Politica hegemonică a administraţiei Bush şi rostul nato

39 Vezi Michael O’Hanlon, Technological Change and the Future of Warfare, Brookings Institution Press, 2000, pp. 7-31

40 Colin Powell – fostul şef al Statul Major inter-arme (Joint Chief of Staff) în timpul primului Război din Golf şi secretar de Stat în timpul primului mandat al preşedintelui George Bush (2001-2004)

41 Vezi Donald H. Rumsfeld, Transforming the Military, Foreign Affairs, New York: May/Jun 2002. Vol. 81, Iss. 3, http://proquest.umi.com.ezproxy.members.marshallcenter.org/pqdweb?index=2&did=119910195&SrchMode=2&sid=2&Fmt=3&VInst=PROD&VType=PQD&RQT=309&VName=PQD&TS=1251550645&clientId=11153

42 Într-o singură vară la Verdun au murit peste 1 milion de soldaţi francezi şi germani, iar în luptele de stradă de la Stalingrad pierderile cumulate ale combatanţilor au depăşit pentru perioada septembrie 1942-februarie 1943 peste 1,5 milioane de morţi şi răniţi. Conform anumitor estimări, la asediul capitalei naziste, trupele sovietice au suferit pierderi de trei ori mai mari decât adversarii (304.000 soldaţi faţă de cca 100.000 de unităţi regulate germane), pierderile şi atrocităţile în rândurile populaţiei civile constituind şi acestea un referenţial extrem de negativ (cca 100.000 de morţi şi un număr aproximativ egal de femei violate) – vezi ***, German Army Battles & Campaigns: Battle of Berlin, 1945, http://www.germanwarmachine.com/campaigns/1945/battleofberlin.htm

43 O listă succintă a armelor viitorului graţie RMA ar include Bombardierul fără pilot (UAV) Predator, puşca cu luneta de mare calibru Sniper Rifle, sistemul laser aviatic Airborne Laser, Multiple Launch Rocket System, Metal Storm, ElectroMagneticPulse (EMP) Bomb, The Massive Ordnance Air Blast (MOAB) Bomb, puşca de asalt Tavor Assault Rifle, bomba cu defragmentare Sensor Fused Weapon, sistemul de rachete Starstreak THOR, avionul de vânâtoare Joint Strike Fighter (JSF), explozibilul anti-sârmă ghimpată Bangalore Blade, mortierul Dragon Fire II (120mm), transportorul amfibiu blindat Expeditionary Fighting Vehicle (EFV), avionul de recunoaştere Global Hawk, obuzierul M777, echipament hi-tech de infanterie Land Warrior, explozibilul portabil de mare impact Krakatoa, UAV-ul de supraveghere aeriană Fire Scout UAV, racheta sol-aer de interceptare THAAD, aruncătorul de grenade M32, vesta anti-glonţ Dragon Skin, pistolul mitralieră MP7A1, explobilul spărgător de ziduri Gate Crasher, automatul KRISS, sistemul de radiaţii Active Denial System – vezi Future Weapons, Discovery Channel, http://dsc.discovery.com/fansites/future-weapons/future-weapons.html

44 Teoria politică americană a consacrat două mari orientari strategice care au marcat şi continuă să ghideze evoluţia Statelor Unite, anume izolaţionismul şi intervenţionismul. Vezi în acest sens Henry Kissinger, Diplomacy, Simon & Schuster, New York, 1994

45 Planificarea bugetară a Pentagonului vizând achiziţionarea de tehnologie militară fără prezenţă umană la bord pentru anul fiscal 2010 este de 5,4 miliarde de dolari, reprezentând o creştere de 18,4% faţă de anul 2009 (4,53 miliarde) şi de 37,5% (3,9 miliarde) faţă de anul 2008, ultimul an al Administraţiei Bush Jr. – vezi John Keller, Unmanned vehicle spending in the 2010 DOD budget to reach $5.4 billion, Military & Aerospace Electronics, Washington, 28 May 2009, http://mae.pennnet.com/display_article/363553/32/ARTCL/none/EXECW/1/Unmanned-vehicle-spending-in-the-2010-DOD-budget-to-reach-$54-billion/

46 Vezi Jochen Hippler, Counterinsurgency and Political Control. US Military Strategies Regarding Regional Conflict, INEF Report 81/2006, Institute for Development and Peace, http://www.tni.org/archives/hippler/counterinsurgency.pdf

47 Moment în care scenariul unei insurgenţe irakiene de proporţii părea foarte puţin probabil

48 David Petreus, comandantul-şef al trupelor americane din Irak la nivelul anului 2007, estima în noul Manual al constrainsurgenţei că pentru fiecare 2.000 de civili locuitori ai unei arii urbane problematice este necesar cel puţin un soldat american pacificator. Decizia de suplimentare temporară a trupelor americane din Bagdad (4.5 milione de locuitori) cu 20.000 de soldaţi (The Surge) a plecat de la acest calcul tactic. Vezi David H. Petraeus, James F. Amos, Counterinsurgency, Headquarters Department of the Army, December 2006, http://www.fas.org/irp/doddir/army/fm3-24.pdf

49 La 1 martie 2003, Parlamentul turc a respins propunerea guvernului de acordarea către Statele Unite a dreptului de folosire a teritoriului turcesc pentru atacarea Irakului, cu posibilul scop al supralicitării avantajelor oferite de Administraţia Bush Jr. în schimb. Statele Unite au ripostat prin reducerea substanţială a ajutorului financiar direct de la 6 miliarde la 1 miliard de dolari şi a interzicerii prezenţei trupelor turceşti în nordul Irakului. Pentru analiza relaţiei strategice americano-turce şi a raţiunilor deciziei legislativului de la Ankara, vezi Sharon Otterman, IRAQ: U.S.-Turkey Relations, Council on Foreign Relations, March 31, 2003, http://www.cfr.org/publication/7795/iraq.html

50 “...Dacă NATO nu va avea o forţă rapidă şi agilă care să fie desfăşurată în zile sau săptămâni, iar nu în luni sau ani, atunci nu va avea aproape nimic de oferit secolului XXI”. Vezi supra nota 23.

51 NRF a devenit pe deplin operaţională la sfârşitul anului 2006 fiind utilizată de 5 ori cu real succes (Olimpiada de la Atena din 2004, primele alegeri post-conflict din Irak, ajutor umanitar în urma Uraganului Katrina din 2005, ajutor umanitar în Afghanistan şi în Pakistan). Vezi Richard Kugler, The NATO Response Force 2002–2006: Innovation by the Atlantic Alliance, Case Studies in Defense Transformation, National Defense University, Center for Technology and National Security Policy, Fort Lesley J. McNair,Washington, DC, 2007, http://www.dtic.mil/cgi-bin/GetTRDoc?AD=ADA463071&Location=U2&doc=GetTRDoc.pdf

52 Vezi George Angliţoiu, “Despre cum a pierdut John Kerry alegerile din … 1988

şi Michael Dukasis pe cele din … 2004”, Cadran Politic, nr. 21, decembrie 2004

53 Pentru o analiză comparativă a prestaţiei celor mai importanţi doi demnitari afro-americani ai Administraţiei Bush Jr., Condoleezza Rice şi Colin Powell, a rivalităţii dintre ei şi a influenţei think-tank-ului The Project for the New American Century vezi Clarence Lusane, Colin Powell and Condoleezza Rice: Foreign Policy, Race, and the New American Century, Praeger Publishers, Santa Barbara, 2006

54 Persistă numeroase semne de întrebare cu privire la contextul demisiei/demiterii lui Rumsfeld. Anunţată iniţial a fi datată 8 noiembrie 2006 (a doua zi după alegerile parţiale), demisia lui Rumsfeld a fost plasată de anumite surse media pe 6 noiembrie şi în conexiune cu un memo clasificat din aceeaşi zi ce solicita „reconfigurarea misiunii militare americane şi a obiectivelor SUA spre minim”. Vezi Robert Parry, All about Rumsfeld's mysterious resignation, AlJazeera Magazine, 27/08/2007, http://aljazeera.com/news/articles/42/All_about_Rumsfeld_s_mysterious_resignation.html, respectiv Michael R. Gordon and David S. Cloud, Rumsfeld Memo Proposed ‘Major Adjustment’ in Iraq, New York Times, December 3, 2006, http://www.nytimes.com/2006/12/03/world/middleeast/03military.html?_r=1

55 Comparativ cu cei 58.000 de soldaţi americani ucişi în Vietnam.