Propunerea de decizie a consiliului

Protecția informării privind regimul drepturilor

1. Părțile prevăd o protecție juridică adecvată împotriva oricărei persoane care, în cunoștință de cauză, desfășoară fără autorizație următoarele acte:

(a) eliminarea sau modificarea oricăror informații referitoare la gestionarea drepturilor în format electronic;

(b) distribuirea, importul în vederea distribuirii, radiodifuzarea sau televizarea, comunicarea către public sau punerea la dispoziția publicului a unor opere sau a altor obiecte protejate în temeiul prezentului acord, din care au fost eliminate sau modificate fără autorizație informațiile referitoare la regimul drepturilor în format electronic,

dacă persoana știe sau are motive întemeiate să știe că, făcând acest lucru, provoacă, permite, facilitează sau ascunde încălcarea unui drept de autor sau a oricăror drepturi conexe dreptului de autor prevăzute de legea părții în cauză.

2. În sensul prezentului acord, expresia „informații privind regimul drepturilor” se referă la orice informație furnizată de titularii de drepturi care permite identificarea operei sau a oricărui alt obiect protejat menționat la subsecțiunea 1, a autorului sau a oricărui alt titular de drepturi; de asemenea se referă la informații despre condițiile și modalitățile de utilizare a operei sau a oricărui alt obiect protejat, precum și orice numere sau coduri care reprezintă aceste informații.

Primul alineat se aplică atunci când oricare dintre aceste informații este asociată unei copii a unei opere sau a altui obiect protejat menționat la subsecțiunea 1 sau apare în legătură cu o comunicare către public a operei sau obiectului protejat respectiv.

Articolul 178

Titularii și obiectul dreptului de închiriere și de împrumut

1. Părțile prevăd dreptul exclusiv de a autoriza sau a interzice închirierea sau împrumutul pentru următoarele:

(a) autorul, în ceea ce privește originalul și copiile operei sale;

(b) artistul interpret sau executant, în ceea ce privește fixările interpretării sale;

(c) producătorul de fonograme, în ceea ce privește fonogramele sale;

(d) producătorul primei fixări, în ceea ce privește originalul și copiile filmului său.

2. Prezentele dispoziții nu reglementează drepturile de închiriere și de împrumut în ceea ce privește operele de arhitectură și operele de artă aplicată.

3. Părțile pot deroga de la dreptul exclusiv pentru împrumutul public prevăzut la alineatul (1), cu condiția ca autorii să obțină cel puțin o remunerație în temeiul acestui împrumut. Părțile au libertatea de a determina această remunerație, ținând cont de obiectivele lor de promovare culturală.

4. Dacă părțile nu aplică dreptul exclusiv de împrumut prevăzut la prezentul articol cu privire la fonograme, filme și programe de calculator, acestea introduc o remunerație cel puțin pentru autori.

5. Părțile pot exonera anumite categorii de entități de la plata remunerațiilor menționate în alineatele (3) și (4).

Articolul 179

Dreptul la o remunerație echitabilă care nu poate face obiectul unei renunțări

1. Dacă un autor sau un artist interpret sau executant a transferat sau a cedat dreptul său de închiriere în ceea ce privește o fonogramă sau originalul sau o copie a filmului unui producător de fonograme sau de filme, acesta păstrează dreptul de a obține o remunerație echitabilă din închiriere.

2. Dreptul de a obține o remunerație echitabilă din închiriere nu poate face obiectul unei renunțări din partea autorilor sau a artiștilor interpreți sau executanți.

3. Gestionarea dreptului de a obține o remunerație echitabilă poate fi încredințată unor organisme de gestiune colectivă reprezentând autori sau artiști interpreți sau executanți.

4. Părțile pot reglementa dacă și în ce măsură gestionarea prin organisme de gestiune colectivă a dreptului de a obține o remunerație echitabilă poate fi impusă, precum și de la cine poate fi solicitată sau percepută această remunerație.

Articolul 180

Protecția programelor pentru calculator

1. Părțile protejează programele pentru calculator, prin intermediul drepturilor de autor, ca lucrări literare în sensul dispozițiilor Convenției de la Berna. În sensul prezentei dispoziții, noțiunea de „program pentru calculator” include materialul de concepție pregătitor.

2. Protecția în conformitate cu prezentul acord se aplică oricărei forme de exprimare a unui program pentru calculator. Ideile și principiile care se află la baza oricărui element al unui program pentru calculator, inclusiv cele care se află la baza interfețelor sale, nu sunt protejate de dreptul de autor în temeiul prezentului acord.

3. Un program pentru calculator este protejat dacă este original, în sensul că reprezintă o creație intelectuală proprie autorului. Niciun alt criteriu nu se aplică pentru a stabili dacă acesta poate beneficia de protecție.

Articolul 181

Calitatea de autor al programelor

1. Autorul unui program pentru calculator reprezintă persoana fizică sau grupul de persoane fizice care au creat programul sau, dacă legislația părților permite acest lucru, persoana juridică desemnată de legislația respectivă ca fiind titularul dreptului.

2. În cazul unui program pentru calculator creat în comun de un grup de persoane fizice, drepturile exclusive sunt deținute în comun de aceste persoane.

3. Atunci când operele colective sunt recunoscute de legislația părților, persoana care, conform legislației părților, a creat opera este considerată a fi autorul.

4. Dacă un program pentru calculator este creat de un angajat în exercițiul atribuțiilor de serviciu sau în conformitate cu instrucțiunile angajatorului său, numai angajatorul este abilitat să-și exercite toate drepturile patrimoniale aferente programului pentru calculator astfel creat, cu excepția unor clauze contractuale contrare.

Articolul 182

Acte restricționate legate de programele pentru calculator

Sub rezerva dispozițiilor articolelor 183 și 184 din prezentul acord, drepturile exclusive ale titularului de drepturi în sensul articolului 181 cuprind dreptul de a realiza sau de a autoriza:

(a) reproducerea permanentă sau provizorie a unui program pentru calculator, în totalitate sau parțial, prin orice mijloc și sub orice formă. În măsura în care încărcarea, prezentarea, rularea, transmiterea sau stocarea programului pentru calculator necesită o astfel de reproducere a programului, aceste acte de reproducere sunt supuse autorizării de către titularul dreptului;

(b) traducerea, adaptarea, dispunerea și orice altă transformare a programului pentru calculator și reproducerea rezultatelor acestor acte, fără a aduce atingere drepturilor persoanei care transformă programul pentru calculator;

(c) orice formă de distribuție publică, inclusiv închirierea originalului sau a copiilor unui program pentru calculator.

Articolul 183

Excepții la actele restricționate legate de programele pentru calculator

1. În absența unor clauze contractuale speciale, nu necesită autorizarea de către titular actele prevăzute la articolul 182 literele (a) și (b) din prezentul acord, în cazul în care aceste acte sunt necesare pentru a permite dobânditorului legal să utilizeze programul pentru calculator conform destinației sale, inclusiv pentru a corecta erorile.

2. Realizarea unei copii de rezervă de către o persoană care are dreptul de utilizare a programului pentru calculator nu poate fi împiedicată prin contract, în măsura în care aceasta este necesară pentru utilizarea respectivă.

3. Persoana care are dreptul să utilizeze o copie a unui program pentru calculator poate, fără autorizarea titularului dreptului, să analizeze, să studieze sau să testeze funcționarea programului în vederea identificării ideilor și principiilor care stau la baza oricărui element al programului, atunci când efectuează oricare dintre actele de încărcare, prezentare, rulare, transmitere sau stocare a programului pentru calculator pe care aceasta are dreptul să îl realizeze.

Articolul 184

Decompilarea

1. Autorizarea de către titular nu este necesară atunci când reproducerea codului și traducerea formei acestui cod în înțelesul articolului 182 literele (a) și (b) este indispensabilă pentru obținerea informațiilor necesare interoperabilității unui program pentru calculator creat în mod independent de alte programe, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:

(a) aceste acte sunt realizate de beneficiarul licenței sau de o altă persoană care are dreptul de utilizare a copiei unui program sau în numele acestora de către o persoană autorizată în acest scop;

(b) informațiile necesare pentru realizarea interoperabilității nu au fost anterior puse, în mod simplu și rapid, la dispoziția persoanelor menționate la litera (a) de la prezentul alineat; și

(c) aceste acte sunt limitate la părți din programul original, necesare pentru realizarea acestei interoperabilități.

2. Dispozițiile alineatului (1) nu permit ca informațiile obținute în temeiul aplicării sale:

(a) să fie utilizate în alte scopuri decât realizarea interoperabilității programului pentru calculator creat în mod independent;

(b) să fie comunicate unor terți, cu excepția cazului în care acest lucru se dovedește necesar interoperabilității programului de calculator creat în mod independent; sau

(c) să fie utilizate pentru dezvoltarea, producerea sau comercializarea unui program pentru calculator a cărui expresie este în mod fundamental similară sau pentru orice alt act care încalcă dreptul de autor.

3. În conformitate cu dispozițiile Convenției de la Berna, prezentul articol nu poate fi interpretat astfel încât să permită aplicarea sa într-un mod care aduce atingere în mod nejustificat intereselor legitime ale titularului dreptului sau exploatării normale a programului pentru calculator.

Articolul 185

Protecția bazelor de date

1. În sensul prezentului acord, „bază de date” înseamnă o culegere de opere, de date sau de alte elemente independente, dispuse sistematic sau metodic și accesibile în mod individual prin mijloace electronice sau de altă natură.

2. Protecția prevăzută prin prezentul acord nu se aplică programelor de calculator utilizate la realizarea sau pentru funcționarea bazelor de date accesibile prin mijloace electronice.

Articolul 186

Obiectul protecției

1. În conformitate cu subsecțiunea 1, bazele de date care, prin alegerea sau dispunerea elementelor, constituie o creație intelectuală proprie a autorului sunt protejate ca atare de dreptul de autor. Niciun alt criteriu nu se aplică pentru a determina dacă bazele de date pot beneficia de această protecție.

2. Protecția bazelor de date prin dreptul de autor, prevăzută la subsecțiunea 1, nu se extinde și asupra conținutului lor și nu aduce atingere drepturilor care continuă să aibă incidență asupra conținutului menționat.

Articolul 187

Calitatea de autor al bazei de date

1. Autorul unei baze de date reprezintă persoana fizică sau grupul de persoane fizice care au creat baza sau, dacă legislația părților permite acest lucru, persoana juridică desemnată de legislație ca fiind titularul dreptului.

2. Atunci când operele colective sunt recunoscute de legislația părților, drepturile patrimoniale sunt deținute de persoana investită cu dreptul de autor.

3. Atunci când o bază de date este creată în comun de către mai multe persoane fizice, drepturile exclusive sunt deținute în comun de aceste persoane.

Articolul 188

Acte restricționate legate de bazele de date

Autorul unei baze de date beneficiază, în ceea ce privește expresia acestei baze de date care poate face obiectul unei protecții prin dreptul de autor, de dreptul exclusiv de a realiza sau de a autoriza:

(a) reproducerea permanentă sau provizorie, totală sau parțială, prin orice mijloc și sub orice formă;

(b) traducerea, adaptarea, dispunerea și orice altă transformare;

(c) orice formă de distribuție către public a bazei de date sau a copiilor acesteia;

(d) orice comunicare, expunere sau reprezentare publică;

(e) orice reproducere, distribuire, comunicare, expunere sau reprezentare publică a rezultatelor actelor prevăzute la litera (b).

Articolul 189

Excepții la actele restricționate legate de bazele de date

1. Utilizatorul legitim al unei baze de date sau al unei copii a acesteia poate efectua toate actele prevăzute la articolul 188 din prezentul acord, care sunt necesare pentru accesarea conținutului bazelor de date și utilizarea normală a conținutului, fără autorizarea autorului bazei de date. În măsura în care utilizatorul legitim este autorizat să utilizeze numai o parte a bazei de date, prezentul alineat se aplică numai acelei părți.

2. Părțile au capacitatea de a prevedea limitări la drepturile prevăzute la articolul 188 în următoarele cazuri:

(a) atunci când este vorba despre o reproducere în scopuri private a unei baze de date neelectronice;

(b) atunci când se utilizează numai în scopuri didactice sau de cercetare științifică, sub rezerva de a indica sursa și în măsura justificată de scopul necomercial urmărit;

(c) atunci când este vorba despre o utilizare în scopul securității publice sau în scopul unei proceduri administrative sau judiciare;

(d) atunci când există alte excepții la dreptul de autor care sunt autorizate în mod tradițional de fiecare parte, fără a aduce atingere literelor (a), (b) și (c).

3. În conformitate cu dispozițiile Convenției de la Berna, prezentul articol nu poate fi interpretat astfel încât să permită aplicarea sa într-un mod care aduce atingere în mod nejustificat intereselor legitime ale titularului dreptului sau exploatării normale a bazei de date.

Articolul 190

Dreptul de suită

1. Părțile prevăd, în beneficiul autorului unei opere originale de artă, un drept de suită, definit ca un drept inalienabil și la care nu se poate renunța nici chiar anticipat, de a încasa un procent din prețul de vânzare obținut la orice revânzare a operei ulterioară primei înstrăinări a operei de către autor.

2. Dreptul menționat la alineatul (1) se aplică tuturor actelor de revânzare care implică, în calitate de vânzători, cumpărători sau intermediari, profesioniști ai pieței obiectelor de artă, cum ar fi saloane, galerii de artă și, în general, orice comerciant de opere de artă.

3. Părțile pot să prevadă, în conformitate cu propria lor legislație, că dreptul menționat la alineatul (1) nu se aplică actelor de revânzare în cadrul cărora vânzătorul a achiziționat opera direct de la autorul acesteia cu mai puțin de trei ani înainte de data revânzării în cauză și dacă prețul de revânzare nu depășește o anumită sumă minimă.

4. Suma datorată în temeiul dreptului de suită se plătește de către vânzător. Părțile pot să prevadă că una dintre persoanele fizice sau juridice menționate la alineatul (2), alta decât vânzătorul, poate fi singura obligată la această plată sau poate împărți cu vânzătorul această obligație.

Articolul 191

Difuzarea de programe prin satelit

Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al autorului de a autoriza comunicarea prin satelit către public a operelor protejate prin dreptul de autor.

Articolul 192

Retransmisia prin cablu

Fiecare parte se asigură că, în cazul retransmiterii prin cablu a unor emisiuni din cealaltă parte pe teritoriul său, se respectă dreptul de autor și drepturile conexe aplicabile, iar retransmisia are loc pe baza acordurilor contractuale individuale sau colective încheiate între titularii dreptului de autor și ai drepturilor conexe și operatorii de cablu.

Subsecțiunea 2

Mărci comerciale

Articolul 193

Procedura de înregistrare

1. Partea UE și Ucraina prevăd un sistem pentru înregistrarea mărcilor în cadrul căruia deciziile de refuz al înregistrării unei mărci adoptată de autoritatea competentă în materie de mărci este justificată în mod corespunzător. Motivele de refuz al înregistrării se comunică în scris solicitantului, care va avea posibilitatea de a contesta acest refuz și de a face recurs la decizia finală de refuz în fața unei instanțe de judecată. Partea UE și Ucraina introduc, de asemenea, posibilitatea de opoziție la înregistrarea unei mărci. Aceste proceduri de opoziție sunt contradictorii. Partea UE și Ucraina furnizează o bază de date electronice disponibilă pentru consultare publică care conține cereri de înregistrare și înregistrări ale mărcilor.

2. Părțile prevăd motivele de refuz sau de declarare a nulității unei înregistrări a unei mărci. Sunt refuzate înregistrării sau pot să fie declarate nule, dacă sunt înregistrate:

(a) semnele care nu pot constitui o marcă;

(b) mărci care sunt lipsite de caracter distinctiv;

(c) mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau indicii care pot servi, în comerț, pentru a desemna felul, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, proveniența geografică sau data fabricației produsului sau a prestării de servicii sau alte caracteristici ale acestora;

(d) mărci care sunt compuse exclusiv din semne sau indicații devenite uzuale în limbajul curent sau în practica comercială loială și constantă;

(e) semne constituite exclusiv din:

(i) forma impusă de natura însăși a produsului; sau

(ii) forma produsului necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic; sau

(iii) forma care dă o valoare substanțială produsului;

(f) mărci care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri;

(g) mărci care sunt de natură să înșele publicul consumator, de exemplu asupra naturii, calității sau provenienței geografice a produsului sau a serviciului;

(h) mărcile care, în lipsa autorizației autorităților competente, trebuie refuzate sau declarate nule în conformitate cu articolul 6b din Convenția de la Paris.

3. Părțile prevăd motivele de refuz sau de declarare a nulității în legătură cu conflictele cu drepturi anterioare. Unei mărci îi este refuzată înregistrarea sau, dacă este înregistrată, poate fi declarată nulă:

(a) atunci când este identică cu o marcă anterioară și când produsele sau serviciile pentru care marca a fost cerută sau a fost înregistrată sunt identice cu cele pentru care marca anterioară este protejată;

(b) atunci când, din cauza identității sau similitudinii sale cu marca anterioară și din cauza identității sau a similitudinii produselor sau serviciilor pe care cele două mărci le desemnează, există, în mintea publicului, un risc de confuzie care conține riscul de asociere cu marca anterioară.

4. Părțile pot să prevadă, de asemenea, motivele de refuz sau de declarare a nulității în legătură cu conflictele cu drepturi anterioare.

Articolul 194

Mărci comerciale notorii

Părțile cooperează cu scopul de a proteja efectiv mărcile notorii, astfel cum sunt menționate la articolul 6bis din Convenția de la Paris și la articolul 16 alineatele (2) și (3) din acordul TRIPS.

Articolul 195

Drepturile conferite de o marcă comercială

Marca înregistrată conferă titularului său următoarele drepturi exclusive. Titularul este îndreptățit să interzică oricărui terț să folosească, fără acordul său, în cadrul comerțului:

(a) un semn identic mărcii pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care aceasta este înregistrată;

(b) un semn pentru care, din cauza identității sau a similitudinii sale cu marca și din cauza identității sau a similitudinii produselor sau serviciilor aflate sub incidența mărcii și a semnului, există în mintea publicului un risc de confuzie care conține riscul de asociere între semn și marcă.

Articolul 196

Excepțiile de la drepturile conferite de o marcă

1. Părțile prevăd utilizarea echitabilă a termenilor descriptivi, inclusiv a indicațiilor geografice, cu titlu de excepție limitată de la drepturile conferite de o marcă, cu condiția ca aceste excepții limitate să țină seama de interesele legitime ale titularilor mărcii sau ale terților. În aceleași condiții, părțile pot să prevadă alte excepții limitate.

2. Dreptul conferit de o marcă nu permite titularului său să interzică unui terț utilizarea, în cadrul comerțului:

(a) a numelui sau adresei sale;

(b) a indicațiilor privind felul, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, originea geografică sau data fabricației produsului sau a prestării serviciului sau a altor caracteristici ale acestora;

(c) a mărcii, atunci când se impune indicarea destinației unui produs sau a unui serviciu, în special când este accesoriu sau piesă detașată, atât timp cât această utilizare se face conform uzanței legale în domeniul industrial sau comercial.

3. Dreptul conferit de marcă nu permite titularului său să interzică unui terț utilizarea, în cadrul comerțului, a unui drept anterior cu aplicabilitate locală dacă acest drept este recunoscut prin legislația părților în cauză și în limita teritoriului în care este recunoscut.

Articolul 197

Utilizarea mărcilor

1. Dacă, în termen de cinci ani de la data la care procedura de înregistrare s-a încheiat, marca nu a fost utilizată efectiv de către titular pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată pe teritoriul în cauză sau dacă o astfel de utilizare a fost suspendată pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani, marca este supusă sancțiunilor prevăzute în prezenta subsecțiune, cu excepția cazului în care există un motiv întemeiat pentru a nu fi fost utilizată.

2. De asemenea, în sensul alineatului (1), se consideră utilizare:

(a) utilizarea mărcii sub o formă care diferă prin elemente care nu alterează caracterul distinctiv al mărcii în forma în care a fost înregistrată;

(b) aplicarea mărcii pe produse sau pe ambalajul acestora numai cu scopul exportului.

3. Utilizarea unei mărci cu consimțământul titularului sau de către orice persoană îndreptățită să utilizeze o marcă colectivă sau o marcă de garantare sau de certificare se consideră utilizare de către titular în sensul alineatului (1).

Articolul 198

Motivele de revocare

1. Părțile prevăd că o marcă poate fi revocată dacă, pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani, nu a fost utilizată efectiv pe teritoriul în cauză pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată și dacă nu există motive întemeiate pentru a nu fi fost utilizată; cu toate acestea, nici o persoană nu poate reclama revocarea drepturilor titularului unei mărci dacă, între expirarea acestei perioade de cinci ani și prezentarea cererii de revocare, marca a început sau a reînceput să fie utilizată efectiv; cu toate acestea, începerea sau reluarea utilizării într-un interval de trei luni înainte de prezentarea cererii de revocare, termen care a început să curgă cel mai devreme la expirarea perioadei neîntrerupte de cinci ani de neutilizare, nu este luată în considerare atunci când pregătirile pentru începerea sau reluarea utilizării intervin doar după ce titularul a luat la cunoștință de eventuala depunere a cererii de revocare.

2. O marcă poate fi revocată, de asemenea, dacă, după data înregistrării sale, marca:

(a) a devenit, prin activitatea sau inactivitatea titularului său, desemnarea comună în comerț a unui produs sau a unui serviciu pentru care este înregistrată;

(b) ca urmare a utilizării de către titular sau cu consimțământul lui pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată, poate să inducă publicul în eroare în special cu privire la natura, calitatea sau proveniența geografică a respectivelor produse sau servicii.

Articolul 199