2.3. PERIODIZAREA DEZVOLTĂRII PSIHICE
Stadiul psihic reprezintă un ansamblu de caracteristici psihice bine conturate şi diferenţiate calitativ, care permit identificarea particularităţilor asemănătoare la indivizi aflaţi în aceeaşi perioadă de vârstă, precum şi particularităţile diferite la indivizi aflaţi în diverse perioade de vârstă. Relaţia între vârstă (exprimată prin conceptele de etape şi cicluri de vârstă) şi stadiul de dezvoltare psihică este una de corespondenţă relativă în sensul că schimbarea vârstei (cronologice) nu aduce automat şi schimbarea vieţii psihice.
Etapele, ciclurile şi stadiile dezvoltării psihice:
etapa prenatală – perioada în care se conturează şi se construiesc toate componentele organismului, inclusiv elemente de natură psihică;
etapa postnatală – de la naştere până la finalul vieţii, care include trei cicluri de dezvoltare :
1. ciclul de creştere şi dezvoltare (o-25 ani) –se dezvoltă toate capacităţile fizice şi psihice specifice speciei umane;
2. ciclul de maturizare (25 ani - 60/65 ani) – capacităţile fizice şi psihice se manifestă deplin;
3. bătrâneţea (după 65ani)- capacităţile individului intră în declin.
Fiecare ciclu prezintă stadii de dezvoltare :
1. stadiul sugarului (primul an de viaţă) - se dezvoltă sensibilitatea vizuală, auditivă, tactilă, etc., apar percepţiile, încep să fuincţioneze mecanismele verbale şi se structurează inteligenţa numită senzorio – motorie (Piaget);
2. stadiul antepreşcolar sau prima copilărie (1-3 ani) - achiziţii importante: vorbirea, mersul, se dezvoltă conştiinţa de sine;
3. stadiul preşcolarităţii sau a doua copilărie (3 ani- 6/7 ani) - se dezvoltă procesele psihice complexe, se pun bazele dezvoltării personalităţii şi se dobândeşte capacitatea de autocontrol voluntar;
4. perioada şcolarităţii mici sau a treia copilărie (7 – 10 ani) - se pun bazele capacităţilor care asigură accesul la cunoaştere, cultură şi lumea socială;
5. perioada pubertăţii sau preadolescenţa (între 10 – 14 ani);
6. perioada adolescenţei (între 14 – 20 ani )
7. perioada postadolescenţei sau adoelscenţa târzie (între 20 şi 25 de ani)
8. stadiul tinereţii (între 24 şi 35 de ani) - se definitivează identitatea profesioanlă, socio-culturală, familială, etc.
9. stadiul vârstei adulte (35 – 65 ani) – puternică maturizare în viaţa psihică, în special în ce priveşte afectivitatea şi personalitatea;
10. stadiul de trecere (65-70 ani) – identitatea profesională a individului începe să se destrame (pensionarea), însă capacităţile fizice şi psihice sunt la un nivel bun;
11. prima bătrâneţe (70-80 ani)- capacităţile fizice şi psihice încep să scadă iar individul îşi restrânge sfera activităţilor şi a relaţiilor sociale;
12. a doua bătrâneţe (80 - 90 ani) – apare dependenţa de ceilalţi pentru satisfacerea nevoilor
13. marea bătrâneţe (după 90 ani).
Cu cât ne situăm mai aproape de începutul dezvoltării (în copilăria mică, de exemplu), unităţile de vârstă în care se concentrează diferenţele psihologice sunt mai mici şi se succed rapid. Cu cât dezvoltarea înaintează către vârstele mari, diferenţele sunt din ce în ce mai greu sesizabile şi mai puţin spectaculoase. Indiferent de stadiul la care ne referim, structurile psihice existente constituie elemente de sprijin, de geneză pentru diferite însuşiri şi caracteristici psihice caracteristice următorului stadiu.
Dezvoltarea psihică poate fi urmărită pe trei paliere psihice reprezentative, astfel încât putem vorbi despre dezvoltare cognitivă, afectivă şi socio-morală.
|