Nemulţumirea este subestimarea fără o cauză întemeiată a darurilor primite. Nemulţumitul este omul care atunci când un prieten îi trimite bunătăţi de la un ospăţ spune aducătorului: „Nesuferit om e stăpânul tău: nu m-a invitat la masă ca să nu gust şi eu ciorba şi cu vinişorul lui”. În locul îmbrăţişărilor, spune hetairei102: nu-mi vine să cred că mă iubeşti din toată inima. Nemulţumitul cârteşte împotriva lui Zeus, nu fiindcă nu trimite ploaie, ci pentru că ploaia vine cu întârziere. Dacă găseşte pe drum o pungă de bani, spune: „N-am avut norocul să dau nicicând peste o comoară”.Dacă a cumpărat un sclav la un preţ ieftin, în urma stăruinţelor vânzătorului, nemulţumitul zice: „M-aş mira să fie bun la ceva, căci prea e ieftin”.Iar faţă de acela care-i aduce vestea bună că a dobândit un fiu, are replica: „Dacă ai avea încredere că odată cu acest eveniment, s-a dus pe gârlă jumătate din averea mea, ai spune adevărul”. După ce a câştigat un proces - şi încă cu majoritate de voturi - învinuieşte pe acela care i-a compus discursul că a scăpat din vedere multe argumente care i-ar fi venit în sprijin.103Dacă îl felicită cineva pentru că a început o afacere datorită prietenilor, care au pus mână de la mână să-i vină în ajutor, nemulţumitul răspunde: pot oare să fiu vesel, de vreme ce am datoria să înapoiez fiecăruia banii şi le rămân pe deasupra şi recunoscător?”