Organizaţii europene şi euroatlantice prof univ dr. Andrei popescu obiective

Instrumentul diplomaţiei:

– Caracteristicile unităţilor statale şi non-statale în sistemul internaţional

actual determină modificări ale funcţiilor diplomaţiei.

– Având în vedere obiectivele cursului nostru = înţelegerea

fenomenelor internaţionale – vom reţine la tema diplomaţiei

următoarele aspecte:

• recunoaşterea diplomatică;

• instituţii, reguli şi personal diplomatic;

• funcţiile diplomaţiei;

• tipuri diplomatice;

• procesul negocierii.

RECUNOAŞTEREA DIPLOMATICĂ

= sancţionarea comunicării formale între două state, inclusiv

prin realizarea schimbului de ambasadori.

Tradiţional = practica recunoaşterii era un act automat, justificat

de îndeplinirea următoarelor condiţii:

– existenţa unui teritoriu definit;

– populaţie permanentă;

– capacitate guvernamentală de a intra în relaţii diplomatice

şi a încheia tratate.

În secolul XX, practica recunoaşterii diplomatice = mai controversată,

cu accente politice şi mai puţin automată.

31

FUNCŢIILE ŞI SCOPURILE DIPLOMAŢIEI

Funcţii:

– Funcţiile „clasice”:

reprezentare

informare

negociere

– Diplomaţia contemporană:

reprezentare şi comunicare;

informare;

cultivarea unor relaţii prieteneşti cu guvernul ţării-gazdă

şi mediile sociale;

protecţia naţionalilor aflaţi pe teritoriul ţării-gazdă;

dezvoltarea intereselor comerciale;

negocierea intereselor naţionale;

activităţi consulare;

alte funcţii specifice.

TIPURI DE DIPLOMAŢII

– Diferite perioade istorice au manifestat preferinţe pentru o

formă sau mai multe de diplomaţie;

– În ansamblu, trei tipuri:

• secretă sau/şi publică;

• bilaterală sau/şi multilaterală;

• formală sau/şi informală (tacită).

COMUNICAREA DIPLOMATICĂ