Organizaţii europene şi euroatlantice prof univ dr. Andrei popescu obiective

CONTEXT INTERNAŢIONAL

STATUL A

Context intern

Factori de decizie

STATUL B

Context intern

Factori de decizie

28

6. SECURITATE NAŢIONALĂ/INTERES NAŢIONAL

GENERALITĂŢI

Unii autori consideră că termenul securitate naţională „este

supus uzului şi abuzului”. Conceptul securităţii naţionale este folosit şi

pentru a justifica agresiuni externe. Uneori, înăbuşirea opoziţiei în

propriul stat este justificată şi prin conceptul de securitate naţională.

În legătură cu securitatea naţională apar conceptele de: risc,

ameninţare, pericol. Există distincţii clare între aceste trei concepte.

Mai apare şi un al patrulea concept, cel de vulnerabilitate (aceasta

poate apărea chiar şi din aşezarea geografică).

Ameninţările = capabilităţile cele mai imediat deţinute de adversari,

care pot fi folosite pentru a exploata vulnerabilităţi. Ameninţările

pot surveni şi de la mişcări susţinute intern (războaie de secesiune,

rebeliune). Extern, mai există ameninţări direcţionate contra

ideilor sau ameninţări ca tentativă (reuşită) de deprivare a unor state

de resurse naturale vitale pentru economie sau ca tentative de cenzurare

a resurselor energetice şi dereglările de preţuri care pot produce

mari pierderi unui stat; pot lua forma unor pretenţii teritoriale,

incursiuni armate sau controlul asupra unor zone strategice; pot să se

prezinte nu neapărat ca evidenţe, explicit. Pentru a întări securitatea

naţională guvernele trebuie să se ocupe de diminuarea vulnerabilităţilor,

ameninţărilor interne şi dinspre adversari externi.

Până la cel de-al doilea război mondial, termenul de securitate

era asociat celui de apărare (din punct de vedere militar). Etimologia

actuală provine din SUA, după 1945, cu amendamente importante în

etapele ulterioare.

DIMENSIUNEA INTERNAŢIONALĂ A SECURITĂŢII:

– depinde de distribuţia centrilor de putere la scară globală;

– securitatea colectivă – experienţa Ligii Naţiunilor şi ONU;

– NATO = securitate prin cooperare – se bazează pe regula

interdependenţei;

– alianţe şi coaliţii – pe bază de negocieri; fiecare stat are disponibilitate

pentru: asistenţă, apărare, cooperare cu un alt actor pentru

securitate;

– recursul la reglementările dreptului internaţional.

În general, se folosesc mai multe abordări şi nu doar una singură,

în funcţie şi de obiectivele pragmatice ale interesului securităţii naţionale.

29

INTERES NAŢIONAL

Concept folosit frecvent când se caută explicaţii la motivele

acţiunii statelor – agreat în Realpolitik.

Există trei interese fundamentale ale statului naţiune („Sfânta

Treime”):

– asigurarea supravieţuirii fizice a statului însuşi, ceea ce presupune

şi protejarea vieţii cetăţenilor, menţinerea integrităţii teritoriale;

– promovarea bunăstării economice a populaţiei;

– conservarea autonomiei (autodeterminării) şi a sistemului de

guvernământ al ţării şi elaborarea + realizarea politicii ei interne.

Notă:

– deşi „Sfânta Treime” este, în general, comună tuturor statelor,

există şi diferenţieri interpretative/explicative;

– termenul de „interes naţional” este interpretat diferit de politicieni;

– interesul naţional poate fi în beneficiul naţiunii ca întreg sau al

unui segment privilegiat (în funcţie şi de interpretarea guvernelor);

– celor trei scopuri ar putea să le fie adăugate şi altele (periferice),

care le-ar putea nuanţa (exemplu: prestigiul);

– nu toate statele şi politicienii folosesc aceleaşi criterii în formularea

politicilor de apărare, a celor economice etc.;

– există corelări diverse ale „interesului naţional” şi „interesului

comunităţii internaţionale”.

7. INSTRUMENTE ALE POLITICII EXTERNE.