Notiuni de odonto-parodontologie introducere
Yüklə 0,6 Mb.
|
Administrarea zilnică endogenă a preparatelor fluorului este recomandată timp de 250 de zile pe an sub supravegherea părinţilor, lucrătorilor medicali sau cadrelor didactice. în perioada caldă a anului (vara) se evită administrarea acestor preparate, deoarece se măreşte consumul de apă şi deci creşte aportul de fluor. La preşcolari este raţională administrarea preparatelor fluorului o data pe zi în forma lichidă (soluţii sau dizolvarea comprimatelor în ceai, lapte etc.), iar şcolarilor se recomandă masticarea sau sugerea comprimatelor în cavitatea orală.Incrustatii dentare: inlay si onlayAtunci cand va confruntati cu aparitia unei carii, nu inseamna neaparat ca aveti nevoie de o plomba obisnuita. Consultati-va intai cu medicul dentist, caci acesta va poate propune ca alternativa la obisnuita plomba o solutie mai moderna si mult mai buna, incrustatia. Incrustatiile sunt obturatii (plombe) turnate in laboratorul dentar. Cunoscute ca obturatii indirecte, reprezinta o metoda traditionala de restaurare a dintilor, dar care nu este chiar asa frecvent aplicata in cabinetele stomatologice in zilele noastre. Atunci cand suprafata de ocluzie a dintelui a suferit daune iar plomba obisnuita nu este adecvata, incrustatiile ofera posibilitatea de a completa crapaturile ori de a repara o vatamare mai severa dintelui. Ce sunt de fapt incrustatiile? Incrustatiile dentare sunt reprezentate de inlay-uri si onlay-uri. Inlay este o piesa de reconstructie, care poate reface 1-2 pereti ai unui dinte, unul lateral interdentar si unul ocluzal, este fabricat in laborator din materiale ce asigura aceeasi rezistenta cu tesutul dentar si aceeasi dilatare termica cu acesta, cu aceeasi culoare si aspect ca al dintelui pe care se aplica. Un inlay dentar este mai mare decat o plomba obisnuita insa mai mic decat o coroana dentara. Este aplicat si cimentat in cavitatea curatata in prealabil. Este similar cu o plomba, insa este pozitionat intre cuspizii dintelui (“damburile” de pe suprafata de ocluzie) . Onlayul reface, spre deosebire de inlay, si un perete lateral vestibular sau oral al dintelui acoperind astfel 2-3 maxim 4 din cei 5 pereti ai dintelui. Rezistenta mare face ca acesta sa fie ultima solutie inainte de coronare pentru un dinte vital. Un onlay este mai mare decat un inlay si acopera mai multi cuspizi dentari, cunoscuta din acest motiv ca si coroana partiala. In felul acesta, acopera mai mult din suprafata de ocluzie a dintelui, insa nu integral precum fac coroanele dentare. Rolul Pastreaza si refac punctele de contact al dintelui cu dintii vecini, protejeaza papila interdentara de presiuniile masticatorii. Acestea sunt necesare in cazuri precum: 1. dinti cu carii proximale (interdentare) cu distructii mai intinse de 1mm; 2. cavitati proximale cu acces dificil pentru obturatii cu compozit; 3. punct de contact lipsa sau greu de creat; 4. carii in oglinda (pe doi dinti invecinati) pe dinti vitali; 5. papila afectata de fortele masticatorii ce trebuie refacuta; 6. distrugerea a maxim 60% din coroana unui dinte vital. Indicatii Ele pot fi utilizate in majoritatea situatiilor in care se pot realiza obturatii, cand dintii au suferit leziuni prin carie sau fractura iar dauna produsa nu este suficient de mare pentru a necesita coronare dentara. De obicei incrustatiile sunt preferate atunci cand pierderea de tesut dentar este mare si medicul doreste protejarea tesuturilor dentare restante. Materiale Incrustatiile dentare pot fi confectioante din portelan, rasini de compozite si chiar din metal pretios (aur) . Deoarece acestea pot fi realizate din materiale ce imita culoarea naturala a dintelui, inlay-urile si onlay-urile sunt preferate de pacienti epntru a inlocui plombe inestetice, in scopul obtinerii unui aspect mult mai natural. Portelanul ramane materialul preferat in cosmetica dentara datorita aspectului estetic natural si a multiplelor sale calitati: este durabil, rezistent si este identic cu structutile dentare naturale. Nu exista diferente intre incrustatiile metalice si cele ceramice cu exceptia esteticii. De retinut este faptul ca la pacientii cu carioactivitate scazuta (putine carii) si igiena bucala buna, incrustatiile din aliaje nobile pot avea o longevitate de chiar 25 – 40 de ani. Tipul de material folosit depinde de urmatorii factori: estetica, rezistenta, durabilitate si cost. Tipuri de incrustatii In functie de tehnica de confectionare si metoda de aplicare incrustatiile pot fi de doua tipuri: - directe – acestea sunt realizate in cadrul cabinetului dentar si montate in cadrul unei singure vizite stomatologice - indirecte – sunt confectionate in laboratul de tehnica dentara si necesita cel putin doua vizite pentru a incheia restaurarea. Tipul ales depinde de integritatea structurii dentare (cat a mai ramas din dintele vatamat) si de aspectul dorit in urma procedurii De cate sedinte este nevoie pentru o incrustatie? Pentru o incrustatie directa este necesara o singura sedinta (cabientul stomatologic trebuie sa detina aparatura speciala pentru a putea prelucra pe loc incrustatiile) . Pentru a obtine o incrustatie indirecta sunt necesare cel putin doua sedinte de tratament. In prima sedinta medicul pregateste cavitatea si ia amprenta pe care o trimite in laborator. Tehnicianul toarna modelul primit si modeleaza incrustatia. Iar a doua sedinta este dedicata cimentarii incrustatiei sau bondingului dentar. Riscuri Incrustatiile se pot desprinde in cazul in care cimentul este erodat sau se combina cu saliva in momentul in care este aplicat. Incrustatiile confectionate din rasini compozite sau portelan se pot sparge daca exista anumiti factori de natura sa exercite o presiune prea mare asupra dintilor sau are loc contactul cu particule foarte dure. Longevitata unui incrustatii depinde de materialul din care este confectionat, de rezistenta si stabilitatea dintelui vatamat, suprafata de ocluzie care este supusa restaurarii si cooperarea pacientului de a mentine o igiena orala corespunzatoare si de a face examinari periodice. Avantaje: Incrustatiile reprezinta o alternativa mai buna decat obturatiile din compozit sau amalgam. Iata care sunt principale avantaje ale incrustatiilor dentare: ** Adaptare marginala superioara (compatibilitate cu tesutul gingival) ; ** Refacerea perfecta a formei anatomice a dintelui prin modelarea in laborator; ** Refacerea perfecta a punctelor de contact interdentar (etanseitate maxima fata de o obturatie cu compozit) ; ** Spre deosebire de obturatiile din amalgam si chiar cele metalice, incrustatiile nu coloreaza dintele; ** Rezistenta la uzura superioara oricarui tip de obturatie; ** Estetica deosebita in cazul incrustatiilor din ceramica (aspect natural) ; ** Nu necesita timp de adaptare, nu creeaza diconfort : senzatia de natural se instaleaza inca de la inceput; ** Culoarea obtinuta nu se modifica, cum se intampla in cazul refacerii dintelui cu materiale compozite; ** In unele cazuri incrustatia asigura protectia tesuturilor dentare ramase in urma indepartarii cariei; ** Prin refacerea perfecta a conturului dintelui, incrustatia contribuie la intretinerea sanatatii gingiei; ** Sacrificiul dentar redus comparativ cu cel necesar pentru aplicarea unei plombe clasice, fie din amalgam, fie din materiale compozite; ** Contribuie la eliminarea sensibilitatii dentare; ** Determina o abraziune redusa sau deloc supra dintilor opusi sau adiacenti restaurarii; ** Previn pierderea dintilor; ** Dintii pot fi mult mai usor curatati si intretinuti din punct de vedere al igienei orale; ** Intaresc structura dintelui (cu aproximativ 75 %) ; ** Risc minim de aparitie a cariei secundare (datorita inchiderii marginale optime) ; ** Spre deosebire de plombele din metal pretios, inlay-urile si onlay-urile nu se contracta si nu se dilata la schimbarile de temperatura, actiune care slabeste dintele si poate cauza o ruptura sau fractura a acestuia; ** Longevitatea unor astfel de restaurari este de pana la 30 de ani (datorita rezistentei materialelor si metodei de confectionare) ; ** Rezistenta lor este superioara si duritatea apropiata de cea a dintelui ; ** Capacitatea de restaurare optima : un onlay poate reface 3, 4 cincimi dintr-o coroana a dintelui, amanand astfel un timp indelungat prepararea acestuia pentru coronare dentara, daca dintele este vital. ** Unul dintre cele mai mari beneficii in salvarea dintelui vatamat il reprezinta evitarea unor tratamente extensive de restaurare dentara (coroane, punti, implanturi) . Dezavantaje: In conditii de cimentare uscata pe dinti vitali, acestea nu reprezinta dezavantaje din punct de vedere al rezistentei, esteticii si functionalitatii. ** Pe dintii nevitali insa, incrustatia poate actiona ca o pana, fracturand dintele ** Costul ridicat ale acestui tip de resturare se datoreaza in principal costurilor de fabricare a inlay-ului/ onlay-ului in laboratorul de tehnica dentara. Alternative: * Singura alternativa este coroana dentara. Cum se procedeaza: Anterior procedurii, se efectueaza o anestezie locala sau se administreaza un sedativ pacientului pentru a-l ajuta sa se relaxeze pe durata desfasurarii interventiei. Tesutul cariat este inlaturat, dupa care se prepara in mod adecvat suprafata dentara. Incrustatiile directe Dupa pregatirea dintelui, se va aplica un material din compozite pentu a fi modelat in locul ce a fost supus curatarii. Apoi incrustatia este indepartata si intarita intr-un cuptor special. Sub aceasta forma este din nou plasata in locul corespunzator si cimentata de catre medicul dentist si apoi slefuita si lustruita pentru a capata un aspect natural. Incrustatiile indirecte Spre deosebire de cele care sunt fixate si cimentate in aceeasi zi, incrustatiile indirecte presupun efectuarea a doua sedinte. In prima sedinta este indepartata caria si se realizeaza un mulaj al dintelui vatamat si ai celor adicenti, iar dintelele primeste o plomba temporara. Mulajul cuprinde dintele vatamat, dintii vecini acestuia si dintele opus (pentru a asigura o ocluzie corecta) . In cea de-a doua sedinta, dupa indepartarea plombei temporare si curatarea dintelui se va atasa incrustatia prelucrata in laborator dupa mulaj. Dupa slefuire se fac ultimele ajustari pentru ca noua restaurare sa se integreze complet si natural in ansamblul dentar si sa nu cauzeaze o o ocluzie deficitara sau incorecta. Dupa finalizarea procedurii, pacientul se poate intoarce la activitatile sale obisnuite, resimtind doar o usoara sensibilitate in zona tratata.
Parodontopatia sau boala parodontală defineşte un proces inflamator cronic progresiv şi distructiv care afectează componentele aparatului de susţinere ale dintelui. Acesta afecţiune cauzează pierderea dinţiilor în proporţie de 3 ori mai mare decât caria dentară. Epidemiologia studiază factorii şi circumstanţele care răspund de propagarea bolilor şi elaborarea mijloacelor de prevenire şi vindecare în cadrul comunităţii umane.
In 1986 un studiu realizat de RUSU în cadrul OMS a găsit un indice de prevalentă în ceea ce priveşte afecţiunile parodontale de 47%. Marshall şi Day într-un studiu pe 1187 de pacienţi a constat că numărul celor afectaţi parodontal creşte odată cu vârsta, după 40 de ani predomină forme distructive. In funcţie de vârsta Scîntei-Dorobăţ arată o prevalentă de: 31% la vârsta de 3 ani, 31,8% la vârsta de 4 ani, 63,7 % la vârsta de 5 ani. Incidenţa: reprezintă numărul de noi cazuri de îmbolnăvire ca apar într-un anumit interval da timp la un grup de populaţie, de exemplu a 100.000 de persoane într-un an. Extinderea reprezintă în cazul bolii parodontale, numărul de dinţi, ae suprafeţe dentare şi radiculare, de porţiuni fragmentare ale acestora unde îmbolnăvirea a putut fi identificată. Severitatea bolii parodontale este apreciată prin numărul de milimetri cu care - retracţia gingivală sau adâncimea pungilor parodontale s-au mărit într-un interval dat de timp. Factorii de risc sunt reprezentaţi de o serie de situaţii, obiceiuri, agenţi materiali care pot fi asociaţi cu creşterea prevalentei, extinderii şi severităţii bolii parodontale şi o anumită determinare etiologică. De exemplu: lipsa igienei bucale, fumatul, lucrări protetice sau ortodontice incorecte, care favorizează acumularea plăcii bacteriene. Indicatorii de risc sunt asociaţi cu boala parodontală, dar nu direct implicaţi etiologic: vârsta, sexul, rasa, starea socio-economică. Gradul de periculozitate defineşte riscul de declanşare rapidă a îmbolnăvirii; este caracterizat de situaţiile clinice particulare de la un moment dat, când prin atac bacterian, o gingivită se transformă rapid într-o parodontită, o gingivo- stomatită ulcero-necrotică instalându-se pe neaşteptate pe fondul unei inflamaţii cronice a parodonţiului marginal. Riscul relativ (RR) reflectă relaţia dintre expunerea la un anumit factor de risc şi posibilitatea de apariţie şi dezvoltare a bolii parodontale. Lotul de populaţie luat în studiu este, astfel, împărţit în 4 grupe, în funcţie de prezenţa sau absenţa bolii parodontale la cei expuşi sau a unui anumit factor de risc. în studiile epidemiologice se folosesc, în mod curent, o serie de indici care apreciază starea de îmbolnăvire a parodonţiului marginal pe seama unor semne clinice ca: sângerarea gingivală, retracţia gingivală, adâncimea pungilor parodontale. Boala parodontală are un important caracter social. Apariţia şi propagarea ei în timp este legată de vârstă, sex, ocupaţie, nivel de trai, educaţie, frecvenţa prezentării la medicul stomatolog pentru control, factori care influenţează într-o măsură importantă rata depunerii şi menţinerii plăcii bacteriene, a tartrului, formarea cariilor dentare, apariţia edentaţiilor, menţinerea anomaliilor dento- maxilare, factori circumstanţiali, favorizând producerea parodontopatiilor marginale cronice. Starea de sănătate parodontală este mai frecventă la femei decât la bărbaţi, situaţie constatată din observaţiile noastre curente şi în România, care se explică prin interesul constant, mai crescut pentru igienă şi fizionomie, la sexul feminin. Cu toate acestea, în formele profunde, distructive, de boală parodontală, pe loturi mari de subiecţi este caracteristică frecvenţa aproape egala a bolii în raport cu sexul. Asocierea formelor clinice cu vârsta de la forme uşoare, incipiente la cele mai grave, avansate - nu reflectă doar procesul de îmbătrânire în sine, ci şi perioada de timp în care structurile dento - gingivale au suportat acţiunea factorilor etiologici, dar şi acţiunea traumelor ocluzale şi a unor solicitări parafuncţionale ca bruxismul.
Limita superioara, gingivala, a parodontiului marginal, se situeaza in conditii normale, in jurul coletului anatomic al dintelui, dar poate fi si deasupra acestuia in cazul cresterilor anormale de volum ale gingiei (hipertrofii, hiperplazii) sau sub colet in involutii precoce constitutionale si de senescenta (atrofii ale osului alveolar) sau in cazul retractiilor gingivale patologice (rezorbtii osoase subiacente) Principalele componente ale parodontiului marginal sunt:
corion gingival ligamente supraalveolare
Aspecte clinice generale ale gingiei sanatoase:
Santul gingival este spatiul situat intre suprafata dintelui si epiteliul sulcular care captuseste marginea gingivala de la creasta acesteia pana la epiteliul jonctional. santul gingival este delimitat de:
Lichidul santului gingival provine de obicei in cantitati mici din venulele corionului gingival si prezinta unele proprietati:
Cresteri ale volumului de lichid gingival se constata:
ETIOLOGIA BOLII PARODONTALE Etiologia bolii parodontale a fost mult timpneprecizata din cauza faptului ca nu s-au cunoscut microbii specifici acestei boli. Bolii parodontale i s-au atribuit numeroase cauze de ordin local si general . In acest sens au fost incriminati: tartrul, mordificarile morfologice ale dintilor, arcadelor dentare si maxilarelor, tulburari functionale, musculare, ale articulaatiei temporo-mandibulare, ocluzale si, de asemenea factorii generali sistemici. In prezent, in urma unor cercetari aprofundate, este precizat rolul principal, determinant al factorului microbian in producerea bolii parodontale in forma sa distructiva, ceilalti factori fiind favorizanti sau predispozanti. Circumstantele etiologice ale parodontopatiilor marginale cronice sunt locale si generale:
FORME CLINICE A PARODONTOPATIILOR CRONICE MARGINALE
Gingivita cronica (simpla) - Inflamatie cronica de cauza microbiana a papilei si margini gingivale libere Forme clinice - papilita -gingivita marginala -gingivita difuza (papila,marginea gingivală si gingia fixa) -gingivita localizata —un dinte -un număr de dinţi -gingivita generalizata Dupa etiologie si evoluţie: -gingivita acuta de cauza microbiana, toxica,traumatica, termica cu evoluţie rapida si inflamatie manifesta -gingivita subacuta -gingivita cronica propriu-zisa cu manifestare clinica suportabila de catre pacient SIMPTOMATOLOGIE Subiectiv ; redusa ca intensitate, intermitenta ca evoluţie, tolerata de majoritatea pacienţilor Semne- prurit gingival, discrete dureri, suportabila la periaj sau alimente dure -senzaţie de usturime singerari gingivale la periaj Obiectiv l.Principalul semn este singerarea gingivală datorita microulceratiilor de la nivelul epiteliului gingival. Singerarea poate fi provocata de:-periaj, scobitori, presiune exercitata de alimente in cursul masticaţiei, succiune voluntara sau involuntara a papilei gingivale, explorare cu sonda. 2.Culoarea roşie deschisa a gingiei datorita hiperemiei active a vaselor din corion 3.Tumefactia papilelor interdentare si a marginii gingivale libere, cu aparitai de pungi false (edem) reversibile prin tratament antimicrobian. Epiteliul jonctional nu este desprins de suprafaţa dintelui. 4.Modificari a aspectului suprafeţei gingivale. Suprafaţa gingivală isi pierde aspectul de "coaja de portocala", devine neteda, lucioasa. 5.Consistenta gingiei, variabila: mai redusa, moale uşor depresibila in formele inflamatorii si mai ferma in formele cu tendinţa de proliferare. Rx. - nu sunt semne de interesare a osului alveolar. 2.Gingivita hiperplazica simpla de cauza microbiana Gingivita cronica de cauza microbiana (palaca care acţionează timp mai îndelungat poate deveni hiperplazica in condiţiile unor factori favorizanti) -carii aproximale, de colet vestibular sau oral -obturaţii in exces in contact cu gingia -obturaţii cu suprafaţa rugoasa -carii secundare -corpii de punte in contact traumatic sau retentiv -contact traumatic intre croşete si marginea bazei protezei acrilice si gingie -aparate ortodontice cu contact traumatic si retentiv cu gingia
Gingia mult mărita de volum, cu burjonare pediculata care, de culoare rosie-violacee, suprafaţa neteda, uneori cu microulceratii singerinde la atingere, consistenta moale sau ferma cind lipsesc suprainfectarile. Hiperplazia simpla de cauza microbiana se formează in anumite zone acolo unde acţionează mai pronunţat factorii favorizanti. 3.Gingivita in cursul unor stări fiziologice a) Gingivita la pubertate - apare la fete si la baieti, in zonele bogata in placa bacteriana si tartru. SIMPTOMATOLOGIE - inflamatie gingivala cu o culoare rosie-violacee, tumefactie prin edem cu caracter reversibil, singerare la masticaţie, periaj, atingerea cu sonda, -hiperplazie gingivala, in special vestibular, cu aspectul bulbar al papilei interdentare -reducerea inflamatiei si tumefactiei dupa pubertate b) Gingivita din cursul ciclului menstrual - manifestări ce pot aparea cu citeva zile înaintea ciclului menstrual si pot fi: -senzaţie de tensiune si chiar uşoara tumefactie gingivala -singerari gingivale -uşoare creştere a mobilităţii dentare fiziologica c)Gingivita din sarcina - principalele semne sunt hiperplazia si singerarea -gingia tumefiata, mărita de volum, neteda sau bosalata, lucioasa, de consistenta moale,decolanta de pe dinte -hiperplazia mai ales a papileor interdentare -culoarea variază de la rosu-viu, străluceşte, uneori cu aspect zmeuriu spre rosu-vio laceu. Frecvent gingia este acoperita de depozite fibrinoase sau purulente. -singerare Ia cea mai mica atingere -pot apăreai pungi parodontale, cu mobilitate dentara de grad 1 si 2 -uneori hiperplazia gingivala poate lua aspect tumoral, denumita si "tumora de sarcina" Semnele clinice se accentuează in luna a II-III-a persistind pina in luna a descresc in luna a IX-a. d)Gingivita si gingivo-stomatita de menopauza - gingivita atrofica senila Subiectiv: - senzaţia de uscăciune si de arsura la nivelul mucoasei gingivale si orale -senzaţia dureroasa la contactul cu alimentele sau băuturile reci sau fierbinţi -senzaţie anormala de gust: acru, sărat -dificultate de a purta proteza mobila datorita senzaţiei dureroase, Obiectiv - mucoasa gingivala si orala are aspect uscat, neted, de culoare palida, uneori i roşie cind gingia singereaza uşor -fisuri ale mucoasei gingivale B.PARODONTITE MARGINALE CRONICE l.Parodontita marginala cronica superficiala Caracterizata prin apariţia leziunilor parţial distructive ale unor fibre din sistemul ligamentar supraalveolar si demineralizarea osului alveolar SIMPTOMATOLOGIE Subiectiv: semnele clinice din gingivita sunt mai intense si apar mai frecvent: -prurit gingival, usturime gingivala -jena dureroasa gingivala accentuata de periaj si masticaţie -singerari frecvente la atingeri uşoare sau succiunea gingiei
•durere localizata • apare mai frecvent dimineaţa si dispare dupa citeva mişcări masticatorii •intensitate medie, suportabila •senzaţia de egresiune uşor dureroasa care apare matinal in intercuspidare maxima Obiectiv:- singerarea la atingere uşoara cu sonda -semne de infalamtie gingivala: culoare rosie-violacee a papileor si marginii gingivale libere, S lipsit de desenul de portocala, tumefactie, cu prezenta de pungi flase;papila gingivala tumefiata cu aspect uşor filiform spre marginea incizala sau suprafaţa ocluzala, uneori papila poate fi desprinsa de pe dinte sau poate avea un aspect lobulat cu un discret Ia baza ce o delimeiteaza de gingia fixa. -marginea gingivala libera intrerupta de fisuri, acoperita cu exudat serofibrinos. -uşoara mobilitate dentara grad I (prin edem inflamatoriu in desmodontiu) -hiperplazia gingivala uşoara, -retractie gingivala in absenta pungilor adevărate Radiologie - semnul caracteristic suferinţei osoase - halistereza, sub forma unei radioopacitati cu localizare diferita -la nivelul virfului septului interdentar cu aspect difuz -in lungul septului alveolar, centrat axial, intrerupt cu aspect de şirag de mărgele sau continuu: canal septal.
La copii se descriu 2 forme de parodontita marginala cronica avansata, cu distructie osoasa: a)pina la virsta de 11 anisi rar peste aceasta virsta = parodontita prepubertala asociata cu anumite boli generale b)intre 11-19 ani sau mai tirziu = parodontita juvenila sau pubertala Parodontita juvenila Considerata mult timp ca parodont - procese degenerative cauzate de factori generali necunoscuţi. SIMPTOMATOLOGIE - caracterizata prin lipsa unei inflamaţii evidente clinic. Principalele semne de imbolnavire sunt: -moblitate dentara patologica -pungu parodontale adevărate -migrări dentare a primilor molari si incisivii -retractie gingivala cu hiperestezie dentinara -abcese parodontale in forma avansata Semnele clinice descrise, se produc in formele localizate Ia: -primii molari superiori si inferior -incisivii superiori si inferiori -primii molari si incisivi -primii moiari, incisivi In forma generalizata Ia toti dinţii. A.Parodontita marginala agresiva, rapid progresiva Sunt 2 forme de îmbolnăvire parodontala Ia adult: parodontita cu evoluţie lenţi progresiva si rapid progresiva. In cele 2 forme, simp tómele si caracteristicile clinice de baza st pot regăsi la acelaşi pacient cu forme de evoluţie diferite ale aceluiaşi tip de îmbolnavin parodontala. Reprezinte 4-8% din totalul formelor de parodontite cronice profunde. Apar mai frecvent dupa 20 de ani. Pentru a considera o parodontita rapid progresiva, este necesara examinarea in timp si evidenţierea la intervale de cel puţin citeva saptamini a unor episoade cu evoluţie agresiva, cu semne de inflamatie fluida a unor parodontite marginale cronice profunde. In cursul acestor episoade se produc: -inflamaría gingivala cu caracter acut sau subacut -tumefactii voluminoase, ulceraţii singerinde si supraintectate -exudat purulent in pungi, bogat reprezentate -mobilitate patologica accentuata, expulzia unor dinţi, cu caracter aproape spontan Episoadele "agresive" cu evoluţie rapida pot alterna cu perioade de acalmie de saptamini, luni chiar un an cu persistenta pungilor parodontale.
Urmare a unor episoade repetate de gingivo-stomatite ulcero-necrotice, in urma cărora se produc resorbţii osoase cu mobilitate dentara patologica pina Ia expulzia dintelui. C.Parodontita marginala profunda rebela ("refractara la tratament) Se caracterizează printr-un răspuns rebel sau absenta la tratamentul utilizat pina in prezent. Aceasta forma sa nu se confunde cu parodontita marginala recidivanta prin refacerea plăcii bacteriene. Ea prezintă 2 forme clinice principale: -îmbolnăvirea se produce in zona greu accesibila pentru îndepărtarea plăcii bacteriene: furcatii adinei, neregularitatile retentive a unor suprafeţe radiculare -parodontita prepubertara sau rapid progresiva la adult cu importante influenta microbiana si imunologica. Semnele clinice constau in evoluţia continua a leziunilor preexistente sau apariţia altora noi dupa instituirea tratamentului care nu au efecte benefice.
Reprezintă forma intens distructiva a bolii parodontale Ia adult. SIMPTOMATOLOGIE Subiectiv - semnele clinice din parodontita marginala cronica sunt mai accentuate si prezintă unele caractere particulare: -tulburări de masticaţie datorita mobilităţii dentare patologice -tulburări de fonatie ca urmare a mobilităţii dentare -tulburări fizionomice datorita migrărilor dentare patologice -manifestări psihice anxios-obsesive exagerate
-semne de inflamatie gingivala mai accentuate ca in parodontita marginala cronica superficiala -mobilitate patologica de grad 2 si 3 -retractie gingivala ca urmare a resorbţiei septului osos alveolar -pungi parodontale adevărate -migrări patologice -afectarea gingivo-osoasa a bifurcatiilor si trilurcatiilor dinţilor laterali. In plan orizontal se descriu 4 grade de afectare a furcatiei: -gradul I - retractie gingivala cu evidenţierea furcatiei fara ca sonda sa pătrundă interardicular -gradul II - sonda pătrunde interardicular 1-3 mm -gradul III - sonda pătrunde adine fara sa treacă pe versantul opus -gradul IV - sonda traversează in intregime spaţiul interardicular pina pe versantul opus In plan vertical sunt 3 grade de afectare: -A - 0,3 mm -B - 4-7 mm -C - mai mult de 7 mm Examenul radiologic - evidenţiază rezorbtia alveolara cu caracter inegal ca profunzime, o resorbţie osoasa de tip vertical. Yüklə 0,6 Mb. Dostları ilə paylaş:
|