Preambul Comunitatea Studentilor Geografi

Denumirea oficială: Republica Bulgaria Capitala: Sofia (l,2 mil. loc.)

Limba oficială: bulgara Suprafaţa: 111,000 km2 Locuitori: 8,72 mil. loc. (79 loc. / km2)

Religia: creştinism 89%; islamism l0%; catolicism; mozaism Moneda: leva

Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 3 februarie

Geografia: B. este aşezată în Europa de Sud-Est, în N Pen. Balcanice. Limite: România (N), M. Neagră (E), Turcia, Grecia (S), Macedonia şi Iugoslava (V). G. fizică: B. se întinde în sudul Dunării pe cursul ei inferior. Are un relief variat. Munţii Balcani/Stara Pianina (1000­2400 m alt.) străbat ţara din Valea Timokului (V) până la M. Neagră (E), scăzând în alt.; în nordul lor, către Dunăre, platoul coboară spre graniţa cu România, în Câmpia Înaltă a Dunării, străbătută de văi, adânci şi roditoare. Munţii din S şi SV sunt mai vechi decât Balcanii; în S, munţii Rodopi (2200 m); în SV, munţii Rila, cu vf. Musala (2926 m alt.), şi munţii Pirin. Între Balcani şi Sredna Gora, pe cursul Mariţei/Marica, se află depresiunea Kazanlâk sau Valea Trandafirilor, iar între Sredna Gora şi Rodopi, Câmpia Traciei Superioare. Apele:. Dunărea, cu afluenţii săi: Iskar, Osrăm şi Lom (din bazinul M. Negre) şi Mariţa, Tundzia şi Struna din bazinul M. Egee. Clima: este temperat-continentală cu ierni geroase şi cu precipitaţii bogate primăvara. În Câmpia Traciei Superioare este climă aproape mediteraneană. Pe culmile înalte ale munţilor clima este aspră. Temp. medie anuală (vara şi iarna): Plevna: 32°C şi -26°C. Plovdiv: 32°C şi 4°C. Precipitaţii anuale: 640 mm/an. Floră şi faună: În zonele muntoase sunt păduri (30% din terit.) de foioase (fag, stejar), conifere. Păşunile ocupă 27% din terit., fâneţe. Fauna specifică zonei temperate: capre negre, şacali, jderi, urşi, lupi, vulpi, căprioare, cerbi, broaşte ţestoase, păsări cântătoare, faună marină. În S, unde se simte influenţa climei mediteraneene, cresc: migdali, chiparoşi, castani. Multe parcuri şi rezervaţii naţionale. Populaţia: este formată în majoritate din bulgari 88%; minorităţi: turci (l0%), ţigani, macedoni, români, armeni, evrei. Concentrarea max. a pop. pe valea Mariţei, în zona Sofiei şi în Câmpia Dunării şi pe litoralul M. Negre în zona Varnei (l20-l30 loc./km2). Rata natalităţii: l0,6%o a mortalităţii: l3,3%o. Rata pop. urbane: 70%. Resurse şi economie: Deteriorarea situaţiei econ. a ţărilor est-europene în perioada de tranziţie după l990 a afectat simţitor B.. Lipsită de resurse minerale suficiente, importă hidrocarburi, min. de fier şi cărbune. Resurse min.: lignit şi min. neferoase (cupru, zinc, plumb). Energia electrică asigurată 40% pe baza energiei nucleare a centralei de la Kozlodui, de pe Dunăre (deficitară d.p.d.v. tehnologic). Ind.: electrotehnică, electronică, îngrăşăminte chimice, mase plastice, textilă. Agric. concentrează sub l8% din pop. activă. Se cultivă: cereale (grâu, porumb), sfeclă de zahăr, floarea soarelui şi tutun; un loc aparte îl are prod. de ulei de trandafir (70% din prod. mondială). Viticultura (vinuri recunoscute), legumicultura. Creşterea animalelor: ovine, bovine, porcine. Turismul foarte dezvoltat în anii trecuţi cunoaşte o scădere în raport cu deteriorarea situaţiei economice a B. Export: ulei de trandafiri, ţigări. Transporturi şi comunicaţii: Căi ferate, căi rutiere, transport fluvial şi maritim; aeroport la Sofia. Oraşe: Plovdiv (pe valea Mariţei), Varna şi Burgas (porturi la M. Neagră), Russe (pe Dunăre), Stara Zagora. B. are 20 de institute de învăţământ superior, o universitate la Sofia. Istoria: Terit. B. era populat de traci în mileniul II î. Hr.; colonizat de greci pe litoral în sec. VIII î. Hr.; cucerit de romani în sec. I î. Hr. provincia Moesia; aparţine Imp. Bizantin (395 d. Hr.). În sec. VII se stabilesc masiv aici slavii de sud. În sec. VII (680), proto-bulgarii, de origine turcică, conduşi de Asparuh pătrund în Pen. Balcanică şi se suprapun ca pătură conducătoare, fiind asimilaţi treptat de slavi. Sub ţarul Boris (852-859) bulgarii se creştinează; este organizată o biserică naţională (de rit bizantin în limba slavă veche). Între 893-927, Simeon cel Mare instaurează un patriarhat independent, în 9l7 se proclamă ţar al bulgarilor şi romeilor. În 97l cade sub bizantini. În l0l8, ţaratul bulgar este cucerit de bizantini (de Vasile al II-lea Bulgarohtonul) în întregime. Fraţii Petru şi Asan conduc răscoala antibizantină; se creează Imp. vlaho-bulgar (ll85), cu reşedinţa la Tâmovo; al doilea ţarat. La sf. sec. XIV B. este cucerită şi devine provincie a Imp. Otoman (paşalâc) pentru cinci secole. B. este parţial islamizată. După războiul ruso-turc (l877-78), prin Congresul de la Berlin se stabileşte crearea unei B. autonome şi se păstrează administraţia otomană asupra părţii de sud a B. (în Macedonia şi Rumelia Orientală); în l885 sunt înglobate şi acestea B. În l908 B. accede la independenţă sub Ferdinant I de Saxa-Cobourg, care va lua titlul de ţar. În l972 război cu Imp. Otoman alături de Serbia, Grecia, Muntenegru. În l9l3, vrând să împartă Macedonia, în dezacord cu aceşti aliaţi şi cu România preocupată de soarta aromânilor, va intra în război şi pierde. În l9l5 intră în război alături de Puterile Centrale; înfrântă pierde Tracia apuseană în favoarea Greciei (l9l9), prin Tratatul de pace de la Neuilly-sur-Seine. Iniţial neutră, în l94l aderă la Axă; trupele germane intră în B. şi împreună cu Italia atacă Grecia şi Iugoslava. În 9 septembrie l944 are loc insurecţia care înlătură dictatura în condiţiile intrării Armatei Roşii în ţară şi B. continuă războiul alături de URSS, În l946 B. este proclamată republică populară iar în l947 semnează tratatul de pace de la Paris. Din l948 B. este membru fondator al CAER-ului, iar în l955 al Tratatului de la Varşovia. Todor Jivkov, apropiat de URSS, prim-secretar al PCB, conduce B. din l954 până în l989. În toamna lui l989 Jivkov este înlăturat de la putere, urmând să fie deferit justiţiei, iar în l990 partidul comunist renunţă la rolul său conducător, dar câştigă alegerile libere, acum numindu-se Partidul Socialist. Preşedintele ales în l990 reprezenta opoziţia (va fi reales în l992 pentru o perioadă de 5 luni). B. adoptă actuala sa denumire. Deteriorarea stării econ. a ţării, instabilitatea guvernului. În l99l opoziţia democratică formează un nou guvern. În l992 alegeri parlamentare în care intră şi reprezentanţi ai minorităţii turce. B. devine membră a Consiliului Europei. Într-o vreme B. era considerată sub România, dar la momentul actual rolurile sunt inversate, noi fiind printre codaşii Europei. Statul: este republică parlamentară, potrivit Constituţiei din l99l. Puterea legislativă este exercitată de Adunarea Populară, cea executivă de Consiliul de Miniştri numit de Adunare. Preşedintele este ales prin vot direct. Multipartitism.

Burkina Fasso (fostă Volta Superioară)

Denumirea oficială: Republica Democratică Burkina Capitala: Ouagadougou (442.000 loc.)

Limba oficială: franceza Suprafaţa: 275.000 km2 Locuitori: 10,59 mil. (39 loc./ km2)

Religia: animism 75%, islamism 21%, catolicism

Moneda: francul CFA

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: 4 august

Geografia: B. F. este aşezată în inima Africii occidentale, în Sahel, fără ieşire la mare. Limite: Mali (V şi NV), Niger (E), Benin (SE), Togo, Ghana, Coasta de Fildeş (S). G. fizică: Ţara e un podiş înalt de aprox. 250 m; care coboară treptat spre NE şi abrupt spre NV. Podişul este străbătut de lanţuri muntoase, de mică înălţime, puternic erodate (aprox. 750 m). Cele trei Volte (Neagră, Roşie şi Albă) care străbat podişul spre sud se unesc în Volta, în statul Ghana. Se simte lipsa apei în sol. Clima: este în general uscată şi călduroasă. Precipitaţiile scad pe măsură ce înaintăm spre N (250 mm). Vântul cald, harmattan suflă dinspre Sahara, mărind ariditatea solului. Floră şi faună: Pe podiş este vegetaţie de savană; luxuriantă în timpul ploios. Numeroase parcuri naţionale. Populaţia: mai mult de 50% mossi, restul negri din alte grupe etnice. Densitatea mai mare pe platoul Mossi, din . N. Trei sferturi din populaţia activă este ocupată în agric. Populaţia: Natalitatea 44,2%o, mortalitatea: 18%o; Populaţia urbană 25%. Resurse şi economie: B. F. este o ţară săracă, predominant agrară, principala bogăţie este bumbacul (produs de export). Agric. se face în apropierea râurilor şi în oaze. Se cultivă sorg, mei, orez, bumbac, arahide de pământ, papas, tutun. Creşterea animalelor este o activitate fundamentală: bovine, ovine, caprine, porcine, cabaline. Minerale: bauxită, diamante, mangan, aur. Este dezvoltat turismul bazat pe safari. Transporturi şi comunicaţii: slab dezvoltate: căi ferate pe graniţă, autovehicule. Oraşe: Bobo- Dioulasso, Koudougou, Ouahigouya, Banfora. Istoria: În sec. XII-XVI, războinicii mossi îi asimilează pe cei din alte. grupe etnice. Azi, mossi sunt grup dominant şi rezistă islamizării. Triburile Dioula ale regatului Kong (azi Coasta de Fildeş) unifică vestul ţării, întemeind Gzuiriko, în jurul lui Bobo-Dioulasso. După 1891, Franţa ocupă Bobo-Dioulasso. La început este inclus în Senegalul Superior-Niger. În 1904, Volta Superioară devine colonie. În 1932, este împărţită între Sudan, Coasta de Fildeş şi Niger. În 1947, reconstituită, pe bazele unei mişcări naţionaliste. În 1960; este proclamată republică independentă, condusă de un preşedinte.

Urmează câteva lovituri de stat, iar în 1984 îşi schimbă numele în Burkina. În 1991, este adoptată prin referendum o nouă Constituţie, consfinţind multipartitismul. În 1992, alegeri parlamentare. Statul: este republică prezidenţială. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Adunarea Deputaţilor Poporului; cea executivă de către un cabinet numit de preşedinte.

Burundi

Denumirea oficială: Republica Burundi Capitala: Bujumbura (273.000 loc.)

Limba oficială: rundi şi franceza Suprafaţa: 28.000 km2 Locuitori: 6,57 mil. (235 loc./ km2)

Religia: catolicism 90%, animism, islamism Moneda: francul Burundi Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 1 iulie

Geografia: B. este situată în Africa centrală ecuatorială, fără ieşire la mare. Limite: Rwanda (N), Tanzania (E ,i S), Lacul Tanganyika (772 km), Zair (V). G. fizică: Relief în majoritate muntos, cu înălţimi abrupte, în partea centrală, ţara fiind situată pe mijlocul crestei (1.828 - 2.128 m alt.) ce desparte Congo de Nil. La vest, Lacul Tanganyika, iar la nordul acestuia, câmpia strâmtă a lui Rio Ruzizi. În interior, podişul neregulat, cu alt. medie de 1540 m, coboară spre est, spre Tanzania şi valea lui Rio Maragarazi. Râurile sunt scurte şi majoritatea se varsă în Lacul Tanganyika numai Kagera - Mukasenyi o ia spre nord, fiind considerat unul dintre izvoarele Nilului. Clima: ecuatorială musonică; pe podiş, datorită înălţimii, este moderat-temperată. Vara este umedă, în zonele joase, caldă. Precipitaţiile: max. 1.200 mm/an; regimul ploilor este neregulat. Floră şi faună: Pe platouri, vegetaţie de savană, pajişti. Păduri foarte puţine, de-a lungul râurilor, formând un fel de tunel. Faună diversă: păsări foarte colorate, maimuţe, lei, elefanţi. Populaţia: Coexistă trei grupe etnice: hutu 80%, tutsi 15%, pigmei 1%. Cea mai mare concentrare în zona central-nordică (peste 290 loc./km2); de trei ori mai mică în câmpia joasă din nordul Lacului Tanganyika şi în zonele parţial mlăştinoase din SE. Principala ocupaţie, agricul­tura, se practică pe trei sferturi din suprafaţă; 10% din populaţie în minerit, 6% în industrie (în special prelucrarea bumbacului). Rata natalităţii: 42%o, mortalitatea: 14,4%o; populaţia urbană 7%. Resurse şi economie: B. este una din cele mai sărace ţări ale lumii, cu o populaţie foarte densă, cu o agricultură extensivă, de subzistenţă. Se cultivă: cafea (principalul produs la export), bumbac, tutun, ceai, banane, nuci de cocos, sorg, bambus; se cresc bovine, caprine, au produse lactate. Se practică pescuitul. Transporturi şi comunicaţii: Nu există reţea feroviară; vehicule. Istoria: Regatul african Urundi, fondat probabil în sec. al XVII-lea, pe la sfârşitul sec. al XlX-lea face parte din Africa Orientală Germană (teritoriul Tanganyika). Din 1916 până în 1962, împre­ună cu Rwanda (teritoriul Rwanda-Urundi) au fost sub tutela, apoi sub mandatul Belgiei. În 1962, regatul devine independent; în 1966, este abolită monarhia în favoarea republicii. Încep rivalităţile politice şi etnice între hutu şi tutsi: hutu, majoritari, tutsi, minoritari, dar deţinând tradiţional puterea. Ciocnirile se transformă în masacre (în 1972 şi în 1988) soldându-se cu peste

0. 
   de victime. După 1976, se dă o lovitură de stat. Din 1988 începe un scurt proces de libe­ralizare a regimului politic, de echilibrare a forţelor; în 2993, alegerile pluraliste aduc un tutsi în fruntea statului. Urmează o nouă lovitură de stat, noi masacre. Statul: este republică prezidenţială potrivit Constituţiei din 1992. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte, cea executivă de un cabinet numit de preşedinte. Adunarea naţională a fost dizolvată în 1987. Există un partid pe criterii etnice, în ţară (reprezentând populaţia hutu), şi un partid în exil.
   

Cambodgia

Denumirea oficială: Statul Cambodgia sau Kampuchea Capitala: Phnom-Penh (900.000 loc.)

Limba oficială: khmeră; uzuală: franceza Suprafaţa: 181.000 km2 Locuitorii: 10,53 mil. (59 loc./km2)

Religia: budismul Moneda: riel

Forma de guvernământ: monarhie Ziua naţională: 17 aprilie

Geografie: C. este aşezată în Asia de SE, în Peninsula Indochina. Limite: Tailanda şi Laos (N), Vietnam (E şi S), Golful Tailandei sau Siam (V). G. fizică: Terit. C. este format din platouri care înconjoară depresiunea centrală, o câmpie întinsă, drenată de fl. Mekong şi de afluenţii săi, printre care cel mai important este Tonle Sap, care drenează şi lacul cu acelaşi nume (în NV). La N, lanţul munţilor scunzi Dangrek (700 m); la NE, podişul Ratanakiri şi Chlong-ul Mare (1000 m); la S, lanţul Munţilor Kravanh, cu alt. max. de 1833 m (Phem Aural), ce domină câmpia de la Golful Siam. În afară de partea continentală, terit. C. mai cuprinde şi o serie de insule: Rong, Kong, Kong Samlem, Phu-Quoc. Fl. Mekong în lungime de 4183 km, dintre care 500 km în C., izvorăşte din Tibet şi traversează ţara de la N la S. Este navigabil pe anumite zone, pentru ambarcaţii mici. Afluenţii principali . sunt: Se Kong, Se San şi Srepok la NE, Tonle Sap cu afluentul său Stung Sen; Mekongul are numeroase meandre şi inundă o zonă de 6500 km2 de pădure. Creşterea apelor Mekong-ului este fenomenul natural cel mai important al ţării: de la sfârşitul lui mai la sfârşitul lui august, nivelul mediu al fl. creşte de la 2 la 10 m, iar debitul de la 1,79 m3/sec. la 33-76 m3/sec. Lacul Tonle Sap este un rezervor natural care creşte ca supr. de la 3000 km2 la 10.000 km2; datorită Mekongului care îl alimentează în perioada musonică a inundaţiilor (din mai- octombrie). Clima: este tropical-musonică, cu două anotimpuri condiţionate de musoni, care determină anotimpul umed sau uscat. Temperatura medie anuală este de 27°C în jurul Phnom Penh-ului, cu mici diferenţe între zi şi noapte. În cele 6 luni de precipitaţii, în zona muntoasă de SV, precipitaţiile depăşesc 5000 mm/an; în zona capitalei, numai 1400 mm/an. Floră şi faună: Cea mai mare parte a terit. este acoperită de păduri tropicale cu esenţe preţioase (mahon, tek, arbore de chinină) şi arbori de cauciuc. Faună bogată: maimuţe, tigri, leoparzi, bivoli sălbatici, elefanţi. Populaţia: imensa majoritate este constituită din cambodgieni sau khmeri; chinezi, vietnamezi. Concentrarea maximă pe litoral şi în partea centrală, în zona cap. (50-100 loc./km2). Peste 80% din pop. activă lucrează în agric.. Pop. urbană a fost dispersată spre sate de către regimul Pol Poth. Rata natalităţii: 37,3%o; a mortalităţii: 12%o. Pop. urbană: 20%. Resurse şi economie: O economie distrusă de îndelungul război intern; majoritatea pop. fiind angajată într-o agric. neperformantă. Se cultivă orez, principala hrană, porumb, manioc, batate. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate. Oraşe: Battambang (NV), Kompong Cham (SE). Istoria: În sec. I-VI regatul Funan, de influenţă indiană, se află pe cursul mijlociu şi în delta Mekongului. În sec. VI este cucerit de Kambudja, strămoşii kmerilor. Sec. IX -1432 se instaurează cultul şivait al zeului-rege. Regele Yasovarman I (889-910) fondează Angkor-ul, ducând o politică de cuceriri. Sec. XII este înfloritor; se construieşte complexul arhitectural de la Angkor, unde se află un uriaş templu, cât un munte; apogeul artei kmere. Din sec. XII-XIII civilizaţia decade; triumfa budismul. Angkor-ul este părăsit în favoarea Phnon-Penh-ului (1432). În sec. XVI, slăbit de luptele între principi, C. pierde delta Mekongului. Din sec. XVIII C. este colonizată de vietnamezi, iar din sec. XIX este câmpul de bătălie între Siam şi Vietnam. Regele Norodum I (1859-1904) cere protectoratul francez şi îl obţine în 1863. În 1887, C, face parte din Indochina Franceză. Printr-o serie de. tratate (1904, 1907, 1946) cu

Laos şi Thailanda, C. reuneşte unele din fostele sale provincii. În al doilea război mondial (1941-1945) C. este ocupată de japonezi; ia

naştere o gherilă anticolonială. În 1949; Norodom Sihanuk obţine din partea autorităţilor franceze o independenţă limitată, C. devenind membră a Uniunii Franceze. În 1954, ca urmare a Conferinţei de la Geneva, C. devine independentă, cu statut de regat constituţional. În 1957, parlamentul C. adoptă Legea de neutralitate a C. În 1970, regele Norodom Sihanuk este înlăturat de la putere printr-o lovitură de stat militară condusă de generalul Lon Nol, care proclamă Republica Khmeră. Norodom Sihanuk se refugiază în China, unde creează un guvern de uniune naţională; va lupta cu sprijin chinez şi nord-vietnamez împotriva regimului Lon Nol (aliat al trupelor sud-vietnameze şi nord-americane). Urmează 5 ani de război civil. Lon Nol fuge în SUA. Noua Constituţie din 1976 proclamă Republica Kampukia Democratică; N. Sihanuk este înlăturat. Se instaurează o dictatură criminală (a kmerilor roşii): şeful statului este Khiu Samphan, iar al guvernului, Pol Poth. În aşa numitul proces de reeducare, sunt exterminaţi aproape 2 milioane de oameni. Ţara este izolată şi ruinată; moneda este desfiinţată. În 1979, armata vietnameză împreună cu luptători din frontul unic de salvare naţională ocupă C. şi înlătură această dictatură sângeroasă. Se proclamă Republica Populară C., ocupată de trupe vietnameze, care nu este recunoscută de ONU: Kmerii roşii se refugiază către graniţa cambodgiano-thailandeză, de unde duc o luptă de gherilă. Astfel, se continuă lupta împotriva guvernului instalat de vietnamezi şi împotriva trupelor vietnameze de pe terit. C., formându-se 3 grupări: a kmerilor roşii, a adepţilor prinţului N. Sihanuk şi a fostului prim-ministru. Aceste 3 grupări constituie în 1982 un guvern în exil sub preşedinţia lui N. Sihanuk. În 1988, după o serie de tratative cu guvernul din exil se obţine retragerea trupelor vietnameze din C. În 1989, Constituţia este amendată, schimbându-se numele statului care devine Statul C. În 1991, se duc tratative între cele 4 grupări şi se realizează un armistiţiu; prin acordul semnat la Paris, se creează un Consiliu Naţional Suprem ca guvern provizoriu, reprezentând diversele facţiuni cambodgiene. În 1991, ONU trimite forţe de menţinere a păcii în C., pentru a supraveghea respectarea încetării focului. In 1991 se renunţă la partidul unic (fost marxist-leninist) şi se recunoaşte multipartitismul. Prinţul N. Sihanuk revine în ţară şi devine preşedinte al Consiliului Naţional Suprem şi şef al statului. În 1993 după alegeri legislative libere, sub control ONU, o nouă Constituţie restabileşte monarhia parlamentară; Norodom Sihanuk redevine rege, guvernul de coaliţie fiind condus de Narodom Ranariddh, fiul lui Sihanuk, şi de Hun Sen. În anii următori, kmerii roşii nu respectă acordul de pace de la Paris. În 1997, noi disensiuni în cadrul guvernului; fiul lui N. Sihanuk fiind înlăturat de la putere şi învinuit de colaborare cu Kmerii Roşii. Confruntările continuă. Statul: este monarhie constituţională. După alegerile din 1993, puterea legislativă va fi exercitată de Adunarea Constituantă; cea executivă de rege şi de un cabinet condus de liderul partidului- majoritar în Adunare. Pluripartitism.

Camerun

Denumirea oficială: Republica Camerun Capitala: Yaounde (654.000 loc.)

Limba oficială: franceza, engleza; limbi vorbită: dialecte bantu, sudaneze şi nigeriene Suprafaţa: 475.000 km2 Locuitori: 12,8 mil. (27 loc. km2)

Religia: animism 45%, islamism 20%, catolicism 30%

Moneda: francul CFA

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: 2 iunie

Geografia: C. este aşezat pe coasta occidentală a Africii subecuatoriale guineze, având 320 km de litoral (Oc. Atlantic). Limite: Nigeria (V şi NV), Ciad (E), Africa Centrală (E), Congo, Gabon şi Guineea Ecuatorială (S), Oc. Atlantic (SE). G. fizică: Zona de coastă este o fâşie de câmpie; urmează o succesiune de coline împădurite. Mai departe de zona coastei începe un masiv de aprox. 1.000 m înălţime în zona centrală şi 4.700 m în N. La N de Douala (port) se ridică izolat muntele Camerun (4.700 m alt.), vulcan stins. În N ţării este o câmpie traversată de afluentul Nigerului, Benoue. Reţeaua fluvială este foarte bogată. Apele importante: Kuakua, care formează pe cursul inferior cataractele de la Ilia (cădere 16 m, lăţime 1.200 m), Camerunul şi Vuri; majoritatea cursului este navigabil. În văi şi pe afluenţi există numeroase lacuri: Elefante, Sodem, Gran Endu (208 m adâncime) în craterul unui vulcan stins. Clima: subecuatorială (S), una dintre cele mai dure de pe continent, fierbinte şi extrem de umedă; pe coastă 20°-32°C. Precipitaţiile:

0. 
   mm/an, în unele zone depăşind 8.000 mm/an. În restul ţării, climă tropicală, cu precipitaţii de aprox. 1.250 mm/an. Floră şi faună: Pădurile tropicale dense şi umede ocupă 50,6% din terit. ţării; pe înălţimile situate de-a lungul coastei, se întind pe o lăţime de 150-200 km. Pe podiş, în N, savane, zone arborescente, mlaştini. Rezervaţii, parcuri naţionale: Benoue (N), Bouba-N'Djida (NE), Du Faro (E). Faună bogată: gorile, girafe, antilope, elefanţi. Populaţia: Negri bantu (majoritari) 40%, negri sudanezi, hamiţi şi arabi. Grupurile etnice: fulan, haussa, kanuri, shua- arab în N; ghaya, wute, laka, mbun, mambila în S. Cea mai mare parte a populaţiei se află în partea estică 1/3 din populaţie trăieşte în S, pe coastă; 60% în N., aprox. 10% în păduri (în special pigmeii, cei mai vechi locuitori ai teritoriului). Rata natalităţii: 39,4%o, mortalitatea: 10,7%o; populaţia urbană: 44%. Peste 60% din populaţie este ocupată în agric. Resurse şi economie: petrol, hidroenergie, lemn de esenţă preţioasă (mahon, abanos); cafea, cacao, mei, sorg, porumb, batate, manioc. Creşterea animalelor: bovine, ovine, caprine. Zăcăminte de bauxită, cupru, cositor, în N şi NE, în prelungirea masivului bazaltic al Munţilor Camerun. Transporturi şi comunicaţii: Căi ferate, aeroporturi la Donala, Edea. Majoritatea apelor navigabile. Istoria: În sec. al XlII-lea N ţării era locuit de sao, strămoşii posibili ai triburilor sudaneze, iar în S de bantu. În 1469, navigatorul portughez Fernando de Poo atinge prima oară coasta. Ţara este sub dominaţia bornu. În sec. al XVII-lea, triburile fang şi donala se stabilesc în S. În sec. al XVIII-lea regatul Mandara din NV, format în sec. al XV-lea, se emancipează de sub dominaţia bornu. În sec. al XIX-lea, triburile fulbe cuceresc zona central-nordică, unde impun islamismul (în Adamaoua). În 1860, britanicii şi germanii intervin prin misionari. În 1884, primul tratat prin care Camerun devine colonie germană. În 1916, Aliaţii îi înlătură pe germani. În 1919 şi 1922, Came­run este împărţit de către Liga Naţiunilor în două zone, sub mandat britanic (NV) şi francez (E). În 1946, mandatele se transformă în tutelă, prin decizia ONU. În 1960, Cameruntd francez devine independent, în frunte cu un preşedinte de republică; în 1961; în urma unui plebiscit organizat de
   

ONU, nordul Camerunului britanic se uneşte cu Nigeriu, iar sudul cu C. Republica devine federală. În 1966, se instaurează un regim cu partid unic. În 1972, federaţia devine republică uni­tară, iar la 2 iunie 1972 se dă o nouă Constituţie. Până în 1990, partid unic. Statul: este republică prezidenţială, potrivit Constituţiei din 1972. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte-şi Adunarea Naţională; cea executivă, de un cabinet numit de preşedinte (care este ales prin vot direct). Multipartitism.

Canada