Preambul Comunitatea Studentilor Geografi

Denumirea oficială: Uniunea Australiană Capitala: Canberra (310.000 loc.)

Limba oficială: engleza Suprafaţa: 7,7 mil. km2 Locuitori: 17,8 mil. (1 loc./km2)

Religia: protestantism 15%, catolicism 6% ortodoxism, islamism, budism Moneda: dolarul australian

Forma de guvernământ: monarhie constituţională Ziua naţională: 26 ianuarie

Geografie: A. este aşezată în emisfera australă şi cuprinde continentul omonim. Limite: N şi E, Oc. Pacific, V şi S, Oc. Indian la S, Ins. Tasmania. G. fizică: A. este o ţară în mare parte deşertică. Relieful se caracterizează prin existenţa câmpiilor şi a podişurilor. În E, de-a lungul ţărmului, pe o lungime de 3400 km, se întinde Cordiliera Australiană (Great Dividing Range, vf. Kosciusko, 2230 m alt. max.). Aproape jumătate din A. este cuprinsă de Marele Podiş Vestic (Great Western Plateau) format dintr-o serie de podişuri mai puţin înalte (cca. 500 m) şi câteva lanţuri muntoase între 1200-1500 m alt. Darling Range (SV); Hainersley Range (1226 m) ş.a. Câmpiile strâmte se întind de-a lungul coastei estice şi în colţul de sud-vest. Cea mai extinsă este câmpia Nullarbor, situată la N de Marele Golf Australian. În jumătatea vestică sunt deşerturile Gibson (în centru), Marele Deşert de N şi V (NV) şi Marele Deşert Victoria (S). Apele: fl. Mur­ray (2570 km). Zona depresionară cea mai joasă este în jurul Lacului Eyre, cu o alt. minimă de 12 m. Cele mai mai lacuri sunt lacurile sărate din centru: Lacul Eyre, Lacul Torrens. Marea Barieră de Corali se întinde pe 1930 km, 15-150 km de coasta estică. Clima: 39% din Australia se află la tropice. Multe întinderi din N sunt bântuite de musoni şi uneori de uragane devastatoare (Oraşul Darwin a fost distrus în 1474, apoi reconstruit). Anotimpul umed ţine din ianuarie-aprilie. În SE, clima este temperată, cu nuanţe oceanice în ins. Tasmania. Precipitaţiile sunt de-a lungul coastei de 750-1500 mm/an, dar cea mai mare parte a Australiei primeşte mai puţin de 750 mm/an. Floră şi faună: Vegetaţie specială, pe care nu o mai întâlnim în alte părţi ale globului. Există peste 12000 de specii vegetale caracteristice Australiei, prezervate în peste 200 de parcuri naţionale şi rezervaţii pentru floră şi faună. Deşertul este şi el păstrător de vestigii: Ayers Rock, monoliţi de 300 m înălţime). Fauna extrem de preţioasă prin speciile „fosile" care vieţuiesc (marsupialele): cangurul, ornitorincul, opossumul, koala, echidna, casoarul. Populaţia: este formată în majoritate din britanici şi irlandezi, cu o mică minoritate a altor europeni; chinezi, vietnamezi, cca. 200.000 de aborigeni, jumătate metisaţi. A. este continentul cu densitatea cea mai slabă. Concentrarea max. în E şi SE, în zonele litorale, unde s-au format primele nuclee urbane ale emigranţilor din secolele trecute. Slab populată partea central-estică (Deşertul Simpson) şi zonele deşertice din jumătatea de V a A. şi N ţării. Anual imigrează în A. cca. 150.000 persoane. Rata natalităţii 4,2%o; a mortalităţii 7,4%o. Pop: urbană: 85%. Resurse şi economie: Industria prelucrătoare este diversificată. Resurse bogate: bauxită {locul I pe plan mondial la producţie); min. de fier (printre primele locuri din lume), huilă, plumb, zinc, cupru, argint, mangan, nichel, aur; uraniu şi petrol (produse energetice). Siderurgie, metalurgie, aluminiu, ind. alimentară, constr. de nave, textilă, de mase plastice, chimică, de vehicule, de avioane. Agricultura (5% din pop. activă) este competitivă (mecanizată şi pe mari suprafeţe) (se folosesc irigaţiile în zonele aride). A. are o mare prod. de cereale şi trestie de zahăr. Creşterea animalelor: bovine şi ovine (locul I pe glob). Exportă: lână, cereale, carne, zahăr, fructe, piei, unt. Importă: produse petroliere, produse chimice, hârtie. Turismul este foarte dezvoltat. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, vehicule, flotă comercială. Aeroporturi la: Sydney, Melbourne, Brisbane, Berth, Darwin. Oraşe: porturi: Sydney, Newcastle, Adelaide, Melbourne; Brisbane, Pert. Există 14 Universităţi; cea mai veche fiind Sydney (1850) şi Melbourne (1853). Istoria: Urme de locuire de acum 40.000 de ani, când trăiau pe terit. A. populaţii numite „australoide”. Începând din sec. XVII navigatorii spanioli, portughezi şi olandezi îşi fac apariţia şi explorează coasta de N şi V a A. În 1643, Abel Tasman descoperă ins. care din 1853 îi va purta numele. În 1770, James Cook atinge coasta răsăriteană şi declară A. colonie britanică. Începând cu 1788, ia naştere imigraţia puternică engleză; 1823: primii englezi debarcă în Portul Jackson (Sydney) constituind nucleul coloniei New South Wales; 1825: Tasmania; 1838: Western Australia; 1842: South Australia; 1851: Victoria; 1859: Queensland, care îşi obţin repede o largă autonomie internă, având guverne proprii, care răspund în faţa parlamentelor. Treptat, se face explorarea interiorului continental; descoperirea zăcămintelor de aur are ca urmare o imigrare masivă (se dezvoltă căile ferate; se exportă grâu). La 1.I.1901, cele 6 colonii se unesc formând Commonwealth-ul Australic, având statutul de dominion al Imp. Britanic. În 1906, colonia britanică Papua şi terit. german Noua Guinee (1914) intră sub administraţia A. În cele două războaie mondiale A. va fi alături de aliaţi; după război, A. va deveni o ţară cu o ind. puternică şi modernă şi se afirmă ca partener privilegiat al SUA. Până în 1986 va avea legături specifice cu Coroana Britanică; prin semnarea la Camberra a „Legii asu­pra Australiei” de către regina Marii Britanii, ultimele legături legislative, executive şi juridice sunt abolite. Regina rămâne nominal şef al statului, reprezentată de un guvernator general. Statul: este monarhie constituţională, stat federal, conform constituţiei din 1901; şef al statului: regina Marii Britanii (reprezentată de un guvernator general. Puterea legislativă este exercitată de Parlamentul Federal - Senat - mandat pe şase ani şi Camera Reprezentanţilor - mandat pe trei ani; puterea executivă este exercitată de guvernatorul general asistat de Consiliul Executiv. Primul ministru este responsabil în faţa Camerei Reprezentanţilor, care numeşte miniştri.

Austria

Denumirea oficială: Republica Austria Capitala: Viena / Wien (l,5 mil. loc.)

Limba oficială: germana Suprafaţa: 84.000 km2 Locuitori: 8 mil, (95 loc. / km2)

Religia: catolicism 80%; protestantism Moneda: şilingul

Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 26 octombrie

Geografia: A. este aşezată în Europa Centrală (pe cursul mijlociu al Dunării). Limite: Germania, Cehia (N), Slovacia, Ungaria (E), Slovenia, Italia (S), Elveţia, Liechtenstein (V). G. fizică: A. este o ţară alpină, cu o alt. medie de l000 m. Cca. 70% din terit. este acoperit de Înălţimile Austriei Prealpine şi de lanţurile Alpilor Orientali sau Alpii Austrieci (alt. max. vr. Grossglockner, 3793 m), care mai păstrează gheţari. Aceştia se împart în: Alpii Calcaroşi Nordici, Alpii Centrali şi Alpii Calcaroşi Sudici, cu văi longitudinale adânci (ale cursurilor de apă: Inn, Enns, Mur, Drava). Între Dunăre şi Alpi este un platou îngust cu alt. De 305-6l0 m. În N. Dunării sunt câmpii şi coline cu pădurile boemiene. Extremul estic este un teren jos, care întâlneşte câmpia ungară. Reţea hidrografică bogată, colectată de Dunăre (360 km pe terit. A.). Apele au debit bogat, alimentat de zăpezi şi gheţari, un bogat potenţial energetic. Numeroase lacuri glaciare (în munţi în extremul estic şi vestic): Constanţa / Bodensee în NV, Neusiedler, în NE. Clima: este temperat-continentală, predominant alpină; cu precipitaţii bogate, iarna îngheţul durând 4-5 luni, verile răcoroase (2l°C). Temp. medie anuală: -3°C iarna, l8°C vara. Precipitaţii: 7l0 mm/an. În zonele joase este un climat temperat de tranziţie cu ierni mai blânde şi veri mai călduroase. Floră şi faună: A. are munţi împăduriţi, caracteristici zonei centrale a Europei: păduri de foioase (fag, stejar), care în zona muntoasă se continuă cu conifere şi vegetaţie alpină (păşuni). Vegetaţie de stepă în câmpie. Fauna: jderul, lupul, vulpea, cerbul, căprioara, capra neagră, păsări cântătoare; în câmpie, rozătoare: iepurele, hârci ogul, popândăul etc. Populaţia: este în majoritate formată din austrieci (de origine germană); minorităţi naţionale: unguri, sloveni, croaţi. Concentrarea maximă a pop. în N ţării: 35% din pop. activează în ind. şi 8% în agric. Rata natalităţii: ll,4%o; a mortalităţii: l0,l%o. Rata pop. urbane: 55%. Resurse şi economie: A. are o economie echilibrată d.p.d.v. industrial şi avansată prin: valorificarea resurselor naturale, dezvoltarea turismului şi a transportului, tradiţie meşteşugărească; înaltă calificare a forţei de muncă. Agric. avansată are tradiţie în folosirea hidroenergiei. Creşterea bovinelor domină pe versantele văilor alpine. Se cultivă: grâu, sfeclă de zahăr, orz, porumb. Turismul, foarte activ (peisaje, ape termale, staţiuni pentru sport alpin), antrenează şi zone altădată izolate (Tyrolul, Vorarlberg); ocupă primul loc printre ţările OCDE. Industria este diversificată: siderurgie, metalurgie neferoasă, textilă, electronică, maşini utilaje, aluminiu, a lemnului şi celulozei, chimică, sticlărie, porţelan, încălţăminte, artizanală. Transporturi şi comunicaţii: A. are căi ferate electrificate în cea mai bună parte; multe tuneluri în Alpi, care uşurează circulaţia. Dunărea este o importantă cale de transport pe apă. Aeroport la Viena. Oraşe: Viena, cap. ţării, unul din cele mai frumoase oraşe ale Europei, important centru cultural, turistic şi industrial; Graz (SE), nod de comunicaţii, centru ind. şi cultural; Linz, port pe Dunăre în N, centru ind.; Salzburg (NV), oraşul festivalurilor internaţionale; Innsbruck (turism, sporturi iarnă). Universităţi în Viena, Graz (din sec. XVI), Innsbruck. Istoria: În antichitate pe terit. A. trăiau celţii pe care i­au cucerit romanii (l5 î. Hr.) organizând provinciile Raetia, Noricum, Pannonia; invazia vandalilor, vizigoţilor, hunilor (sec. V d. Hr.); terit. locuit de germani, avari, slavi (sec. V-VI). Carol cel Mare îi învinge pe avari (795) şi întemeiază Marka de Est (803) viitorul Osterreich.

În 955 Otto I îi respinge pe maghiari. Terit. A. este domeniul Habsburgilor (l274-l9l8) care devin şi regi ai Italiei şi împăraţi ai Sfântului Imperiu Roman (l438-l806). Habsburgii stăpânesc în sec. XVI un stat multi-naţional (Bohemia, Moravia, Silezia, Ungaria Occidentală. În urma ofensivei antiotomane (l683-99) Imp. Habsburgic se întinde asupra Ungariei, Transilvaniei, Sloveniei şi Croaţiei (parţial), a Banatului (l7l8). Imp. se reformează sub Maria Terezia (l740-80) şi Franz Iosif (l780-90), sub un absolutism luminat. Francisc I rămâne doar Împărat al Austriei (l806); conduce coaliţia împotriva Franţei napoleoniene, Imp. Habsburgic iese slăbit din războaiele cu Franţa, după revoluţia din l848 şi conflictul cu Italia (l859) şi Prusia (l866); nu mai poate rămâne în fruntea Confederaţiei Germane şi în l867 prin pactul dualist ia naştere Imp. Austro-Ungar, un imperiu multinaţional (germani, unguri, cehi, polonezi, sârbi, croaţi, români, italieni. În l879 Imp. Habsburgic pune bazele Triplei Alianţe (cu Germania). În l9l4 prinţul moştenitor al tronului A., Franz Ferdinand, este asasinat la Sarajevo, fapt ce conduce la declanşarea primului război mondial după care Imp. Austro- Ungar se destramă; Carol I de Habsburg abdică şi este proclamată Republica A., stat federal redus la actualul teritoriu. Prin Constituţia din l920 Austria declară neutralitatea ca principiu de stat. În l938 A. este ocupată de Hitler şi anexată Germaniei. În l945 este eliberată de trupele aliate şi proclamată a doua republică; în l955 îşi restabileşte suveranitatea. Parlamentul votează Legea Constituţională asupra neutralităţii permanente a statului. Statul: este republică parlamentară, stat federal, potrivit Legii Constituţionale din l955. Puterea legislativă este exercitată de Adunarea Federală (Consiliul Federal — Bundesrat şi Consiliul Naţional — Nationalrat); cea executivă, de guvernul federal, condus de liderul partidului majoritar din Consiliul Naţional. Membri Consiliului Federal sunt aleşi de către adunările legislative ale provinciilor. Preşedintele este ales prin vot direct. Multipartitism.

Azerbaidjan

Denumirea oficială: Republica Azerbaidjan Capitala: Baku (1,5 mil. loc.)

Limba oficială: azeră Suprafaţa: 87.000 km2 Locuitori: 7,6 mil.; (881oc./km2)

Religia: islamism (şiit 70% şi sunit); creştinism

Moneda: manat-ul

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: 30 august

Geografia: A. este aşezat în V. Mării Caspice. Limita: Georgia şi Daghestanul (N), M. Caspică (E), Iranul (S), Armenia (V). G. fizică: Terit. este cuprins de câmpia fl. Kura şi a afluenţilor ei (Araks, la graniţa cu Iranul) înconjurată de regiuni muntoase: la N, Caucazul Mare (4500 m); la S, Caucazul Mic (3900 m). Câmpia de pe litoral se extinde spre SE (Câmpia Lenkoran). Între aceste câmpii şi munţii Caucaz există zone colinare de trecere. Fl. Kura se varsă în M. Caspică; este navigabil pe cursul inferior. Clima: este temperată în zona Caucazului Mare şi temperat-continentală în zonele de câmpie (valea râului Kurar), mai umedă în câmpia Lenkoran. Precipitaţiile sunt de 1500 mm/an în Câmpia Lenkoran, de 1300 mm/an în zonele Caucazului şi sub 300 mm/an în zonele joase. Floră şi faună: Vegetaţie ierboasă; pe câmpiile cu climă uscată vegetaţie xerofită; păduri în zonele montane (cca. - 15% din terit). Faună variată: şacali, gazele, lupi, vulpi, mufloni. Parcuri naţionale: Kâzâl Agach. Populaţia: este formată în majoritate de azeri. Concentrarea pop. în peninsula Apşeron (oraşul Baku), în S (câmpia Lenkoran) şi în NV terit. (regiunea Gandja). Rata natalităţii: 19,3%o, a mortalităţii: 6%o. Pop. urbană: 56%. Resurse şi economie: Industria este dezvoltată în ramura extracţiei şi rafinării petrolului; petrochimia; utilaj petrolier. Res. de petrol în pen. Apşeron (Baku) şi în apele Mării Caspice. Ind. constr. de maşini, electronică, textilă, ali­mentară (vinuri, conserve de legume şi fructe); şantier naval. Potenţial energetic: centrala Mingheceaur de pe Kura; 75%n din culturi sunt irigate. Agricultura este axată pe viticultură şi pomicultură; ceai, citrice (în S, în câmpia Lenkoran), bumbac, cereale. Creşterea animalelor: ovine, caprine, bovine, cămile. Pescuitul din M. Caspică. Transporturi şi comunicaţii: Drumuri, căi ferate. Comunicaţiile A. sunt conectate la statele vecine, membre ale CSI. Aeroport la Baku. Oraşe: Gandja în NV; Sumgait, în N pen. Apşeron. Istoria: A. făcea parte din Imp. Persan; terit. e cucerit în 331 î. Hr. de Alexandru cel Mare. Temporar supus Romei (sec. I î. Hr.). Zona de N este cunoscută ca Albania: aici s-a răspândit creştinismul, în rest zoroastrismul. În sec. VII e ocupat de arabi. Îmbrăţişează islamismul. Sec. XI-XIII sunt decisive: din E migrează o pop. turcică asimilând-o pe cea iraniană şi dând naştere poporului azer. Sec. XIII-XIV: năvălirea mongolilor lui Ginghis Han, urmat de Tamerlan. Între pretenţiile Rusiei şi ale Persiei, în sec. XIV-XVII, reuşesc să ia naştere hanate care în sec. XIX devin autonome. În 1828 A. este anexat Rusiei (partea de N, cea de S rămâne a Imp. Persan). În 1918 partea anexată de Rusia îşi proclamă independenţa. În 1920 este ocupat de Armata Roşie. În 1922 este integrat în Federaţia Transcaucaziană împreună cu Georgia şi Armenia (Rep. Sovietică Federativă Socialistă Transcaucazia) ca parte a URSS. În 1923-24 se constituie rep. autonomă Nakhitchevan şi reg. autonomă Nagornâi Karabah (Karabahul de munte) ataşate A. În 1936 A. devine, după dizolvarea federaţiei, a II-a republică a URSS. În 1990, Sovietul Suprem din Baku declară suveranitatea A.; ciocniri între conducerea comunistă şi opoziţia naţională islamică; intervenţia trupelor sovietice. În 1991 A. îşi proclamă independenţa de stat şi aderă la CSI. În 1992 alegeri prezidenţiale. Armenia va cere Karabahul de munte; se ajunge la un război nedeclarat în 1992-93 între A. şi Armenia. Datorită ciocnirilor interetnice, 100.000 de armeni şi azeri îşi părăsesc locurile natale, făcându-se un schimb forţat de populaţii (peste 80.000 de azeri fug din Armenia). Statul: este republică prezidenţială, potrivit Constituţiei intrate în vigoare în 1991. Este stat membru al CSI. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Consiliul Naţional; cea executivă de Consiliul de Miniştri rezultat în urma alegerilor prezidenţiale din 1992. Regim cu mare putere executivă. Multipartitism.

Bahrain

Denumirea oficială: Bahrain Capitala: Manama (140.000 loc.)

Limba oficială: araba; uzuală: engleza

Suprafaţa: 660 km2

Locuitori: 578.000 (876 loc./km2)

Religia: islamism 85%; creştinism; hinduism

Moneda: dinar bahrain

Forma de guvernământ: monarhie (emirat)

Ziua naţională: 16 decembrie

Geografia: B. este aşezat în Asia de sud-vest, în Golful Persic. Limite: Arabia Saudită (V) şi Golful Persic (E). G. fizică: B. este un arhipelag în G. Persic. Teritoriul este format din întinderi nisipoase plate, cu oaze. Din cele peste 30 de insule, ins. Bahrain este cea mai mare (peste 500 km2). Caracteristice sunt colinele de rocă: Jebel Dukhan (137 m) asemănător unui crater. Clima: este aridă, cu temperaturi de 34°C vara şi 16°C iarna. Precipitaţiile foarte scăzute, sub 100 mm/an. Floră şi faună: Vegetaţia este sporadică, xerofită - în general absentă. Fauna săracă. În oaze, maimuţe. Populaţia: este formată din arabi 75%, indieni 15%, pakistanezi, europeni, africani. Concentrarea populaţiei în jurul capitalei şi pe insula Al Muharraq. Rata natalităţii: 23,6%o; a mortalităţii: 3,8%o. Pop. urbană: 90%. Resurse şi economie: Economia dezvoltată şi diversificată pe baza prelucrării petrolului (descoperit în 1932). Importă petrol pentru rafinăria de la Awali (de primă mărime în Orientul Mijlociu) din Arabia Saudită. Are gaze naturale. Alte resurse: curmale, orz; asini, caprine, peşte; perle. Specificitatea B. constă în faptul că e o importantă poartă aeriană pentru Golful Persic, favorizând turismul. B. este unul din centrele financiare ale lumii. Transporturi şi comunicaţii: Transport aerian, autovehicule. Oraşe: Muharraq, Jiddhaf, Rifa’a. Istoria: Terit. pe care s-au succedat câteva importante civilizaţii: sumeriană, persană, seleucidă, partă, sasanidă. În sec. VII este cucerit de arabi, care impun islamul şi limba arabă. Din 1521 stăpânit de portughezi; din 1602 de persani. În 1783, arabii emigraţi din Kuwait întemeiază un şeicat autonom, condus de dinastia al-Khalifa. 1821-61 devine protectorat britanic. În 1932 se descoperă zăcămintele de petrol care constituie baza industriei B. Din 1968-71, face parte din Federaţia Emiratelor din Golful Persic. În 1971 îşi proclamă independenţa de stat. Statul: este monarhie (emirat) constituţională (în sensul că nu se guvernează după Sharia - legea islamică), regim autoritar, conform Constituţiei intrate în vigoare în 1973. Puterea legislativă cât şi cea executivă sunt exercitate de emir şi de un cabinet numit de emir. Nu există partide.

Bangladesh

Denumirea oficială: Republica Populară Bangladesh Capitala: Dhaka (5,7 mil. loc.)

Limbă oficială: bengali Suprafaţa: 143.000 km2 Locuitori: 123 mil. (861 loc./km2)

Religia: islamism 87%; hinduism 12%; budism Moneda: taka

Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 26 martie

Geografia: B. este aşezat în S. Asiei. Limite: India (V şi N); Birmania (E), G. Bengal (S). G. fizică: Terit. B. coincide cu cea mai mare parte a deltei comune a Gangelui (Ganga) şi a Brahmaputrei, fiind cea mai mare deltă din lume; munţii sunt scunzi (1200 m); în N ţării sunt forme colinare, intermediare spre înălţimile Himalayei. Câmpia aluvionară a celor două fluvii, este foarte fertilă. Gangele (2480 km) şi Brahmaputra (2700 km) se varsă în G. Bengal. Cursul Brahmaputrei pe terit. B. este navigabil. Clima: este tropicală-umedă, cu ploi musonice abundente, cu furtuni care iau forma unor cicloane ce lasă în urmă zeci de mii de morţi şi oameni fără adăpost. Temperatura medie anuală este de 29°C şi de 16°C iarna. Precipitaţiile sunt de 2030 mm/an în deltă; 3430 mm/an la graniţa cu Birmania. Flora şi fauna: Vegetaţie luxuriantă, cu păduri încărcate de mangrove în SV; cocotieri; 1/6 din terit. este acoperit cu păduri. Populaţia: este în majoritate formată din bengalezi. Există populaţii tribale în zonele colinare. Peste 50% din pop. activă este ocupată în agric. Concentrarea max. în zona central-sudică (în jurul cap. Dhaka, unde sunt peste 1000 loc./km2 şi în insulele din zona litoralului). Rata natalităţii: 32,9%o; a mortalităţii: 10,2%o. Pop. urbană 18%. Resurse şi economie: Econ. se bazează pe agric. Se cultivă: orez, grâu, orz, batate, legume, arahide, trestie de zahăr, bumbac, tutun. Pescuitul. Res. minerale: cărbune, gaze. naturale, petrol. Manufacturi şi ind. textilă. B. este un mare producător de iută. Ind. de îngrăşăminte chimice (exportă); ciment, cherestea. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, autovehicule; flotă comercială (transport fluvial). Oraşe: Chittagong, Khula, Narayanganj. Istoria: Terit. B. (fostul Pakistan Oriental) a făcut parte succesiv din Imp. Maurya (sec. IV-III î. Hr.), din Gupta (sec.-IV-V d. Hr.), din Imp. Marilor Moguli (sec. XVII-XVIII), din India (colonie britanică în sec. XVIII-XX). În 1947 Pakistanul se separă de Uniunea Indiană (India) preponderent hindusă şi apoi îşi proclamă independenţa; stat format din două reg. geografice: una la NE Indiei, alte la NV Indiei între ele fiind o distanţă de 1700 km. Pakistanul de E a luat numele de Bangladesh la 26.III. 1971, proclamându-şi unilateral independenţa; contestată iniţial de guvernul de la Islamabad şi recunoscută în urma războiului indo-pakistanez, încheiat după câteva luni: membru al Commonwealth-ului. În 1975 se promulgă Constituţia (regim prezidenţial, partid unic). Instabilitate politică; intervenţia militarilor şi apoi lovitură de stat în 1981. În 1986 reintră în vigoare Constituţia. Frământări sociale, modificarea Constituţiei. În 1991 alegeri legislative; se restabileşte sistemul parlamentar. Statul: este republică parlamentară (din Commonwealth), conform Constituţiei din 1972. Puterea legislativă este exercitată de Adunarea Naţională; cea executivă de Consiliul de Miniştri numit de preşedintele ales prin vot direct. Multipartitism.

Barbados