National Agency of Civil Servants

5.17Spania

Funcţionarii publici sunt acoperiţi de sistemul naţional de pensii dar au şi propriul sistem de pensii cu beneficii fixe. Sistemul aplicabil serviciului public este mult mai generos decât beneficiile rezultate din prevederile obligatorii aplicabile muncitorilor din sectorul privat. Incluşi în prima coloană, funcţionarii publici aparţin fie sistemului naţional de pensii fie unui sistem numit „clase pasive” pentru anumite tipuri de funcţionari publici. Vârsta oficială de pensionare este, de regulă, 65 ani cu excepţia lectorilor universitari, a judecătorilor, a magistraţilor curţii de poliţie şi arhivarilor de proprietăţi, la care vârsta de pensionare este mai mare. De la 1 ianuarie 1997 funcţionarii publici au primit dreptul de a rămâne în câmpul activ al muncii până la împlinirea vârstei maxime de 70 ani. În situaţia în care un angajat din sectorul public are doar 12 ani de activitate dar nu încă 15, în momentul în care ajunge la vârsta de 65 ani, va trebui să continue să lucreze până ajunge la cei 15 ani obligatorii. Angajaţii din sectorul de stat trebuie să se pensioneze până la împlinirea vârstei de 65 ani. În cadrul sistemului claselor pasive şi fără reducerea beneficiilor, participantul se poate retrage din câmpul muncii la împlinirea vârstei de 60 ani, dacă a încheiat 30 ani de muncă. Conform sistemului naţional, angajaţii supuşi contractului unic (Convenio Unico) se pot pensiona la 64 ani fără reducerea beneficiilor, cu condiţia semnării unui contract de înlocuire cu o persoană şomeră. Cei care şi-au început activitatea înainte de 1 ianuarie 1967 au dreptul la pensionare timpurie la vârsta de 60 ani. În această situaţie, reducerile se vor aplica la toţi anii de dinainte de împlinirea vârstei de 65 ani. Această reducere se ridică la 8% pe an. Pentru funcţionarii de stat acoperiţi de sistemul general de asigurări sociale care se pensionează după vârsta de 65 ani şi care au mai mult de 35 ani de contribuţii, pensia creşte cu 2% pe an suplimentar de la data la care funcţionarul public a atins vârsta de 65 ani. În cadrul sistemului claselor pasive nu există un sport pentru pensionare amânată. Pensia calculată în cadrul sistemului claselor pasive se face prin aplicarea unui procent la un venit teoretic obligatoriu sau la media venitului teoretic în funcţie de echipele din care a făcut parte angajatul. Pentru fiecare an de muncă se aplică un procent la venitul teoretic, cu condiţia ca angajatul să fi împlinit 15 ani de serviciu. Participantul plăteşte o contribuţie egală cu 3.86% din venitul său teoretic. Acest sistem al claselor pasive este finanţat de la bugetul de stat. În sistemul naţional, pentru a obţine o pensie, angajatul trebuie să fi contribuit cel puţin 15 ani. Două dintre aceste situaţii trebuie să fi apărut în cei 15 ani de dinainte de împlinirea vârstei de pensionare. Pensia se determină pe baza salariului mediu din ultimii 15 ani de contribuţie. Primele 13 salarii anuale sunt indexate cu indexul preţului de consumator. Suma pensiei de normale se obţine prin aplicarea unui procent la baza de calcul, procentul corespunzând numărului de ani de contribuţie probat de angajat, pe o scară ce merge de la 50% pentru 15 ani de contribuţii, plus 3% supliment pentru fiecare an suplimentar de contribuţii între 16 şi 25 ani, şi 2% supliment pentru fiecare an ce începe din al 26-lea an, până la 100% pentru 35 ani de contribuţii. Angajaţii de peste 65 ani cu mai mult de 35 ani de contribuţie şi care continuă să lucreze, au dreptul la un spor de 2% peste rata de 100% corespunzător fiecărui an suplimentar de contribuţii. Există o sumă minimă şi una maximă pentru fiecare sistem în parte. Contribuţia din sistemul naţional este de 23.6% pentru angajator şi de 4.7% pentru angajator mergând până la salariul minim legal pentru fiecare categorie de angajat. Acest sistem naţional este finanţat din contribuţie, de angajatori, şi de la bugetul de stat pe baza unui sistem de tip PAYGO.
Actualmente, este în curs de implementare un proiect de sistem de pensii suplimentare pentru angajaţii din sectorul public al administraţiei de stat. Acesta este un sistem de tip contribuţii fixe. Contribuţiile beneficiarilor imputate fiecărui contribuabil vor fi formate din două componente în care prima se calculează în funcţie de salariu iar cea de-a doua se calculează pe baza numărului de perioade trienale împlinite. Procentul de salariu va cântări 75% iar cel de perioadă trienală 25%. Componenta de contribuţie individuală corespunzătoare salariului se va determina anual prin aplicarea unui procent la salariul anual al funcţionarului public, calculat în funcţie de situaţia acestuia la 1 mai a anului de referinţă. Procentul va fi calculat anual proporţional cu volumul total de contribuţii salariale faţă de salariul tuturor funcţionarilor publici care au plătit contribuţii până la 1 mai a fiecărui an.
O mare parte din companii, mai ales cele caracterizate preponderent de angajaţi cu salarii mai mari, sponsorizează planuri de pensie ocupaţională. Planurile pot deriva din contractele colective sau din contracte încheiate în cadrul companiei. Vârsta normală de pensionare este de regulă 65 ani atât la bărbaţi cât şi la femei, cu toate că unele planuri au adoptat vârsta de 60 ani. În cadrul planurilor de pensii calificate pe bază de beneficii fixe, pensiile sunt adesea exprimate ca procent din venit indiferent de perioada lucrată. Dacă se ia în considerare perioada lucrată, pensia maximă se acumulează după un anumit număr de ani (de regulă 20, 35 sau 40) iar procentul anual al pensiei creditate pentru fiecare an lucrat merge de la 1.5% la 2% din venit. Pensiile maxime (inclusiv cea de asigurări sociale) pot ajunge la maxim 60 – 80% din salariul final după o carieră completă la un angajator. Există tendinţa de a înlocui formulele de calcul al beneficiilor integrate direct în asigurările sociale cu integrări mult mai indirecte. Marea majoritate a angajaţilor care fac parte din planurile de pensii ocupaţionale este acoperită de contractele de beneficii fixe. Oricum, planurile implementate recent adoptă frecvent principiul contribuţiei definite. Se foloseşte de regulă structura graduală de contribuţie. Există însă câteva planuri la care rata de contribuţie este procent din salariul total, şi anume de 6% - 12% din salariu. La planurile noi de beneficii fixe, şi la planurile de beneficii fixe în curs de revizuire, există o tendinţă crescândă a angajaţilor de a contribui la planuri suplimentare (1, 10).