Pr. Emil Jurcan, Lumea religioasă contemporană

Dicţionar de civilizaţie musulmană, col. Larousse, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1995.

Karam, Patrick, Revenirea islamului în fostul imperiu rus, Ed. Scripta, bucureşti, 1998.

Meududî, Introducere în islam, Ed. Chrater, Bucureşti 1991.

Rise, Günter, Gott ist Christus, der Sohn der Maria. Eine Studie zum Christusbild im Koran, col. „Begegnung”, Borengasser Verlag, Bonn, 1989.

Rus, Remus, Istoria Filosofiei Islamice, Edit. Enciclopedică, Bucureşti, 1994

Schuon, Frithjof, Să înţelegem islamul. Introducere în spiritualitatea lumii musulmane, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994.

Soheib Bencheikh el Hocine, Islamul, în vol. „Marile religii”, coord. Philippe Gaudin, trad. Sandală Aronescu, Edit. Orizonturi - Edit. Lider, Bucureşti, p. 122 – 216.

Stănescu, Gheorghe, Mohamed profetul, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1998.

Thoraval, Yves, Dicţionar de civilizaţie musulmană, col. Larousse, trad. Nadia Anghelescu, Edit. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1997.

Tor, Andrae, lsamische Mystiker, Kohlhammer Verlag, Stuttgart, 1960.

Tworuschka, Udo, Die vielen Namen Gottes, (cap. Der Islam), Gütersloher Verlagshaus Gerd Mohn, Güutersloh, 1985, p. 14 – 53.

INDIA CA RELIGIE ŞI CIVILIZAŢIE

DE LA VEDISM LA GURUISMUL CONTEMPORAN

Glosar de termeni necesari studierii religiilor hinduse:

-agni – foc, zeul focului

-amrta (citeşte amrita) – băutura nemuririi, similară somei

-asana – postură sau poziţie de şedere şi concentrare în yoga

-asura – care generează viaţa

-atman – sinele uman care se reîncarnează permanent până când se eliberează din ciclul reîncarnărilor expiind bagajul karmic

-Atman – divinul panteist din hinduism cu care se uneşte atmanul uman. Cele două sunt identice.

-AUM silabă ce reprezintă absolutul sau Brahman. Repetarea sa aduce posibilitatea unei intrări în eliberarea lui Brahman.

-Bhagavad-Gita – “Cântecul Domnului”, poem preluat din epopeea Mahabharata, în care este prezentat dialogul dintre Krshna cu Arjuna pe tema eliberării prin yoga. 

bhakti – («desăvârşirea») este termenul care desemnează devoţiunea faţă de divinitate. Un sistem yoga care pune accent pe devoţiune.

-bhuta – sunt elementele care constituie realitatea văzută : pământ, apă, aer, foc, etc.

-brahman : - preotul sacrificator din gândirea vedică,

-elementul spiritual, sinele din om, care se uneşte cu Brahmanul universal. Brahmanul este membru al castei brahmanilor.

-buddhi – este starea de iluminare în buddhism

-cakra sau chakra – centri energetici din corpul uman, prin care se ridică energia din corpul uman în timpul şedinţelor yoga;

-cit, conştiinţă, reprezintă al doilea element din cadrul numelui trinitar: Sat-Cit-Ananda (Fiinţă-Conştiinţă-Beatitudine);

-darshana, “viziune” asupra lumii, este termenul care desemnează cele şase şcoli majore din hinduism;

-deva sau devi, etimologic înseamnă «zeu» sau «zeiţă»;

-dharana, fixarea activităţii mentale în cadrul şedinţei yoga într-un punct anume sau într-o mandală

-dvaitism, sistem dualist,

-Ishvara, divinul yoghinilor, care se pare că ar fi fost la origine un yoghin desăvârşit.

-jnana, cunoaştere

-Kali-yuga, epoca de fier, este perioada actuală, care este considerată ca fiind cea mai rea din erele posibile.

-kundalini, energia care se află latentă în corp şi care este trezită prin mijloacele yoghinice.

-mantra, set de cuvinte, care trebuiesc repetate de adeptul sistemelor yoga, pentru a se crea detaşarea de lume şi dependenţa de maestrul yoghin

-maya, iluzia lumii în sistemul advaitin sau non-dual.

-padmasana, poziţia de şedere „a lotusului” în yoga

-purusha, sinele uman, partea metafizică a omului

prakrti, latura materială a omului şi a lumii

-sadhu, sfântul hindus.

-samadhi, starea ultimă din cadrul concentrării în sistemul yoga.

NOŢIUNI INTRODUCTIVE. DENUMIREA ŢĂRII

Autohtonii numeau această ţară Jambudvipa adică “insula fructului de jambu” (un fruct local mic şi negru asemănător unei măsline uscate. O altă denumire, cea actuală, vine de la fluviul Sindhu, devenit în persană Hindu iar apoi preluat în greacă ca Indos, adică India. În limbile indiene există însă o altă denumire, cea de Bharavarsa – subcontinentul Indiei. Specificitatea acestei ţări este marea ei şansă de a se conserva, de a-şi păstra tradiţiile şi credinţele, lucru posibil datorită izolării ei geografice, India fiind înconjurată în trei părţi de Oceanul Indian, la Nord sunt Munţii Himalaei (8.843 m înălţime, Everest), care prin dificultatea de a fi trecuţi au constituit permanent o barieră foarte puternică în calea năvălitorilor. În partea N-E se învecinează cu Pakistanul, actualmente între cele două ţări fiind un conflict armat din cauza faptului că în zona Kashmirului, teritoriu indian, unde trăiesc mulţi musulmani de sorginte pakistaneză, care doresc independenţa acestui teritoriu şi anexarea lui la Pakistan. În Nord, dincolo de Munţii Himalaei se află China, care prin 1948 – ’49 au ocupat prin forţă Tibetul. În N-V India se învecinează cu ţările Nepal şi Butan iar la Est cu Birmania. Teritoriul Indiei are o suprafaţă de 4.860.000 km², cu o populaţie eterogenă ce numără cam 1.000.000.000 locuitori. India este a şaptea ţară ca extensiune geografică pe glob şi a doua după China ca număr de locuitori. Are un caracter foarte variat din punct de vedere lingvistic numărând peste 500 de dialecte.