Raport-rechizitoriu
Yüklə 1,99 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Lista persoanelor cunoscute că au obţinut FOLOASE MATERIALE ” Cităm din „Lista persoanelor cunoscute ca INCITATORI”
- Constantinescu Junia (Jovin)
- Cităm din „Lista cu STRĂINII implicaţi în acţiuni destabilizatoare”: Giorgio Marapoldi
- Nedela Ahmed Abughula
- Jean Claude Mignon şi Jean-Michel Ferrand
- Cităm din lista cu „Cetăţeni STRĂINI
- Ale k sic Sreten
- Cităm din ” Lista persoanelor cunoscute ca PARTICIPANŢI la acţiuni violente ”: Balaci Alexandru
- Cităm din „Lista persoanelor cunoscute ca ORGANIZATORI”: Andronescu Ion
- Cităm din „ Lista persoanelor cunoscute că au obţinut FOLOASE MATERIALE ”: Blendea Simion
- PAGUBE MATERIALE ŞI FINANCIARE ALE STATULUI CA URMARE A EVENIMENTELOR DIN 13-15 IUNIE 1990
- 1. PAGUBE LA MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE
- 2. PAGUBE LA MINISTERUL DE INTERNE
- 3. PAGUBE LA SERVICUL ROMÂN DE INFORMAŢII
- 4. PAGUBE LA MINISTERUL TRANSPORTURILOR
“GRUPUL DÂMBOVIŢA” din cadrul Serviciului Român de Informaţii a monitorizat persoane care au participat la manifestaţia din Piaţa Universităţii, întocmind liste precum: - „Lista persoanelor cunoscute ca INCITATORI” - „Lista cu STRĂINII implicaţi în acţiuni destabilizatoare” - lista cu „Cetăţeni STRĂINI care au făcut aprecieri mai deosebite în legatura cu manifestaţiile destabilizatoare din Piaţa Universităţii” - ”Lista persoanelor cunoscute ca PARTICIPANŢI la acţiuni violente” - „Lista persoanelor cunoscute ca ORGANIZATORI” - „Lista persoanelor cunoscute că au obţinut FOLOASE MATERIALE” Cităm din „Lista persoanelor cunoscute ca INCITATORI”: Angelescu Florea, fiul lui Nicolae şi Maria, născut la 1933.01.22, în Serbăneşti, jud. Argeş, de profesie economist la intreprinderea Ascensorul, domiciliat în Bucureşti sector 2, Şoseaua Colentina nr.51, bl.R11, sc.1, ap.2, este unul din incitatorii cei mai înrăiţi, care a participat zilnic, însoţit de fiul său Angelescu Florin Mugur, la acţiunile din Piaţa Universităţii, instigând tinerii la manifestări violente. Dinu Gheorghe, fiul lui Marin şi Maria, născut la 1930.11.03, în Corneşti, de profesie inginer la Institutul de Cercetări şi Proiectări Farmaceutice, domiciliat în Bucureşti, fost ministru la Ministerul Industriei Chimice, funcţie pe care-a ocupat-o cu sprijinul Elenei Ceauşescu, fiind unul dintre apropiaţii acesteia încă din perioada când cel în cauză lucra la ICECHIM. A participat de mai multe ori la mitingul ne autorizat din Piaţa Universităţii, unde a incitat pe cei prezenţi la acte de dezordine şi acţiuni destabilizatoare. Constantinescu Junia (Jovin), fiica lui Emil şi Ecaterina, născută la 1938.06.16, în Giurgiu, jud. Giurgiu, de profesie asistentă univeristară la Institutul Medico-Farmaceutic, Facultatea de Stomatologie, domiciliată în Bucureşti sect.1, str. Schitu Măgureanu nr.19, ap.13, este fiica doctorului Jovin, fostul medic a lui Iuliu Maniu. A participat tot timpul la demonstraţiile neautorizate din Piaţa Universităţii, iar după încetarea acestora a incitat studenţii să reia asemenea acţiuni. Cităm din „Lista cu STRĂINII implicaţi în acţiuni destabilizatoare”: Giorgio Marapoldi, secretar 1 la Ambasada Italiei, a susţinut activ manifestaţiile neautorizate din Piaţa Universităţii, asigurînd mîncare şi băutură pentru participanţi. Totodată, a fost semnalat cu preocupări de natură informativă, folosindu-se de guarzii misiunii, care au relaţii cu unii tineri români. Nedela Ahmed Abughula, cetăţean libian, student la Institutul de medicina şi farmacie, a fost semnalat în mai multe rînduri printre manifestanţi impreună cu doi conaţionali: Mustafa Salem şi Rashad Ahmed. Pe lîngă culegerea de informaţii acesta a desfăşurat şi acţiuni de incitare a demonstranţilor, distribuind din autoturismul CD-1035 mai multe fotografii cu preşedintele CPUN (Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională) Ion Iliescu alături de Manea Manescu şi Nicolae Ceauşescu. Jean Claude Mignon şi Jean-Michel Ferrand, reprezentanţi în Adunarea Naţională a Franţei, în ziua de 4 mai 1990 s-au pronunţat de la balconul Universităţii pentru demisia guvernului provizoriu. Tendler Richard şi Baukhey Francisc, turişti americani, au incitat la acte destabilizatoare, aprobând poziţia violentă a unor participanţi. Jan Kokes, ziarist, cetăţean cehoslovac, a fost prezent în fiecare seară în Piaţa Universităţii, uneori făcînd chiar două-trei deplasări în zonă pentru a se documenta la faţa locului în legătură cu desfăşurarea evenimentelor. Cităm din lista cu „Cetăţeni STRĂINI care au făcut aprecieri mai deosebite în legatura cu manifestaţiile destabilizatoare din Piaţa Universităţii”: Jonathan Lamb, secretar I la Ambasada Angliei, acreditează ideea că "actualii guvernanţi ai României au zilele numărate" şi dă ca termen limită lunile septembrie - octombrie a.c. (N.R.: 1990). Aleksic Sreten, ministru consilier la Ambasada R.S.F. Jugoslavia, a afimat că "s-a intensificat activitatea de culegere a informaţiilor de către diplomaţii acreditaţi la Bucureşti, intrucit evenimentele se succed cu o mare rapiditate", iar "situaţia este ca un cazan în clocot, al cărui capac nu va intîrzia să sară”. Ambasadorul englez Michael Atkinson a afirmat că "potrivit opiniilor exprimate in cercuri ale partidelor istorice, acţiunea din 13 iunie 1990 a fost precipitată de măsurile întreprinse in Piaţa Universităţii de organele de ordine. Colonelul Sandor Aradi, ataşat militar, foloseşte orice ocazie pentru a acuza guvernul şi preşedintele României că "nu au dialogat cu demonstranţii şi au chemat minerii in Bucureşti pentru a acţiona cu violenţa", El afirmă frecvent că "statul român este destabilizat, nesigur, ceea ce ne obliga sa avem rezerve in relaţiile noastre cu el şi greu va capătă încrederea noastră". Wilhelm Straub, director în Ministerul de externe al R.F. Germane, responsabil cu probleme speciale, a dezvăluit că "Helmuth Kohl, cancelarul R.F.G. este îndatorat Ungariei pentru serviciile nepreţuite pe care aceasta le-a adus in procesul de reunificare a celor două Germanii. Ungaria a primit mulţi bani de la R.F.G. pentru a organiza acele treceri masive de cetăţeni est-germani din Ungaria in Austria. In plus, grupurile minoritare de unguri din Jugoslavia, Cehoslovacia şi România au fost cele care, din dispoziţii superioare, au organizat şi condus procesul de destabilizare a regimurilor comuniste din aceste ţări". Straub a mai arătat că "există un consens intre guvernele ţărilor NATO, de a boicota eforturile României şi in primul rind ale preşedintelui pe linia stabilizăriij situaţiei politico-economice a ţării, Tările NATO sprijină partidele istorice şi in primul rind pe Ion Raţiu". Reinaldo Alvarez Cordero, corespondent de presă cubanez a fost de asemenea, prezent în Piaţa Universităţii pentru a se documenta în legătură cu declanşarea şi desfăşurarea activităţilor turbulente apreciind că "evenimentele în cauză au un rol exclusiv destabilizator, fiind puse la cale de elemente legionare, precum şi de forţe oculte din exterior interesate în destabilizarea României" Cităm din ”Lista persoanelor cunoscute ca PARTICIPANŢI la acţiuni violente”: Balaci Alexandru, fiul lui Emil şi Gabriela, născut la 1967.09.18, în Bucureşti, fără ocupaţie, domiciliat în Bucureşti sect.2 şos Colentina nr 7 bloc OD40 ap 19, a participat frecvent la manifestaţiile neautorizate din Piaţa Universităţii în perioada aprilie-iunie 1990. După ce a luat parte la acţiunile violente din 13 06 1990 s-a ascuns cîteva zile în provincie. In luna august 1990 a fost prezent în Piaţa Universităţii, participînd la manifestaţie împreună cu părinţii săi, Balaci Emil şi Balaci Gabriela. Cităm din „Lista persoanelor cunoscute ca ORGANIZATORI”: Andronescu Ion, fiul lui Constantin şi Sultana, născut la 1940.12.24, în comuna Panatău jud. Buzău, de profesie inginer constructor, fără ocupaţie, domiciliat în Bucureşti, sect.5, str. Vînători nr.17, ap.6 (flotant fără viză) a făcut parte dintre organizatorii manifestaţiilor neautorizate din Piaţa Universităţii în perioada aprilie-iunie şi în august 1990. Acesta ştie pe un anume George, care i-a spus în jurul datei de 16-18.06.1990, că "vine din munţi unde deţine armament şi veste antiglonţ". Aceştia au mai discutat că pînă în septembrie 1990 se va acţiona prin explozii, incendii si greve în marile întreprinderi din Bucureşti, unde au oameni de încredere, în scopul destabilizării situaţiei din ţara şi compromiterii preşedintelui, pentru a-1 determina să demisioneze. Anghel Alexandru, fiul lui Marin şi Elena, născut la 1962.07.11, în Bucureşti, de profesie profesor de sport, specialitatea patinaj artistic la Clubul Sportiv Şcolar Ploieşti, domiciliat în Bucureşti, sect.2, str. Avrig nr.9-19, a participat la manifestaţiile neautorizate din Piaţa Universităţii, fiind unul din iniţiatorii grupurilor de manifestanţi ce au declanşat evenimentele din 13-15.06.1990. In prezent participă activ la "acţiunile spontane" din Piaţa Universităţii. Despre acesta se cunoaşte că are rude în SUA, proprietari ai unei case de mode din New-York de la care primeşte publicaţii în limba româna conţinînd articole antiromâneşti şi incitatoare, pe care le duce la locul de muncă, unde iniţiază discuţii cu caracter destabilizator. Babaraica Mihai, fiul lui Timofte şi Afanasia, născut la 1921.11.13, în Comorod-Tighina, UPSS, de profesie lăcătuş-mecanic, în prezent pensionar, domiciliat în Bucureşti, sect.3, str. Agricultori nr.137, ap.1, a participat la manifestaţiile neautorizate din Piaţa Universităţii, fiind organizatorul unui grup de rezistenţă din rîndul demonstranţilor şi difuzînd fiţuici cu conţinut incitator. Dincă Dumitru, din comuna Crevedia, jud.Dîmboviţa, de 40 ani, muncitor, fără ocupaţie, a fost organizatorul principal al manifestaţiilor neautorizate din Piaţa Universităţii în perioada aprilie-iunie 1990 şi a participat activ la actele de violentă din 13 iunie a.c. Duma Cristian, fiul lui Mateiu şi Felicia, născut la 1954.06.19, în Bucureşti, de profesie tehnician constructor, domiciliat în Bucureşti, sect.3. Aleea Perişoru nr.3, bl.H35, et.3, ap.27, tel 304588, este unul dintre organizatorii manifestaţiilor neautorizate din Piaţa Universităţii, inclusiv din data de 13 iunie 1990. Este vizitator al unor ambasade şi cu legături în rîndul unor membri marcanţi ai opoziţiei din ţara şi străinătate, contestatar fervent al Preşedintelui, guvernului şi al unor organe de stat. Susţine că a organizat blocarea zonei Universităţii, amplasarea de corturi, înscrierea individuală a participanţilor la manifestaţii şi că întreprinde constant, de mai multe luni, demersuri pentru înfiinţarea unui post independent de televiziune, sens în care a făcut şi continuă să facă deplasări în străinătate pentru a obţine influenţă şi sprijin material. Potrivit afirmaţiilor sale, este cunoscut la Ambasada Americana din Bucureşti care, dealtfel, i-a făcut recomandarea scrisă, semnată de ambasador şi consul către ambasadele Franţei, Belgiei şi Elveţiei pentru acordarea de vize de intrare, fără chemare, finalitatea declarată fiind obţinerea de sprijin pentru crearea postului independent de televiziune. Posedă în acest sens documente în limba engleza în care se specifică faptul că are calitate de reprezentant al societăţii române constituită în acest scop. Pe aeroportul din Geneva 1-a contactat pe Petre Mihai Băcanu, cu care a convenit să colaboreze. A intrat in posesia unor copii după materialele scrise de Dumitru Mazilu cu privire la evenimentele din 13-15 iunie 1990, pe care le-a introdus în ţara cu intenţia de a fi publicate. La Geneva a luat legătura cu preotul Calciu Dumitreasa din SUA, stabilind detalii relative la vizita pe care o va efectua în ultima parte a acestui an împreună cu un cunoscut pentru obţinerea ajutorului financiar de circa 150 milioane dolari, Susţine că "pîna în luna decembrie a.c., Preşedintele României va fi obligat sa demisioneze datorită protestelor organizate".
* * *
PAGUBE MATERIALE ŞI FINANCIARE ALE STATULUI CA URMARE A EVENIMENTELOR DIN 13-15 IUNIE 1990 Ca urmare a evenimentelor din 13-15 iunie 1990, s-au înregistrat următoarele categorii de pagube materiale şi financiare ale statului: - pagube la Ministerul Apărării Naţionale - pagube la Ministerul de Interne - pagube la Servicul Român de Informaţii - pagube la Ministerul Transporturilor - pagube la Ministerul Minelor - contravaloarea hranei şi cazării minerilor la Sala Polivalentă şi la diferite hoteluri ale statului. 1. PAGUBE LA MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE
2. PAGUBE LA MINISTERUL DE INTERNE
3. PAGUBE LA SERVICUL ROMÂN DE INFORMAŢII Profitând de prezenţa manifestanţilor în zona clădirii în care îşi desfăşurau activitatea, lucrătorii Serviciului Român de Informaţii, pe motiv că ar fi existat pericolul ca manifestanţii să pătrundă în clădire şi să pună mâna pe diverse dosare şi documente, au procedat la distrugerea unor dosare, o altă parte a acestora fiind duse la Berevoieşti şi incendiate. Distrugerea unor documente prin ardere chiar în incinta clădirii Serviciului Român de Informaţii a produs pagube evaluate în acel moment la 65.650 lei, cu menţiunea că distrugerilor provocate clădirii au fost incluse la Ministerul de Interne întrucât clădirile respective făceau parte din patrimoniul Ministerului de Interne. 4. PAGUBE LA MINISTERUL TRANSPORTURILOR Pagubele CFR au fost datorate în principal folosirii gratuite a garniturilor de tren la transportul minerilor spre Bucureşti şi înapoi, de unde au venit. La data de 13 iunie 1990, au fost folosite pentru transportul minerilor si altor cetăţeni convocaţi de liderii FSN la Bucureşti, următoarele trenuri CFR:
TOTALUL GENERAL al pagubelor reprezentate de taxa de transport CFR neplătită: 1.345.141 lei (la valoarea leului din iunie 1990). Merită amintit cazul inginerului Mănucu Ioan, şef de secţie la Secţia de instalaţii fixe de tracţiune electrică nr.1 Craiova, care, în noaptea de 13 spre 14 iunie 1990, a încercat să împiedice deplasarea trenurilor cu mineri la Bucureşti. Această acţiune a inginerului Mănucu a constat în scoaterea tensiunii din linia de contact a staţiei CFR Lainici (în defileul Jiului) pentru a nu permite circulaţia trenurilor electrice cu mineri. Inginerul Mănucu şi-a motivat acţiunea prin faptul că trenurile accelerate cu plecare din Petroşani au fost luate prin forţă de către mieneri, după ce i-au aruncat pur şi simplu din tren pe călătorii care se aflau în tren cu bagaje cu tot, fapt care se încadra într-un delict penal şi era incriminat de lege. În al doilea rând, transporturile feroviare sunt o instituţie de interes naţional, şi nu la dispoziţia unor grupuri de mineri sau a altor persoane. Prin organizarea acestor transporturi, ministrul Transporturilor a încălcat punctele 1 şi 7 din comunicatul din febr.1990 al Biroului executiv al Guvernului României cu privire la întărirea ordinei şi disciplinei în procesul de producţie, în sensul că acest transport al minerilor, neprevăzut în contracte, a perturbat grav programul general de transport CFR şi graficul de circulaţie, a pus în pericol circulaţia CFR, fiind vorba în speţă de trenurile 242/2, 242/3, 242/4 care au circulat în regim accelerat cu locomotivă antemergătoare, precum în fostul „sistem prezidenţial” comunist folosit de Ceauşescu în deplasările acestuia. Cele trei trenuri, pentru transportul minerilor şi a altor persoane angrenate în conflict pe Regionala CFR Craiova s-au format în staţiile Motru-Est, Craiova şi Slatina, prin anularea trenurilor de persoane 1512, 1004, şi 2014, şi întreruperea în parcurs sau, mai bine zis, anularea călătoriilor celor care plătiseră bilete CFR de tranport; aceştia nici măcar nu şi-au recuperat banii plătiţi pe bilete, acest aspect constituind infracţiunea de abuz în serviciu în dauna intereselor personale dar şi alte infracţiuni, cum ar fi cea de tâlhărie, pentru persoanele date jos din tren cu forţa, în timp ce bagajele unora au fost reţinute abuziv de mineri. Prin organizarea acestor transporturi ilegale de mineri, ministrul Transporturilor şi respectiv şeful Regionalei CFR Craiova, au provocat periclitarea unor activităţi ale economiei naţionale şi perturbarea vieţii sociale a ţării, fapte incriminate de lege. Pentru fapta sa, inginerul Mănucu Ioan, care a scos de sub tensiune linia de contact în baza regulamentelor Căilor Ferate, a fost sancţionat cu desfacerea contractului de muncă cu toate că era unul dintre cei mai buni specialişti cu o vechime de 22 de ani de lucru la Regionala CFR Craiova. Au existat situaţii în care trenurile au fost sechestrate prin violenţă de către mineri în dublu sens: 1). violenţă faţă de călătorii care au fost obligaţi, prin ameninţări şi loviri, să coboare din tren; 2). violenţă faţă de operatorii CFR de la regulatorul de circulaţie din staţia CFR Petroşani care au fost agresaţi şi ameninţaţi de către un grup de mineri care au pătruns în spaţiul regulatorului de circulaţie punând în pericol însăşi securitatea transportului CFR. Invadarea garniturilor de tren, a peroanelor şi a birourilor staţiei CFR de către mineri a fost adusă la cunoştinţa organelor de Poliţie din cadrul Transporturilor Feroviare (TF) aflaţi în staţie şi care, încercând să intervină, au fost agresate de mineri, unii dintre poliţiştii TF fiind bătuţi de mineri. Mai mult decât atât, pe traseul Petroşani-Bucureşti, în staţiile în care cele trei trenuri au oprit, minerii au distrus bunuri aflate în sălile de aşteptare şi în birourile staţiei CFR, au spart geamuri şi au provocat alte importante pagube materiale, tulburând circulaţia pe căile ferate. Violenţa minerilor a fost cauzată de suspiciunea acestora că lucrătorii CFR întârzie cu intenţie deplasarea trenurilor spre Bucureşti, precum şi de starea de ebrietate în care se aflau unii mineri încă de la plecarea din Valea Jiului. Este de amintit aici agresivitatea de care au dat dovadă minerii în special în municipiul Petroşani, până la constituirea garniturilor de tren, faţă de spaţiile comerciale ale unor intreprinzători particulari („privatizaţi” de curând), care au fost jefuite, vandalizate şi incendiate; două persoane au fost înjunghiate, una din ele decedând în acceaşi zi. Menţionăm că aceste fapte au rămas nercercetate până în prezent. Această violenţă a minerilor faţă de zona comercianţilor privatizaţi s-a datorat modului în care autorităţile, având mentalitate tipic comunistă, au incitat minerii prin discursurile în faţa ac estora, să distrugă tot ce avea legătură cu începututrile economiei de piaţă. De fapt, această atitudine a minerilor s-a menţinut în tot timpul acţiunii lor din zilele de 13 şi 15 iunie 1990, când, ajunşi în capitală, au atacat şi au distrus tot ce li s-a indicat aşa cum am arătat mai sus, fapte pentru care Ion Iliescu le-a mulţumit. Subliniem că de transportul minerilor la Bucureşti şi înapoi s-a ocupat personal ministrul Transporturilor Gheorghe Dobre precum şi o celulă de criză formată din subordonaţi ai acestuia. De asemenea, s-au înregistrat pagube la Intreprinderea de Transport Bucureşti, Metrou şi alte mijloace de transport ale statului. Yüklə 1,99 Mb. Dostları ilə paylaş:
|