Încercare de monografie

Bâsca -Roziliei (Bâsceni )

GURA BlSCII

Bâsca- Roziliei (Bâsceni), catun, al comunei Nehoiasul, judetul Buzău, cu 430 locuitori si 80 case. Are multe fierastrae pentru fabricarea scandurilor.

Raul Bâsca -Roziliei, format din Bâsca-Mare si – Bâsca Mica, care, dupa ce au facut ocolul masivuluI Penteleu, cu ramificatiunile sale, se unesc amiandoua la poalele muntelui Cursele, la Visan, unde izbesc cu mare furie stanca de la Vadul-Cornului. De aici, raul se indreapta spre S.-V., sub numele de Bâsca -Rozilei si uda in curmezis comunele Gura-Teghi, Goidesti, Nehoiasul, printre muntii Virlaam, Bizdadeaua, Tigva, Fulgerisul, Brinzea, Coasta-Morii, Tainita, etc., la stanga si printre Vadul-CornuluI, Rozilia, Malaele, Iega, Paltinisul si Arsele la dreapta. Se varsa in Buzău in comuna Nehoiasul, catunul Lunca Priporului, in dreptul punctului, unde era mai inainte vama. Ambele sale maluri sunt frumoase, afara de cateva stanci si terenuri fugatoare pe dreapta, avand pozitiuni pitoresti, animate de multimea lucratorilor din nenumaratele fierastrae, situate dealungul ei.

Bâsceni, sat, in partea de Est.

Conform recensamantului din anul 1892 ( avutie si structura demografica)

Calvini, numire ce se da mosiilor Silistea si Veresul, ale mosnenilor Fatulesti, jud. Buzau

Calvini, catun, al comunei. Calvini, judetul Buzäü, situat pe malul stâng al râului Bâsca-Chiojdului si udat prin mijloc de Valea-Huma.

Are 560 locuitori. si 141 case. '.

Comuna Calvini este formata din catunele Bisceni de jos, Bisceni de sus., catunul Calvini, Frasinetul, Iorgulesti, Olari, Slobozia, Valea-Seaca Zeletinul.

Populatia sa este de 2370 locuitori., din carl barbati insuratI 468, neinsurati 95, vaduvI 66, baieti 634, femei maritate 468, vaduve 84, fete 555, care traesc in 569 case. Straini sunt 2 Greci si I Bulgar. Mestesugari sunt 491emnari,

3 tâmplari, 2 cojocari, 10 rotari, 2 fierari, I brutar, 18 varari , 3 olari.

Media nasterilor e de 57, a deceselor de 40 , a casatoriilorde 14. Populatia creste cu o medie anual. de 17 suflete.

Comuna are : 457 contribuabili, din care 105 comercianti Români si un strain.

Comuna are o scoala in catunul Calvini, cu o populatie scolara de 31 elevi si 6 eleve. Carte stilu 96 locuitori. Are 3 biserici in catunele Bisceni-de.-sus., Calvini si Bisceni-de.jos., deservite de 2 preoti si 3 cintareti. Catedrala e cea

cu hramul SE Voevozi, din comuna BIsceni-de.jos. (V. Bisceni-Saseni,biserica importanta prin arhitectura ei. Circiumi are 12.

Casele locuitorilor sunt In genere bune ; sunt de observat mai cu seama ale proprietarilor si mosnenilor fruntasi, mal cu seama ale Sasenilor, care desi

acurn sunt mai mult in ruine, amintesc inca de bogatia, pe care aceasta o avea in secolul trecut.

Bâscenii de Jos, catun, al comunei Calvini, jud., Buzău cu 430 locuitori si 108 case. De acesta se alipeste adesea, in datele oficiale, comuna. Frasinetul si Olari.

Bâscenii-de-Jos, mosie, in comuna Calvini, jud. Buzău, cu 900 hectare , din care peste 200 padure, apoi livezI, fineata, mult izlaz si prundis. Se ia impreuna cu hotarul Veres.

Bâsceni -de-Sus, catun, al comunei Calvini, jud. Buzău, cu 450 locuitorl si 102 case.

Bâscenii- de-Sus, mosie, in comuna Calvini, jud. Buzău, de aproape 1900 hectare., din care 340 padure, restul livezI, finete, izlaz, curaturi si prundis. Proprietate mosneneasea in devalmasie. Se ia impreuna cu Cetatuia si Cerbul.

SATELE Bâscenii de jos si Bâscenii de sus

„Una din marile dungi de vechi descălecat de la munte a fost şi Valea Bâscii-Chiojdului”[i], azi leagăn de sate cu vechime dovedită prin legende şi documente.

Dintre acestea, satul Bâscenii de Jos este aşezat pe cursul inferior al Bâscii- Chiojdului, din susde confluenţa ei cu râul Buzău, fiind parte integrantă a comunei Calvini. După legendă, topicul “Calvini” pare a proveni de la o colonie săsească, de confesiune calvină, a cărei origine se mai păstrează doar în numele de familie “Săseanu” şi în numele satului.[ii] În documente el apare incidental şi în forma alterată “Calvana” aşa cum este scris în harta Principatelor Române, întocmită în anul 1835 de colonelul rus Ditmars.[iii] Documentele propriu zise nu l pomenesc niciodată şi aceasta îi conferă nu numai o tardivă apariţie, dar şi o inexplicabilă provenienţă.

Cert este că topicul acesta s-a substituit vechilor sate: Bâscenii de Jos şi Bâscenii de Sus după cum vom vedea.

Viaţa în aceste părţi a existat din vremuri imemoriale, deoarece în studiile arheologice satul Calvini apare ca o staţiune preistorică.[iv]

În evul mediu şi anume în secolul al XIII lea teutonii din Ţara Bârsei au realizat aici “pe dealul Cetăţuia, în faţa trecătoarei Tătarului, mai sus de vărsarea Bâscii Chiojdului în Buzău, un castel cu destinaţia de cetate împotriva Cumanilor”.[v] Ţinutul Săcuieni, din care făcea parte şi satul acesta, este atestat documentar, pentru prima dată, la începutul anului 1432, într o scrisoare a voievodului Dan al II lea (1421-1431), când se amintesc nişte privilegii comerciale date unor târguri şi vămi de aici.[vi] Viaţa acestui sat, aşa cum rezultă ea din documente, s a desfăşurat în cadrul unui context istoric social propriu evului mediu. Astfel, două vechi documente din acest timp: „Cartea Hristăi Vornicul”[vii] şi „hrisovul răposatului Mihai Vodă”[viii] impun concluzia că începuturile acestui sat trebuie puse înainte de secolul al XV lea şi precizează că întemeietorii lui au fost trei moşi mari din Bâsca de Jos: Neagu Portar, Vlad Gargăceanu şi Cabel Micu,[ix] precum şi „Radăn Călugărul, tatăl moşnenilor Bâscenii de Sus ”[x].

După Mihai Viteazul probele scrise sunt multe, şi ele se referă în general la diferite pricini de pământ. Radu Mihnea, în anul 1611[xi], dă dreptate călugăriţei Chira[xii], care se găsea într un proces de pământ cu moşneanul Micu.

Alexandru Iliaş, în anul 1617[xiii] întăreşte lui Stan Mărgineanu mai multe cumpărări de pământ.

Matei Basarab intervine în viaţa acestui sat de mai multe ori, întărind în anul 1642[xiv] lui Stoica Mărgineanu , o cumpărare de pământ; autorizând, în anul 1647[xv], pe un Puioraş să şi vândă proprietatea şi dând, în anul 1648[xvi], carte pentru alegerea hotarelor proprietăţii Vereş a Mânăstirii Banu, din oraşul Buzău.

Din anul 1667[xvii] este cunoscută vânzarea unei occine în Bâsca de Jos de către Matei Stan lui Necula Borcea, iar din anul 1670[xviii] vânzarea unui vad de moară de către Dragomir Verişanu unei verişoare a lui Şerban Cantacuzino, în anul 1687[xix], întăreşte lui Stoica Mărgineanu cumpărarea unei proprietăţi în hotarul Vereş în valoare de 11.600 aspri.