Particularit~[i ale examin~rii clinice {i paraclinice în psihiatria copilului {i adolescentului

Enurezisul nocturn apare în cursul somnului. În mod normal, urina eliminata în timpul noptii reprezinta numai o treime din cea acumulata în 24 de ore. S-a constatat ca la copiii enuretici cantitatea cea mai mare de urina se elimina noaptea. În plus, discontrolul sfincterian urinar nocturn pare sa fie întretinut de prezenta unor anomalii ale fundului vezical (aspect concav) similare cu al copilului de vârsta mai mica.

Enurezisul diurn este prezent doar la 3% din cazuri. De cele mai multe ori enurezisul diurn nu presupune o golire completa a vezici urinare, ci doar a unor cantitati mici.

Forma mixta a enurezisului este întâlnita la aproape 40% din totalul enureticilor.

În ceea ce priveste frecventa si ritmul mictiunilor involuntare, se disting: enurezisul continuu, în care tulburarea este prezenta noapte de noapte si chiar de mai multe ori în intervalul dintre seara si dimineata.; enurezisul intermitent, daca noptile în care are emisiuni de urina alterneaza cu cele în care copilul nu se uda.; enurezisul periodic, care apare în salve grupate, despartite de intervale libere si relativ lungi.; enurezisul sporadic, apare din când în când, ca accident secundar si aparent întâmplator (Milea, 1988).

4.Etiopatogenie

Tulburarea apare, de obicei, la copii cu întârziere în aparitia controlului sfincterian, cu antecedente de suferinta perinatala, cu trasaturi de personalitate anxios-fobice, senzitive, sau instabile. Etiopatogenetic se discuta problemele care tin de somn (somnul exagerat profund, sau dimpotriva, superficial -Pierce si colab. în 1978 au aratat ca enurezisul survine, de regula, în stadiile hipersincronizate ale somnului lent, profund). În trecut, manifestarile episodice nocturne au fost interpretate ca si componente onirice ale somnului nocturn, aparitia lor fiind în strânsa legatura cu visele. Contrar acestei teorii, cercetarile lui Gastaut si colab.(1965) si Broughton si colab.(1966) au demonstrat ca episoadele neconvulsive sunt componente active ale somnului, dar ele sunt independente de vise, uneori existând chiar un antagonism între aparitia acestor fenomene si activitatea onirica.

Factorul ereditar are un anumit rol în aparitia enurezisului, dar forma acestuia, frecventa, evolutia sunt în corelatie cu existenta unor factori de mediu improprii, cu antecedente personale patologice si cu unele trasaturi ale personalitatii copilului.

Alte opinii sustin nedezvoltarea structurilor (vezica infantiloida, cresterea sensibilitatii receptorilor vezicali), deficitul de inhibitie în procesul mictional, infectiile urinare (se pare ca nu sunt insa cauze, ci consecinte ale enurezei prin staza), hipotonia si malfunctia – cuduri, dilatari ureterale (sunt tot consecinte), dereglarile endocrine, greselile în educatia sfincteriana (începuta devreme, cu severitate, sau dimpotriva dezinteres, lasând copilul neschimbat, fara senzatia de bine si curat), traume psihice diverse, beneficiu secundar, caracterul epileptic (crize grand-mal produse în somn sau vegetative), suferinte cerebrale (disfunctie pe rinencefal, care raspunde de controlul comportamentelor emotionale si vegetative), spina bifida (S. Milea, 1998).

Copiii abandonati, crescuti în unitati de ocrotire sunt supusi multor neajunsuri, suferinte, frustrari, ceea ce determina si cresterea impresionanta a cazurilor de enurezis în aceste colectivitati (conflicte cu copiii mai mari din grupa care ii obliga pe cei mici sa le faca diverse servicii, copii care dorm în acelasi pat, îngrijitoare care îi pedepsesc dupa episoadele enuretice, lipsa unui schimb de recompense, carentele afective, copii care nu sunt schimbati la timp).