Phare – Twinning Projekt ro/2007-ib/JH/01
Yüklə 2,26 Mb.
|
|
- proces verbal de înregistrare a dialogului purtat de inculpaţi în incinta Clubului „H" din Arad şi planşa foto cu imagini în care sunt surprinse principalele momente ale întâlnirii celor doi inculpaţi (vol. II, file 187-196); - planşe fotografice ce conţin imagini foto cu seriile bancnotelor care au fost predate denunţătorului, în vederea remiterii acestora cu titlu de mită inculpatului L.I. (vol. I, fila 93-103, 122-125); - procese verbale de imprimare pe suport digital tip DVD-R a conţinutului convorbirilor telefonice cu anexele reprezentând traficul convorbirilor efectuate (vol. II, file 304-342, 344-350); - ordonanţe de încetare imediată a interceptării şi înregistrării convorbirii telefonice şi a celor purtate în mediul ambiental (vol. II, fila 351-352); - proces verbal de instalare pe corpul denunţătorului a unor mijloace tehnice de înregistrare video, pentru a surprinde imagini ale condicii penale din data de 29 mai 2008 (vol. II, fila 361-365); - verificări efectuate la unităţile bancare în legătură cu împrumuturile contractate de inculpatul L.I. (vol. III, fila 1-175); - copii ale suporturilor magnetice care conţin înregistrările audio ale convorbirilor telefonice, precum şi a celor efectuate în mediul ambiental, care au legătură cu cauza, care se vor înainta împreună cu dosarul cauzei; - recipise de consemnare la Bank - Sucursala Timişoara a sumelor de bani ridicate de la inculpaţi cu ocazia percheziţiilor domiciliare, care se vor înainta împreună cu dosarul cauzei (proces verbal corpuri delicte). Cu privire la probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, prima instanţă a reţinut că inculpatul L I, asistat de apărători, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, a menţionat: „am luat cunoştinţă de materialul de urmărire penală în prezenţa celor doi apărători ai mei …, prin citirea acestuia, audierea şi vizionarea înregistrărilor audio, video şi a convorbirilor redate” şi, de asemenea că „nu am de formulat cereri noi sau de propus probe în apărare în această fază a procesului penal. Nu am de făcut declaraţii suplimentare” (vol. I, fil.447 verso, d.u.p.); aceleaşi aspecte procesual-penale sunt menţionate şi în procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală inculpatului S.T.M. şi apărătorilor acestuia (vol. I, fil.448 verso, d.u.p.).
Inculpaţii L.I. şi S.T.M. au fost audiaţi (vol. II, fil.99-103, 104-110) şi reaudiaţi (vol. II, fil.111, 112, 289, 290-292, 293) în instanţă. Iniţial, inculpatul L.I. şi-a menţinut, în esenţă, apărările din ultimele declaraţii date în cursul urmăririi penale, negând implicarea sa în activitatea infracţională a coinculpatului S.T.M. (vol. II, fil.99-103, prima declaraţie de inculpat), pentru ca în faza finală a cercetării judecătoreşti să accepte un anumit grad de implicare în faptele care fac obiectul judecăţii, susţinând că inculpatul S.T.M. l-ar fi întrebat cum să-şi recupereze o datorie veche de la denunţător şi sugerând că, ulterior, coinculpatul S.T.M. s-ar fi folosit de numele său, precum şi de împrejurarea că dosarul denunţătorului îi era repartizat spre soluţionare, pentru recuperarea datoriei (vol.II, fil.290-292, ultima declaraţie a inculpatului). Inculpatul S.T.M. în faţa instanţei a revenit asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, recunoscând necondiţionat săvârşirea faptelor şi necontestând situaţia de fapt expusă în rechizitoriu (vol. II, fil.104-110), această atitudine de asumare a răspunderii pentru săvârşirea faptelor fiind menţinută, constant, până la sfârşitul cercetării judecătoreşti. La al doilea termen de judecată, când a început cercetarea judecătorească, inculpatul S.T.M. şi-a schimbat declaraţiile din cursul urmăririi penale, depunând la dosar mai multe înscrisuri (vol. II, fil.121-136), despre care a afirmat că i-au fost înmânate de coinculpatul L.I. în scopul susţinerii unei anumite strategii de apărare, înscrisuri pe care inculpatul L.I. le-a recunoscut ca fiind scrise de el (vol. II, fil.109, fil.112).
Aspectul legat de apărătorul comun al inculpaţilor la urmărirea penală, apărător care, ulterior, s-a prezentat numai la verificarea de către instanţă a legalităţii şi temeiniciei arestării inculpatului, şi împrejurarea depunerii înscrisurilor menţionate, au fost apreciate de prima instanţă ca elemente de natură să sugereze rezonabilitatea schimbării conduitei procesuale a inculpatului S.T.M. în faţa instanţei, şi, pe cale de consecinţă, să confere credibilitate declaraţiilor inculpatului date în cursul judecăţii, în măsura în care se coroborează cu celelalte mijloace de probă. În sinteză, declaraţiile inculpatului S.T.M. date în cursul judecăţii au confirmat situaţia de fapt menţionată în actul de sesizare a instanţei. În final, inculpatul S.T.M. a recunoscut în totalitate acuzaţiile, nu a contestat nimic din situaţia de fapt expusă în actul de acuzare şi nu a mai solicitat administrarea altor probe, cu excepţia celor în circumstanţiere şi a înscrisurilor prin care probează presiunile exercitate asupra lui de către coinculpatul L.I.. În cursul judecăţii în primă instanţă, inculpatul S.T.M. şi-a exercitat dreptul de a-şi alege un apărător, a propus şi i s-au încuviinţat probe în circumstanţiere şi înscrisuri prin care a dorit să probeze modul de influenţare a conduitei sale procesuale în faţa organelor judiciare de către inculpatul L.I. (vol. II, fil.121-136), a formulat o plângere penală împotriva martorei D.R.R., la dosar fiind depusă dovada înregistrării acesteia la organele judiciare competente (vol. I fil.194), la cererea sa, sau a apărătorului, s-a încuviinţat copierea actelor şi lucrărilor dosarului, (vol. II, fil.36, vol. III, fil.12), a beneficiat de un termen de grefă, a formulat o cerere de probe (vol. II, fil.227), probe la administrarea cărora, ulterior, a renunţat (vol. III, fil.2 verso). În cursul cercetării judecătoreşti instanţa a procedat la ascultarea martorilor: M.Ş. (vol. II, fil.113-118), S.A. (vol. II, fil.163-164), M.C. (vol. II, fil.165-166), H.L.G. (vol. II, fil.191-192), D.S. (vol. II, fil.209), P.I. (vol. II, fil.210-211), B.N.C. (vol. II, fil.212-214), M.C.M. (vol. II, fil.253-254) şi O.V. (vol. II, fil.255). Martorii ascultaţi în cursul cercetării judecătoreşti şi-au menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale. Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, prima instanţă a reţinut următoarele: Denunţătorul M.Ş. a făcut obiectul unor cercetări, în cursul anului 2006, în dosarul nr. 392/P/2006, dosar instrumentat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad având ca obiect infracţiunea de înşelăciune cu file , prevăzută de art. 215 alin. 4 Cod penal., dosar care a fost soluţionat prin rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale. Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere, în temeiul art. 278 C.pr.pen., partea vătămată SC R B SA, plângere care a fost respinsă de prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, ca neîntemeiată; ulterior, plângerea părţii vătămate, adresată instanţei potrivit art.278/1 C.pr.pen., vizând, de această dată, şi rezoluţia procurorului ierarhic superior, a fost repartizată spre soluţionare completului de judecată din cadrul Tribunalului Arad - Secţia penală, complet format din judecătorul L.I., cauza fiind înregistrată sub nr. 344/108/2008. Din declaraţia denunţătorului M.Ş., din data de 16.05.2008, în susţinerea denunţului său, a rezultat că la data de 14.05.2008, cu o zi înaintea termenului de judecată din dosarul său, cel din data de 15.05.2008, a fost căutat la reşedinţa sa din Arad, str. Bladuziei, de către inculpatul S.T.M., care i-a transmis că a fost trimis de judecătorul L I, cunoştinţa sa apropiată, să-i pretindă cu titlu de mită suma de 30.000 euro pentru a pronunţa o soluţie favorabilă în cauză, respectiv respingerea plângerii părţii vătămate, iar în caz contrar, dacă nu va accepta propunerea sa, va admite plângerea părţii vătămate, va reţine cauza spre judecare şi îi va da o pedeapsă cu închisoarea de la 5 la 15 ani (vol. l, file 1-4, 6-10 d.u.p., vol. II, fil.113-118). Pentru a-i întări convingerea că cele transmise din partea judecătorului L.I. sunt reale, inculpatul S.T.M. l-a asigurat pe denunţător că, la termenul de a doua zi, respectiv 15.05.2008, judecătorul L.I. va amâna pronunţarea sentinţei până la data de 22 mai 2008, pentru a-i permite astfel să procure întreaga suma pretinsă. Totodată, inculpatul S.T.M. i-a cerut denunţătorului M.Ş., să-l anunţe telefonic, la data de 18.05.2008, dacă a făcut rost de bani şi dacă acceptă propunerea ce i-a fost făcută. Constatând că la termenul din 15 mai 2008 s-a amânat pronunţarea hotărârii, astfel după cum i-a transmis intermediarul S.T.M., având în vedere şi concluziile procurorului de şedinţă care, în concluziile sale, a solicitat admiterea plângerii părţii vătămate şi reţinerea cauzei spre judecare, M.Ş. s-a hotărât să denunţe fapta de corupţie organelor de urmărire penală competente, astfel că, la data de 16.05.2008, a adresat un denunţ D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a celor doi făptuitori pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie prevăzute de Legea nr. 78/2000 (vol. l, fila 1-4 d.u.p., vol. II, fil.114). Pe baza verificărilor efectuate, coroborate cu denunţul şi declaraţia denunţătorului M Ş, din care rezultau date şi indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unor infracţiuni de corupţie prevăzute de Legea nr. 78/2000, pentru stabilirea concretă a situaţiei de fapt, identificarea tuturor participanţilor la comiterea faptelor reclamate, precum şi pentru documentarea activităţilor infracţionale, la data de 18.05.2008, procurorul a emis ordonanţă de interceptare şi înregistrare, cu titlu provizoriu, a convorbirilor telefonice şi a celor purtate în mediul ambiental de către denunţător şi intermediar, precum şi a convorbirilor telefonice purtate de acesta cu judecătorul L I. La data de 18.05.2008, orele 13:09:28, denunţătorul, urmare celor discutate anterior, l-a apelat telefonic pe inculpatul S.T.M. şi i-a spus că suma de 30.000 euro este foarte mare pentru el, inculpatul S.T.M. atrăgându-i atenţia să nu vorbească prin telefon, şi cerându-i să rezolve problema în măsura în care poate astfel ca să îşi dovedească „bunele intenţii”. Această convorbire confirma denunţul numitului M.Ş., denunţ în care susţine că, la data de 14.05.2008, intermediarul S.T.M., pentru a-i întări convingerea că cele transmise din partea judecătorului L.I. sunt reale, l-a asigurat că la termenul de joi, 15.05.2008, se va amâna pronunţarea hotărârii până la data de 22.05.2008. Din discuţiile purtate de cei doi, în ziua de 18.05.2008, rezultă pretinderea sumei de 30.000 euro. Convorbirile telefonice purtate de denunţătorul M.Ş. cu intermediarul S.T.M., în zilele de 18 şi 19.05.2008, au relevat că suma de bani de 30.000 euro a fost solicitată de intermediarul S.T.M. în numele şi pentru judecătorul L.I., pentru ca acesta să pronunţe o soluţie favorabilă denunţătorului. Din discuţiile purtate de cei doi, la data de 19.05.2008, ora 13:49:08, a rezultat că pentru denunţătorul M.Ş., banii pretinşi sunt „ultima soluţie”, şi că suma respectivă este foarte mare, inculpatul S.T.M. asigurându-l că n-o să-l păcălească, şi chiar dacă un alt dosar de-al său va ajunge la acelaşi judecător, îl va rezolva ( vol. II, fila 29). Pe parcursul discuţiilor respective, la un moment dat, M.Ş. s-a referit expres la recurentul L.I., inculpatul S.T.M. spunându-i că nu va continua convorbirea dacă începe să pronunţe nume. Discuţia purtată între cei doi mai relevă faptul că suma de 30.000 de euro nu este în contul vreunei datorii pe care ar fi avut-o denunţătorul la intermediar, ci suma respectivă a fost pretinsă de judecătorul L.I. pentru a-i da o soluţie favorabilă. În dialogul purtat de cei doi la aceeaşi dată, în care intermediarul S.T.M. lasă să se înţeleagă că judecătorul L.I. a venit la el şi i-a adus la cunoştinţă că M.Ş. are o cauză la completul său de judecată, într-o primă fază, intermediarul a afirmat că i-a cerut judecătorului să-i dea maximul de pedeapsă, la care judecătorul L.I. ar fi afirmat că poate să-i dea doar 10 bilete (adică 10 ani închisoare), după care judecătorul L.I. s-ar fi înţeles cu intermediarul să-i pretindă denunţătorului, în numele său, o sumă de bani. Astfel, din dialogul purtat de cei doi (M.Ş. şi S.T.M.), rezultă înţelegerea intervenită între cei doi inculpaţi de a pretinde o sumă de bani în schimbul căreia să pronunţe o soluţie favorabilă denunţătorului (vol. II, fila 35-37). În cursul aceleiaşi discuţii, denunţătorul a comunicat inculpatului S.T.M. că a doua zi va fi în Germania să facă rost de o parte din banii pretinşi de L.I.. O altă convorbire relevantă este cea purtată de denunţătorul M.Ş. cu inculpatul S.T.M. la data de 18.05.2008, înregistrată ambiental conform procesului verbal din 11.06.2008 (vol. II, fila 56-72), din care rezultă că denunţătorul îi promite intermediarului că îi va da 30.000 euro până vineri. În continuare, inculpatul S.T.M., în prezenţa denunţătorului, a vorbit la telefon cu o altă persoană despre chestiunea anterior discutată, arătând că „mai trebuie amânat o săptămână”, obţinând o amânare până într-o zi de marţi. După ce termină convorbirea, S.T.M. îi comunică denunţătorului că a vorbit cu judecătorul L.I. pentru a se amâna pronunţarea soluţiei, spunând denunţătorului să îi dea o parte din bani când îi va avea dacă vrea să-şi dovedească interesul, după care îi spune că îi va da un număr de telefon şi o cartelă nouă de pe care să vorbească cu el (vol. II, fila 70-71). Din redarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul S.T.M. la data de 18.05.2008, ora 16:18:06, în timp ce se afla cu denunţătorul, rezultă că S.T.M. l-a sunat pe judecătorul L.I. şi i-a cerut să mai amâne o săptămână, referindu-se la amânarea pronunţării soluţiei pentru a-i asigura posibilitatea denunţătorului să procure toată suma de 30.000 euro. Din următoarea convorbire, purtată de cei doi inculpaţi, rezultă că cei doi au avut o înţelegere prealabilă, să pretindă şi să primească o sumă de bani de la denunţător pentru ca inculpatul L.I. să pronunţe o soluţie favorabilă acestuia, iar pentru ca denunţătorul să procure întreaga sumă de bani, a amânat pronunţarea soluţiei aşa cum i-a cerut (vol. III, fila 26-27). La câteva minute după ce a purtat această convorbire cu judecătorul L.I., inculpatul S.T.M. i-a cerut acestuia, la telefon, să coboare în faţa porţii casei sale, să-i spună mai multe despre ce au discutat la telefon (nota de redare a convorbirii telefonice purtată la ora 16:24:48 , vol. III, fila 27-28). Inculpatul L.I. a recunoscut în cursul urmăririi penale că s-a întâlnit cu inculpatul S.T.M., la cererea acestuia, la data respectivă, însă susţine că au discutat atât la telefon, cât şi în faţa locuinţei sale, despre amânarea achiziţionării unor piese de schimb pentru autoturismul său, şi nu despre suma de bani sau despre amânarea soluţiei pentru a primi această sumă, susţinere apreciată de instanţă ca nereală întrucât discuţiile ulterioare pe care le poartă cu inculpatul S.T.M. sunt elocvente şi confirmă înţelegerea celor doi pentru amânarea pronunţării soluţiei în primă fază, şi - în final - pronunţarea unei soluţii favorabile denunţătorului, în scopul primirii sumei de bani pretinse, de 30.000 euro. Din convorbirea telefonică purtată de inculpatul S.T.M. cu inculpatul L.I., la data de 15.05.2008, ora 19:36:52, rezultă că intermediarul l-a informat pe judecător că M.Ş. a plecat în Germania, cu soţia, pentru a procura o parte din banii pretinşi, inculpatul L.I. confirmând că a înţeles, mesajul transmis fiind unul codificat, şi întrebând pe intermediar dacă M Ş se întoarce până la termenul la care au convenit, intermediarul confirmând că poimâine acesta va fi acasă. Relevantă este afirmaţia judecătorului L.I. „Dacă nu e, dacă se abate de la grafic, îmi spui şi atunci ştiu eu ce să fac”, din care rezultă că între cei doi inculpaţi a existat o înţelegere cu privire la modalitatea de a intra în posesia sumelor de bani de la denunţător şi la strategia pe care au adoptat-o în acest sens (vol. II, fila 54). S-a reţinut că, pe baza acestor date şi indicii temeinice, rezultate din notele de redare a convorbirilor telefonice şi a celor ambientale, coroborate cu denunţul şi declaraţiile denunţătorului M.Ş., precum şi cu verificările efectuate în cauză, la data de 19.05.2008, în termen legal, organele de urmărire penală au prezentat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, ordonanţa procurorului de interceptare, cu titlu provizoriu, în vederea confirmării, însoţită de notele de redare a convorbirilor telefonice şi de suporturile magnetice conţinând aceste convorbiri, iar instanţa supremă, prin încheierea nr. 8/20 mai 2008, pronunţată în dosarul nr. 2/2008, a admis cererea formulată de D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara şi, în consecinţă, a confirmat ordonanţa din 18 mai 2008 emisă de procuror pentru autorizarea, cu titlu provizoriu, pe o durată de 48 ore, şi a autorizat – în continuare – respectiv, pe o durată de 28 zile, începând cu data de 20 mai 2008, orele 10:00, până la data de 16 iunie orele 10:00, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor efectuate prin telefon de către inculpatul L.I. de la postul telefonic nr. 0731[…], M.Ş. de la postul telefonic 0730[…], 0728[…] şi a inculpatului S.T.M. Convorbirile ulterioare, atât cele telefonice, cât şi cele în mediul ambiental, interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiilor nr. 21-26 emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală, purtate de denunţător cu inculpatul S.T.M., sau de acesta cu inculpatul L.I., până la data de 30.05.2008, când s-a dispus încetarea acestora, au produs noi probe care, coroborate cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv audieri de martori, verificări financiar - contabile, percheziţii, verificări efectuate la Tribunalul Arad în legătură cu dosarul nr. 344/108/2008, aflat la completul de judecată al judecătorului L.I., au condus la concluzia că suma de bani de 30.000 euro a fost pretinsă denunţătorului de inculpatul L.I. prin intermediul inculpatului S.T.M., în scopul de a-i pronunţa o soluţie favorabilă în dosarul aflat la completul său de judecată, iar în vederea realizării rezoluţiei infracţionale, inculpatul L.I. a amânat de mai multe ori pronunţarea soluţiei pentru a-i da posibilitatea denunţătorului să procure întreaga sumă pretinsă şi de a exercita, în acelaşi timp, asupra acestuia presiuni de natura să-i creeze temerea că, în caz contrar, va pronunţa o soluţie în defavoarea sa. La data de 20.05.2008 (orele 18:56) denunţătorul M.Ş. a purtat o nouă convorbire telefonică cu inculpatul S.T.M. (procesul verbal de redare şi certificare a convorbirilor telefonice din 27.05.2008 vol.2, fila 74-80), arătând că va obţine banii, inculpatul S.T.M. sugerându-i din nou că acţionează în numele şi pentru inculpatul L.I. Cu ocazia convorbirilor telefonice din data de 21.05.2008 - orele 16:42:44, (vol. II, fila 80-82), inculpatul S.T.M. îi comunică denunţătorului că el se va întâlni cu „omu” (adică cu L.I.) la meci şi o să vorbească cu el. La data de 20.05.2008, având în vedere denunţul depus şi verificările efectuate de organele de urmărire penală, din care au rezultat date şi indicii temeinice că judecătorul L.I. i-a pretins denunţătorului suma de 30.000 euro prin intermediul inculpatului S.T.M, pentru a-i pronunţa o soluţie favorabilă în dosar, faţă de declaraţiile denunţătorului din care rezultă că nu posedă suma de bani pretinsă, organele de urmărire penală au ridicat din fondul destinat constatării infracţiunilor de corupţie suma de 30.000 euro, conform procesului verbal (vol. I, fila 88-90) pentru a fi pusă la dispoziţia denunţătorului în scopul probării faptelor reclamate de acesta. În rechizitoriu se arată că în planul investigaţiei penale a fost inclusă şi deplasarea denunţătorului în Germania, şi apelarea intermediarului de la un număr de telefon alocat în acest sens (0724[…]), pentru a-i crea convingerea acestuia că intenţionează să coopereze şi să facă rost de o parte din suma de bani pretinsă. Astfel, la data de 21.05.2008, organele de urmărire penală i-au pus la dispoziţie denunţătorului M.Ş. suma de 10.000 (zece mii) euro, în bancnote cu valoare de 500, de 200 şi de 100 euro. Remiterea primei tranşe, de 10.000 euro, din suma pretinsă, a avut loc la data de 22.05.2008, la locaţia folosită de inculpatul S.T.M, „P.S.”, situată în Arad, (activitate care a fost înregistrată audio şi video în mediul ambiental conform procesului verbal de redare şi certificare a înregistrării din data de 24 mai 2008), după ce, în prealabil, M.Ş. a purtat o discuţie telefonică în care îl anunţă pe intermediar că a fost informat despre amânarea acordată, pentru încă trei zile, după care i-a dat de înţeles că are cei zece mii de euro, inculpatul S.T.M. cerându-i să-i aducă lui, şi va face în acest sens o hârtie din care să rezulte că reprezintă avans la cumpărarea unei maşini din Germania; aceste aspecte rezultă din discuţiile purtate de cei doi. În aceeaşi seară, înainte de a se întâlni cu denunţătorul pentru a primi prima tranşă de bani, inculpatul S.T.M. a purtat o discuţie telefonică cu sora sa, S.L., ocazie cu care îi cere acesteia consultaţii, fiind avocat de profesie, în legătură cu încheierea unei convenţii şi a unui act adiţional la acesta pentru primirea unei sume de bani, fără să-i precizeze numele persoanei de la care primeşte şi scopul real. Din procesul verbal de redare a convorbirilor înregistrate audio - video în mediul ambiental din data de 22.05.2008 (vol. II, fila 99-128) rezultă că la data de 22.05.2008 inculpatul S.T.M. a primit suma de 10.000 euro de la denunţător în numele şi pentru judecătorul L.I.), pentru ca acesta să-i pronunţe o soluţie favorabilă denunţătorului, iar pentru a ascunde provenienţa ilegală a acestei sume de bani, inculpatul S.T.M. l-a determinat pe denunţător să întocmească în fals, atât o convenţie bilaterală prin care să ateste în mod nereal că suma respectivă ar reprezenta un avans pentru a-i aduce denunţătorului un autoturism din Germania, cât şi un act adiţional la această convenţie, postdatat (31 mai 2008), prin care să ateste, de asemenea în mod nereal că restituie denunţătorului suma de 30.000 euro, după cum a rezultat de altfel şi din audierea şi vizionarea înregistrărilor în mediul ambiental. Conform actelor şi lucrărilor dosarului, pentru identificarea acestor înscrisuri, precum şi a primei tranşe din suma de bani, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie – Secţia Penală a autorizat efectuarea percheziţiilor domiciliare la imobilele deţinute sau folosite de inculpatul S.T.M., prin încheierea nr. 9/27 mai 2008, pronunţată în dosarul nr. 2/2008, iar pentru inculpatul L.I. s-a obţinut autorizarea efectuării percheziţiei prin încheierea nr. 10/30 mai 2008. Percheziţia domiciliară s-a efectuat la data de 30 mai 2008, însa nici înscrisurile respective, şi nici sumele de bani primite cu titlu de mită de cei doi inculpaţi, respectiv bancnotele cu seriile date de denunţător inculpaţilor, nu au putut fi identificate de organele de urmărire penală, şi aceasta datorită modului de derulare a faptelor, într-un interval mare de timp, şi a procedurilor care au fost necesar de efectuat pentru primirea unor avize de la Consiliul Superior al Magistraturii - Secţia pentru Judecători. Deoarece din activităţile de urmărire penală a rezultat remiterea sumelor de bani de către denunţător în scopul mai sus precizat, precum şi întocmirea în fals a înscrisurilor sub semnătură privată, pentru acoperirea activităţilor infracţionale, întrucât nu s-a putut stabili că inculpatul S.T.M. a folosit înscrisurile sub semnătură privată întocmite în fals, respectiv, că inculpatul nu s-a prevalat de existenţa acestor înscrisuri în faţa organelor de urmărire penală, şi nici nu le-a autentificat, aşa cum a lăsat să se înţeleagă, în cauză s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. d din C.pr.pen., neînceperea urmăririi penale faţă de S.T.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25, 290 din C.pen. rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, nefiind realizată latura obiectivă a infracţiunii, respectiv condiţia folosirii înscrisurilor false, cele sub semnătură privată, iar faţă de denunţătorul M.Ş. s-a dispus aceeaşi soluţie de neîncepere a urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C.pen., pentru aceleaşi motive, precum şi pentru faptul că denunţătorul a fost determinat de inculpatul S.T.M., împotriva voinţei sale, să întocmească înscrisurile în fals în timp ce se afla în derularea activităţilor organizate de organele de urmărire penală pentru prinderea în flagrant a inculpaţilor. Cu ocazia predării primei tranşe de bani de 10.000 euro, din examinarea notelor de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental rezultă că inculpatul S.T.M. l-a asigurat, încă o dată, pe denunţător că judecătorul L.I. va respinge plângerea părţii vătămate şi va menţine soluţia procurorului. Principalele momente ale remiterii sumelor de bani şi numărarea acestora de către intermediar sunt surprinse şi redate în planşa foto aflată la f.129-137, vol. II. Un alt segment important în desfăşurarea activităţilor infracţionale l-a constituit întâlnirea din seara zilei de 26 mai 2008 a inculpatului S.T.M. cu inculpatul L.I. în incinta Clubului „H”. Din conţinutul acestei convorbiri rezultă că inculpatul S.T.M. i-a comunicat judecătorului L.I. că denunţătorul a procurat doar 12.000 euro, iar până miercuri nu poate să-şi adune toată suma. Acest dialog relevă că judecătorul L.I. i-a atras atenţia intermediarului că joi (adică în ziua de 29.05.2008, după şedinţa de judecată) el va pleca şi se subînţelege că până joi la acea dată cere să i se remită suma de bani. Ulterior denunţătorul a fost informat telefonic de către intermediar. În cursul aceleiaşi zile de 26.05.2008, la orele 13:57:23 (cu câteva ore înainte de întâlnirea celor doi inculpaţi la Clubul H, denunţătorul a purtat o discuţie telefonică, ocazie cu care îi aduce la cunoştinţă lui S.T.M. că a obţinut 12000 euro. Din coroborarea discuţiilor de la clubul „H”, purtate de către cei doi inculpaţi, cu discuţiile ce au avut loc în cursul aceleiaşi zile între denunţător şi inculpatul S.T.M., rezultă că inculpatul L.I. a fost informat de intermediar despre suma de bani pe care o avea până la acea dată denunţătorul, care în susţinerile sale făcute în cursul urmăririi penale, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, afirmă că au discutat în incinta Clubului „H” despre vânzarea autoturismului său, iar doisprezece mii ar reprezenta suma care i-ar fi fost oferită de către un potenţial cumpărător, susţineri care sunt nereale, fiind fără suport logic. Faptul că cei doi inculpaţi au purtat discuţia respectivă în incinta clubului „H”, deşi la aceeaşi masă mai erau şi alte persoane, rezultă atât din vizionarea şi audierea înregistrărilor audio-video, cât şi din declaraţia inculpatului L.I., în care confirmă că, la un moment dat, a purtat acel dialog cu inculpatul S.T.M., dar că s-ar fi referit la altceva, şi nu la suma de bani, cea din a doua tranşă ce urma să o procure de la denunţător (vol. II, fila 187-196). Conform procesului verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de către denunţător cu inculpatul S.T.M. rezultă că, în aceeaşi noapte, după ce inculpatul L.I. i-a spus că joi, la orele 10, este „ultimatumul”, inculpatul S.T.M. l-a informat în acest sens pe denunţător. La data de 28.05.2008, orele 12.23.00, inculpatul S.T.M. a avut o nouă convorbire telefonică cu denunţătorul M.Ş., din care rezultă că acesta din urmă îi comunică că astăzi (adică 28.05.2008) îi are sigur, referindu-se la suma de bani, dar nu îi are pe toţi până la ora cinci după amiaza, dar cu siguranţă a doua zi dimineaţa îi are, intermediarul comunicându-i că până la orele cinci să-i dea cât are, deoarece el trebuie să-i dea răspunsul, că el mâine dimineaţă intră, referindu-se la faptul că judecătorul L.I. intră a doua zi în şedinţa de judecată, şi nu poate să mai vorbească cu el la prima oră. În aceeaşi zi, 28.05.2008, inculpatul S.T.M. a avut o convorbire telefonică cu inculpatul L.I., ocazie cu care cei doi au convenit să se întâlnească la orele 16.30 la grădiniţa de copii pentru ca judecătorul L.I. să-şi ia fetiţa. Ulterior, în cursul aceleiaşi zile, inculpatul S.T.M. l-a apelat telefonic pe denunţător, comunicându-i că este cu „el” la grădiniţă, după copil (cu judecătorul L.I.) şi că i-ar fi comunicat acestuia că până joi dimineaţa îi are pe toţi (referindu-se la suma de bani), judecătorul L.I. sugerându-i să-şi ia o măsură de siguranţă, respectiv să-i reţină maşina în garanţie denunţătorului până îi predă pe toţi, cerându-i totodată intermediarului ca joi dimineaţa să fie la sala de şedinţă, ceea ce însemna că toată treaba este rezolvată. În contextul aceleaşi convorbiri, inculpatul S.T.M. îi propune denunţătorului să meargă cu el în sala de şedinţă: „Dacă sunt cu tine în sală înseamnă că am toţi bănuţii”, la care M.Ş.: „Păi nu mai complicăm treaba M., ţi-i dau dimineaţă ţie când ne întâlnim”, iar apoi inculpatul S.T.M. îi dă de înţeles denunţătorului că nu are încredere în el „nu te cred că îi ai şi pe ăialalţii. Eu vorbesc cu omul imediat, dacă vrei, pun pe display să-ţi spună ... . Două minute, s-a dus după fată ... , îţi pun pe display să-l auzi cum vorbesc cu el şi îţi închid după aia telefonul, îi spun: uite acum am vorbit cu el la telefon şi promite în continuare că se rezolvă tot”. Din convorbirea respectivă rezultă că, la un moment dat, după ce inculpatul L.I. a venit cu fiica sa la maşină, inculpatul S.T.M. îi spune acestuia: „E bine aşa?, Mâine dimineaţă mă vezi în sală. E ok tot”, la care judecătorul L.I. îi confirmă „da”, convorbire care a fost lăsată să fie auzită şi de către denunţător pentru a-l asigura de înţelegerea sa cu judecătorul L.I.. Tot în aceeaşi zi, la orele 17:12:00 (procesul verbal de redare din 10.06.2008 vol. 2, fila 266) cei doi inculpaţi au o nouă convorbire telefonică, ocazie cu care convin ca, a doua zi, inculpatul S.T.M. să-i lase judecătorului ţigări la poliţistul de pe hol „ de acolo", adică de la Tribunal, mai precis la un anume C, la care intermediarul afirmă la un moment dat „ Bine. Mâine ţi le duc. Bine? Mâine, atuncea ne vedem şi îţi las şi alea acolo. Bine” iar inculpatul L.I. îi spune: „Lasă la poliţistu de la mine de pe palier ... . C, acolo, ştii?”, discuţie din care se deduce că inculpatul S.T.M. îi lasă şi „alea” acolo, adică banii. Ulterior, în cursul aceleiaşi zile, la ora 17:17:08, după cum rezultă din procesul verbal de redare a înregistrărilor efectuate în mediul ambiental, inculpatul S.T.M. l-a căutat pe denunţător la locuinţa acestuia, după care, în timp ce se deplasau cu autoturismul pe străzile din apropiere, au purtat un dialog (vol. II, fila 202-204) din care rezultă că inculpatul S.T.M. îi comunică, la un moment dat, denunţătorului că judecătorul L.I. va respinge plângerea şi va menţine soluţia de neurmărire penală dispusă de procuror în cursul urmăririi penale, după care îi spune denunţătorului că are trei variante. Una dintre ele, să meargă împreună cu el la opt şi jumătate la tribunal, dacă denunţătorul este „o.k. cu toate alea”, adică cu banii. A doua ar fi să-i lase la „poliţist” (adică la jandarmul care efectuează paza la Tribunalul Arad în zona de acces a magistraţilor), trei cartuşe de ţigări „din cele ce fumează el” (adică judecătorul), ceea ce „înseamnă că-i treaba făcută”, adică a primit suma de bani. În continuare, din cuprinsul aceleiaşi convorbiri rezultă că, la un moment dat inculpatul S.T.M. îi cere denunţătorului să-şi deschidă cămaşa, bănuindu-l că ar avea asupra sa aparatură de înregistrare, la care denunţătorul a refuzat, după care a părăsit autoturismul inculpatului, trezindu-i astfel suspiciuni. Conform rechizitoriului, acest incident a fost raportat de îndată de către denunţător organelor de urmărire penală, ulterior acesta contactându-l la telefon pe inculpatul S.T.M. pentru a-i comunica că a mai făcut rost de încă trei mii de euro şi, în acea seară, poate să-i predea 15.000 euro, urmând ca diferenţa de 5.000 euro să i-o dea a doua zi dimineaţa. La data de 28.05.2008, orele 22:04:08, astfel cum rezultă din procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice (vol. II, fila 212), inculpatul S.T.M. a avut cu denunţătorul o convorbire telefonică, inculpatul chemându-l pe denunţător care îi spusese că are 15.000 euro. Înainte de a avea această convorbire cu denunţătorul, inculpatul S.T.M., cu prilejul unei alte convorbiri telefonice avute la aceeaşi dată, la orele 17:57:01, i-a cerut acestuia să-i ducă toţi banii în punctul de frontieră Jimbolia, unde el efectua serviciul la magazinul duty-free SC E. Cea de a doua tranşă, în sumă de 15.000 euro, i-a fost predată de către denunţător intermediarului S.M.T. pentru a fi remisă judecătorului L.I., în noaptea de 28 mai 2008, în punctul de frontieră Jimbolia, urmând ca în dimineaţa zilei de 29.05.2008, inculpatul S.T.M. să-l anunţe telefonic pe judecătorul L.I., într-un limbaj codificat, că a primit cei 15.000 euro şi că urmează să mai primească diferenţa de 5.000 euro de la denunţător. A doua zi, în jurul orei 8.00, intermediarul S.T.M. s-a deplasat, conform celor convenite cu judecătorul L.I., la Tribunalul Arad, în zona de acces a magistraţilor, şi i-a lăsat într-o plasă, în două cartuşe de ţigări, suma de bani primită de la denunţător, plasă pe care i-a înmânat-o subofiţerului de jandarmi care efectua paza, martorul M.C., pentru a-i fi transmisă judecătorului L.I., informându-l telefonic pe acesta, utilizând telefonul personal al subofiţerului de jandarmi. Acest fapt rezultă din procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul S.M.T cu judecătorul L.I., de pe telefonul subofiţerului de jandarmi (vol. II, fila 212-213), precum şi din declaraţia acestui subofiţer, martorul M.C., care a confirmat că inculpatul S.T.M, un apropiat al judecătorului L.I., i-a lăsat la postul său de serviciu din cadrul Tribunalului Arad, o plasă în care inculpatul i-a spus că sunt doar cartuşe de ţigări, fără ca el să vadă conţinutul, pe care i-a cerut să i-o predea judecătorului L I, ceea ce a şi făcut, după cum declară martorul, respectiv, în sensul că puţin mai târziu, înainte de ora 09.00, când a venit la serviciu inculpatul L.I., i-a predat acestuia plasa cu cartuşele de ţigări. Faptul că inculpatul S.T.M. a primit suma de 15.000 euro de la denunţător pentru a-i fi remisă judecătorului L.I., în timp ce se afla de serviciu în zona punctului de frontieră Jimbolia, rezultă atât din redarea conţinutului discuţiilor purtate de cei doi în mediu ambiental, dar şi din declaraţiile martorilor S.A. şi B.N.C.. Din procesul verbal de redare a convorbirilor în mediul ambiental (vol. 2, fila 218-247) din data de 28.05.2008 rezultă că inculpatul S.T.M. a primit cei 15.000 euro de la denunţător şi i-a cerut martorei S.A., angajată a magazinului duty-free la care lucra şi el, să-i examineze bancnotele „pentru fals şi mită ", după care bancnotele mai mici să i le schimbe în bancnote de 500 euro. Martora S.A. confirmă că în noaptea de 28.05.2008, inculpatul S.T.M. a fost vizitat în punctul de frontieră Jimbolia de un individ care i-a adus suma de 15.000 euro, în bancnote de 100, 200 şi 500 euro, pe care ea le-a examinat, la cererea inculpatului S.T.M., „pentru fals şi mită” după cum s-ar fi pronunţat inculpatul, iar ulterior, aceasta, la cererea aceluiaşi inculpat, a schimbat o parte din bancnotele de 100 euro cu bancnote mai mari existente în gestiunea magazinului duty-free. Cu ocazia unui control inopinat efectuat de către comisarii Gărzii Financiare Timiş la magazinul duty-free „SC E" în data de 30 mai 2008, au fost identificate, printre bancnotele existente în gestiunea magazinului respectiv, două bancnote cu cupiura de 100 euro având seriile V 00521367393 şi S 09880470673, stabilindu-se că cele două bancnote se regăsesc în procesul verbal de consemnare a seriilor bancnotelor şi de predare a acestora denunţătorului. Din declaraţia aceluiaşi martor şi din verificările efectuate în cursul urmăririi penale, a rezultat că în data de 29 mai 2008, magazinul respectiv a depus la B. - Agenţia Jimbolia, suma de 70.000 euro provenită din încasări, iar în zilele următoare a depus şi alte încasări, tot în euro, la aceeaşi agenţie bancară, care la rândul său a vărsat sumele de bani la Sucursala Judeţeană, fiind astfel imposibil, după cum rezultă din adresa acestei unităţi bancare, să se identifice şi celelalte bancnote care au fost schimbate de inculpatul S.T.M. Faptul că inculpatul S.T.M. a primit cea de-a doua tranşă de 15.000 euro de la denunţător rezultă şi din declaraţia martorului B.N.C., agent de poliţie în cadrul Punctului de Frontieră Jimbolia, care l-a văzut pe denunţător când s-a întâlnit la punctul de frontieră cu inculpatul S.T.M., aflând de la acesta din urmă că denunţătorul avea să-i dea o sumă de bani, fiind relevantă şi convorbirea telefonică purtată de martorul B.N.C. cu inculpatul S.T.M. în noaptea de 28/29 mai 2008, în care există referiri la verificarea unor bancnote. Inculpatul S.T.M, în cursul aceleiaşi dimineţi, 29 mai 2008, după ce l-a anunţat pe judecătorul L.I. că a primit cei 15.000 euro, folosind telefonul martorului M.C., la câteva minute, respectiv la orele 08:11:27, după cum rezultă din procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice (vol. II, fila 214), l-a anunţat telefonic pe denunţător, folosind, de această dată, telefonul său obişnuit, că după orele 14:00 poate să meargă să ia soluţia pronunţată, discuţia purtându-se într-un limbaj codificat. În cursul aceleiaşi zile, 29.05.2008, orele 17:56:35, după cum rezultă din procesul verbal de redare a convorbirii telefonice (vol. II, fila 257), judecătorul L.I. a avut o nouă convorbire telefonică cu inculpatul S T M, ocazie cu care l-a întrebat pe acesta din urmă dacă denunţătorul a văzut copia minutei, referindu-se la soluţia pronunţată de el în dosarul nr. 344/108/2008, iar la răspunsul inculpatului S.T.M. că denunţătorul a văzut deja minuta, judecătorul L.I. a afirmat „să-şi facă poză cu ea”, adică cu minuta hotărârii. Această ultimă convorbire, ce a avut loc între cei doi inculpaţi confirmă că inculpatul L.I. a acţionat după o prealabilă înţelegere cu inculpatul S.T.M., în scopul de a obţine de la denunţătorul M.Ş. suma de 30.000 euro, promiţându-i că îi va da o soluţie favorabilă. Acest context faptic a rezultat şi din examinarea condicii şedinţelor de judecată a Tribunalului Arad - Secţia penală, din care s-au ataşat la dosarul cauzei (vol. II, fila 160-211) copii de pe consemnările efectuate în legătură cu circuitul dosarului nr. 344/108/2008 şi ale încheierilor pronunţate la termenele de judecată.
La data de 15.05.2008, judecătorul L.I. a amânat pronunţarea soluţiei pentru data de 22.05.2008, pe motiv că este o cauză complexă, respectiv că avocatul intimatului M.Ş. şi procurorul de şedinţă nu au depus concluzii scrise. La termenul din 22.05.2008, deşi atât procurorul de şedinţă, cât şi avocatul lui M.Ş. au depus concluzii scrise, aşa cum judecătorul solicitase la termenul anterior, inculpatul L.I. a amânat din nou pronunţarea soluţiei până la data de 29.05.2008, conform celor convenite cu inculpatul S.T.M., pentru a-i da posibilitatea astfel denunţătorului să procure întreaga sumă de bani pretinsă, folosind ca temei al amânării: „pentru considerentele din încheierea de şedinţă din 15 mai 2008”. Ulterior, la termenul din 29 mai 2008, după ce denunţătorul i-a predat suma de 25.000 Euro, prin intermediul inculpatului S.T.M., inculpatul L.I. a pronunţat o soluţie favorabilă acestuia, astfel cum conveniseră, dispunând, după cum rezultă din examinarea minutei sentinţei penale nr.170/29.05.2008, pronunţată în dosarul nr.344/108/2008, respingerea plângerii petentei SC R B. Examinarea rezoluţiilor atacate, a înregistrării şedinţei de judecată din 15 mai 2008 şi a copiei caietului grefierului de şedinţă de la termenul din 15 mai 2008, coroborate cu celelalte probe, au relevat împrejurarea că inculpatul L.I., în scopul primirii sumei de 30.000 euro, sumă din care, până la data de 29 mai 2008 când a pronunţat soluţia în cauză, a primit 25.000 euro în total, a amânat pronunţarea soluţiei în dosarul privind pe numitul M Ş pentru a-i oferi acestuia posibilitatea să procure suma de bani pe care i-a pretins-o şi, în final, conform celor convenite, a pronunţat o soluţie favorabilă denunţătorului, după ce a intrat în posesia sumei de 25.000 Euro din suma pretinsă iniţial, de 30.000 Euro. Cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare la locuinţele folosite ori deţinute de inculpaţi nu s-au identificat bancnotele remise indirect de către denunţător inculpatului L.I. (în opinia procurorului datorită efectuării percheziţiei cu întârziere din cauza procedurii de autorizare de CSM şi derularea activităţilor într-o perioadă îndelungată de timp), ci alte sume de bani – ridicate în interesul urmăririi penale (13.150 euro, 863 USD, 19.300 RON), cu privire la care inculpatul L.I. a declarat că reprezintă venituri salariale şi împrumuturi bancare, acest ultim aspect fiind confirmat de verificările efectuate. Bancnotele ridicate nu corespundeau ca serii celor predate de organul de urmărire denunţătorului şi au fost depuse la Bank Sucursala Timiş, pe numele inculpatului, la dispoziţia instanţei, în vederea recuperării sumelor folosite din fondul pentru constatarea infracţiunilor de corupţie ce nu au mai fost găsite. Sumele de 3.250 Euro şi 990 RON ridicate de la una dintre locuinţele inculpatului S.T.M. au fost ridicate în interesul urmăririi penale. La imobilul inculpatului S.T.M. au fost descoperite şi mari cantităţi de ţigări fără acte de provenienţă şi netimbrate ce au fost ridicate în vederea confiscării. Suma de 3250 Euro a fost restituită numitei S.L. (sora inculpatului S.T.M.), seria bancnotelor necorespunzând celor predate denunţătorului de organul de urmărire penală, iar suma fiind predată organului de urmărire de către S.L. ca fiind bani personali. Suma de 990 RON a fost depusă la Bank pe numele inculpatului S.T.M., la dispoziţia instanţei spre a servi la recuperarea pagubei. Prima instanţă a reţinut că în declaraţiile date în cursul cercetării judecătoreşti, martorii şi-au menţinut declaraţiile din cursul urmăririi penale, confirmând situaţia de fapt expusă, iar inculpatul S.T.M. de la prima declaraţie dată în faţa instanţei a revenit asupra declaraţiilor anterioare, recunoscând comiterea faptei. S-a apreciat că în aplicarea dispoziţiilor art. 62 Cod procedură penală, lipsa de temeinicie a probelor se dovedeşte tot prin probe, iar nu prin simpla negare a acestora, concluzionându-se în sensul că explicaţiile inculpatului L.I. cu privire la înregistrările video şi convorbirile telefonice necontestate sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, sunt insuficiente. Dreptul la apărare al inculpatului L.I. s-a exercitat în cursul cercetării judecătoreşti prin alegerea unor apărători (ce au efectuat diferite activităţi legate de asigurarea asistenţei juridice), formulare de memorii, plângeri penale, cereri pentru pregătirea apărării, de probe şi extindere a procesului penal faţă de alte persoane (S.L., S.N. şi C.G.). Referitor la susţinerea privind inexistenţa actului de sesizare a organelor de urmărire penală şi a procesului-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, s-a arătat că pentru infracţiunea pentru care inculpatul a fost cercetat, legea nu prevede un anumit mod de sesizare a organelor de urmărire penală, acestea putând să se sesizeze din oficiu. Denunţul formulat privea pe ambii inculpaţi, în cauză au fost efectuate acte premergătoare (existând proces-verbal de constatare a efectuării acestora – f. 128-130, vol. I d.u.p.) şi la 24 mai 2008 a fost începută urmărirea penală faţă de aceştia. Relativ la apărarea privind imposibilitatea audierii denunţătorului – fiind persoană interesată, ascultarea acestuia reprezentând un mijloc de probă nelegal obţinut – s-a menţionat că legea nu a instituit o incompatibilitate de audiere a acestuia ca martor, fiind incidente dispoziţiile art.78 Cod procedură penală, pe de altă parte, denunţătorul fiind ascultat sub prestare de jurământ şi sub sancţiunea comiterii infracţiunii de mărturie mincinoasă. Proba a fost apreciată în condiţiile art. 63 alin. 2 Cod procedură penală şi nu a fost unica probă în acuzare sau cea determinantă. Cu privire la pretinsa încălcare a art.261 alin.6 din Legea nr.78/2000 s-a concluzionat în sensul că art.261 alin.1 şi 6 din Legea nr.78/2000 nu reglementează o modalitate de investigaţie obligatorie şi limitativă, astfel că nu sunt excluse celelalte modalităţi legale, norma indicată punând de acord legea internă cu standardele CEDO. Declaraţia martorei apărării D.R.R. a fost apreciată ca nefiind de natură a schimba situaţia de fapt reţinută; martora a susţinut apărarea inculpatului privind reparaţia unui autoturism şi s-a apreciat că aceste aspecte nu sunt relevante faţă de obiectul judecăţii, din conţinutul convorbirilor interceptate nerezultând că discuţiile inculpaţilor au avut legătură cu acea reparaţie. Cu privire la datele privind discuţiile martorei cu unii membri ai familiei inculpatului S.T.M. privind presupusa ardere a banilor s-a apreciat că acestea sunt nerelevante în raport de faptele pentru care inculpatul L.I. a fost trimis în judecată, declaraţia aparţinând de altfel unei persoane apropiate inculpatului şi survenind la un interval îndelungat de timp faţă de data comiterii infracţiunilor. Cu privire la înscrisul depus de inculpatul L.I. – declaraţia extrajudiciară a deţinutului S C, relativă la promisiunile făcute de procuror coinculpatului S.T.M. (în acest sens inculpatul L.I. formulând cerere de recuzare, plângere penală şi diferite precizări), s-a concluzionat în sensul că prin raportare la art.317 Cod procedură penală acest înscris nu prezintă relevanţă probatorie, neafectând credibilitatea declaraţiilor inculpatului S.T.M., urmând a fi avut în vedere la soluţionarea plângerii penale formulată de inculpatul L.I.. Apărările inculpatului L.I. – privind activitatea sa profesională, volumul de activitate al completului pe care îl prezida şi împrumuturile bancare contractate – concretizate în înscrisurile depuse la dosar au fost apreciate ca fără relevanţă probatorie, acuzarea nesusţinând aspecte contrare aserţiunilor inculpatului. S-a subliniat că procedura amânării pronunţării este reglementată de art.305 alin.3 Cod procedură penală şi art.306 Cod procedură penală, iar inculpatului nu i se impută amânarea pronunţării, ci motivele reale ale acesteia dovedite prin probele dosarului. Explicaţiile şi interpretarea dată de inculpatul L.I. convorbirii purtate cu coinculpatul S.T.M. în 18 mai 2008, ora 16:18:06, în sensul că se referea la strângerea pieselor necesare reparaţiei autoturismului inculpatului a fost apreciată ca lipsită de consistenţă şi relevanţă probatorie; în mod similar au fost evaluate explicaţiile privind convorbirea din 19 mai 2008, ora 19:36:12, interpretată de inculpatul L.I. ca referindu-se la plecarea cumpărătorului autoturismului său în Germania pentru obţinerea sumei reprezentând preţul bunului şi eventuala utilizare a vehiculului ulterior.
Cu referire la comunicarea care i-a fost făcută în cursul aceleiaşi dimineţi, din ziua de 29 mai 2008, de către inculpatul S.T.M., acesta folosind telefonul subofiţerului de jandarmi, martorul M.C., şi anume că „referatul cu cincisprezece ... , o sută cincizeci de pagini şi că mai adaugă încă 5 pagini", inculpatul L.I. a susţinut că inculpatul S.T.M. se referea, în realitate, la o lucrare de masterat, iar referatul întocmit avea 15-20 pagini, şi mai trebuiau încă 5 pagini. Or, aşa cum rezultă din probele administrate, în noaptea respectivă, inculpatul S.T.M. primise de la denunţător cea de-a doua tranşă de bani, de 15.000 euro, din suma pretinsă, lipsind astfel suma de 5.000 euro. Privitor la această discuţie, purtată cu inculpatul S.T.M., inculpatul L.I. a lăsat să se înţeleagă că este o simplă coincidenţă discuţia sa pe tema referatului, cu suma de bani primită de intermediar de la denunţător în numele său. Referitor la convorbirea purtată cu inculpatul S.T.M., la data de 29 mai 2008, orele 17:56:35, despre minuta sentinţei, şi despre afirmaţia pe care a făcut-o ulterior „să-şi facă poză cu ea”, când inculpatul S.T.M. i-a comunicat că denunţătorul a văzut deja minuta, inculpatul L.I. a furnizat explicaţii lipsite de conţinut şi de credibilitate, în sensul ca ar fi vorba de o altă minută, pronunţată într-o cauză civilă de un coleg de-al său, deoarece în acea situaţie inculpatul nu putea el, ca judecător al dosarului penal, să o comunice persoanei interesate. De asemenea, explicaţiile inculpatului L.I., în sensul că în discuţiile purtate cu inculpatul S.T.M. s-ar fi referit la procurarea unor piese de schimb pentru autoturismul său, la programarea reparaţiei la un service, precum si la un potenţial cumpărător care i-ar fi oferit suma de 12.000 euro au fost apreciate ca lipsite de credibilitate, fiind infirmate de conţinutul convorbirii telefonice din data de 29 mai 2008, orele 17:56:35 (vol. 2, fila 248-258), din care rezultă că judecătorul L.I. se plângea inculpatului S.T.M. că ar fi efectuat o reparaţie autoturismului său, independent, fără implicarea inculpatului S.T.M.. Explicaţiile inculpatului L.I., în sensul că în discuţiile sale cu inculpatul S.T.M. despre suma de 12.000 Euro, şi despre amânarea pronunţării soluţiei, s-ar fi referit la suma pe care un potenţial cumpărător i l-ar fi oferit ca preţ al autoturismului, sunt neadevărate, întrucât - din convorbirea purtată de cei doi inculpaţi, la data de 29 mai 2008, ora 17:56:35 - rezultă că, după ce se plânge de reparaţia costisitoare a autoturismului, îi cere inculpatului S.T.M. să meargă cu autoturismul la piaţă si să îi găsească un cumpărător. Înscrisurile depuse de inculpatul L.I. privind programul său ca şi cadru universitar au fost apreciate ca fără relevanţă probatorie, iar contextul prezentării apărării privind aplicarea unei decizii a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia soluţiilor pronunţate în plângerile întemeiate pe art. 2781 Cod procedură penală a fost apreciat ca neîntemeiat. Denunţătorul – faţă de calitatea sa de persoană fără studii juridice – era rezonabil să se creadă că nu cunoştea diferite aspecte jurisprudenţiale şi a considerat că inculpatul avea posibilitatea să reţină cauza spre rejudecare, având în vedere şi concluziile procurorului de şedinţă, dar şi împrejurarea că decizia nr. 48/2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost publicată în Monitorul Oficial ulterior datei faptelor. Referitor la declaraţiile extrajudiciare depuse de inculpatul L.I. – aparţinând numiţilor Nemeş I. Gheorghe şi Nemeş Maria, relative la reparaţia autoturismului inculpatului şi unele discuţii ulterioare arestării inculpaţilor purtate cu sora inculpatului S.T.M, s-a arătat că acestea nu au relevanţă probatorie având în vedere art. 317 Cod procedură penală, ci constituie doar apărări ale inculpatului în încercarea sa de explicare a sensului unor convorbiri telefonice. Cu privire la conţinutul înregistrărilor audio şi la semnificaţia unor fraze ori cuvinte, s-a reţinut că, în faţa instanţei, inculpatul L.I. şi-a menţinut, în esenţă, apărările din ultimele declaraţii date în cursul urmăririi penale. Într-o primă etapă a cercetării judecătoreşti, a negat implicarea sa în activitatea infracţională a coinculpatului S.T.M. (vol. II, f.99-103, prima declaraţie de inculpat), pentru ca, în faza finală a cercetării judecătoreşti, să accepte un anumit grad de implicare în faptele care fac obiectul judecăţii, susţinând că inculpatul S.T.M. l-ar fi întrebat cum să-şi recupereze o datorie veche de la denunţător şi sugerând că, ulterior, coinculpatul S.T.M. s-ar fi folosit de numele său şi de împrejurarea că dosarul denunţătorului îi era repartizat spre soluţionare, pentru a-şi recupera datoria (vol. II, f.290-292, ultima declaraţie a inculpatului). În condiţiile în care nu a contestat conţinutul convorbirilor înregistrate, în apărarea sa inculpatul L.I. a oferit diverse explicaţii cu privire ca unele cuvinte, expresii, contexte diferite ale efectuării respectivelor convorbiri, astfel că aceste explicaţii ţinând de caracterul voit echivoc, aluziv, incomplet şi codificat al limbajului folosit uneori în conversaţiile dintre inculpaţi, sunt lipsite – în opinia primei instanţe – de valoare probatorie; în cazul în care astfel de explicaţii, ca şi cele date cu ocazia reaudierii în instanţă, ar fi fost cele reale, astfel cum susţine inculpatul, ele trebuiau oferite organelor judiciare din primul moment al activităţii de urmărire penală, or inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, nu a oferit explicaţiile date în prima instanţă şi cu ocazia arestării a arătat că regretă că a uzat de dreptul la tăcere, crezând că „este o glumă”. Referitor la înscrisurile prezentate în instanţă de către inculpatul S.T.M., inculpatul L.I. a avut explicaţii contradictorii, declarând iniţial că „reprezintă părerile mele sau consideraţiile mele sau opiniile mele, punctul meu de vedere privind înţelesul convorbirilor telefonice”, susţinând că i-ar fi fost luate dintr-o carte (vol. II, f. 112) iar ulterior, cu ocazia reaudierii, a precizat că „... au fost realizate de mine, însă la cererea inculpatului S pentru a-şi pregăti declaraţiile” (vol. II, f.291 verso). Chiar susţinerile inculpatului L.I., în sensul indicat în declaraţia de la f.112, vol. II, pot reprezenta, la rândul lor, explicaţii pentru demersul său de a conferi un alt sens discuţiilor telefonice interceptate, pe fondul necontestării acestor mijloace de probă şi importanţei lor în ansamblul materialului probator al cauzei. Sub aspectul încadrării juridice s-a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii din art.254 alin.2 Cod penal raportat la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 şi respectiv art.26 raportat la art.254 alin.2 Cod penal raportat la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, în art.254 alin. 1 Cod penal raportat la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 şi respectiv art.26 Cod penal raportat la art.254 alin.1 Cod penal raportat la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, având în vedere că art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 incriminează fapta de luare de mită în raport de anumite calităţi ale subiectului activ (în speţă cea decurgând din activitatea de „judecare a infracţiunilor”), făcând trimitere doar la pedeapsa prevăzută de art.254 alin.2 Cod penal care are însă în vedere o altă calitate a subiectului activ – „funcţionar cu atribuţii de control” – ce nu se regăseşte în cauză. S-a constatat îndeplinirea condiţiilor de existenţă a laturilor subiectivă şi obiectivă ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor. Sub aspectul individualizării pedepselor, în favoarea inculpatului L.I. a fost reţinută motivat circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art.74 lit.a Cod procedură penală şi efectul acesteia, potrivit art.76 Cod penal, iar cu privire la inculpatul S.T.M. circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art.74 lit.c Cod penal. S-a precizat că scopul pedepselor, potrivit art.52 Cod penal va fi realizat prin executarea efectivă a acestora, faţă de datele personale ale inculpaţilor, pericolul social concret al infracţiunilor, relevat de modul concret al conceperii şi realizării faptelor şi cuantumul sumei ce a format obiectul infracţiunii. S-a făcut aplicarea art.71 Cod penal şi art. 64 Cod penal. Referitor la starea de arest, s-a făcut aplicarea art.350 Cod procedură penală cu motivarea că subzistă motivele ce au impus această măsură, pronunţarea sentinţei de condamnare reprezentând noul temei al privării de libertate (art.5 alin.1 lit.a din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale). A fost dedusă perioada reţinerii şi arestării la zi. Inculpatul L.I. a fost obligat la plata sumei de 25.000 euro sau echivalentul în lei de la data executării, conform art.19 din Legea nr.78/2000. Au fost menţinute măsurile asigurătorii luate cu privire la bunurile mobile şi imobile ale inculpatului L.I. şi s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii luată în timpul urmăririi penale şi restituirea sumei de 990 lei către inculpatul S.T.M., nedovedindu-se că aceasta provine din comiterea infracţiunii. S-a dispus restituirea către Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie a celor două bancnote în sumă de câte 100 euro. Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal: - Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - invocând greşita individualizare a pedepselor - art.3859 pct.14 Cod procedură penală, prin greşita reţinere a circumstanţelor atenuante; - inculpatul L.I. - invocând prin motivele de recurs formulate personal (f. 64-78 dosar recurs) şi de către apărătorul ales (f. 104-109 dosar recurs) cazurile de casare prevăzute de art.3859 pct.1, 3, 10, 17 şi 18 din Cod procedură penală privind nelegala sesizare a primei instanţe, greşita respingere a cererilor de înlăturare din proces a unor mijloace de probă nelegal obţinute şi greşita condamnare, astfel cum sunt consemnate pe larg în motivele scrise de recurs şi în practicaua hotărârii. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, restituirea cauzei la procuror, respectiv rejudecarea de către instanţa competentă (potrivit motivelor de recurs ale inculpatului) sau instanţa de recurs, achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală raportat la art.10 lit.c sau d Cod procedură penală (conform solicitării cuprinse în motivele de recurs şi concluziile scrise redactate de inculpat - f.122 dosar recurs) şi condamnarea inculpatului S.T.M. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune (prin schimbarea încadrării faptei reţinută prin rechizitoriu). - inculpatul S.T.M. - invocând greşita individualizare a pedepsei prin nereţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art.74 lit.a Cod procedură penală (cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.14 Cod procedură penală). Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate şi sub toate aspectele, potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, se constată că acestea sunt nefondate, astfel că vor fi respinse pentru considerentele ce urmează: I. Cu privire la recursul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 Cod procedură penală – greşita individualizare a pedepselor prin greşita reţinere a circumstanţelor atenuante se constată că acesta nu este fondat. Prima instanţă, astfel după cum rezultă din considerentele sentinţei recurate, a dat o justă şi riguroasă interpretare dispoziţiilor art. 52 Cod penal şi art. 72 Cod penal. Astfel, au fost avute în vedere, în privinţa inculpatului L.I. poziţia procesuală a acestuia, gravitatea faptei reţinută în sarcina sa, dar şi circumstanţa atenuantă judiciară reglementată de art. 74 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, considerentele sentinţei atacate corespunzând, ca şi conţinut, dispoziţiilor art. 356 Cod procedură penală. Reţinerea circumstanţei atenuante indicată a fost motivată în detaliu şi întemeiată pe conduita socio-profesională a inculpatului anterior comiterii infracţiunii, astfel că în mod corect s-a făcut aplicarea în speţă a dispoziţiilor art. 76 Cod penal. Într-adevăr, conduita inculpatului anterior comiterii infracţiunii constituie o circumstanţă atenuantă judiciară, dar reţinerea acesteia – chiar dacă nu este obligatorie potrivit legii – se impune în situaţia în care circumstanţele concrete ale cauzei pledează în sensul existenţei cu privire la persoana inculpatului, a unei atitudini pozitive şi constructive anterior comiterii infracţiunii, situaţie care se regăseşte şi în prezenta cauză. Rezultă, aşadar, că reducerea pedepsei prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului L.I. a fost corect şi complet argumentată (în fapt şi în drept), sancţiunea aplicată fiind aptă a conduce la realizarea scopurilor acesteia, potrivit art. 52 Cod penal, fiind legală şi temeinică atât din punctul de vedere al cuantumului, cât şi al modalităţii de executare. Cu aceeaşi motivare va fi respinsă şi critica parchetului privind greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului S.T.M. Inculpatul a comis o infracţiune cu un ridicat grad de pericol social, dar a recunoscut comiterea infracţiunii şi a avut o atitudine cooperantă în cursul judecăţii, astfel că în mod just a fost reţinută circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal, pedeapsa aplicată fiind corect individualizată. II. Referitor la recursul declarat de inculpatul L.I. întemeiat pe cazurile de casare indicate în motivele de recurs redactate personal, în cele depuse de către apărătorul ales şi în concluziile scrise depuse la dosar se constată că acesta este nefondat, astfel după cum se va arăta în continuare: A. Motive de recurs formulate personal de recurentul inculpat L. I.: 1. Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 1 Cod procedură penală, motivat prin greşita reţinere a calităţii inculpatului de judecător „de la curtea de apel” cu consecinţa încălcării dispoziţiilor legale privind competenţa după calitatea persoanei este nefondat. Dispoziţiile art. 29 alin. 1 lit. f Cod procedură penală prevăd competenţa de judecată, în primă instanţă, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, între altele în situaţia în care inculpatul are calitatea de judecător de Curte de Apel. Aşadar, norma invocată nu se referă, limitativ, la magistratul judecător ce îşi exercită efectiv atribuţiile la o instanţă având acest nivel ci urmează a se interpreta în sens larg, incluzându-se judecătorul căruia i s-a recunoscut potrivit legii gRl profesional de judecător de curte de apel sau cel care a fost promovat „pe loc”, o interpretare restrictivă nereflectând sensul real al normei şi intenţia legiuitorului. Aşadar, în cauză în mod legal urmărirea penală a fost efectuată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, iar instanţa sesizată a fost Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 2. Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 Cod procedură penală – incompatibilitatea domnului judecător Ş P şi a doamnei procuror E M – este nefondat.
Soluţia dispusă este legală şi temeinică, inculpatul nedovedind temeinicia cazului de incompatibilitate invocat. 3. Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 Cod procedură penală.
b) respingerea greşită a cererilor de probe (audierea martorilor N.M., N.G., N.S., cererea de ataşare a dosarului 103/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, de obţinere a unor relaţii de la Banca T cu privire la executarea silită a imobilului proprietatea coinculpatului, audierea deţinutului S.C.R. - pentru a se demonstra influenţa exercitată de procuror asupra coinculpatului S.T.M.). Critica reia susţinerile formulate la termenul la care cauza a rămas în pronunţare la instanţa de fond (filele 155, 192 dosar fond, vol. III) şi, respectiv, cererile de la termenul din 8 aprilie 2009, fiind neîntemeiată întrucât cererile inculpatului au fost analizate de instanţă potrivit art. 302 al. 1 Cod procedură penală, iar solicitarea de probe a fost respinsă motivat (fila 156 vol. II, fila 3 vol. III dosar fond). Se va aprecia că, în mod întemeiat, prima instanţă a evaluat utilitatea, pertinenţa şi concludenţa probelor propuse în apărare, şi raportându-le la materialul probator legal administrat anterior, în cauză, a concluzionat în mod corect că probele nu sunt utile în raport de persoanele, faptele şi împrejurările ce constituie obiectul judecăţii. De altfel, probaţiunea are ca scop lămurirea cauzei sub toate aspectele, dar nu are o sferă nedeterminată ci limitată în raport de obiectul cauzei. 4. Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 Cod procedură penală - greşita încadrare a infracţiunii comise de coinculpat – complicitate la luare de mită, iar nu înşelăciune, după cum rezultă din dosar, comiterea infracţiunii de luare de mită fiind înscenată inculpatului L.I. Se va constata sub aspectul criticii invocate că prima instanţă, în mod just, a analizat materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, reţinând, potrivit art. 63 Cod procedură penală şi art. 356 Cod procedură penală probele care se coroborau şi motivând în fapt şi în drept soluţia dispusă - sub aspectul încadrării juridice a faptelor pentru care coinculpaţii au fost condamnaţi. Verificarea în această privinţă a hotărârii primei instanţe determină concluzia că încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor reiese din modul de comitere a acestora, care dovedeşte în mod cert înţelegerea inculpaţilor în sensul ajutării inculpatului L.I., de către coinculpatul S.T.M. pentru a primi suma de 25.000 Euro (din suma pretinsă iniţial de 30.000 Euro) de la denunţătorul M.Ş. în scopul de a pronunţa o soluţie favorabilă acestuia într-o cauză repartizată completului de judecată din care inculpatul L.I. făcea parte. 5. Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 Cod procedură penală – grava eroare de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, reluarea în sentinţa atacată a conţinutului rechizitoriului „inchizitorial”, fără suport în realitate şi bazat pe supoziţii nedovedite. Critica este nefondată, astfel că va fi respinsă. După cum s-a arătat şi în cele ce preced, prima instanţă a concluzionat cu privire la comiterea infracţiunii de luare de mită în baza analizei proprii realizată cu privire la probele administrate în cursul urmăririi şi readministrate, în condiţiile de oralitate, contradictorialitate şi nemijlocire în cursul cercetării judecătoreşti. Aşadar, reţinerea ca exprimând realitatea, a unor aspecte rezultate din efectuarea urmăririi penale, nu constituie o deficienţă a unei hotărâri judecătoreşti ci rezultatul verificărilor efectuate de instanţă în cursul judecăţii, concluzionându-se în sensul că toate sau anumite aspecte reţinute în cursul urmăririi penale se confirmă. În cursul cercetării judecătoreşti au fost respectate drepturile procesuale ale inculpatului care a avut posibilitatea reală şi efectivă de a-şi proba nevinovăţia, instanţa, la adoptarea soluţiei criticate de către inculpat, analizând coroborat probele şi astfel, formându-şi convingerea, potrivit art. 62 raportat la art. 63 Cod procedură penală. 6. Critici privind motivele cuprinse în considerentele sentinţei recurate
Aspectele reiterate în recurs privind greşita interpretare de către procuror şi apoi de către instanţă a convorbirilor purtate între inculpaţi nu pot fi reţinute. Apărările inculpatului, prezentate în esenţă şi în faţa primei instanţe nu sunt susţinute de elemente doveditoare concrete şi rămân la stadiul de interpretări personale subiective, înlăturate motivat, de prima instanţă, având în vedere că în pofida limbajului cifrat folosit uneori, activitatea şi scopurile inculpaţilor rezultă cu claritate. Celelalte critici formulate de inculpat, privind măsura confiscării speciale sunt nefondate. Potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea 78/2000 inculpatul L.I. a fost obligat, cu titlu de confiscare specială, la plata sumei de 25000 Euro (sau echivalent lei), fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de norma precitată, suma fiind obţinută prin comiterea infracţiunii de luare de mită. Totodată măsurile asigurătorii dispuse sunt legale şi potrivit art. 20 din Legea 78/2000 erau obligatorii, astfel că menţinerea lor prin hotărârea de condamnare apare ca întemeiată. Cu privire la criticile indicate în cuprinsul concluziilor scrise – vizând comiterea unor infracţiuni de procurorul de caz şi pretinse greşeli existente în considerentele sentinţei recurate se constată că acestea exced prezentei cauze, respectiv reiau chestiuni de fapt dezvoltate anterior. B. Referitor la motivele de recurs formulate de către apărătorul ales al recurentului inculpat L.I. 1. Greşita constatare, din încheierea de şedinţă din 25 septembrie 2008 a legalei sesizări a instanţei, în condiţiile în care, cu încălcarea art. 228 Cod procedură penală şi art. 221 Cod procedură penală, organul de urmărire nu fusese sesizat prin denunţ cu privire la infracţiuni comise de inculpatul L I, ci doar cu privire la faptele inculpatului S.T.M. Critica este nefondată, având în vedere că din actele dosarului (fila 14 vol. I dosar urmărire penală) rezultă cu evidenţă, că în denunţul formulat, martorul M Ş se referă la ambii inculpaţi, solicitând, în final, în mod generic efectuarea de cercetări şi dispunerea măsurilor legale, fără a se referi exclusiv la inculpatul S T M. Faţă de conţinutul acestui act de sesizare rezultă că organul de urmărire a fost legal sesizat, în condiţiile art. 221 Cod procedură penală raportat la art. 223 Cod procedură penală, astfel că nu se impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. De altfel, potrivit art. 223 Cod procedură penală sesizarea organului de urmărire penală prin denunţ pune accentul pe informarea acestuia cu privire la fapta comisă şi nu a participanţilor la comiterea acesteia. Aşadar, după cum în mod corect a motivat şi prima instanţă, aceasta a fost legal sesizată, rechizitoriul îndeplinind condiţiile prevăzute de art. 263 Cod procedură penală şi art. 264 Cod procedură penală, chiar şi în ipoteza vizată de apărare, prin mărirea sferei verificărilor dispuse sub acest aspect, organul de urmărire fiind legal sesizat, realizând potrivit normelor procesuale în vigoare actele procesuale necesare aflării adevărului şi sesizând instanţa competentă conform art. 29 Cod procedură penală, astfel că sancţiunea nulităţii nu este aplicabilă. 2. Respingerea, în mod nelegal, a cererilor de înlăturare a mijloacelor de probă obţinute contrar art. 64 al. 2 Cod procedură penală Critica referitoare la imposibilitatea folosirii ca probe a declaraţiilor denunţătorului este nefondată. Noţiunea de martor – după cum în mod just a argumentat şi prima instanţă poate avea - după cum rezultă şi din jurisprudenţa CEDO – un sens larg, iar prin raportare la dispoziţiile art. 78 Cod procedură penală denunţătorul poate fi audiat ca martor, având cunoştinţă despre fapte sau împrejurări de natură să servească la aflarea adevărului. Relativ la caracterul acestei persoane de „persoană interesată” în cauză, apărarea nu poate fi reţinută având în vedere că, potrivit art. 80 Cod procedură penală şi art. 82 Cod procedură penală, se prevede posibilitatea audierii şi a altor categorii de persoane care direct sau indirect pot fi interesate în cauză, legea neprevăzând lipsa de efecte juridice, sub aspect probator, a acestor declaraţii. Referitor la încălcarea art. 261 din Legea 78/2000 se va constata că şi această critică este nefondată. Modalităţile prevăzute în textul invocat nu sunt limitative, astfel că folosirea în cauză a martorului denunţător, a fost dispusă legal; de altfel, probele administrate în această modalitate nu au constituit unicul temei al condamnării, iar dreptul la apărare, inclusiv prin prisma egalităţii armelor a fost respectat, inculpatul având posibilitatea să interogheze acest martor. 3. Greşita condamnare în condiţiile în care nu existau probe suficiente şi certe de vinovăţie a inculpatului L.I. Critica este nefondată şi va fi respinsă având în vedere împrejurarea că prima instanţă a realizat o amplă analiză a probelor administrate în etapa urmăririi penale, administrând în condiţiile art. 289 Cod procedură penală probele utile, pertinente şi concludente şi respingând, motivat, pe cele ce nu îndeplineau aceste condiţii. Convorbirile interceptate, declaraţiile martorilor, ale inculpaţilor, înscrisurile depuse la dosar, confirmă aspectele reţinute de către prima instanţă cu privire la starea de fapt şi vinovăţia inculpatului. În mod evident, în baza înţelegerii prealabile avută cu inculpatul S T M, acesta a pretins şi apoi primit o sumă importantă de bani, în 2 tranşe, în scopul pronunţării unei soluţii favorabile denunţătorului într-o cauză penală cu soluţionarea căreia fusese învestit. Eventuala neexprimare expresă a inculpatului cu privire la primirea/pretinderea unor sume de bani nu este de natură a conduce la concluzia insuficienţei probelor, acestea fiind îndestulătoare spre a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce opera în favoarea inculpatului. Activitatea magistratului de coroborare a probelor şi formularea de concluzii logice nu poate echivala cu judecarea cauzei pe bază de supoziţii după cum invocă apărarea, ci constituie o modalitate legală şi firească de apreciere a complexului unei cauze date.
Pedeapsa aplicată inculpatului reflectă elementele şi criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal şi, prin cuantumul şi modalitatea de executare este aptă a conduce la realizarea scopurilor acestei sancţiuni, după cum ele sunt reglementate de art. 52 Cod penal. Prima instanţă a dat o justă aplicare dispoziţiilor art. 74 lit. c Cod penal raportat la art. 76 lit. c Cod penal, valorificând suficient circumstanţa atenuantă indicată, astfel că sancţiunea aplicată a fost redusă corespunzător în limitele impuse de necesitatea atingerii scopurilor pedepsei. Cu privire la nereţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal, se constată că dispoziţiile art. 74 Cod penal prevăd, exemplificativ, circumstanţe atenuante judiciare a căror reţinere şi aplicare este lăsată la latitudinea instanţei, care, în speţa de faţă, a apreciat că doar circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal îşi găseşte aplicarea, elementele ce puteau proba buna conduită anterior săvârşirii faptei neavând relevanţă în sensul producerii efectelor prevăzute de art. 76 Cod Penal. Pentru considerentele ce preced se va reţine că, în ansamblul lor, cazurile de casare invocate de inculpaţi şi Ministerul Public sunt nefondate. Hotărârea recurată este legal, temeinic, riguros motivată, stabilind corect, în baza analizei probelor legal administrate, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, astfel că se impune menţinerea ei, constatându-se totodată că nu există cazuri de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu. Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală recursurile vor fi respinse ca nefondate. Potrivit art. 88 Cod penal se va deduce arestarea preventivă la zi pentru inculpatul L.I. Vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpatul L.I. urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE şi inculpaţii L.I. şi S.T.M. împotriva sentinţei nr.1114 din 3 iunie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Penală în dosarul nr.5314/1/2008. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului L.I. reţinerea şi arestarea preventivă de la 30 mai 2008 la zi. Obligă pe recurentul inculpat L.I. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti. Obligă pe inculpatul S.T.M. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Yüklə 2,26 Mb. Dostları ilə paylaş:
|
