Sărăcia – reprezintă un fenomen social, care presupune o insuficienţă cronică a veniturilor şi a resurselor persoanelor, necesare pentru un trai considerat decent pentru societatea în care trăiesc. Din cauza sărăciei, persoanele date se pot confrunta cu mai multe dificultăţi ca şomajul, condiţii precare de locuit, acces limitat la servicii de sănătate sau de educaţie, în special, la cele de formare continuă, lipsa de acces la servicii de cultură, sport sau servicii de agrement etc.. Aceste persoane sunt adesea marginalizate în participarea la diverse activităţi din cadrul comunităţii (economice, sociale şi culturale) care ar reprezenta o normă pentru alte persoane. De asemenea, şi accesul lor la realizarea drepturilor fundamentale este limitat. O extindere a definirii sărăciei presupune identificarea acesteia cu privarea de capacităţi (Sen), ceea ce a determinat apariţia conceptului de sărăcie umană.
