator, în 2 părţi (1992)

„Aproape biblica călătorie pe un măgăruş - 2” pentru vioară, contrabas şi marimba (1995)

Cvartet
Cvartet pentru 2 viori, contrabas şi pian (1981)

„Pentaculus minus” pentru cvartet de clarinete (1995)
„Pentaculus minus”, vers. a 2-a: pentru cvartet de suflători (1996)

„Un viaggio immagginario con il quartetto Spazio musica” (2000)

„Brass Quintet” (1991), prima audiţie 19 mai anul 1991, Belfort (France)
„Un pendul imens într-un peisaj de vară” pentru flaut, oboi (corn englez), clarinet, fagot şi corn (1994)
„Pentaculus” pentru cvintet de suflători (1994)

Sextet
Sextet pentru flaut, clarinet şi cvartet de coarde (1984)

Studiu sonor N.1: Ei vor veni din tăcere, pentru ansamblu (1995)
Studiu sonor N.2: ...şi venind cîte unu ei se vor uni, pentru ansamblu (1995)
Studiu sonor N.3: Tăcerea albă, pentru ansamblu  (1997)
Două „proteste” pentru percuţie şi banda magnetică („Protestul zilei întîi”; „Rock-protest”) (2002)

Muzica vocală de cameră

„Voci după coline”: romanţă pentru soprană şi pian, versuri de D. Samoilov (în rusă) (1980)
„La gura codrului”: romanţă pentru soprană şi pian, versuri de A. Gujel (1980)
„Două sonete pentru bariton şi pian”, versuri de Innokentii Annenskii şi Ivan Bunin (1983)

„Dorul”: romanţă pentru soprană, flaut şi orchestra de cameră, versuri de Bogdan Petriceicu Haşdeu (1988)

versiune pentru soprană şi pian „Poate, la toamnă...” pentru bariton şi pian, text de Mihai Eminescu (fragment din scrisoare) (1988)

„Cîntări uitate” (Închinare muzicală lui Dosoftei) pentru bas sau bariton şi ansamblu de solişti, versuri de Dosoftei (1989)

„Ghicitori pentru copii”, versuri de Vlad Codiţă (1990)

„A noua lună în cer” pentru mezzo-soprană, corn englez şi percuţie, după poezia clasică chineză (în chineză), versiunea a 2-a (1992)

„Katai Tayama Songs” pentru mezzo-soprano, corn englez şi percuţie, după poezie japoneză (în japoneză) (2000)
Studiu sonor Nr.4: „...De dincolo” pentru mezzo-soprano şi ansamblu instrumental, versuri de Traianus ” (2003)

Muzica corală

Două cîntece moldoveneşti („De la mînă pîn' la cot”, „Leru-i ler”), pentru cor mixt a capella, versuri populare (1983)

Axion „Vrednică eşti” pentru cor barbatesc, text religios, (1990)

Şapte coruri pentru cor mixt a capella, texte religioase (1993)

„Jalea miresei”, pentru cor mixt, versuri populare (1993)

„Tatăl nostru”, pentru cor mixt a capella, text canonic religios (1994)

Doga Eugen

S-a născut la 01 martie anul 1937 în satul Mocra, jud. Rîbniţa (RSSM).
A studiat violoncelul la Colegiu de Muzică „Ştefan Neaga” din Chişinău. A absolvit Conservatorul de Stat „Gavriil Musicescu” din Chişinău, clasa de violoncel a lui G. Hohlov (1960) şi clasa de compoziţie a profesorului Solomon Lobel (1965).

Cariera muzicală a început-o în Orchestra de Teleradio Moldova (1957-62). A predat la Colegiul de Muzică „Ştefan Neaga” din Chişinău (1963-67).

A compus muzică pentru filme, spectacole de teatru, balet, este autorul multor cîntece, devenite şlagăre.

A fost membrul al Comitetului de conducere al Uniunii Compozitorilor din URSS şi al Uniunii Compozitorilor din Moldova, vice-preşedinte al Uniunii Compozitorilor din Moldova.

A fost decorat cu înalte distincţii de Stat ale Republicii Moldova precum şi ale Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste: Premiul de Stat al Republicii Moldova (1980) şi al URSS (1986) ) şi titlul onorific Artist al Poporului al URSS (1987) şi Ordinul Republicii (1997).

Opere:
Vă prezentăm o listă a filmelor cu coloana sonoră semnată de maestrul Eugen Doga.

Filme ficţiune
„Nunta la palat”, 1968
„Singur în fata dragostei”, 1969
„Zece ierni pentru o vară”, 1969
„Povîrnişul”, 1970
„Trînta”, 1970
„Explozie cu efect întîrziat”, 1971
„Viforul roşu”, 1971
„Vara ostaşului Dedov”, 1971
„Soare răsare”, 1972
„Casa pentru Serafim”, 1972
„Crestături spre amintire”, 1972
„Undă verde”, 1974
„Mînia”, 1974
„Durata zilei”, 1974
„O şatra urca spre cer”, Mosfilm, 1975
„Povestea lui Făt-Frumos”, 1977
„Care pe care”, 1977
„Căruţa”, 1978
„Gingasa şi tandra mea fiara”, Mosfilm, 1978
„Anna Pavlova”, "Mosfilm", 1983
„Vînt sălbatic, coproducţie moldo-iugoslavă”, 1985 ş.a.
Desene animate
„Capra cu trei iezi”, 1968
„Punguţa cu doi bani”, 1969
„Petrică cel laudăros”, 1973
„Taina D.I.C.”, 1974
„Banca lui Guguţă”, 1975
„Copiii, soarele şi lumina”, 1981
„Povestea trandafirului alb care putea sa roşească”, 1982
„Opriţi trenul”, f/a - 1982
Alte filme
„Lăutarii”, 1971
„Luceafărul”, 1986
„Maria-Mirabela”, 1981
„Patul lui Procust”, 2001
„Se caută un paznic”, 1967
„Vreau sa cînt”, 1979

Balet
„Luceafărul”: balet în 7 tablouri, libretul de Emil Loteanu după poemul cu acelaşi nume de Mihai Eminescu (1983)

Muzică vocală de cameră
„Ochiul tău iubit”: Ciclul vocal din şase romanţe, versuri de Mihai Eminescu ,
(„Misterele nopţii”; „Dorinţa”; „De-aş vrea şi eu o floare”; „Peste vîrfuri”; „Ochiul tău iubit”; „O, rămîi”) (1984)
„Rugăciune”, „Să ţin încă o dată”, „Iar fata ta e străvezie”, „Ea-şi urma cărarea-n codru”: „Romanţe”, versuri de Mihai Eminescu  (2000)
„Lumineze stelele”: Romanţă pentru voce şi pian (2001)

Dubosarschi Boris

Născut la 03 februarie 1947 la Bender. A studiat vioara (absolveşte facultatea în 1968) şi compoziţia (respectiv în 1973), clasa profesorului Vasile Zagorschi, la Institutul de Arte din Chişinău. A fost membru al orchestrei simfonice şi al cvartetului de coarde al „Teleradio−Moldova”. Din 1986 pînă în prezent predă vioara la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chişinău. Este Maestru în Arte al Republicii Moldova. Opere: Muzică simfonică „Uvertură pentru orchestră simfonică” (1985) „Fantezie pe temă evreiască pentru orchestră simfonică” (1989) „4 Piese pentru orchestra de coarde” (1990) Muzică vocal-simfonică „În memoria lui Mihai Eminescu: Poem simfonic pentru orchestra simfonică, voce şi ţambal” (1980) „12 melodii liturgice evreieşti” pentru voce şi orchestră simfonică (2001-2002) Muzică concertantă „Concert pentru saxofon şi orchestră de cameră” (1981) „Concert pentru pian şi orchestră simfonică” (1983) „Vivaldiană: concert pentru nai şi orchestră de cameră” (1986) „Concert pentru trombon şi orchestră simfonică” (1987) Muzică de cameră instrumentală „Cvartet de coarde No.3” (1980) „Cvintet pentru clarinet şi cvartet de coarde” (1981) „Piese pentru violină şi pian” (1981) „Sonată pentru pian No.2” (1982) „12 preludii pentru clarinet şi violoncel” (1983) „Trio pentru pian, clarinet şi violoncel” (1984) „Capriccio pentru trompetă şi pian” (1984) „Serenadă pentru ansamblu de violine “(1985) „Umorescă pentru clarinet şi ansamblu de violine” (1985) „Cvartet de coarde No.4” (1985) „Poem pentru violină şi pian” (1986) „Sonată-baladă pentru violă şi pian” (1987) „5 tablouri pentru cvartet de coarde” (1988) „Piesă pentru 16 clarinete” (1988) „Sonată pentru vioară şi pian” (1989) „Piese pentru instrumente de suflat” (1989) „Piese didactice pentru pian” (1991) „Piese didactice pentru vioară şi pian” (1991) „Recitativ şi toccată pentru violă şi pian” (1994) „Burlescă” pentru vioară şi pian (1994) „Umorescă” pentru vioară şi pian (1994) „Baladă” pentru vioară şi pian (1995) „Konzertstuck pentru vioară şi pian” (1997) Muzică corală „Peste vîrfuri”, pentru cor mixt a cappella, versuri de Mihai Eminescu (1988) Muzică de cameră vocală „Ciclu vocal”, versuri de A. Ahmatova (în rusă) (1985) „Se bate miezul nopţii”: romanţă pentru voce şi pian, versuri de Mihai Eminescu (1992) „La mijloc de codru”: romanţă pentru voce şi pian, versuri de Mihai Eminescu (1992) „6 epigrame”, versuri de A. Puşkin (1987) „Cîntece pe versuri de Moise Lemster” (1993)

Luxemburg Arcadii

Născut la 15 martie 1939 în Jitomir, Ucraina.
A absolvit Şcoala de medie specială muzică, a studiat pianul, teoria şi compoziţia. Se înscrie la Conservatorul de Stat din Moldova, la secţia compoziţie. După absolvirea Conservatorului în 1964 a predat la Şcoala de muzică „Ştefan Neaga” cursuri de teoria muzicii şi compoziţie, iar în perioada 1967-1972 − la Conservatorul din Chişinău „Gavriil Muzicescu”. În 1972-1990 a predat la Şcoala medie specială de muzică „Eugen Coca”. Este autor de manuale didactice şi manuale de teoria muzicii, armonie şi solfegiu. În anii 1990 - 1995 Arcadii Luxemburg a activat în calitate de profesor de pian şi teoria muzicii la Colegiul Pedagogic Muzical din Ierusalim. În ultimii ani, predă la Universitatea de Stat din San Diego.

Printre cele mai importante opere se numără tabloul simfonic „Andrieş”, simfonia pentru orchestră de coarde „În memoria victimelor Holocaustului”, „Variaţiile” pentru orchestră, „Umorescă” pentru orchestră, „Elegie şi Ragtime” pentru orchestră, piese pentru pian, instrumente de coarde şi de suflat, ansambluri, coruri, muzica pentru filme. Muzicanţi binecunoscuţi concertează cu lucrările sale  în fosta URSS, Israel, România, Ungaria, Republica Cehă, Slovacia, Italia, Franţa, şi SUA.

Arcadii Luxemburg este membru al Uniunii Compozitorilor din Moldova, URSS, Israel, şi American Society of Composers, Authors and Publishers din SUA. Este distins cu titlul onorific de «Maestru în Artă».

Mustea Gheorghe

S-a născut la 01 mai 1951 s, Mîndrești jud. Telenești (Moldova).

A studiat flautul cu prof. Vladimir Rotaru, compoziţia cu prof. Vasile Zagorschi şi dirijat simfonic cu Isai Alterman la Conservatorul de Stat „Gavriil Musicescu” din Chişinău. Şi-a perfecţionat maestria cu Alexandru Dmitriev la Sankt-Petersburg (1984-1986).

Şi-a început cariera de solist (apoi director muzical şi dirijor) în orchestra Ansamblului de Dansuri populare „Joc”.

În anii 1983-1989 a fost dirijor al Orchestrei simfonice a Filarmonicii Naționale din Moldova. A fost rector al Universităţii de Stat a Artelor din Chişinău. Din anul 989 este director artistic şi prim dirijor al orchestrei simfonice a Companiei de Stat „Teleradio-Moldova”, a concertat în Europa.

Premii şi titluri:
1989 − Maestru emerit al Artei din Republica Moldova.
1990 − Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova.
1991 − Artist al Poporului din Republica Moldova.
1998 − Ordinul “Gloria muncii”

Opere:
Muzică simfonică

Vals pentru orchestră simfonică (1985)
„Fantezie-capriciu pentru pian, orchestră de coarde, vioară şi toba mare” (1988)
„La Movila  Măgurii, pentru acordeon şi orchestră simfonică” (1998)
Concert pentru orchestră Nr.2 (1990)

Operă
„Alexandru Lăpuşneanu”: operă în 2 acte, libretul de Gheorghe Dimitriu după nuvela de Constantin Negruzzi (1985)

Muzică vocal-simfonică

„Balada Moldovei”, pentru soprano şi orchestră simfonică, versuri de Ion Hadîrcă (1984)

„În miez de noapte cînd tresar”, pentru soprano şi orchestră de cameră, versuri de Ion Podoleanu (1985)
„Patrie veşnică”, pentru cor, fanfară şi orchestră simfonică, versuri de Gheorghe Dimitriu (1986)
„Ciocîrlia”: Romanţă pentru tenor şi orchestră de cameră, versuri de Bogda Petriceicu Haşdeu (1988)
„Păstorul şi mioara”: Romanţă pentru soprano şi orchestră de cameră, versuri de Grigore Vieru (1989)
„Porţi de altar”: Romanţă pentru soprano şi orchestră de cameră, versuri de Ludmila Sobiețchi (1989)
„Trei mari iubiri”: Romanţă pentru tenor şi orchestră simfonică, versuri de Gr. Vieru (1989) versiunea pentru orchestra de cameră (1989)

„Balada haiducului”, pentru bariton şi orchestră simfonică, versuri de Iulian Filip (1990)

„Ce linişte din ceruri se coboară”: Ariozo pentru soprano şi orchestră simfonică, versuri de Gheorghe Dimitriu (1991)

„Moldovă, baştină dragă: Marşul grănicerilor”, pentru cor şi orchestră simfonică, versuri de Galina Furdui (1996)

Muzică de cameră instrumentală

„Ecoul codrului”, pentru ansamblul de viorişti şi pian (1982)

Muzică de cameră vocală

„Codrule la primăvară”, pentru tenor şi pian, versuri populare (1980)

„Dorul”: elegie pentru tenor şi pian, versuri de Gheorghe Asachi (1988)

„Te duci”: romanţă pentru voce şi pian, versuri de Mihai Eminescu (1999) versiunea pentru nai şi orchestră simfonică (2000)

„Vorbeşte-ncet: romanţă pentru voce şi pian”, versuri de Mihai Eminescu

Muzică pentru cor

„Imnul Patriei”, pentru cor a cappella, versuri de Gheorghe Dimitriu (1982)
„Basarabenilor”, pentru cor a cappella, versuri de Alexei Mateevici (1991)

Neaga Gheorghe

S-a născut la 19 mai 1922 la Bucureşti.

A început să studieze vioara cu profesorul Garabet Avakian.

În anul 1937-1940 - e student al Academiei Regale de Muzică şi Arta Dramatică din Bucureşti.

În anul 1948 a absolvit Conservatorul „P. I. Ceaikovski” de la Moscova unde a studiat violina. Şi-a urmat studiile postuniversitare la Moscova (1949-1952). Mai tîrziu a studiat compoziţia cu Leonid Gurov la Conservatorul de Stat din Chişinău absolvind-o în anul 1958.

A fost profesor de vioară, şef al catedrei „Instrumente de coarde” la Conservatorul de Stat. Din anul 1958 este membru al Uniunii Compozitorilor Republicii Moldova.

Laureat al Premiul de Stat în anul 1969.

În 1979 - a primit Titlul onorific Maestru în artă al Republicii Moldova.

Opere:

Muzică simfonică

„Aria, Bolero, Allegro, pentru orchestră de cameră” (1982)

„Simfonia N.3” (1983)

Opere
„Cornul de aur”: operă, libretul de Gheorghe Dimitriu (1982)

„Nefertiti”: monooperă, libretul de Gheorghe Dimitriu (1995)

Muzică de cameră instrumentală

„Cvartet de coarde N.2” (1980)

„Piesă” pentru violoncel şi pian (1980)

„Piesă” pentru contrabas solo (1980)

„Cvartet” pentru flaut, vioară, violoncel şi pian (1984)

„Suită” pentru violoncel şi pian, în 5 părţi (1986)

„Nocturnă”, pentru contrabas şi pian (1986)

Piesă de concert pentru ansamblu de cameră (1995)

Muzică vocală de cameră

„De dragoste”: ciclul vocal, versuri de Mihai Eminescu, („Ce te legeni”; „Prin nopţi tăcute”; „Ea-şi urma cărarea-n codru”; „De ce nu-mi vii”; „La steaua”) (1986)

„Perpetuum mobile”: simfonia de cameră în 13 părţi, pentru soprano şi ansamblu de cameră (1987)

„Inimă”: ciclu vocal pentru soprano, vioară şi pian, versuri de Gheorghe Dimitriu (1993)

„Credinţa”: ciclu vocal pentru soprano şi pian, versuri de Gheorghe Dimitriu (1994)

Muzică corală
„Mai am un singur dor”, pentru cor mixt a cappella, versuri de Mihai Eminescu (1993)

Neaga Ștefan

Ştefan Neaga - pianist, dirijor, profesor şi compozitor.

S-a născut la 24 noiembrie anul 1900 în Chişinău. Studiile muzicale le-a început la vîrsta de 8 ani, a studiat vioara. Continuă studiile la Şcoala de muzică din Chişinău (1915-1919), instrumental – pian, apoi – Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti (1922-1927), pian şi „Ecole normalle de musique” la Paris (1937-1939), pian.

În anii 1919-1920 lucrează ca pianist în formaţia lui Grigoraş Dinicu, în anii 1922-1927 ̶  în alte ansambluri instrumentale din Bucureşti; profesor la Conservatorul din Moscova (1942-1943) şi Conservatorul din Chişinău (1947-1951).

În anii 1945-1951 – este dirijor al Orchestrei simfonice a Filarmonicii Naţionale din Moldova.

A avut turnee artistice în Romania, Franţa, Rusia ş. a. A compus creaţii vocal-simfonice, simfonice, instrumentale de camera, corale, vocale şi altele.

Premii şi titluri onorifice:

1944 – Maestru Emerit al Artei din Republica Moldova;
1950 – Laureat al Premiului de Stat.
Din 1934 a fost Membru al Societăţii Compozitorilor Români; din 1944 – membru al Uniunii Compozitorilor din Republica Moldova.
A decedat la 29 mai în anul 1951 la Chişinău.

Rivilis Pavel

Pavel Rivilis s-a născut la 25 mai în anul 1936 în Kameneţ-Podolsk Ucraina. În anul 1946, familia sa se stabileşte la Chişinău.

A studiat la Şcoala de Muzică la profesorul G. I. Gherşfeld (teoria muzicii), I. L. Dailis (vioară) şi A. D. Goldenfun (pian).

În 1959, P. Rivilis absolveşte Conservatorul din  Chişinău, clasa de compoziţie.

În 1959  ̶  1960 predă la Şcoala de muzică din Slobozia.

In 1960  ̶  1964 lucrează la Editura „Cartea moldovenească” din Chişinău în calitate de redactor muzical. Din 1960 este profesor la Institutul de Arte „G. Muzicescu".

Printre lucrările lui Pavel Rivilis se enumeră „Scherzo” pentru orchestra simfonică (1957), cartea simfonică, „Apoteoza de război” (1958), dansuri simfonice (1969), patru piese „Unison” (1973), „Oleandra” (1955),  suita pentru vioară şi pian (1966); instrumentaţie „Chaconne” de J. S. Bach pentru orchestra, cîntece pe versurile poeţilor moldoveni, muzică pentru teatru şi cinema.

Rotaru Vladimir

Născut la 15 octombrie în anul 1931 la Sculeni, Iaşi, România.

În anul 1956 − A absolvit Conservatorul de Stat de la Chişinău, clasa flaut.

În anii 1956 − 1960 a studiat compoziţia cu Solomon Lobel şi Leonid Gurov.

În anul 1974 – şi-a perfecţionat măiestria interpretării la flaut la Conservatorul „Piotr Ilici Ceaikovski” de la Moscova.

Şi-a început cariera muzicală în calitate de flautist al orchestrei Teatrului de Operă şi Balet de la Chişinău.

Pe parcursul anilor 1962-1971 − а fost dirijor al Orchestrei Ansamblului de Dansuri Populare „Joc”, dirijor al Orchestrei Simfonice şi de Estradă a Radioteleviziunii din Moldova.

Începînd cu 1971 şi pînă în prezent activează la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chişinău, este profesor universitar (din 1989), şef de catedră „Ansamblul cameral” (din 1976).

În anul 1967 a primit titlul onorific de Artist Emerit al Republicii Moldova, iar în anul 1993 i s-a acordat titlul de Laureat al Premiului Naţional al Republicii Moldova.

Opere:
Muzică simfonică:
Simfonietă pentru orchestra de coarde, în 2 părţi (Lento e molto dramatico; Allegro vivo) (1981).
„4 dispoziţii: Improvizaţie pentru corn şi orchestra de coarde” (1982).
Uvertură pentru orchestra simfonică (1987).
Muzică de concert:
Concert-rapsodie pentru pian şi orchestră de coarde, în 2 părţi (1981).
Concert pentru clavecin şi coarde, în 3 părţi (1988).
Concert pentru violoncel şi orchestra de coarde, în 3 părţi (1990).
„Concerto rustico”, concert pentru vioară şi orchestra de cameră monopartit  (1990).
Largo şi Allegro, pentru orchestra de coarde (2002).
Muzică de cameră instrumentală:
„Scherzino”, pentru oboi şi pian (1980).
„Dans bătrînesc”, pentru pian (1980).
Recitativ pentru vioară solo (1981).
Piesă de concert pentru ansamblu de violonişti şi pian (1982).
10 melodii moldoveneşti pentru cvartet de coarde. Caietul 1 (1982).
10 melodii moldoveneşti pentru cvartet de coarde. Caietul 2. (1986).
10 melodii moldoveneşti pentru cvartet de coarde. Caietul 3. (1987).
Piesă pentru flaut şi pian pe melodie moldovenească, pentru copii (1983).
Piese pentru pian („Joc bătrînesc”; „Dansul fetelor”; „Dansul bărbaţilor”; „Un mic capriccio”; „Ostinato”; „Joc ciobănesc”; „Doina”; „Umorescă”; „Preludiu”; „Toccatina”) (1984).
„2 improvizaţii pentru pian” (1986).
„Motive folclorice: piesă de concurs pentru flaut şi pian” (1986).
2 piese („Aria”; „Umorescă”) pentru saxofon şi pian (1986).
2 piese („Improvizaţie”; „Dansul bărbaţilor”), pentru trompetă şi pian (1986).
2 piese („Preludiu”; „Joc ciobănesc”) pentru tubă şi pian (1986).
„Doina” − pentru 2 piane (1987).
Cvartet de coarde N.1, în 2 părţi (1988).
7 piese pentru instrumente de suflat (1989).
Sonată-improvizaţie pentru pian (monopartită) (1991).
5 novelete pentru pian (1992).
Cvartet de coarde N.2 (1992).
Suită simplă în 3 părţi (Pe clape albe; Pe clape negre; Pe clape albe şi negre), pentru pian (1993).
Sonată pentru vioară şi pian, în 2 părţi (Recitativ; Allegro scherzando) (1993).
Trio pentru vioară, violă şi violoncel, în 2 părţi (Largo; Focoso, Energico, Giusto) (1994).
Muzică de concert pentru 11 instrumente (1994).
Metamorfoze monotematice: Suită pentru instrumente de suflat, în 4 părţi (Monolog; Dialog; Terţet; Cvartet) (1997).
„Album pentru copii”, 10 imaginaţii muzicale („Primii paşi”; „Vreau la fuguţa”; „Vals mic”; „Cîntec de dor”; „Păsărica”; „Clopote”; „Fanfare”), pentru pian (1997).
Muzică retrospectivă, în 5 părţi (Improvizaţie; Umorescă; Ostinato; Miniatură; Toccatina), pentru flaut, oboi, clarinet şi fagot (1998).
Improvizaţii retrospective pentru 6 clarinete (2001).
Muzică de cameră vocală:
„Aria” − pentru voce, flaut şi vioară (1980).
2 romanţe („Cînd amintirile”; „De-or trece anii”) pentru voce, vioară, violoncel şi pian, versuri de Mihai Eminescu (1982).
„Doina”, pentru voce, vioară şi pian, versuri populare (1982).
„Doine de la mama”: ciclu vocal în 4 părţi („Codrii mei”; „Fir albastru de cicoare”; „Doină lină şi haiducă”) pentru voce şi pian, versuri de T. Bragă (1983).
2 vocalize pe teme populare pentru voce înaltă şi orchestră de coarde (1983).
Ciclu vocal pentru bariton şi pian, versuri de Dumitru Dajin (1985).
3 romanţe („Tot mai aproape”; „Lacrimă”; „Poem”) pentru voce şi pian, versuri de Valeria Grosu (1993).
8 romanţe („Solitudine”; „Carpe diem”; „Mai staţi cocori”; „Melancolii tîrzii”; „Și dacă”; „Cînd tu nu eşti aici”; „Nu ştiam că vine un poet”; „Dum spiro”) pentru voce şi pian, versuri de Lidia Codreanca (1994).
2 romanţe („A muzîka zvucit vo vsiom”; „Sufletul”) pentru bariton şi pian, versuri de Nelli Piaseţki (1994).
„O, kak menea podvodit sedina”: Romanţă pentru voce şi pian , versuri de Vasile Feodorov (1994).
„Note de toamnă” („Note de toamnă”; „Vals de toamnă”; „Toamna murind”): ciclu vocal pentru mezzo-soprano, versuri de George Bacovia (2001).

Rusnac Constantin

S-a născut la 6 februarie în anul 1948 în satul Trebisăuți, raionul Briceni, Republica Moldova. După 7 clase ale școlii medii şi-a urmat studiile la școala de muzică (în prezent – Liceul „Ciprian Porumbescu”) din Chișinău.

În anul 1956 – participă la primul festival republican al elevilor, unde a cîntat la „xilofon” (opt sticle cu apă, umplute pînă la diferite nivele) și a ocupat locul I.

În anul 1965 a absolvit școala de muzică cu medalia de aur. Apoi începe să învețe la Conservatorul de Stat „Gavriil Musicescu” (în prezent – Academie de Muzică, Teatru și Arte plastice) la două specialități: muzicologie și contrabas. În anul 1969 – compune prima lucrare „Sîrba din Trebisăuți”, fantezie pentru orchestra de muzică populară. În anul 1970 a absolvit Conservatorul și a devenit profesor la Catedra de folclor.

Între anii 1970-1975 a publicat articole muzicale și s-a ocupat de prelucrarea melodiilor populare.

În anii 1971-1979 – este membru al Colegiului redacțional și de repertoriu pentru dramaturgie și creații muzicale al Ministerului Culturii al Republicii Moldova.

În anul 1976 a primit Premiul de Stat al Republicii Moldova pentru creația „Sărbătoreasca”.

În anul 1977 – a devenit membru al Uniunii Compozitorilor din Moldova.

În anul 1979 – a devenit Laureat al festivalului „Cîntecul – 79” (Moscova).

În anii 1979-1984 – este redactor-șef al Colegiului pentru repertoriile colectivelor artistice în cadrul Ministerului Culturii al Republicii Moldova.

În anul 1984 – este prim-vice ministru al ministrului culturii.

În anii 1984-1999 – este rector al Conservatorului de Stat „Gavriil Musicescu”

Constantin Rusnac a cules mai mult de 2000 de creații muzicale folclorice. A compus „Suita” pentru nai, țimbal, vioară și orchestră de cameră; „Lacrima” – meditație pentru voce, clavecin și orchestră; „Moldova” – tablou muzical ș. a.; a publicat culegerea de folclor instrumental „Ca la noi în sat”; „Oda muncii” pentru cor mixt și orchestră; a scris muzică pentru spectacolul „Sînzeana și Pepelea”; „Cantată de sărbătoare”; a publicat diferite culegeri de cîntece pentru voce, pian și cor; poemul vocal-simfonic „Zorile”; piese pentru diferite instrumente; „Steaua limbii noastre” – imn pe versuri de Grigore Vieru; a alcătuit 2 volume de „Folclor din Moldova”; a compus multe cîntece pentru copii: „Iepurașul”, „Anișoara”, „Pomul”, „Pisicul la școală” etc. ; a scris romanțe, rugăciuni; este autor de emisiuni radio şi de televiziune.

În anul 1986 i-a fost conferit titlul de conferențiar, în 1990 – de profesor universitar.
Din anul 1993 este numit în funcția de Secretar general al Comisiei Naționale a Republicii Moldova pentru UNESCO.

Zagorschi Vasile

S-a născut la 27 februarie în anul 1926 în satul Șevcenko, Chilia, județul Ismail, astăzi Ucraina.

A absolvit cursurile liceului „Bjgdan Petriceicu Hașdeu” de la Chișinău (1941-1944) și Gimnaziul „Alexandru Lahovari” din Rîmnicu-Vîlcea, România (1944-1945).

În anul 1952 a absolvit Conservatorul din Chişinău, clasa compoziţie a profesorului Leonid Gurov. A fost Preşedinte al Uniunii Compozitorilor din Moldova (1964-9190). Din anul 1978 pînă în 1990 a fost membru al Comitetului Executiv al Consiliului Muzical Internaţional UNESCO.

Vasile Zagorschi a abordat mai multe genuri muzicale, precum: muzica de cameră, muzica simfonică, teme muzicale pentru filme și spectacole teatrale.

A activat în calitate de director al Teatrului de Operă și Balet din Chișinău și ca prorector al Conservatorului de Stat din Chișinău (actualmente – Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice), a fost și docent la catedra de „Teorie și compoziţie”.

Titluri:
Artist Emerit al RSSM (1960), Deţinător al Premiului de Stat al RSSM (1968), Artist al Poporului al RSSM (1982). I-au fost acordate premiile Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din Moldova, a fost decorat cu cea mai înaltă distincţie a ţării − Ordinul Republicii (1997).

Vasile Zagorschi a încetat din viață la data de 1 octombrie 2003.

Creații:
Muzică simfonică:

Simfonia Nr.2 (1991).
„Stanze”, în 5 tablouri („Aeriană”; „Crepuscul”; „Candelă”; „Ornic”; „Epilog”) (1996).
Muzică vocal-simfonică:
„Cine scutură rouă”: cantată (1981), redacţie nouă pentru cor mixt, solişti şi orchestra simfonică (2001).
Muzică de concert:
„Diafonii”: muzică pentru pian şi orchestră de coarde (1980).
Muzică instrumentală de cameră:
„Fantezie” („Crepuscul”) pentru flaut solo (1980).
„Sonată-fantezie” pentru pian (1987).
„Sonat”ă pentru vioară solo (1993).
„Cvartet” de coarde Nr.2 (1986).
Filmografie:
1965 – „Evadat de sub escortă”
1967 – „Mariana”
1970 − „Riscul”
1973 – „Podurile”
1978 – „Agent al serviciului secret”
1982 – „Trecea o lebădă pe ape”
1983 – „Prietenie între bărbați”
1984 −  „Viața și nemurirea lui Serghei Lazo”, serial televizat.

Zgureanu Teodor

Teodor Zgureanu s-a născut la 24 mai în anul 1939, la Condrăteşti, Bălţi, Republica Moldova.

În anii 1953-1957 – îşi face studiile la Școala Pedagogică de la Călărași. A absolvit Conservatorul „Gavriil Musicescu” din Chişinău (actualmente – Academia de Muzica, Teatru și Arte Plastice), clasa de „Dirijat Coral” a profesoarei Lidia Axionova în 1964. Şi-a început cariera muzicală în calitate de metodist superior la Casa de Creaţie Populară (1963-1967). A fost dirijor al Capelei Corale Academice „Doina” a Filarmonicii Naţionale (1967-1976), dirijor al Capelei corale „Moldova” a Radioteleviziunii (1976-1987) din Chişinău. Din 1987 este profesor, șef al catedrei „Dirijat coral” al Institutului de Artă din Chişinău (actualmente – Academia de Muzica, Teatru și Arte Plastice) şi dirijor al corului „Renaissance”.

Este membru de onoare al Academiei „Amadeus Europe” de la Paris (1993).

Este Laureat al Concursului Internațional al Formațiilor Corale (Tallin, 1991).  A obţinut Premiul special la Concursul internațional „Gheorghe Dimitrov” (Varna, 1995).

A fost distins cu premiile Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, decorat cu Ordinul „Gloria Muncii”. Este Artist Emerit al Republicii Moldova (1974), Artist al Poporului din Republica Moldova (1983).

Creații:
Operă:

„Decebal”: operă în 3 acte, libretul de Victor Teleucă (1998).

Muzică simfonică:

„Mărire Burebista”: poem pentru orchestra simfonică mare (2001).

„Lumină din Lumină”: poem simfonic (2001).

Rapsodie pentru orchestra de suflători (2002).

Muzică vocal-simfonică:

„Să-nfloreşti, pămîntule, natal”: poem vocal-simfonic pentru cor mixt şi orchestră simfonică, versuri de Anatol Ciocanu şi Grigore Vieru (1980).

„Pămîntul meu”: oratoriu pentru bas, cor mixt şi orchestra simfonică, versuri de Agnesa Roşca, Dumitru Matcovschi, Ion Iakimov, Gigore Vieru (1980).

„Cînt solemn”: poem vocal-simfonic pentru bas, cor mixt, cor de copii şi orchestra simfonică, versuri de Simion Ghimpu (1983).

„Pe calea gloriei”: poem vocal-simfonic pentru cor mixt, cor de copii şi orchestra simfonică, versuri de Dumitru Matcovschi (1984).

„Moldova”: oratoriu pentru solişti, cor mixt şi orchestră simfonică, versuri de Dumitru Matcovschi (1985).

„Răsai asupra mea lumină lină”: cantată în şapte părţi („Răsai asupra mea”; „Luceafărul”; „Un Luceafăr”; „Colinde, colinde”; „Cînd răsai în calea mea” (Catrene); „Rugăciune”; „Steaua Eminescu”), pentru 2 solişti, cor feminin şi orchestra de coarde, versuri de Mihai Eminescu (1999).

„Oratoriul psalmilor”, în 9 părţi, pentru bas, cor feminin şi orchestra simfonică, text canonic religios (după psalmii lui David) (1995)

„Stefan cel Mare şi Sfînt”: oratoriu pentru bas, mezzo-soprano, cor mixt şi orchestra simfonică, (1996).

„Noaptea Sfîntului Andrei” pentru cor feminin, 4 solişti, orchestra simfonică, nai, taragot, ocarină, text de Ion Vicol (2000).

„Monolog pentru Maica Maria”: poem pentru cor bărbătesc, solo contralto şi orchestra de cameră (2002).

Muzică corală:

„Meditaţie”: vocaliză, pentru cor mixt a cappella sau pentru ansamblu instrumental (1981).

„Pămînt al ţării” − pentru cor mixt a cappella, versuri de Anatol Ciocanu (1982).

„Închinare Moldovei” − pentru cor mixt a cappella, versuri de Ştefan Lozie (1983).

„La Moldova, Moldovioară” − pentru cor mixt a cappella, versuri de Anatol Ciocanu (1984).

„Amurg de vară” − pentru cor mixt a cappella, versuri de Ion Bolduma (1984).

„Suprem stejar” − pentru cor mixt a cappella, versuri de Anatol Roşca (1984).

„Cerul Patriei” − suită pentru cor mixt a cappella, versuri de Dumitru Matcovschi (1985).

„Limba maternă” − pentru cor mixt a cappella, versuri de Dumitru Matcovschi (1985).

„Blagocestie” − pentru cor mixt a cappella, versuri de Alexandru Blok (1987).

„Chemarea stelelor” − pentru cor mixt, versuri de Emil Loteanu (1993).

„Omagiu răsăritului de soare” − pentru cor mixt a cappella, versuri de Teodor Zgureanu (1993).

„Psalmul lui David No.119” − pentru cor mixt a cappella, text liturgic (1994).

„Psalmul lui David No.50” − pentru cor mixt a cappella, text liturgic (1994).

„Aleluia” − pentru cor mixt a cappella (1994).

„Patru boi legănau” − pentru cor feminin a cappella (1994).

3 madrigale („Răsunet în noapte”; „Focuri de primăvară”; „Fetiţa mea îşi vede ţara”)-, pentru cor feminin şi „tamburo di legno”, versuri de Lucian Blaga (1995).

„Vin Floriile,” − pentru cor mixt a cappella, versuri de Vasile Alecsandri (1996).

„Închinare lui Petru Movilă” − pentru cor mixt şi pian, versuri de Nicolae Dabija (1996).

„Acalmie” (calm): vocaliză, pentru cor mixt „a cappella” (1996).

„Imnurile Sfintei Liturghii a lui Ioan Gură de Aur”, în 21 de părţi, pentru cor feminin „a cappella”, text liturgic (1997).

„Două pasteluri” − pentru cor şi ansamblu instrumental, versuri de Vasile Alecsandri (1997).

„Două pasteluri” − pentru cor şi ansamblu instrumental, versuri de Vasile Alecsandri (1998).

„Prometeu” − pentru cor mixt a cappella, versuri de Emilian Bucov, adaptate de Teodor Zgureanu (2001).

„Omagiu dimineţii”: poem pentru cor mixt a cappella, versuri de Nicolae Caireac (2001).

„Slăvită fii, Marie” − pentru voce, cor mixt şi pian (2002), versiune pentru voce, cor şi orchestră de cameră.

„Drag de ţară şi femeie” − pentru cor mixt şi pian, versuri de Toma Istrati (2002).

4 madrigale („Închinare”; „Precum grîul”; „Dincolo”; „Fata mea cu păr de aur”), pentru cor bărbătesc a cappella, versuri de Dumitru Matcovschi (2003).

Muzică pentru cor de copii:

„Cu viaţa zid la trecători” − pentru cor de copii, versuri de Toma Istrati (2001).

„Frumuseţea revederii” − pentru cor de copii, versuri de Toma Istrati (2001).

Muzică vocală de cameră:

„Dorinţa”, „Lacul”: Romanţe pentru voce şi pian, versuri de Mihai Eminescu (1983).

2 romanţe („De-al meu gînd”, „Luminează-n ceruri luna”), versuri de Veronica Micle (1993).

„Mică odă unei fete” − pentru bas şi pian, versuri de Lucian Blaga (1995).

„Mi-e dor”, „Adio” − romanțe pentru voce şi pian, versuri de Lucreția Bîrlădeanu (1997).

2 romanţe („Tu, iubito”; „Privesc în ochii tăi iubirea”), pentru bariton şi pian, versuri de Dumitru

Matcovschi, Nicolae Costenco (1998).

Muzică instrumentală de cameră:
Baladă pentru vioară şi pian (1984).