Puer moment Introducere Text

4. Echipamentul de protecţie

Echipamentul individual de protecţie se distribuie gratuit de angajator, care asigură buna sa funcţionare şi o stare de igienă satisfăcătoare prin intermediul întreţinerii, reparării şi înlocuirilor necesare.

5. Cerinţe minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

a) Echipament cu ecran de vizualizare - ecran de vizualizare grafic sau alfanumeric, indiferent de procedeul de afişare folosit;

b) Post de lucru - ansamblu care cuprinde un echipament cu ecran de vizualizare, prevăzut cu tastatură, sau un dispozitiv de introducere a datelor și/sau un program care stabileşte interfaţa operator/maşina, accesorii opţionale, periferice, inclusiv unitate de dischetă și/sau unitate optică, telefon, modem, imprimantă, suport pentru documente, scaun, masă sau suprafaţă de lucru, precum şi mediul de muncă înconjurător;

c) lucrător - orice persoană angajată, definită conform prevederilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 319/2006, care foloseşte în mod obişnuit un echipament cu ecran de vizualizare pe o durată semnificativă a timpului normal de lucru.

Art. 12. Lucrătorii trebuie să beneficieze de un examen corespunzător al ochilor şi al vederii, efectuat de o persoană care are competenţa necesară:

a) înainte de începerea activităţii la ecranul de vizualizare, prin examenul medical la angajare;

b) ulterior, la intervale regulate;

c) ori de câte ori apar tulburări de vedere care pot fi cauzate de activitatea la ecranul de vizualizare.

Art. 13. Lucrătorii beneficiază de un examen oftalmologie, rezultatele examenului prevăzut la art. 12 arată că acesta este necesar.

Art. 14. Rezultatele examenului prevăzut la art. 12 sau ale examenului la care face referire art. 13 arată că este necesar şi nu se pot utiliza dispozitive normale de corecţie, lucrătorilor trebuie să li se furnizeze dispozitive de corecţie speciale, care să corespundă activităţii respective.

Art. 15. Măsurile luate potrivit art. 12-14 nu trebuie să implice în niciun caz costuri financiare pentru lucrători.

Art. 16. Protecția ochilor şi a vederii lucrătorilor poate fi asigurată din punctul de vedere al costurilor în cadrul sistemului naţional de sănătate, în conformitate cu legislaţia în vigoare.


1. Echipament

a) Comentarii generale. Utilizarea acestui echipament nu trebuie să prezinte riscuri pentru lucrători.

b) Ecran de vizualizare. Caracterele de pe ecran trebuie să fie bine definite şi distincte, de dimensiuni corespunzătoare şi cu spaţiu suficient între caractere şi între rânduri.

Imaginea de pe ecran trebuie să fie stabilă, fără fenomene de scânteiere sau alte forme de instabilitate.

Strălucirea și/sau contrastul dintre caractere şi fondul ecranului trebuie să poată fi uşor de reglat de către operator şi uşor de adaptat condiţiilor ambiante.

Pentru a se adapta nevoilor operatorului, ecranul trebuie să poată fi orientat şi înclinat cu uşurinţă.

Trebuie să fie posibilă utilizarea unui postament separat sau a unei mese reglabile pentru ecran.

Ecranul nu trebuie să prezinte străluciri supărătoare sau reflexii care ar putea deranja utilizatorul.

c) Tastatura

Tastatura trebuie să fie înclinabilă şi separată de ecran, astfel încât să permită lucrătorului găsirea unei poziţii de lucru confortabile, care să evite oboseala braţelor şi mâinilor. Spaţiul din faţa tastaturii trebuie să fie suficient pentru a permite sprijinirea mâinilor şi braţelor operatorului.

Pentru a evita reflexiile, suprafaţa tastaturii trebuie să fie mată. Poziţia tastaturii şi caracteristicile tastelor trebuie să faciliteze utilizarea tastaturii. Simbolurile tastelor trebuie să prezinte contrast suficient şi să fie lizibile din poziţia normală de lucru.

d) Masa sau suprafaţa de lucru

Masa sau suprafaţa de lucru trebuie să aibă o suprafaţă puţin reflectantă, să aibă dimensiuni suficiente şi să permită o amplasare flexibilă a ecranului, tastaturii, documentelor şi echipamentului auxiliar.

Suportul pentru documente trebuie să fie stabil şi uşor de reglat şi trebuie poziţionat astfel încât să diminueze mişcările incomode ale capului şi ochilor.

Trebuie să existe spaţiu suficient pentru a permite lucrătorilor o poziţie confortabilă.

e) Scaun de lucru

Scaunul de lucru trebuie să fie stabil şi să asigure operatorului libertate de mişcare şi o poziţie confortabilă.

Scaunul trebuie să poată fi reglat pe verticală. Spătarul scaunului trebuie să poată fi înclinat şi reglat pe verticală. Un reazem pentru picioare trebuie pus la dispoziţie celor care îl doresc.

2.Mediu de muncă

a) Spaţiu

Prin dimensiunile şi amenajarea sa, postul de lucru trebuie să asigure utilizatorului un spaţiu suficient, care să îi permită să îşi schimbe poziţia şi să varieze mişcările.

b) Iluminat

Iluminatul general şi iluminatul local (lămpi de lucru) trebuie să asigure condiţii de iluminat satisfăcătoare şi un contrast corespunzător între ecran şi mediul înconjurător, ţinând seama de tipul de activitate şi de necesităţile vizuale ale utilizatorului.

Strălucirile şi reflexiile supărătoare pe ecran sau pe orice alte echipamente trebuie evitate prin amenajarea locului de muncă şi a postului de lucru în funcţie de amplasarea şi caracteristicile tehnice ale surselor de lumină artificială.

c) Reflexii şi străluciri

Posturile de lucru trebuie să fie amenajate astfel încât sursele de lumină, cum ar fi ferestrele şi alte deschideri, pereţii transparenţi sau translucizi, precum şi echipamentele şi pereţii de culori deschise, să nu provoace străluciri orbitoare directe şi să antreneze cât mai puţin posibil reflexii pe ecran.

Ferestrele trebuie prevăzute cu un sistem adecvat de acoperire, cu posibilităţi de reglare pentru a atenua lumina naturală la postul de lucru.

d) Zgomot

La amenajarea postului/posturilor de lucru trebuie să se ţină seama de zgomotul emis de echipamentul care aparţine postului/posturilor de lucru, în special pentru a se evita distragerea atenţiei sau perturbarea comunicării verbale.

e) Căldura

Echipamentele care aparţin postului/posturilor de lucru nu trebuie să creeze disconfort lucrătorilor prin producerea de căldură în exces.

f) Radiaţii

Toate radiaţiile, cu excepţia părţii vizibile a spectrului electromagnetic, trebuie reduse la niveluri neglijabile în ceea ce priveşte protecția sănătăţii şi securitatea lucrătorilor.

g) Umiditate

Trebuie să fie atins şi menţinut un nivel de umiditate corespunzător.
3.Interfaţa operator/computer

La elaborarea, alegerea, achiziţionarea şi modificarea programelor, precum şi pentru definirea sarcinilor care implică utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, angajatorul trebuie să ţină seama de următoarele principii:

a) programul trebuie adaptat sarcinii de muncă;

b) programul trebuie să fie uşor de folosit şi, este cazul, să poată fi adaptat nivelului de cunoştinţe sau experienţei operatorului; niciun dispozitiv de verificare calitativă sau cantitativă nu poate fi folosit fără ştirea lucrătorilor;

c) sistemele trebuie să furnizeze lucrătorilor indicaţii cu privire la derularea operaţiunilor;

d) sistemele trebuie să afişeze informaţiile într-un format şi într-un ritm adaptate operatorilor;

e) trebuie aplicate principii de ergonomie informatică, în special în cazul operaţiilor de prelucrare a datelor de către operator.

Sarcină: Apăsați repetat pe titlurile alăturate pentru a afla mia multe informații, apoi treceți la secțiunea următoare.

Feedback: Continuați! (după ce a terminat de citit)
Moment 5. SPECIFICUL ÎNVĂTĂRII şi FORMĂRII LA ADULTI

Submoment 1. Învăţarea

Background: http://www.shutterstock.com/cat.mhtml?lang=en&search_source=search_form&version=llv1&anyorall=all&safesearch=1&searchterm=studying&search_group=&orient=&search_cat=&searchtermx=&photographer_name=&people_gender=&people_age=&people_ethnicity=&people_number=&commercial_ok=&color=&show_color_wheel=1#id=79939492



Text: Învătarea – o suită de actiuni de repetare, exersare sau antrenare prin care individul

dobândeste noi comportamente stabile; achizitie care generează o schimbare comportamentală stabilă este prezentă în toate definitiile învătării.

Activitătile de învătare la adulti:

- un ansamblu de actiuni prin care adultul achizitionează noi continuturi psihice, noi forme de comportament, ca urmare a efortului personal.

- duc la asimilarea şi restructurarea permanentă a întreagii experiente cognitive, afective, motrice, atitudinale şi comportamentale a adultului (exemple).

În cadrul programelor de formare, învătarea spontană şi cea dirijată se îmbină, adultul fiind condus prin intermediul învătării dirijate la descoperirea unor cunostinte, modalităti de actiune, sau comportamente pe care le-a dobândit sau le poate dobândi prin învătarea spontană în diferite contexte de mediu în care acesta se situează. Reusita activitătilor de formare depinde de modul în care experienta de învătare a adultului este transformată în comportamente relevante din punct de vedere social şi profesional.

Motivatia - ansamblul proceselor psihice ce servesc la activarea, stimularea, sustinerea energetică şi directionarea comportamentului, a activitătii în general.

Trebuintele - semnalizează existenta unor nevoi personale prin efortul de satisfacere a acestora apar multe comportamente dobândite prin învătare.

Interesele - orientări stabile şi active spre anumite obiecte sau domenii de activitate, se formează în activitatea de învătare, prin parcurgerea unor experiente însotite de trăiri afective pozitive.

Procesele afective sunt implicate semnificativ în învătare. Perceperea şi evaluarea stimulilor este mai favorabilă atunci când subiectul se află într-o stare afectivă pozitivă decât atunci când experimentează o trăire negativă. Existenta bunei dispozitii stimulează asociatiile, ideile, procesul de combinare în forme noi. Randamentul intelectual creste când subiectul are stări afective pozitive sau stenice.

Memoria constă în codificarea, păstrarea şi reactualizarea informatiei.

Cognitia reprezintă ansamblul proceselor mentale prin care se înfăptuieste cunoasterea: gândirea, efectuarea rationamentelor, adoptarea deciziei, rezolvarea problemelor, limbajul.

Rationamentul este procesul de transformare a informatiilor aflate la dispozitia subiectului pentru a ajunge la o anumită concluzie.

Luarea deciziilor este necesară ori de câte ori avem de făcut o alegere. Într-o decizie ratională se iau în considerare valoarea sau utilitatea rezultatului fiecărei alternative şi probabilitatea obtinerii rezultatului.

Rezolvarea problemelor implică eforturi de elaborare a solutiilor sau de alegere a unei variante de răspuns, din mai multe posibile, pentru atingerea scopurilor. Una din căile comune de rezolvare este prin încercare şi eroare.

Învătarea observatională pleacă de la premisa că o serie de comportamente sunt dobândite prin raportarea la altii, la modul în care indivizii percep realitatea socială. Comportamentul depinde de întăririle precedente în situatii similare, de observatiile asupra altora în situatii similare, de caracteristicile situatiei şi de modul de raportare la realitate. Individul învătă să aleagă contextul în care un anumit comportament este adecvat şi împrejurările în care acelasi comportament este nepotrivit.

Multimedia 1. Se va da textul de mai jos cu spații lipsă, cursantul va trebui să îl completeze prin drag and drop.

Teoria constructivistă. Piaget a elaborat explicatia mecanismului prin care cunostintele sunt însusite de către cei care învată. Acest proces se realizează prin acomodare şi asimilare, prin construirea noilor cunostinte pe baza experientei. O abordare mai specifică a constructivismului descrie învătarea ca un lant de constructii (dezvoltare de cunostinte relevante pentru actiunile întreprinse), reconstrucții (achizitie şi integrare de informatii în seturile de cunostinte deja existente) şi deconstrucții (elimiare graduală a patternurilor de cunoastere ce nu mai sunt viabile).

Sarcină: Completați textul , cu ajutorul mouse-ului.

Multimedia 2. Se va da diagrama de mai jos, cu text din casetă va fi doar caseta centrală. Cursantul va trebui să completeze schema(vectorizată) cu ajutorul mouse-ului. După ce va completa schema se va da textul de mai jos, va apărea imediat după ce va termina de completat schem respectivă:

Modelul învățării experientiale, elaborat de David Kolb, stabileste patru niveluri ale ciclului de învătare: experientierea imediată sau concretă care asigură bazele pentru observare şi reflectare ale căror rezultate sunt conceptualizate (notiuni abstracte), producând astfel noi implicatii pentru actiunea care poate fi experimentată sau testată în scopul creării unei noi experiente. Realizarea unei învătări eficiente ar presupune parcurgerea întregului ciclu şi continuitatea să sub forma unei spirale. În practică, se manifestă preferinte pentru anumite etape ale ciclului. Din combinatiile acestor preferinte rezultă patru stiluri de învătare:

• 
  divergent (învătare bazată pe experienta concretă şi reflectare asupra acesteia),
  
• 
  asimilator (învătare bazată pe reflectii personale şi constructii mentale abstracte şi generale),
  
• 
  convergent (învătarea se realizează prin aplicarea conceptelor şi a teoriilor în situatii noi)
  
• 
  acomodativ (învătarea are caracter pragmatic, se face prin testare în situatii reale, prin trăirea situatiei).
  

Sarcină: Completați schema alăturată, cu ajutorul mouse-ului.

Citiți cu atenție textul, apoi treceți la secțiuena următoare.
Submoment 2. Stilul de invățare

Background: http://www.shutterstock.com/cat.mhtml?lang=en&search_source=search_form&version=llv1&anyorall=all&safesearch=1&searchterm=studying+ways&search_group=&orient=&search_cat=&searchtermx=&photographer_name=&people_gender=&people_age=&people_ethnicity=&people_number=&commercial_ok=&color=&show_color_wheel=1#id=58904480



Text: Stilul de învătare reprezintă modalitatea de selectie, stocare, transformare şi reactualizare a informatiei. Este determinat genetic şi se dezvoltă prin expunere frecventă şi preferentială la anumite categorii de stimuli. Diferentierea stilului de învătare se face în functie de un anumit criteriu: emisfera cerebrală dominantă în activitatea de învătare, modalitatea senzorială cea mai solicitată (vizual, auditiv, tactil şi kinestezic), tipul de inteligentă sau combinatia dintre nivelele ciclului de învătare. Influenta emisferelor cerebrale se manifestă prin existenta a două stiluri de învătare: unul analitic sau secvential (dominantă stângă) şi unul sintetic sau global (dominantă dreaptă). Persoanele cu stil analitic stochează materialul pas cu pas, în ordine liniară, iar cele cu stil global realizează stocarea materialului ca întreg.

Formatorii ar trebuie să fie conştienţi de faptul că în orice moment al formării, în sală există o serie de stiluri de învăţare.

Doi psihologi britanici, Dr. Peter Honey şi Profesor Alan Mumford au identificat patru stiluri principale de învăţare care corespund cu fiecare etapă din ciclul de învăţare experienţială al lui Kolb.

Multimedia: Se va da schema de mai jos (vectorizată) de la pagina 67 din curs (nu merge copy paste), cursantul va trebui să completeze această schemă cu termenii scriși cu bold, prin drag and drop.

După ce va completa, cursantul va da click pe fiecare casetă și vor apărea textele de mai jos.

Activiștii:

Învaţă cel mai bine când:	Învaţă mai puţin când:
Există multe experienţe, probleme şi oportunităţi noi care îi provoacă	Trebuie să asculte prelegeri cu explicaţii lungi despre cum trebuie făcute diverse lucruri
Li se cere să caute miezul lucrurilor şi primesc sarcini pe care le consideră dificile	Trebuie să lucreze mult singuri, de exemplu să citească sau să scrie foarte multe notiţe
Li se oferă libertatea de a veni cu idei	Li se cere să stea deoparte şi să nu se implice
Au ocazia de a conduce sau organiza pe alţii	Trebuie să urmeze instrucţiuni ca la carte, fără libertate prea mare sau posibilitate de schimbare

Gânditorii

Învaţă cel mai bine când:	Învaţă mai puţin când:
Pot lucra în propriul ritm, fără termene limita scurte	Îşi fac probleme din cauza termenelor limită sau sunt grăbiţi să treacă de la o activitate la alta
Li se lasă timp de gândire înainte de a acţiona sau comenta, de exemplu li se acordă timp pentru pregătiri	Sunt forţaţi să fie în centrul atenţiei, de exemplu ca lideri sau atunci când trebuie să facă o prezentare
Au ocazia de a analiza ce s-a întâmplat şi de a se gândi la ce au învăţat	Nu au timp să se pregătească, de exemplu când li se cere să acţioneze sau emită observaţii imediat, fără planificare
Au capacitatea de a efectua cercetări foarte detaliate şi prelungite	Sunt obligaţi să se implice până la capăt

Teoreticienii

Învaţă cel mai bine când:	Învaţă mai puţin când:
Există o organizare clară şi un scop clar şi stiu ce li se cere	Sunt puşi în situaţia de a face anumite lucruri fără să cunoască scopul sau contextul acestora
Au timp să gândească logica dintre idei, evenimente şi situaţii	Simt că nu sunt pe aceeaşi lungime de undă, intelectual, cu ceilalţi participanți, de exemplu se află printre multi activişti
Sunt provocaţi intelectual, de exemplu puşi în situaţii complexe în care sunt obligaţi să utilizeze abilităţi şi cunoştinţe	Activitatea nu este organizată sau sunt informaţi într-un mod dezorganizat
Observă ca ceea ce fac se încadrează într-un tipar logic	Nu li se oferă şansa de a-şi utiliza abilităţile de a raţiona

Pragmaticii

Învaţă cel mai bine când:	Învaţă mai puţin când:
Învaţă lucruri care prezintă evident avantaje practice, de exemplu cum să economiseşti timp, cum să te descurci cu oamenii mai ciudaţi	Nu văd nici un beneficiu în ceea ce învaţă, de exemplu: nu are aplicabilitate practică
Li se oferă repede ocazia de a pune în practică ceea ce învaţă	Nu există nici un câstig material, de exemplu: întâlniri mai scurte, reducerea volumului de muncă
Li se oferă ocazia de a încerca diverse lucruri singuri şi primesc feedback de la un expert în care au încredere	Nu li se oferă instrucţiuni sau ocazia de a exersa diverse lucruri
	Există obstacole care le blochează accesul de a utiliza ceea ce învaţă, de exemplu: obstacole politice sau de conducere

Submoment 3. Stilurile de învăţare în funcţie de context

Background: http://www.shutterstock.com/cat.mhtml?lang=en&search_source=search_form&version=llv1&anyorall=all&safesearch=1&searchterm=learning+styles&search_group=&orient=&search_cat=&searchtermx=&photographer_name=&people_gender=&people_age=&people_ethnicity=&people_number=&commercial_ok=&color=&show_color_wheel=1#id=79490320



Text: Teoria inteligențelor multiple accentuează existenta a diferite tipuri de inteligentă, sintetizate astfel:

1. Inteligentă vizual-spatială- Abilitatea de a percepe vizual ceea ce ne înconjoară.

Exemple de activităti: construit, citit, scris, pictat, echilibru, interpretarea unor imagini.

2. Inteligentă verbal-lingvistică - Abilitatea de a folosi cuvintele şi de a vorbi.

Exemple de activităti: ascultarea, vorbitul, scrisul, jocul de cuvinte, explicarea unor concepte.

3. Inteligentă logic-matematică- Abilitatea de a folosi ratiunea, logica şi numerele.

Exemple de activităti: rezolvarea unor probleme, lucrul cu anumite concepte abstracte, calcule matematice.

4. Inteligentă kinestetică- Abilitatea de a-ti controla miscările corpului şi de îndemânare în lucrul cu diferite obiecte.

Exemple de activităti: dansul, sportul, limbajul trupului, teatru, mima.

5. Inteligenta muzicală- Abilitatea de a produce şi de a aprecia muzica.

Exemple de activităti: fluieratul, cântatul, folosirea de instrumente muzicale, compunerea de melodii.

6. Inteligentă interpersonală- Abilitatea de a-i întelege şi de a relationa cu ceilalti.

Exemple de activităti: ascultare, folosirea empatiei, consiliere, lucrul in echipă, observarea stărilor sufletesti.

7. Inteligentă intrapersonală- Abilitatea de auto-reflectie şi de constientizare a propriului eu.

Exemple de activităti:cunoasterea propriilor puteri şi slăbiciuni, autoevaluarea, descoperirea sinelui.