Paul goma cod „BĂrbosul”

„Neue Deutsche Zeitung şi Die Welt relevă declaraţiile lui GOMA care se referă la bătaia pe care a primit-o de la adjunctul ministrului de interne, Nicolae Pleşiţă; Frankfurter Allgemeine Zeitung publică articolul lui Viktor Mayer: „Un român intransigent„. Câteva pasaje: „„GOMA este un român patriot. El aparţine acelui grup de tineri intelectuali care, în ciuda persecuţiilor suferite în trecut, au aderat la Partidul Comunist în august 1968, când sovieticii au invadat Cehoslovacia. Ei au cerut sprijinul lui Ceauşescu – ca în 1968. Ceauşescu putea atunci să continuie calea unui dialog liber şi spontan între popor şi conducere. În loc de asta, el a ales calea birocraţiei apăsătoare şi constrângătoare. Plecarea lui GOMA – care s-a raliat lui Ceauşescu într-un moment de euforie patriotică – simbolizează schimbarea de atitudine a regimului”.„ „Ministerul de Interne Strict secret

— 331.11.0793101/I. M. Data 29. XI. 1977 „NOTA

„La data de 29 noiembrie a.c. am primit de la sursa „MIHAI„ panglica de la maşina de scris a secretarei consilierului BROUSTE JEAN, însărcinatul cu afecerile ad-interim al Franţei conţinând un raport „FOARTE CONFIDENŢIAL„ adresat centralei MAE de la Paris. Redăm mai jos conţinutul integral tradus în limba română: „nr. 170 I/22noiembrie 1977 FOARTE CONFIDENŢIAL

„Excelenţei sale, d-lui LOUIS GUIRENGAUD Ministrul Afacerilor Externe -Direcţia Europa de Est – Paris „Dl. PAUL GOMA şi soţia sa au fost la ambasadă la 18. 11. 1977 pentru obţinerea vizei ca invitaţi speciali ai PEN Clubului francez.

„In cursul formalităţilor el a confirmat că autorităţile române s-au străduit să obţină de la el renunţarea la cetăţenia română, lucru pe care acesta 1-a refuzat, motivând că doreşte să se întoarcă în România (.) „în perioada detenţiei de la 1 aprilie a.c. a fost intens cercetat şi supus la interogatorii care au durat în general 15-16 ore în condiţii inumane şi lipsit de orice fel de igienă corporală [ce Dumnezeu va fi scris francezul, fiindcă românache e obsedat de „igiena corporală”?], în final şi-a pierdut cunoştinţa de mai multe ori, revenindu-şi cu mare greutate, după care din nou a fost supus anchetelor.

„Soţia sa este convinsă ca a fost drogat. Autorităţile l-au eliberat în urma declarării grevei foamei de către întreaga familie.

„în efect [aşa au tradus cunoscătorii de franceză de la Secu francezul: „en effet„ – şi nu: „efectiv, într-adevăr„] el anunţase cu mai bine de 2 ani în urmă că în caz de arestaren va proceda astfel, ca să pună în mişcare eliberarea sa după maximum 6 săptămâni (.) „La ieşirea din închisoare a fost totalmente [!] epuizat şi foarte afectat psihic. A fost în mod constant în continuare [bravo, franţuzule sec!] hărţuit de autorităţi şi înconjurat [?] de o atmosferă defăimătoare. (.) „Soţia sa a fost mai afectată de situaţie, dar în prezent este restabilit (.) „Dl. PAUL GOMA apreciază [evaluează] la cea 1000 persoane semnatarii „Scrisorii deschise adresată Conferinţei de la Belgrad”, şi la cea 1500 minerii care au aderat, după greva din august (.) „

Hoţii de români, marii spioni! Cum au şterpelit ei panglica maşinii de scris a secretarei ambasadei france! Lăsată. Special în maşină, la îndemâna sursei „MIHAI” de către proştii de occidentali, care nu ştiu ce-i acela secret!

Şi nu ştiu că fraierii de francezi vor fi lăsat intenţionat maşina de scris, cu panglica în ea – ca s-o găsească deştepţii de români.

„Ministerul de Interne, Direcţia I Strict secret „Nr. 151/A. V./001603/29 noiembrie 1977 Ex. nr. 1 „NOTA

„Sursa vă informează că citind noua variantă a cărţii ultime scrise de PAUL GOMA (titlul primei variante era „în cerc„, noua formă n-are titlu) a observat o concizie a materialului şi o restructurare din punct de vedere al compoziţiei.” – etc etc.

Cale de patru pagini compacte „RUXANDRA”, nu o vulgară turnătoare, ci şi critic literar, analizează-rezumă în cerc, trăgând concluzia că nu merita să se ocupe de această carte.

„Ministerul de Interne Strict secret „C. T. O. T – Unitatea Specială „S” Ex. nr. 1 „Nr. 00423187 din 30 nov 1977 „Către Direcţia I, Tov. General Maior TĂBĂCARU DUMITRU PERSONAL

„La cererea Dvs, vă trimitem alăturat următoarele publicaţii provenite din Occident, în paginile cărora sunt inserate articole cu conţinut necorespunzător [cum altfel?]:

— INTERNATIONAL HERALD TRIBUNE din 25 noiembrie 1977;

— SIEBENBURGISCE ZEITUNG nr. 18 din 15 noiembrie 1977;

— DE TELEGRAAF nr. 28.981 diin 25 noiembrie 1977;

— TIMES nr. 60170 din 25 noiembrie 1977.

Publicaţiile de mai sus au fost reţinute din circuit [dacă posedă conţinut necorespunzător!] de către Comitetul de Stat pentru presă şi tipărituri, datorită conţinutului articolelor ale căror traducem le anexăm.

„Comandantul Unităţii „General maior Bucur Nicolae”

DECEMBRIE

„Ministerul de Interne, Direcţia I Strict secret „Nr. 00326123/19 din 2 decembrie 1977 Ex. nr. 2 „NOJA cu comentariile făcute de postul de radio Europa liberă în ziua de 2 decembrie 1977; despre „conferinţa de presă” a lui PAUL GOMA

„La ora 19,10 Europa liberă (.) „Conferinţa de presă a lui PAUL GOMA de săptămâna trecută a avut loc la „KNAK” [corect: FNAC]; una din cele mai mari şi moderne librării, situată în cartierul Mont Parnase [Montparnasse] (.) „Deşi obosit şi bolnav, PAUL GOMA a dat dovadă timp de două ore cât a durat conferinţa de ceea ce se poate numi o prezenţă. (.) De o modestie autentică, atunci când era silit să vorbească despre sine, trecea la tonul grav, de o nobleţe uşor rănită [?] când vorbea despre suferinţele celor rămaşi în ţară. (.) Nu şi-a pierdut nici umorul specific, de o oralitate aluzivă, cu formule frapante care au dezlănţuit nu o dată râsul asistenţei. (.)

Cale de 6 pagini – pe fondul înregistrării sonore de la conferinţa de presă.

„134/SN/2.12.1977 Strict secret „dos. nr. 0019772/00175 Ex. nr. 1 „Sursa „VINTILA„ – casa – dornic, sursei „NOTA

„In mai multe rânduri cu prilejul vizitelor făcute sursei de către I. MARINACHE, acesta a relatat că faptul cel mai senzaţional: „conferinţa de presă” pe care PAUL GOMA a ţinut-o la Paris.

„MARINACHE a insistat asupra proporţilor pe care „conferinţa de presă„ le-a luat [sic], toate agenţiile din Europa şi SUA, marile ziare şi-au trimis reprezentanţii – cărora PAUL GOMA le-a relatat cu lux de amănunte ceea ce a pătimit el aici, în ţară, bătaia primită de la un ministru adjunct care, înaintea plecării, 1-a luat cu „PAULICA„, spre a-i cere angajamentul că nu va ataca ţara şi poporul. Acest angajament a fost luat, dar când a venit vorba că nu va critica „partidul şi guvernul„ nu a mai fost de acord. Faptul că a aruncat vina dărâmării bisericii Enei pe seama partidului [corect: pe seama Elenei Ceauşescu], dar mai ales „accidentul„ provocat MONICĂI LOVINESCU, care a venit desfigurată la conferinţă, după agresiunea din plină stradă au impresionat şi mai puternic pe reprezentanţii opiniei publice mondiale – a spus MARINACHE. El a adăugat că „accidentul„ a fost urmarea ameninţărilor ministrului adjunct, care i-a spus lui GOMA: „Dealtfel vei avea un semn că revoluţia este încă în marş, îndată ce vei lua atitudine împotriva noastră„. Agresiunea asupra MONICĂI LOVINESCU a fost acest „prim pas”.

„MARINACHE a pus întrebarea: „Cum de i s-a dat paşaport (.) lui Goma, soţiei, copilului? A putut cineva să creadă că el nu va vorbi, îndată ce a ajuns acolo? Or, aici, în ţară GOMA nu mai reprezintă nimic (.), acum a fost făcut, din nou, erou naţional – a spus MARINACHE. El crede că această greşeală (de a i se da drumul în străinătate) urmăreşte să-1 îndepărteze de ţară, iar după câteva „declaraţii duşmănoase”, să-i retragă cetăţenia. Prin aceasta „pericolul GOMA” a fost anihiliat în interior, dar amplificat în exterior.

„Sursa „VINTILA„„ „N. L.

„ION MARINACHE, fost membru în conducerea PNŢ şi condamnat, este lucrat prin D. U. I. de către IMB.- Securitate la problema „Foste partide burgheze„ (.)” „Col. SLANICEANUN.”

Fiindcă a mai apărut în dosarul meu, câteva cuvinte despre Ion Marinache: în decembrie 1956 eram pe secţia „Cosciuge”, la Interne, singur în celulă – unde nu prea zăboveam, fiind mereu la izolare. Mi-au adus un „coleg”: un domn slăbit -: fusese mai plin la obraz, acum îi atârnau, urât, pieile. Deşi nu mai văzusem oameni de la arestare (22 noiembrie), am ştiut: aşa arată oamenii în vârstă după o perioadă de închisoare: slăbiţi.

M-am bucurat mult de compania lui – se părea că şi el de a mea. Am aflat că făcuse mulţi ani de închisoare, ca fruntaş ţărănist „şi ca nepot al lui Mihalache”, adăuga el; că fusese liberat în urmă cu un an-doi, însă „cu Ungaria” îl re-arestaseră. De la el am aflat – şi am văzut – că „a doua oară” (arestarea, detenţia) e mult mai grea decât prima-oară.

Am rămas împreună câteva săptămâni. A fost afectat când am fost scos şi mutat.

De atunci – ianuarie-februarie 1957 – nu l-am mai întâlnit, deşi auzeam din când în când de el.

Nu l-am văzut nici după închisoare şi D. O.

Şi iată-1 „muls” de icre de cine ştie ce turnător murdar -mai ştii: poate chiar „fruntaş ţărănist” de-al lui.

* „Ministerul de Interne – IMB – Securitate Strict secret „Nr. 002525 din 3 dec. 1977 Exemplar nr. 2 „NOTA

„Plecarea lui PAUL GOMA din ţară şi interviul acordat postului de radio Europa liberă [care interviu?: conferinţa de presă?] constituie subiectul unor comentarii în mediul literar şi artistic, exprimându-se dezaprobare şi indignare faţă de atitudine acestuia.

„în acest sens scriitorul EUGEN BARBU şi-a exprimat mâhnirea [„mâhnirea – la Eugen Barbu„!] că „în urmă cu câtva timp când, personal încercase să-1 radă pe GOMA într-un serial în care demonstra nulitatea sa valorică, lui nu i s-a dat voie, în timp ce GOMA a continuat să-şi facă mendrele şi să transmită în străinătate toate murdăriile„. Totodată şi-a manifestat indignarea faţă de conţinutul Interviului acordat Europei libere [iar interviul!]. Opinează că „poliţele trebuie plătite de cei care au admis ca lucrurile să ajungă aici şi mai ales de cei care l-au creat caz, respectiv vechea conducere a C. C. E. S„ „Criticul de artă RADU BOGDAN este surprins de „coincidenţa dintre sosirea la Paris a lui GOMA şi faptul că MONICA LOVINES-CU a fost maltratată pe stradă de nişte necunoscuţi, ceea ce i-a permis lui PAUL GOMA să ia în braţe acest incident, să-1 pună pe seama autorităţilor româneşti şi să facă o conferinţă de presă în care să împroaşte cu noroi pe însuşi, cel care [scrie – este dactilografiat – aşa: '. pe însuşi/virgulă/cel care.'] în ultima instanţă a manifestat un act de clemenţă, dându-i drumul cu toate riscurile ce le asuma [?] un astfel de gest”. Totodată aprecia ca „odios interviul dat agenţiilor de presă străine” şi consideră că „ ar fi o mare prostie dacă va fi lăsat să se întoarcă în ţară”.

„Manifestându-şi dezaprobarea faţă de acţiunile lui GOMA, poetul VIRGIL CARIANOPOL îl califică pe acesta ca fiind „o mare lichea”.

„Muzicianul DORU POPOVICI şi-a arătat satisfacţia că „în sfârşit s-a eliminat din viaţa literară un individ ca GOMA„ şi că „e genial faptul că l-am lăsat să plece – adevărat, cam târziu, dar acum se va dezumfla”.

„Poetul ADRIANBELDEANU (.): „o neruşinare din partea lui GOMA să declare că se va întoarce în ţară (.) Cea mai mare prostie ar fi să i se aprobe reîntoarcerea în numele libertăţii de a-şi ponegri propria ţară”.

„GEORGE PĂUN, secretarul cenaclului literar 'George Bacovia' opinează că „se fac acte de generozitate cu cine nu merită, în timp ce adevăraţii militanţi a muncii literare sunt puţin apreciaţi”.

„Scriitorul ZIGU ORNEA, şef de redacţie la editura Minerva este de părere că „după interviul dat de PAUL GOMA soarta acestuia este pecetluită şi am fi fraieri dacă îl vom mai primi în ţară. Atitudinea lui GOMA este a unui nebun, ori provocator, iar ce face el ţine o săptămână, apoi se termină, va intra în uitare”.

„Desconsiderare şi dispreţ faţă de persoana lui PAUL GOMA a exprimat şi TEODOR VIRGOLICI, critic şi istoric literar, redactor şef al editurii Minerva.

„Organele noastre au în continuare în atenţie starea de spirit existentă în acest mediu.

„Şeful Securităţii „Colonel Dănescu Gheorghe”

Antetul scris de mână: „IMB. Sec. 122/ON/0042/00876 „Mr. Oprişan Oniţiu 5. 12. 1977 „Inf. „Alexandru„ „NOTA

„Cu ocazia înmânării premiilor literare, sursa a avut o conversaţie cu CONSTANTIN NOICA. Arătându-se bucuros de faptul că se află printre laureaţi, C. NOICA i-a relatat incidentul pe care 1-a avut la frontieră în urmă cu o săptămână, când, plecând la Paris a fost oprit la graniţă deoarece la controlul vamal i s-au găsit multe colete conţinând manuscrise, benzi de magnetofon, cărţi vechi şi altele care au atras atenţia vameşului ca fiind neobişnuite. Relata cu umor faptul că încercând să explice că este aşteptat la Paris la un congres internaţional, ofiţerul care 1-a controlat 1-a întrebat dacă este academician sau membru de partid, iar la răspunsul său negativ, a replicat că neavând aceste calităţi, nu are ce căuta la un congres. Un alt ofiţer, cu un grad superior, interesându-se telefonic la Bucureşti, i-a comunicat că nu există nici o oprelişte şi că poate pleca cu trenul următor. Dar întrucât pierduse vagonul de dormit direct pentru Paris, el s-a întors la Bucureşti, urmând a să rezolve chestiunea plecării ulterior, astfel având putinţa să să participe la primirea premiului ce i s-a decernat.

„ (.) există aprecierea că incidentul trebuia în cazul lui NOICA să fie evitat, întrucât se naşte fatal comparaţia că [sic] Paul Goma a plecat fără dificultăţi iar un om de ţinuta şi valoarea lui Noica este împiedecat să se manifeste la un congres internaţional, unde ar fi contribuit notabil la creşterea prestigiului cultural al ţării.

„De menţionat că s-a simţit solidarizarea scriitorilor cu NOICA prin prelungitele şi demonstrativele aplauze ce au urmat înmânării premiului său.

„5 dec. 1977”

AGERPRES din 5 decembrie 1977 preia şi transcrie emisiunea de la Europa liberă despre lungul articol din săptămânalul francez Le Point din 29 noiembrie 1977.

„IMB. Sec. Mr. Oprişor 122/ON/00124 „Inf. „NEAGOE” 3037/6.12. 1977 „NOTA

„Sâmbătă, cu ocazia înmânării premiilor Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, l-am văzut pe Constantin Noica destul de abătut, reţinut şi bucuros doar de îndelungile aplauze cu care a fost omagiat, minute în şir, când a primit premiul.

„Am căpătat explicaţia acestei atitudini abătute de la Alexandru Paleologu care mi-a spus: incidentul de la graniţă (.). Considera, ca dealtfel şi alţi scrtiitori că nu este normal ca faţă de Noica să se adopte o astfel de atitudine când ştiut era unanim că el se ducea acolo ca să câştige de partea noastră nişte oameni de marcă, să contracareze efectele conferinţei de presă a lui Paul Goma sau propaganda lui Bălan la Europa liberă [subliniere cu creionul, marcare pe margine] „S-a pierdut astfel un timp preţios şi s-a demobilizat inutil un om, pe lângă faptul că desigur se şi ştia la ora aceasta în Occident de incidentul avut la graniţă şi exploatat în defavoarea noastră”.

— Copii după radiograme raportând „situaţia persoanelor ce au aderat la scrisoarea lui Paul Goma” din:

Vâlcea, Timiş (două rapoarte), Suceava, Botoşani, Buzău, Vrancea, Ialomiţa, Dâmboviţa, Satu Mare, Sălaj, Sibiu (trei rapoarte), Mureş, Neamţ, Olt, Harghita, Iaşi, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Bacău, Brăila, Bihor, Braşov, Arad, Maramureş, Alba, Tulcea, Mehedinţi (două rapoarte – toate datate: „8 decembrie 1977”:

— Un „Tabel nominal – cu persoane cunoscute în acţiunea GOMA PAUL, care au ridicat probleme pe linie de paşapoarte şi vize, domiciliaţi în Bucureşti„ – cuprinde 89 „cazuri”

O „NOTA din 10 decembrie 1977” în care sunt repetate opiniile confraţilor mei, „scriitori şi oameni de cultură” indignaţi de ceea ce mărturisisem la conferinţa de presă:

Eugen Barbu, Fănuş Neagu, Ion Lotreanu, Dom Popovici;

Graficianul Ion Dogar-Marinescu;

Studenta Hydassi Ana (ei, da! Ea însăşi!) şi profesorul Tăutu Valentin – din Cluj;

Radu Rădescu – student (de unde concluziunea: studenţimea română conştientă luase poziţie contra denigratorului patriei)

Măria Panaitescu, profesoară („cea mai sigură cale de a fi compromis Goma este de a-1 lăsa să vorbească sau să scrie, fapt ce relevă suficient, nu numai incoerenţa, dar mai ales nebunia patologică a acestuia”);

Gheorghe Radu, doctor: „nu încape nici un dubiu, după felul în care se prezintă, individul are un paranoism ca la carte, detectabil imediat”;

Zigu Ornea, Adrian Beldeanu, Leon Kalustian, Alexandru Tocilescu, regizor: „un pigmeu folosit ca rotiţă fără nici o importanţă de acest angrenaj tendenţios de propagandă”;

Nelu Oancea, redactor la editura Eminescu: „Goma îşi arogă titluri şi calităţi pe care nu le-a avut. Îşi permite să vorbească în numele scriitorilor români, neprimind nici o împuternicire în acest sens” [ehei, dacă aveam o împuternicire – în acest sens.];

Marin Preda şi Dan Zamfârescu: „Goma lucrează pe ruble, e recrutat de ruşi cu mai mulţi ani în urmă”;

Abăluţă Constantin: „ Este omul securităţii şi nu ar fi exclus să fie trimis cu anumite misiuni”;

Preoţii greco-catolici (îi lăudasem mai devreme – mea culpa) Chindriş Gheorghe, Coman Gheorghe, Pop Dumitru: „a lucrat şi aici, lucrează şi acolo.”

Aceştia – şi alţii şi alţii – au avut „atitudini pozitive”, vorba securităţii.

Sunt consemnaţi şi cei cu „luări de poziţie negative” (citeşte: nu l-au porcăit pe Goma la comandă);

Robert Dâmboviceanu – unul dintre primii semnatari (vezi Culoarea curcubeului);

Holz Francisc, Sedlak Paul, Domokos Alexandru, Maxim Ion, Moineagu Vasile; „Comentarii negative [citeşte: ne-necritice] au făcut unele elemente cu antecedente penale (.) Astfel preotul Crişan Constantin, fost legionar, un alt preot, Şerb Ionel din judeţul Arad.”

Un buletin „Europa liberă Nr. 314 din 10 decembrie: „PAUL GOMA şi un grup de foşti disidenţi sovietici care trăiesc acum în Franţa vor participa mâine (n.n. – astăzi) la o dezbatere asupra vieţii în Europa răsăriteană. Întrunirea are loc în oraşul Bordeaux, sub lozinca „Pentru libertatea voastră şi a noastră” (.) organizată de comitetul francez care îi sprijină pe deţinuţii din închisoarea Vladimir de lângă Moscova precum şi de Universitatea Bordeaux şi Federaţia anarhistă locală. „Comitetul Vladimir” este reprezentat de poeta VĂDIM DULLONE [„poetul” este poetul – dacă-1 cheamă Vădim şi nu Vadima; numele: Delauney – strămoşii rusului erau francezi].

„Printre ceilalţi care participă se află matematicianul ucrainean LEONID PLIUSCI, TATIANA KODOROVICI [Hodorovici] ALEXANDER GALICI, VLADIMIR MAKSIMON [Maximov] (.) „Alături de PAUL GOMA va participa şi un alt scriitor român care trăieşte în Franţa, DUMITRU TEPENEAG”.

Din „NOTA din 14 decembrie” („exemplar refăcut”0) care face un bilanţ al „măsurilor” împotriva semnatarilor, merită atenţie două informaţii: „CERNAVODEANU DAN, istoric, fost condamnat a firmat că în cazul în care i se va refuza eliberarea paşaportului, va declanşa o acţiune internaţională de proporţii mai mari decât cea a lui PAUL GOMA”

Şi finalul: „Având în vedere contextul internaţional, rezultatele reuniunii de la Belgrad, intensificarea propagandei duşmănoase desfăşurată împotriva ţării noastre, vom continua să controlăm îndeaproape atitudinea persoanelor suspecte în conformitate cu planul de măsuri „RIPOSTA II„„

Inspectoratul de securitate Cluj (la 13 decembrie 1977) trimite la centru un raport asupra comentariilor provocate de plecarea lui P. G. în Franţa: „(.) într-o discuţie purtată de BAJORANDREI, scriitor, pensionar şi BEKE GYORGY, redactor al revistei A Het, referindu-se la „Cazul Paul Goma„, cei doi ajung la concluzia că acesta este un „provocator„, că ar fi omul securităţii – argumente: „„Toată lumea ştie că GOMA a fost bătut – dar nimeni nu 1-a văzut bătut [cugetare adâncă, de adevărat husar.]; a fost închis şi i s-a dat 'domiciliu forţat' la Sinaia” (!) [semnul exclamării aparţine securităţii]; „. el avea voie să vorbească despre drepturile omului, pe când naţionalităţile conlocuitoare nu au” [altă profundă, pustnică – de la puszta – cugetare]; „adică GOMA care a făcut atâtea poate pleca în străinătate, iar ei maghiarii de aici nu pot pleca decât cu invitaţii prin Uniunea Scriitorilor” [dacă ei, maghiarii nu 'fac şi ei, atâtea.'].

„Cei doi au insinuat că prin „cazul GOMA„ s-ar fi urmărit cauzarea unor prejudicii morale maghiarilor din România. (.) „TOTH SANDOR, TAMAS GASPAR MIKLOS, MAROSI PETER, SZILAGY ISTVAN, KABAI BELA, TELEKY ERNEST, fost conte, NEMEŞ ISTVAN avocat, ERDOS TIBOR, pictor – toţi aceşti îl critică pe GOMA, „element exaltat, care are multe la activ, chiar şi în perioada anului 1956” [sublinierea mea şi mirarea: ungurii să vorbească aşa de un neungur care se solidarizase cu ungurii în 1956?

— Înseamnă că avea dreptate securistul român de la Cluj când spunea ce spunea despre „revoluţionarii unguri din Ardeal care vor un singur lucru: Ardealul?!”] „Menţionăm că organele noastre vor acţiona şi în viitor pentru discreditarea lui PAUL GOMA, în cercurile elementelor naţionaliste (.) alimentându-le ideea că acesta ar fi un „provocator„ care ar urmări prin incitările sale să cauzeze prejudicii situaţiei maghiarilor din România” [evreilor le pricinuisem cauzări, ungurilor le cauzasem pricinări – dar românilor?] „Şeful Inspectoratului, General-Maior CONSTANTIN IOANA” „M. I. Maramureş Strict secret „Sursa „LUMEI VASILE” Ex. Unic.

„NOTA – EXTRAS

„. PETRE ROMOSAN (.) A pomenit în mai multe rânduri de PAUL GOMA (susţine chiar că ştie o serie de amănunte despre el) şi se pare că deţine o serie de informaţii despre cazul GOMA şi NEGOITESCU (un critic literar contemporan) şi că din cauza lui GOMA şi NEGOITESCU ar fi fost interpelat de securitate. Se laudă chiar că a avut de suferit de pe urma acestor relaţii în sensul că i s-ar fi impus domiciliu forţat undeva într-un sat din Munţii Orăştiei (?). [semnul mirării aparţine securiştilor]. (.) „ss „Vasile Lumei”„.

Într-o „Notă” a Ministerului de Interne se povesteşte cum.

„. În ziua de 19 decembrie 1977, în prezenţa tovarăşului ministru TEODOR COMAN şi a prim-adjunctului ministrului tovarăşul general locotenent NICOLAE PLESITA a avut loc analiza eficienţei măsurilor întreprinse de unităţile informativ-operative pentru neutralizare elementelor denigratoare (.) [subl. Mea] „ (.) Adepţii lui Paul Goma să fie urmăriţi atent, să se organizeze un control permanent (.) să se caute în activitatea lor infracţiuni de drept comun şi să se aplice măsurile legale pe linie de miliţie [subl. Mea] (.) „D. O. [?] „Şeful Serviciului 8 „Lt. colonel NATALETU DUMITRU”

Acesta este ultimul document din cele încredinţate de Stejărel Olani.

Mă opresc aici. Deocamdată.

Paris, 21 octombrie 2004 (în loc de încheiere)

Vreme de săptămâni, zi de zi, câte 12, 14, 16 ore am copiat „hârtiile” din dosare. Când am terminat, m-am adunat de pe jos şi m-am întrebat, prosteşte: „La ce a slujit truda, chinul autopedepsirea?”

Mi-am răspuns, după o lungă pauză: „La nimic. „Documentele„ aflate până de curând în subterana securităţii nu mi-au revelat nimic nou, nimic esenţial pe lângă – sau în contradicţie cu ceea ce ştiam în urmă cu 27 ani, când aşternusem pe hârtie mărturia Culoarea curcubeului. Ce era atunci este şi acum – mai rău, fiindcă atunci ne legănam cu speranţa. Cu excepţia Ceauşeştilor, aceiaşi răi fiinţează şi azi, mai insuportabili fiindcă ne sfidează în public, prin televiziune, prin cărţi de amintiri – prin etalarea obraznică, de ţoape eterne, a averilor furate de la gura noastră, a mereu păguboşilor. Cât despre intelectualii noştri cei rezistenţi prin cultură. Doar cei care n-au murit au fost scutiţi de degradare până la greaţă -priviţi-i pe Zoe Buşulenga, pe Dan Berindei, pe Zoe Petre-Condurache, pe Buzura, pe E. Simion, pe Manolescu, pe Liiceanu, pe Pleşu, pe Dinescu, pe. „.

Dureros, ucigător sentimentul că ceea ce ai făcut, ceea ce ai consimţit – tu şi ai tăi – s-a dovedit a fî o strălucitoare, o răsunătoare inutilitate. Nimeni nu învaţă nimic din experienţa altuia, nici din a sa proprie. Suntem blestemaţi să luăm totul de la capătul capătului – ca mersul, ca vorbitul -de parcă memoria comunităţii nu ar fî ceeea ce ar trebui să fâe: moştenire – ci agonisire.