Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

pământeşti, atunci când ne întinde momeala ispitei. (Origen)

Din acest al său pământ / La vrăjmaşi nu da românul decât locul de mormânt. (Alexandru Davila)

Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale, sunt cerurile. Acelea vor pieri,

iar Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba.

(Pslami 101.26, 27)

Doar atunci când eşti la pământ realizezi ce forţe nebănuite ai. Abia atunci devii conştient de puterile tale.

(Pera Novacovici)

Doar prin credinţa în nemurire îşi află omul rostul lui pe Pământ. (Dostoievski)

Drept aceea, omorâţi mădularele voastre, cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea

şi lăcomia, care este închinare la idoli. (Coloseni 3.5)

Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pustiu, pământul s-a cutre-

murat şi cerurile s-au topit şi Sinaiul s-a clătinat de la faţa Dumnezeului lui Israel. (Psalmi 67.8, 9)

E mai ieftin să salvăm planeta decât să o distrugem. (Oscar Arias Sanchez)

Fără har, omul este numai pământ şi păcat. (Cuviosul Siluan Athonitul)

Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi să o deosebiţi, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiţi?

(Luca 12.56)

Fericirea adevărată şi efectivă nu o găsim deplin pe pământ, ci în ceea ce noi numim veacul ce va să fie.

Viaţa din acest veac este copleşită mai mult de nenorociri, iar pentru suflet este prima şi cea

mai grea luptă. (Origen)

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. (Matei 5.5)

Fii împăcat cu sufletul tău şi atunci cerul şi pământul se vor împăca cu tine. (Sfântul Isaac Sirul)

Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins! Şi cu botez am a Mă boteza, şi câtă

nerăbdare am până ce se va îndeplini! (Luca 12.49, 50)

Glasul tunetului Tău în vârtej, luminat-au fulgerele Tale lumea, clătinatu-s-a şi s-a cutremurat pământul.

(Psalmi 76.17)

Gura lumii numai pământul o astupă. (Anton Pann)

Iar cine nu va cădea la pământ şi nu se va închina, chiar în acea clipă va fi aruncat în mijlocul unui cuptor

cu foc arzător!" (Daniel 3.6)

Iar de la ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. Iar în ceasul

al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul Meu,

Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (Matei 27.45, 46)

Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de

sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat; mormintele s-au deschis

şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat. (Matei 27.50-52)

Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul şi-l înţelege, deci care aduce rod şi face:

unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci. (Matei 13.23)

Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa

la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. Şi răspunzând, Iisus a zis: Au

nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu

decât numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.

(Luca 17.15-19)

Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface,

şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui. (II Petru 3.10)

Invidia, viciu neputicios, nu se poate ridica până la însuşirile înalte, ci se târăşte jos, pe pământ, ca vipera

ce se ascunde. (Ovidius)

Ispitele ne trezesc din nepăsare, ne smeresc, ne sporesc virtutea, aşa cum copacul scuturat de vânt îşi înfi-

ge rădăcinile mai adânc în pământ. Ispitele ne măresc dragostea de Dumnezeu, ne ajută să ne is-

păşim păcatele chiar din viaţa de acum. Ispitele sporesc fericirea noastră veşnică, aşa cum prin

cioplire şi lustruire piatra nestemată capătă mai multă strălucire. (Sfinţii Părinţi)

Iubirea de cele pământeşti (ca lutul). 5.3

În împăcarea cu sine însuşi se află acel dram de fericire pe care îl speră omul pe pământ. (Ugo Foscolo)

În pământ de m-or băga, nu mă las de legea mea! (Sfântul Atanasie Todoran din Bichigiu, tras pe roată

pentru că a refuzat să se lepede de credinţa ortodoxă)

În vremea aceea era în tot pământul o singură limbă şi un singur grai la toţi. (Facerea 11.1)

Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; Cel ce

întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta;

Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc;

Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului. (Psalmi 103.2-6)

Judecata divină ne învaţă cine suntem; sapă adânc în pământ şi ne lasă să vedem din ce anume suntem

făcuţi. (Charles Haddon Spurgeon)

Lăsaţi-i pe cei blânzi şi umili să moştenească pământul – aşa şi merită. (James Grover Thurber)

Liturghia este Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Binecuvântând împărăţia, preotul binecuvintează litur-

ghia care urmează să se desfăşoare. (Mitropolitul Bartolomeu Anania)

Lucrurile pământeşti trebuie să le cunoşti pentru ca să le iubeşti. Lucrurile cereşti trebuie să le

iubeşti pentru ca să le cunoşti. (Sfinţii Părinţi)

Mântuitorul a suferit pentru ca să împace prin sângele crucii, cele din cer şi cele de pe pământ.

(Sfântul Chiril al Ierusalimului)

Menirea noastră pe pământ este să-L lăudăm pe Dumnezeu şi să căutăm mântuirea.

(Părintele Paisie Olaru)

Multe necazuri şi rele ai trimis asupra mea, dar întorcându-Te mi-ai dat viaţă şi din adâncurile pământu-

lui iarăşi m-ai scos. (Psalmi 70.23)

Nici bunătăţile pământeşti nu se obţin fără osteneli. De ce renunţăm atunci la cele cereşti din cauza

ostenelilor? (Sfântul Nil Ascetul)

Nimeni din cei care nu şi-au şters aici pe pământ păcatele, nu poate scăpa dincolo de pedeapsă; ci după

cum cei din închisori sunt duşi cu lanţurile lor la tribunal, tot aşa toate sufletele, când pleacă de aici,

sunt duse la înfricoşătorul scaun de judecată, având în jurul lor fel de fel de lanţuri de păcate.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nu cunosc un mai puternic legământ între două suflete pe pământ – ca taina aceluiaşi păcat.

(Octavian Goga)

Nu este biruitor mai mare pe pământ, decât acela care se biruie pe sine însuşi şi domneşte asupra

patimilor. (Sfântul Tihon din Zadonsk)

Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. (Matei 10.34)

Nu ştii tu oare că de mult de tot, din zilele când omul a fost aşezat pe pământ, desfătarea celor fără de

lege ţine foarte puţin şi bucuria făţarnicului nu stă decât o clipă? (Iov 20.4, 5)

Nu-ţi lega inima ta de casă, în vremea pelerinajului tău pământesc. Niciun om chibzuit nu-şi zideşte casă

trainică în timpul când este călător. (Avva Feren)

Numai o ruşine cunosc eu pe pământ şi aceea se cheamă: nedreptatea. (Franz Grillparzer)

Omul este deopotrivă măreţie şi umilinţă, cer şi pământ, vremelnicie şi nemurire, moştenitor al pământu-

lui dacă priveşte pe cele de sus, dar şi moştenitor al întunericului dacă priveşte doar spre cele de jos.

(Sfântul Grigorie de Nazianz)

Omul nu este numai stăpân al lumii, ci este fiu al ei. El se naşte din pământ şi se întoarce în el. Acest fapt

îl încarcă pe om cu o responsabilitate maximă. Îndumnezeirea omului este legată, iată, nu nu-

mai de relaţia cu semenii săi, ca persoane, ci ea se realizează în relaţie cu lumea, ca întreg.

(Teologul catolic Thomas Friedrich)

Omul priceput are înaintea ochilor lui înţelepciunea, iar ochii celui nebun se uită la capătul pământului.

(Solomon 17.24)

Oprirea atenţiei asupra lucrurilor terestre ar limita spiritul uman. (Stephen Hawking)

Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de

care nu există iubire de ţară. (Mihai Eminescu)

Păcatele se plătesc în cer, greşelile, pe pământ. (Sandro Montalto)

Pământul pe care trăim este poarta cerului. (Sfinţii Părinţi)

"Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul

care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a

răsărit". De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat

împărăţia cerurilor. (Matei 4.15-17)

Pentru aceasta, bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele. Vai vouă, pământule şi mare, fiindcă diavolul a

coborât la voi având mânie mare, căci ştie că timpul lui e scurt. (Apocalipsa 12.12)

Precum şi este scris: "Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh

dătător de viaţă"; dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc. Omul cel

dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer. Cum este cel pământesc,

aşa sunt şi cei pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi după cum am purtat

chipul celui pământesc, să purtăm şi chipul celui ceresc. (I Corinteni 15.45-49)

Prima cauză de prăbuşire a diavolului a fost trufia, prin care a meritat să fie numit şarpe, iar prăbuşirea a

doua a urmat din cauza invidiei. Între cele două prăbuşiri el încă putea să se ridice şi să vorbească cu

oamenii în tovărăşie cu ei, dar hotărârea dreaptă a Domnului l-a aruncat atât de jos, încât de aici înco-

lo n-a mai putut să privească în sus şi nici să meargă cu statura dreaptă, ci să se târască pe pământ

umilit şi să se hrănească din lucrarea viciilor pământeşti. La început era vrăjmaş ascuns al omului, dar

Dumnezeu l-a dat pe faţă ca fiind duşman primejdios, să nu mai poată face rău omului prin prietenii

înşelătoare. (Sfântul Ioan Casian)

Prin Iisus Hristos tot pământul a fost eliberat din întunericul amăgirii. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Raiul este bucuria comuniunii de iubire a oamenilor cu Dumnezeu şi cu semenii lor, iar iadul este suferinţa

neîmplinirii sau durerea vidului spiritual din sufletul omului, pentru că nu a răspuns iubirii

milostive a lui Dumnezeu cât timp a trăit pe pământ. (Patriarhul Daniel)

Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut

cerul şi pământul. (Psalmi 120.1, 2)

Să nu vă gândiţi niciodată că după moarte veţi moşteni împărăţia pe care n-aţi trăit-o încă de pe pământ.

(Părintele Arsenie Boca)

Să trăim pe pământ pentru cer şi în timp pentru veşnicie. (Teologul Vladimir Orlov)

Seamănă şi pe piatră; se va găsi un vânt milostiv, care să ducă sămânţa acolo unde pământul o aşteaptă.

(Nicolae Iorga)

Sufletul care a ales cea mai bună vieţuire schimbă pământul cu cerul. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Sufletul trebuie tratat ca pământul, să i se dea ce-i trebuie spre a fi productiv. (Constantin Noica)

Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat

Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar luând înştiinţare

în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor. (Matei 2.11, 12)

Şi m-am uitat când a deschis pecetea a şasea şi s-a făcut cutremur mare, soarele s-a făcut negru ca un

sac de păr şi luna întreagă s-a făcut ca sângele, şi stelele cerului au căzut pe pământ, precum smo-

chinul îşi leapădă smochinele sale verzi, când este zguduit de vijelie. Iar cerul s-a dat în lături, ca o

carte de piele pe care o faci sul şi toţi munţii şi toate insulele s-au mişcat din locurile lor.

(Apocalipsa 6.12-14)

Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul şi îngerii

lui. Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare,

şarpele de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a fost

pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el. (Apocalipsa 12.7-9)

Şi tu, Capernaume: N-ai fost înălţat până la cer? Până la iad te vei coborî. Căci de s-ar fi făcut în Sodo-

ma minunile ce s-au făcut în tine, ar fi rămas până astăzi. Dar zic vouă că pământului Sodomei îi

va fi mai uşor în ziua judecăţii decât ţie. (Matei 11.23, 24)

Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Iar el a zis: Cine eşti,

Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti cu piciorul

în ţepuşă. Şi el, tremurând şi înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voieşti să fac? Iar Domnul i-a zis:

Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci. (Faptele Apostolilor 9.4-6)

Timpul tău, orele pe care le petreci pe pământ, reprezintă cea mai importantă avere a ta. Este ireparabil

şi de neînlocuit. (Herbert Harris)

Trebuie să fii creştin, nu pentru a cunoaşte cele cereşti sau cele pământeşti, ci pentru că fiecare om este

dator cu o moarte. (Ivan Turgheniev)

Trupul se află între stricăciune şi nestricăciune, dar el nu este nici stricăciune, nici nestricăciune. Atunci

când a fost dominat prin intermediul plăcerilor de stricăciune, el, care era făptura nestricăciunii,

a înclinat către ţărâna pământului. Ca urmare, a fost dat morţii de către Dumnezeu pentru a fi

cuminţit, dar n-a fost părăsit, nici lăsat pradă stricăciunii.

(Metodiu de Olimp, scriitor bisericesc din secolul al treilea)

Umblă pe pământ, iar vieţuirea să ţi-o ai în ceruri. Îndreaptă-ţi privirea în jos, iar sufletul în sus.

(Fericitul Augustin)

Viaţa pământească este o pregătire pentru cea veşnică. 6.8

Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. (Matei 6.10)

Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să

fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. (Matei 5.13)

Zările se află în privire, nu pe pământ. (Angel Ganivet)

Părerea/ Atât Adam şi Eva, cât şi Cain, au fost blestemaţi de Dumnezeu, nu pentru păcat, ci pentru ocolirea măr-

turisirii, a căinţei şi a părerii de rău. (Sfinţii Părinti)

Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii

aduce moarte. Că iată, însăşi aceasta, că v-aţi întristat după Dumnezeu, câtă sârguinţă v-a adus, ba

încă şi dezvinovăţire şi mâhnire şi teamă şi dorinţă şi râvnă şi ispăşire! Întru totul aţi dovedit că voi

înşivă sunteţi curaţi în acest lucru. (II Corinteni 7.10, 11)

Dă milostenie din averea ta şi să nu aibă ochiul tău părere de rău când vei face milostenie. De la nici un să-

rac să nu-ţi întorci faţa ta, şi atunci nici de la tine nu se va întoarce faţa lui Dumnezeu. Când ai mult, dă

mai mult; dacă ai puţin dă mai puţin, dar nu pregeta să faci milostenie. Şi-ţi vei aduna prin aceasta visti-

erie bogată pentru zile grele, că milostenia izbăveşte de la moarte şi nu te lasă să te cobori în întuneric.

(Tobit 4.7-10)

Diavolul ne aduce în minte, în timpul rugăciunii, toate lucrările şi părerile oamenilor, îngrămădeşte toate

grijile şi ne aduce cele mai bune soluţii ale problemelor care ne preocupă. 9.10

Eu sunt de părere că a cere iertare înseamnă mai mult decât a avea remuşcări. (Sharat Chandra Chatterji)

Iată ce zic unii către alţii, cei ce se tem de Domnul. Şi Domnul a luat aminte şi a ascultat; o carte de aduce-

re aminte a fost scrisă înaintea Lui spre binele celor care se tem de El şi caută scăpare în numele Lui. "Şi

vor fi aceştia pentru Mine", zice Domnul Savaot, "în ziua în care ţoi face judecată, ca o avere a Mea şi

voi avea îndurare de ei, precum are un om faţă de fiul său care îi slujeşte. Atunci vă veţi schimba păre-

rea şi veţi vedea deosebirea între cel drept şi cel păcătos, între cel care slujeşte pe Dumnezeu şi cel

care nu-L slujeşte. (Maleahi 3.16-18)

Nu primeşte Dumnezeu rugăciunea celui care are părere de rău asupra fratelui. 2.9

Orice ziar este o tarabă unde se vând publicului vorbele care-i sunt pe plac. Dacă ar exista un ziar al co-

coşaţilor, ar dovedi de dimineaţă până seara frumuseţea, minunăţia, necesitatea cocoşaţilor. Un ziar

nu mai e făcut să lumineze lumea, ci ca să-i susţină părerile. (Honoré de Balzac)

Să-ţi pese mai mult de conştiinţa ta decât de părerea altora. (Publilius Syrus)

Şi m-am bucurat de toate acestea, căci înţelepciunea le aduce cu sine. Totuşi eu nu ştiam că ea este născă-

toarea lor. Am învăţat-o fără viclenie, o împărtăşesc fără părere de rău şi nu ascund comorile ei.

(Solomon 7.12, 13)

Verdictul dat de un singur înţelept cântăreşte mai mult decât toate părerile proştilor. (Robert Browning)

Părinţii/ „A arătat cu certitudine că Evanghelia lui Hristos este actuală şi vie“. Fragment din predica părintelui

Boris Bobrinskoi la înmormântarea lui Olivier Clément (Ziarul Lumina din 23.12.2014)

Această luntre a fost născocită de pofta de câştig şi a întruchipat-o agerimea lucrătorului. Ci, o, Părinte,

pronia Ta o cârmuieşte, Tu, Care ai deschis cărări în mare şi drum nerătăcitor în volbura valurilor.

(Solomon 14.2, 3)

Adevărata cinstire pe care o acordăm Fiului lui Dumnezeu, ca şi cea pe care o aducem lui Dumnezeu, ca

părinte, constă mai ales într-o viaţă cinstită. (Origen)

Adu-ţi aminte de tatăl tău şi de mama ta, când şezi în mijlocul celor mari, ca nu cumva să uiţi de tine în faţa

lor, ca să nu te porţi ca un prost, aşa încât să vrei să nu te fi născut şi să-ţi blestemi ziua naşterii tale.

(Ecclesiasticul 23.16-18)

Ambiţia este un viciu, dar un viciu care poate deveni părintele unei virtuţi. (Quintilian)

Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău, că a poftit Împăratul

frumuseţea ta, că El este Domnul tău. (Psalmi 44.12, 13)

Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci. Dar voi întreceţi măsura părin-

ţilor voştri! Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei? (Matei 23.31-33)

Auzi rugăciunea mea, Doamne, şi cererea mea ascult-o; lacrimile mele să nu le treci, căci străin sunt eu la

Tine şi străin ca toţi părinţii mei. Lasă-mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce şi de

a nu mai fi. (Psalmi 38.16-18)

Binecuvântată este împărăţia ce vine a părintelui nostru David! Osana întru cei de sus! Şi a intrat Iisus în

Ierusalim şi în templu şi, privind toate în jur şi vremea fiind spre seară, a ieşit spre Betania cu cei

doisprezece. (Marcu 11.10, 11)

Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi,

nemulţumitori, fără cucernicie. (II Timotei 3.2)

Căci Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, iar cine va blestema pe tată sau pe mamă, cu

moarte să se sfârşească. Voi însă spuneţi: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aş fi

putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu, acela nu va cinsti pe tatăl său sau pe mama sa; şi aţi desfiinţat

cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră. (Matei 15.4-6)

Când m-am dus şi l-am vizitat pe părintele Galeriu, înainte de a pleca, el era într-o suferinţă fantastică şi

am spus: Ce vă doare, părinte? Pe mine nimic, dar mă doare răul din lume. (Arhiepiscopul Casian,

despre părintele Constantin Galeriu)

Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâşiat pe la mijloc. Şi Iisus, strigând cu glas tare,

a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul. Iar sutaşul,

văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost.

(Luca 23.45-47)

Când voi adormi ca părinţii mei, mă vei scoate din Egipt şi mă vei îngropa în mormântul lor". Iar Iosif a zis:

"Voi face după cuvântul tău!" Iacov însă a zis: "Jură-mi!" Şi i s-a jurat Iosif. Atunci Israel s-a închinat

la vârful toiagului său. (Facerea 47.29, 30)

Cel ce biruieşte va fi astfel îmbrăcat în veşminte albe şi nu voi şterge deloc numele lui din cartea vieţii şi voi

mărturisi numele lui înaintea părintelui Meu şi înaintea îngerilor Lui. (Apocalipsa 3.5)

Cel ce blesteamă pe tatăl său şi pe mama sa stinge sfeşnicul în mijlocul întunericului. (Solomon 20.20)

Cercatu-i-ai pe unii ca un părinte care dojeneşte, iar pe ceilalţi i-ai pedepsit ca un împărat aspru care

osândeşte. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 11.10)

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul

Dumnezeul tău ţi-l va da ţie. (Ieşirea 20.11)

Copilul nu trebuie să mulţumească părinţilor că l-au născut, ci că l-au educat. (Nicolae Iorga)

Cununa bătrânilor sunt nepoţii, iar mărirea fiilor sunt părinţii lor. (Solomon 17.6)

De aceea Mântuitorul spune: “Dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi

rău, tot trupul tău va fi întunecat.” Sfinţii Părinţi ai Bisericii au interpretat acest <, de care

vorbeşte Evanghelia (Matei 6.22-33), ca fiind conştiinţa omului, care-l ajută să distingă, să deosebească

între bine şi rău, între întuneric şi lumină, între păcat şi sfinţenie. Dacă această conştiinţă este luminată de

credinţă, atunci omul se luminează, sufletul lui se îmbracă în lumină. (Patriarhul Daniel)

De aceea am strigat noi către Domnul Dumnezeul părinţilor noştri; iar Domnul a auzit strigarea noastră, a

văzut nenorocirea noastră, muncile noastre şi împilarea noastră. (Deutoronomul 26.7)

De acesta n-au voit să asculte părinţii noştri, ci l-au lepădat şi inimile lor s-au întors către Egipt, zicând lui