P.D.S 14 – Greguerías para Luiza
Poemul de sîmbăta asta i-l dedic, cu drag, de la mulţi ani, Luizei. De fapt, nu e un poem, sînt cîteva greguerías pe care Ramón Gómez de la Serna le-a scris special pentru ea. Desenele sînt şi ele ale lui Ramón (aşa îi plăcea să i se spună). Îmi cer iertare pentru stîngăciile şi greşelile de traducere – buchisesc în spaniolă doar de vreun an.
***
Landele şi stepele află ce se mai întîmplă prin lume doar din ziarele aruncate pe ferestrele trenurilor.
Las landas y las estepas solo se enteran de lo que sucede en el mundo por los diarios que tiran por las ventanillas de los trenes.
Praful e plin de strănuturi vechi şi uitate.
El polvo está lleno de viejos y olvidados estornudos.
Pe pielea girafei au rămas întipărite frunzele din prima toamnă de după Facere.
A la jirafa se le imprimieron en la piel las hojas del primer otoño de la creación.
Elicopterul e un tirbuşon zburător.
El helicóptero es un sacacorchos que vuela.
În ziua în care o să se descopere un sărut fosil o să ştim că dragostea a existat şi în era cuaternară.
El día en que se encuentre un beso fósil se sabrá si el amor existió en la época cuaternara.
În Evul Mediu existau dentişti de creneluri.
En la Edad Media había dentistas de almenas.
Camionul încărcat cu sticle goale merge de parcă le-ar fi băut el singur pe toate şi s-ar fi cherchelit.
El camión cargado de botellas vacías parece que se las ha bebido él solo y va ya borracho.
Ninsoare : picături de ploaie cu paraşute.
Nieve : lluvia en paracaídas.
Printre ruine, asistăm uneori la spectacolul înduioşător al unei coloane invalide care se sprijină de o coloană dreaptă şi ocrotitoare.
En las ruinas se presencia el caso conmovedor de la columna inválida que se apoya en la columna firme y sostenedora.
***
Greguería e un gen poetic inventat de Ramón prin 1910. I-a dat o definiţie simplă şi modestă – metaforă + umor -, numai că gregueriile sînt mai mult decît atît. E-adevărat, cea mai mare parte dintre ele sînt metafore, comparaţii, figuri analogice, uneori jucăuşe şi zîmbitoare. Seamănă prin concizie cu maximele sau chiar cu proverbele, dar, spre deosebire de ele, nu-şi propun să dureze o veşnicie, dăltuite în piatră, nici să transmită învăţăminte general valabile. Apar şi dispar pe neaşteptate, ţin doar o clipă, cît să prindă într-o formulă fulgurantă un gest mărunt, un sunet, o culoare, un crocodil, un fapt divers (crocodilii sînt foarte numeroşi în greguerii, iar faptele – extrem de diverse). Sînt spontane, fragile, înduioşătoare. Şi au întotdeauna un ceva atît de suprinzător încît pe mine mă fac să semăn cu il postino din Il postino, cînd descoperea metaforele.
Cei mai buni cititori ai lui Ramón văd în greguerii o “tactică anti-literară”, de “scurtcircuitare” a poncifelor literare, în special, şi a “rutinelor mentale şi perceptive”, în general (Jacques Ancet); un fel de”precipitate poetice”, impresionante prin acurateţe şi evidenţă (Éric Chevillard); pură “pirotehnie verbală” (Ioana Zlotescu-Simatu).
Ramón povesteşte că numele li l-a ales deschizînd dicţionarul la întîmplare. Şi totuşi, li se potriveşte de minune – greguería înseamnă gălăgie confuză, zgomot difuz – fiindcă lumea din greguerías e o lume de dimineaţă, zumzăitoare şi forfotitoare. În cele 30 000 de greguerii, cîte a scris Ramón în viaţa lui, au încăput toate felurile de oameni, de lucruri şi de vietăţi – filosofi antici, sirene, paznici de noapte, statui, pianişti, mătuşi, cofetari şi poetese, Eva şi Adam; ceasuri de buzunar, castele, ceşti de cafea, comete şi umbrele; potopul lui Noe şi ploile din urmă, ninsori, munţi şi ape; flora şi fauna de pe toate continentele şi din toate timpurile. Şi toate se îngînă şi-şi răspund, iar Ramón ştie să le asculte şi, mai ales, să nu le împartă în mari şi mărunte, vechi şi noi, importante şi neînsemnate, vesele şi triste. Fiindcă seamănă şi sînt legate unele cu altele. Ramón demonstrează că lumea noastră e alcătuită din greguerii.
S-a născut la Madrid în 1888 şi a murit la Buenos Aires în 1963. A scris vreo sută de cărţi, amestecînd cu dezinvoltură genurile şi speciile literare. A vrut ca opera să-i semene cu talmeş-balmeşul din El Rastro, piaţa de vechituri din Madrid care-i era foarte dragă, şi a încercat să înnoiască literatura salvînd vechituri şi alte obiecte literare pierdute, dispreţuite, lăsate de izbelişte sau uitate. Avangardele l-au văzut în avangardă. Pentru Valéry Larbaud, Ramón era unul dintre cei trei mari scriitori ai secolului, ceilalţi doi fiind Proust şi Joyce (iar gusturile şi judecăţile lui Valery Larbaud sînt foarte greu de contrazis).
***
Mai adaug cîteva greguerii:
Cînd plouă, pe firele de telegraf rămîn agăţate nişte lacrimi care întristează telegramele.
En los hilos des telégrafo quedan, cuando llueve, unas lágrimas que ponen triste los telegramas.
Aşa cum albinele melifică, amanţii idilifică.
Así como las abejas melifican, los amantes idilifican.
Scriitoarea aceea îşi scria romanele cu vîrful umbrelei, ca să le facă mai frivole şi mai mondene.
Aquella escritora escribía sus novelas con la punta del paraguas para que fuesen más frivolas y mundanas.
În fildeş luceşte chelia secolelor trecute.
En el marfil reluce la calva de los siglos.
Fiecare kilogram de cafea conţine trei kilograme de parfum de cafea.
Cada kilo de café tiene tres kilos de olor a café.
Crocodilii sînt valize de pe vremea faraonilor.
Los cocodrilos son baúles des tiempo des Faraones.
Liftul ne aşteaptă ca un Buda care urcă şi coboară.
El ascensor nos espera como un Buda de sube y baja.
Noaptea era atît de luminoasă, încît se vedeau submarinele ascunse.
Era tan clara la noche que se veían los submarinos escondidos.
Cel ce bea dintr-o ceaşcă intră la un moment dat în eclipsă de ceaşcă.
El que bebe en taza, hay un momento en que sufre eclipse de taza.
Ramón Gómez de la Serna, Total de greguerías, Aguilar, Madrid, 1962.
***
Despre viaţa lui Ramón puteţi afla mai multe din prologul scris de Ioana Zlotescu-Simatu la Omul pierdut, (cred că e singura carte de-a lui tradusă în româneşte). Ioana Zlotescu-Simatu îl ştie par coeur pe Ramón – i-a editat, în Spania, operele complete, în 20 de volume (!).
Despre miza estetică a gregueriilor puteţi citi, cu delicii, într-un text de Jacques Ancet, traducătorul lui Ramón în franceză (la editura André Dimanche). Şi, neapărat, pledoaria lui Éric Chevillard pentru greguerizarea lumii, scrisă cu inteligenţă şi umor percutante, comme d’habitude.
Dostları ilə paylaş: |
