Online Learning

Activitatea 4: Interactivitatea

Obiectiv	Să ofere participanţilor oportunitatea de a identifica şi a discuta tipurile de activităţi care sunt cele mai adecvate pentru subiectul lor.
Organizare	Grupuri mici
Resurse	Flipchart pentru concluzii de grup
Timp	Discutaţi timp de câteva minute despre diferite tipuri de activităţi care au fost evidenţiate, apoi răspundeţi la următoarele întrebări: Ce tipuri de activităţi sunt cele mai adecvate pentru subiectul dvs.? Vreunul din tipurile de activităţi nu este adecvat pentru subiectul dvs.? Oferiţi motive pentru răspunsurile dvs. Notaţi-vă răspunsurile pe flip chart şi fiţi pregătiţi pentru a le discuta în sesiunea plenară.	20 minute
	Feedback şi discuţii de grup	20 minute
		Total: 40 minute

5: Interactivitatea online

Majoritatea tipurilor de activităţi de învăţare discutate în ultima secţiune pot fi implementate ca activităţi interactive online. Activităţile de învăţare online utilizează câteva tehnici (algoritmi) pentru prezentarea conţinutului. O activitate poate părea diferită, dar acesta este rezultatul prezentării grafice – dacă priviţi mai atent veţi vedea că foloseşte una sau mai multe din aceste tehnici de bază. Această secţiune prezintă trei din cele mai obişnuite tehnici utilizate.

Trage şi potriveşte (Drag-and-drop)

“Trage şi potriveşte” este una din cele obişnuite tehnici folosite pentru a crea activităţi interactive online. O activitate de tip “trage şi potriveşte” constă într-o colecţie de elemente care se potrivesc unei categorii. Fiecare element poate fi tras spre o categorie. Prezentarea este în general o listă de elemente pe partea stângă a ecranului şi şi o listă de categorii pe partea dreaptă a ecranului.

Exemplu simplificat: În acest exemplu “trage şi potriveşte” s-a folosit pentru a crea o versiune online a activităţi de potrivire a unui element discutată anterior. Elementele sunt o listă de nume de culori prezentate pe partea stângă a ecranului. Categoriile sunt o listă de dreptunghiuri colorate pe partea dreaptă a ecranului. Studentul trebuie să tragă denumirile culorilor spre dreptunghiurile colorate potrivite.

Trageţi denumirile culorilor spre dreptunghiurile potrivite
	Roşu
	Albastru
	Verde
	Galben

Două variaţii ale tehnicii “trage şi potriveşte” sunt folosite de obicei:

• 
  Multe pentru una unde studentul poate trage doar elementul corect în categoria corectă. Elementele plasate incorect sunt respinse automat şi se întorc la lista de elemente. Exemplul de mai sus ar fi implementat ca multe pentru una.
  
• 
  Multe pentru multe unde studentul poate trage orice element într-o categorie. Când ultimul element a fost tras la locul potrivit se oferă feedback. Dacă studentul a tras un element în categoria greşită, feedback-ul le va spune ce elemente sunt plasate corect şi care sunt incorect. Activităţile multe-pentru-multe sunt utile atunci când un student învaţă despre un proces întreg. De exemplu, punând diferite etape ale unui proces în ordinea corectă. Prezentarea poate utiliza grafice care indică părţi ale unei fotografii, diagrame etc.
  

Scenariul tipic “trage-şi-potriveşte”

1. 
   Ecranul de instrucţiuni ce oferă studentului scurte instrucţiuni despre ceea ce trebuie să facă.
   
2. 
   Ecranul de activitate unde studentul efectuează activitatea.
   
3. 
   Ecranul de rezultate unde studentul este felicitat sau îndrumat să încerce din nou.
   

Un elev tânăr implicat într-o activitate “trage-şi-potriveşte”.

Condiţionalele

Activităţile de învăţare condiţionale sunt o altă tehnică populară utilizată pentru a implementa activităţi de învăţare interactivă online. Sunt numite condiţionale deoarece studentul poate alege din posibile răspunsuri şi activitatea poate reacţiona diferit pentru fiecare – reacţia activităţii este condiţionată de reacţia studentului.

Exemplu simplificat: În acest exemplu s-a folosit tipul condiţional pentru a crea o versiune online a activităţii da-nu discutate anterior. Studentul trebuie să apese pe cel mai mare număr.

Apăsaţi cel mai mare număr 3 7

Activitatea poate fi extinsă pentru a prezenta un tabel sau o listă în care fiecare răspuns posibil dă un răspuns diferit. Un grafic ar putea de asemenea să fie utilizat; de exemplu, studentul ar putea fi îndemnat să identifice părţi diferite ale unei maşini cu răspunsuri ca de exemplu:

• 
  “Foarte bine, ai găsit interositer-ul”; unde studentul alege dintr-o listă de piese ce trebuie găsite.
  
• 
  “Foarte bine, ai găsit interositer-ul. Acum găseşte cristalele de dilitiu”; unde studentul este îndemnat să găsească numele pieselor individual.
  
• 
  “Nu, nu e chiar corect. Încearcă din nou”; unde studentul nu reuşeşte să identifice un element specific.
  

O altă variaţiune este ca studentul să găsească toate exemplele unui element specific.

Scenariul condiţional tipic

1. 
   Ecranul de instrucţiuni ce oferă studentului scurte instrucţiuni despre ceea ce trebuie să facă.
   
2. 
   Ecranul de activitate unde studentul efectuează activitatea.
   
3. 
   Ecranul de rezultate unde studentul este felicitat sau îndrumat să încerce din nou.
   

Completarea spaţiilor libere

Ca şi celelalte activităţi similare efectuate pe hârtie, “completarea spaţiilor libere” solicită studenţilor să completeze secţiunile ce lipsesc din propoziţii sau paragrafe. Alte variaţiuni includ completarea tabelelor.

Există două moduri posibile pentru a implementa “completaţi spaţiile libere”

• 
  Spaţiu liber unde studentul scrie răspunsul într-un spaţiu.
  

Răspunsurile cu text scris sunt posibile, dar dacă nu sunt expresii scurte acestea sunt dificil de marcat electronic. Textele pot fi scanate pentru cuvinte cheie, dar în texte extinse, aceasta nu înseamnă neapărat că cuvintele sunt folosite în contextul corect. Pentru înţelegerea acelui context este nevoie de o analiză lingvistică complexă. Textele pot fi trimise profesorului pentru notare, dar aceasta nu face parte din interactivitate. Răspunsurile numerice dactilografiate sunt totuşi mai simplu de implementat – computerele sunt calculatoare excelente.

Scrieţi răspunsurile în căsuţele verzi
11 + 7 =
7 + 9 =
8 + 5 =
9 + 11 =

• 
  Trage-şi-potriveşte unde, ca şi în versiunea pe hârtie, studentul primeşte o bancă de cuvinte sau expresii pe care le trage la locul potrivit. Cuvintele sau expresiile plasate incorect sunt respinse automat şi “sar înapoi” în tabel.
  

Completaţi propoziţiile următoare umplând spaţiile libere. Internetul este o reţea de_________________. Învăţarea virtuală sporeşte _____________ de învăţare. Perfecţionarea treptată împarte __________________ în ________________ Învăţarea mixtă utilizează __________________ pentru a crea un ____________optimizat.
paşi realizabili	student	metode multiple
comunicare	sarcini complexe	oportunităţi
mediu de învăţare

Scenariu tipic “umple spaţiile libere”

1. 
   Ecranul de instrucţiuni ce oferă studentului scurte instrucţiuni despre ceea ce trebuie să facă.
   
2. 
   Ecranul de activitate unde studentul efectuează activitatea.
   
3. 
   Ecranul de rezultate unde studentul este felicitat sau îndrumat să încerce din nou.
   

(Până acum aţi observat că există un model distinct al acestor scenarii)

Simulările

Simulările sunt una din cele mai interesante forme de învăţare online. Aşa cum s-a discutat anterior, simulările se încadrează în una din cele două categorii:

• 
  Simulările obiectelor fizice şi proceselor unde studenţii învaţă cum să utilizeze echipamentul real sau să efectueze procese reale folosind echipament virtual. Simulările de procese şi echipamente pot fi costisitoare de produs. La un moment dat o animare a procesului va necesita un artist grafic şi un programator; ca atare, costul de dezvoltare ar putea fi justificat dacă un număr suficient de mare de studenţi ar putea beneficia de acesta. Într-un alt punct, o simulare a unei părţi a echipamentului complex ar necesita multe ore de analize şi programare şi ar putea fi justificată dacă costul de dezvoltare ar putea fi recuperat prin vânzări sau dacă s-ar putea obţine o sponsorizare.
  
• 
  Simulările sociale unde studenţii învaţă atitudini şi comportamente specifice. Simulările sociale oferă o oportunitate interesantă pentru a aduce împreună multe tehnici discutate anterior. Acestea pot include atât activităţi de clasă cât şi online şi pot fi susţinute de o gamă largă de medii. Totuşi simulările sociale nu trebuie să fie bazate pe clipuri video şi animaţii costisitoare. Îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare constituie partea centrală a multor scenarii de simulare socială şi acest lucru poate fi realizat aducând laolaltă componente standard cum ar fi videoconferinţa şi mesageria instant.