Raspunsuri pe scurt la examenul Boli Profesionale: definiţIA, obiectivele, clasificarea

Sizin üçün oyun:

Google Play'də əldə edin


Yüklə 325.48 Kb.
səhifə1/3
tarix27.10.2017
ölçüsü325.48 Kb.
  1   2   3

Release by MedTorrents.com

Raspunsuri pe scurt la examenul Boli Profesionale

1. BOLI PROFESIONALE: DEFINIŢIA, OBIECTIVELE, CLASIFICAREA.

Bolile ocupaţionale sunt afecţiuni ce se produc ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi (fizici, chimici ori biologici) caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă.

Dupa OMS “Boli profesionale constituie afectiuni ai caror agenti etiologici specifici sunt prezenti la locul de munca, asociati cu anumite procese industriale sau cu exercitarea unor profesiuni”

Obiectivele:

1.Identificarea si evaluarea riscului pentru sanatate la locul de munca.

2.Supravegherea factorilor mediului de munca si a tehnologiilor care pot afecta sanatatea

3.Supravegherea starii de sanatate in relatie cu munca.

4.Expertiza medicala si reabilitarea profesionala.

5.Primul ajutor si ingrijirile medicale de urgenta.

6.Consultarea igienica in planificarea si organizarea muncii.

7.Evaluarea igienica a locurilor de munca.

8.Alegerea intretinerea si mentinerea starii igienice a uneltelor de lucru si echipamentului.

9.Educatia pentru sanatate.

10.Securitatea si igiena muncii ergonomia protectia colectiva, individuala.

11.Participarea la elaborarea programului de sanatate in relatie cu factorii ocupationali.

12.Analiza accidentelor de munca, bolilor profesionale si elaborarea masurilor de prevenire.



Clasificarea bolilor profesionale.

1.În funcţie de natura factorului de risc care le-a generat, bolile profesionale se pot clasifica în următoarele grupe:
• Intoxicaţii, provocate de inhalare, ingerare sau contactul epidermei cu substanţe toxice;
• Pneumoconioze, provocate de inhalarea pulberilor netoxice;
• Boli prin expunere la energie radiantă;
• Boli prin expunere la temperaturi înalte sau scăzute;
• Boli prin expunere la zgomot şi vibraţii;
• Boli prin expunere la presiune atmosferică ridicată sau scăzută;
• Alergii profesionale;
• Dermatoze profesionale;
• Cancerul profesional;
• Boli infecţioase şi parazitare;
• Boli prin suprasolicitare;
• Alte boli (care nu intră în categoriile anterioare).
2. După timpul de expunere la acţiunea factorului de risc, există:
A. Intoxicaţii acute (se cercetează atât ca boală profesională cât şi ca accident de muncă), generate de o expunere de scurtă durată la acţiunea factorului de risc, dar la doze mari.

Efectul toxic poate fi instantaneu sau imediat.


• Efect toxic instantaneu: se manifestă după sau în timpul unei expuneri foarte scurte (de la cateva secunde la 1 sau 2 minute) prin efecte acute funcţionale şi/sau lezionale care pot antrena în special o pierdere de cunoştinţă, o comă sau un stop cardio-respirator. Acidul cianhidric, hidrogenul sulfurat, hidrogenul arsenic si hidrogenul fosforat prezintă aceste caracteristici de intoxicaţie fulgeratoare.
• Efect toxic imediat: se manifestă după o expunere de scurtă durată printr-o iritare acută a mucoaselor respiratorii sau a pielii, printr-o narcoză care incumbă o inaptitudine funcţională, printr-o afectare celulară ireversibila…
Exemple de intoxicaţii acute cercetate ca şi accidente: arsuri, afecţiuni respiratorii, digestive, oculare etc.
B. Intoxicaţii cronice (se cercetează ca boli profesionale), provocate de regulă, de doze relativ mici, dar care acţionează timp îndelungat asupra organismului;

De regulă efectele, adesea nespecifice toxicului, apar la mai multe zile, luni, chiar ani dupa expunere.


Expunerea trece de cele mai multe ori neobservată, mai ales daca produsul nu are miros sau efect iritant.

3.Dupa modul de actiune a factorilor de risc asupra organismului.

A. Generala. B. Locala


2. PROBLEME ACTUALE IN DIAGNOSTIC SI TRATAMENT. MASURILE ORGANIZATORICE SI DE PLANIFICARE LA LOCUL DE MUNCA.

Se bazează pe trei principii: tratamentul etiologic, patogenic şi simptomatic.
1. Tratamentul etiologic:
• Întreruperea contactului cu factorul etiologic se realizează în cazuri acute prin scoaterea din mediul nociv şi îndepărtarea toxicului neabsorbit încă, iar în cazuri cronice prin spitalizare/concediu medical, schimbarea temporară sau permanentă a locului de muncă.
•Eliminarea toxicului absorbit în organism.
2. Tratamentul patogenic: acţiuni medicale specifice de contracarare a efectului toxicului şi a evoluţiei bolii.

- vitaminoterapie (doze crescute si spectru larg pentru cresterea nivelului enzimatic),


- oxigenoterapie (in special in intoxicatia cu oxid de carbon)
- reactivatori de enzime (administrare de toxogonina in intoxicatia cu paration)
3. Tratamentul simptomatic: tratament medical care se adresează simptomelor şi disfuncţionalităţilor aparatelor şi sistemelor organismului.
MASURILE ORGANIZATORICE

Măsurile tehnico – organizatorice sunt reprezentate într-o ordine de priorităţi, legate de eficienţă maximă:

1.Eliminarea noxei profesionale din procesul tehnologic prin înlocuirea substanţelor nocive sau a tehnologiilor nocive cu altele mai puţin nocive sau inofensive;

2.Izolarea aparaturii generatoare de noxe (automatizare, cabine speciale, termoizolare);

3.Împiedicarea pătrunderii noxei în aerul locurilor de muncă ( ermetizare, procedee umede pentru pulberi, ventilaţie locală);

3.Diminuarea concentraţiilor noxelor existente la locurile de muncă sub CMA(concentraţia maximă admisă) sau LMA(limita maximă admisă) (ventilaţie generală, fonoabsorbţie);

4.Împiedicarea acţiunii noxei asupra lucrătorilor sau diminuarea acestei acţiuni prin reducerea efortului fizic, a suprasolicitărilor fizice şi neuropsihice, reducerea duratei zilei de muncă, folosirea echipamentului individual de protecţie etc;

5.Asigurarea alimentaţiei de protecţie(lapte, apă minerală, apă plată) şi consumarea acesteia în unitate;

6.Efectuarea corectă a instructajului pentru securitatea şi sănătatea în muncă.

Măsuri medicale :

1.Recunoaşterea riscului profesional la locurile de muncă prin studiul atent al procesului tehnologic şi al condiţiilor de muncă, efectuarea de determinări de noxe, studii epidemiologice;

2.Efectuarea corespunzătoare a examenului medical la angajare şi a celui periodic (examene clinice şi de laborator în funcţie de tipul noxelor profesionale şi intensitatea lor, care orientează şi periodicitatea examinărilor);

4.Educaţia sanitară, care se adresează cadrelor de conducere tehnică şi administrativă, în scopul realizării de către aceştia a măsurilor tehnico-organizatorice amintite în condiţii de eficienţă maximă, personalului muncitor în scopul:


    • respectării regulilor de igienă individuală,

    • purtarea corectă a echipamentului individual de protecţie,

    • acordarea primului ajutor,

    • cunoaşterea şi recunoaşterea primelor simptome de intoxicaţie acută şi cronică profesională,

    • prezentarea la examenele medicale.


3.METODELE DE INVESTIGATII IN BOLILE OCUPATIONALE..

Medicina ocupaţionala ca ştiinţa, pentru rezolvarea sarcinilor sale de baza utilizează un complex de metode de investigaţii. Aceste metode sunt multiple şi variază In funcţie de caracteristicile condiţiilor de munca, divizându-se In trei grupe. Pentru cercetarea stării igienice a întreprinderilor industriale se foloseşte metoda avizării igienice care consta In descrierea tehnologiilor, halelor, factorilor nocivi, surselor de poluare a mediului, masurilor de protecţie, stabilirea locurilor pentru recoltarea probelor şi cercetarea lor In laborator, cât şi pentru măsurările instrumentale. In aceste scopuri sunt folosite metodele chimice, fizice şi bacteriologice.

Pentru evaluarea influenţei procesului de muncă şi factorilor mediului de producere asupra dinamicii reacţiilor fiziologice ale organismului angajaţilor sunt folosite metodele fiziologice, biochimice, psihologice. Starea sănătăţii şi morbiditatea muncitorilor se cercetează cu ajutorul metodelor clinice, epidemiologice, de statistica sanitara. In scopul elaborării normativelor igienice se folosesc pe larg metodele electrofiziologice, biochimice, morfologice, hematologice, toxicologice etc.

Capacitatea de munca poate fi evaluata prin metodele fotocronometrice, iar poziţia corpului prin metode ergonomice. Medicina ocupaţionala este strâns legata cu alte ştiinţe medicale (epidemiologia, fiziologia, biochimia, patologia, boli interne, neurologia, dermatovenerologia, otorinolaringologia), igienice (igiena mediului, igiena alimentara, igiena copiilor), nemedicale (chimia, fizica, geografia, dimatologia, geologia) etc.


4.CERCETAREA, DECLARAREA ŞI EVIDENŢA BOLILOR PROFESIONALE.

În conformitate cu legislaţia aflată în vigoare, bolile profesionale se declară, se cercetează şi se iau în evidenţă indiferent dacă sunt sau nu urmate de incapacitate de muncă.


Există două etape în acţiunea de declarare:
Completarea fişei de sesizare BP1 de către medicul de medicina muncii sau medicul cu competenţă de medicină de întreprindere care depistează astfel de boli cu prilejul oricărei prestaţii medicale, şi transmiterea ei la Compartimentul de Medicina Muncii din cadrul autorităţilor de sănătatea publică teritoriale.
Completarea fişei de declarare BP2 de către medicii de medicina din cadrul autorităţilor de sănătate publică teritoriale.
Bolile profesionale, ca şi suspiciunile de boli profesionale, trebuie semnalate obligatoriu de către toţi medicii care depistează astfel de îmbolnăviri cu prilejul oricărei prestaţii medicale (controale medicale la angajare, periodice etc). 
Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau infirmării lor, precum şi stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac de către specialiştii autorităţilor de sănătate publică teritoriale în colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă.
În cursul cercetării se urmăresc la faţa locului cauzele îmbolnăvirii, cât şi modalităţile de înlăturare a lor. Se stabilesc noxele existente, rolul unor factori dependenţi de organizarea producţiei (intensitatea eforturilor, ritmul de muncă, lipsa pauzelor etc). Noxa sau noxele care se consideră a fi agenţi etiologici ai bolilor profesionale trebuie descrisă cât mai exact, iar dacă există analize toxicologice se menţionează valorile găsite.
În cercetare se porneşte de la analiza procesului de muncă, pentru a se putea depista cu cât mai multă precizie momentul şi situaţiile periculoase care ar fi putut interveni în geneza bolii.
Concluziile cercetării cazurilor de îmbolnăviri profesionale se consemnează într-un proces verbal, în care se menţionează factorii determinanţi, condiţiile care au favorizat apariţia bolilor şi măsurile ce se impun pentru prevenirea unor situaţii similare, responsabilitatea pentru declanşarea bolii respective.
Procesul verbal de cercetare a cazului de boală profesională se înmânează angajatorului, medicului care a semnalat îmbolnăvirea pentru evidenţa îmbolnăvirilor profesionale şi pentru a urmări realizarea măsurilor prescrise, precum şi medicului de medicina muncii din autoritatea de sănătate publică judeţeană.
Bolile legate de profesiune nu se declară. Acestea se dispensarizează medical şi se comunică angajatorilor sub forma rapoartelor medicale nenominalizate privind sănătatea lucrătorilor, în vederea luării măsurilor tehnico-organizatorice de normalizare a condiţiilor de muncă.

5. MĂSURI DE ASANARE A MEDIULUI DE MUNCĂ.
6.NOXE PROFESIONALE: DEFINIŢIA.CLASIFICAREA AGENŢILOR NOCIVI PROFESIONALI ŞI CARACTERISTICA LOR.

NP=orice factor care face parte din procesul de productie sau de munca sau din mediul exterior muncii si care poate avea o actiune nociva asupra sanatatii muncitorilor sau sa le reduca capacitatea de munca.

BP= imbolnavirile care apar datorita unei actiuni exclusive sau preponderente asupra organismului a NP; ele pot fi deci cauzate de factori fizici, chimici sau biologici de la locul de munca sau de catre suprasolicitarea diferitelor org.sau sist.in timpul procesului muncii.

CLASIFICAREA

Agenţii nocivi profesionali se clasifică în funcţie de toxicitatea lor, influenţa asupra sănătăţii, provenienţă (natură) etc. În special după natura lor agenţii nocivi profesionali se divid în:



a. factorii fizici – pulberi minerale şi organice, radiaţii, variaţii ale temperaturii mediului de muncă, variaţii ale umidităţii aerului, curenţii de aer, zgomot, trepidaţii, presiuni atmosferice anormale ş.a.;

b. factorii chimici – elementele sau substanţele chimice nocive care poluează atmosfera locului de muncă sub formă dispersată, solidă, lichidă sau gazoasă;

c. factorii biologici – cu efect contaminant, infectant sau parazitant asupra organismului;

d. factorii psihosociali – cu efect preponderent neuropsihic şi stresant asupra organismului, în special asupra sistemului nervos central;

e) factorii ergonomici – insuficienta adaptare a maşinilor la procesul de muncă şi a uneltelor la posibilităţile omului.
Factorii de risc de accidentări şi de îmbolnăviri profesionale.

Sunt factori (însuşiri, stări, procese, fenomene, comportamente) proprii elementelor sistemului de muncă, ce pot provoca în anumite condiţii, accidente de muncă sau boli profesionale.


Factorii de risc proprii mijloacelor de producţie care pot fi:

1.Fizici (risc mecanic, risc termic, risc electric)

2.Chimici (acizi, substanţe toxice, substanţe inflamabile, substanţe explozive)

3.Biologici (microorganisme).



Factorii de risc proprii executantului: se regăsesc implicaţi în geneza tuturor celorlalţi factori de risc, deoarece omul este elaboratorul şi, totodată, cel care verifică şi poate intervenii asupra celorlalte elemente ale sistemului de muncă.

Factorii de risc proprii sarcinii de muncă care se manifestă sub două forme:

1.Conţinut sau structură necorespunzătoare a sarcinii de muncă în raport cu scopul sistemului de muncă ce are la bază o insuficientă cunoaştere a tehnologiilor şi metodelor de muncă.

2.Sub/supradimensionarea cerinţelor impuse executantului care provine din neluarea în considerare a posibilităţilor fizice şi psihice ale omului.

Factorii de risc proprii mediului de muncă sub formă de depăşiri ale nivelului sau intensităţii funcţionale a parametrilor de mediu specifici, precum şi de apariţii ale unor condiţii de muncă inadecvate.

Factorii de risc proprii mijloacelor de productie.

1.Mecanic.

2.Termic

3.Chimic


4.Biologic

5.Electric


7. CARACTERISTICA FACTORILOR FIZICI AI MEDIULUI OCUPAŢIONAL.

Aerul zonei de muncă se caracterizează printr-o serie de procese şi fenomene fizice, numite “factori fizici” care influenţează direct sau indirect asupra organismului.



Microclimatul este unul din factorii fizici ai mediului de producţie în industrie, agricultură şi alte ramuri ale economiei naţionale ce exercită o influenţă multilaterală asupra stării funcţionale a organismului, capacităţii de muncă şi sănătăţii muncitorilor. El este constituit dintr-un complex de factori fizici - temperatură, umiditate, radiaţie termică, viteza curenţilor de aer.Acţiunea repetată a radiaţiei termice poate slăbi reactivitatea imunologică a organismului.Radiaţiile termice pot fi cauza unor dereglări acute ale sănătăţii (şocul termic, şocul solar), a bolilor profesionale (cataracta ş. a.) şi a unor stări morbide a căilor respiratorii, nervilor periferici, sistemului locomotor etc.Microclimatul nefavorabil poate accentua acţiunea altor factori nocivi ai mediului - substanţelor toxice, microorganismelor, vibraţiei etc.

Zgomotul industrial prezintă o totalitate haotică de sunete cu intensitate şi frecvenţă diferită, ce apar în procesul de producere şi influenţează negativ asupra organismului uman.Principalele surse de zgomot sunt procesele de tăiere ale metalului, lemnului, de nituire, sfredelire, şlefuire, loviturile dintre piesele mecanismelor, fricţiunea pieselor mobile, mişcarea aerului în vârtej etc. Răspândesc zgomot majoritatea maşinilor şi mecanismelor cu părţi mobile – cele de ţesut, de cusut, agricole etc.. Toate aceste afecţiuni în ansamblu constituie «boala de zgomot».Schimbările ce au loc în organism sub acţiunea zgomotului se împart în specifice (modificări în aparatul auditiv sub formă de hipoacuzie şi surzirea completă) şi nespecifice (modificări în diferite organe şi sisteme ale organismului).Acţiunea nocivă a zgomotului depinde de intensitatea, durata şi caracteristica spectrală a acestuia, de factorii industriali însoţitori şi de starea de sănătate a muncitorilor.

Vibraţia industrială – prezintă mişcarea oscilatorie a corpurilor solide în mediul elastic. Surse de vibraţii sunt instrumentele şi mecanismele care au la bază principiul vibraţiei: ciocanele de nituit, de ştemuire, pneumatic etc., imperfecţiunea mecanismelor de ştanţare, forjare, tăiere, mijloacelor de transport.Vibraţiile sunt un factor nociv întâlnit în toate mediile de producere. Ele exercită o influenţă negativă asupra diverselor funcţii ale organismului, iar în caz de acţiune îndelungată şi intensă pot cauza chiar afecţiuni patologice şi boala de vibraţie.Boala de vibraţie se caracterizează prin spasmul vaselor sangvine, în special al celor din falangele degetelor. De această boală suferă mai ales muncitorii-nituitori din construcţia de avioane, cei ce deservesc maşinile de polizat şi şlefuit, lucrează cu ciocanul pneumatic.După principiul de transmitere la om, vibraţiile se împart în generale şi locale.Vibraţia generală este vibraţia locului de muncă (scaunul, podeaua, utilajul tehnologic, mijloacele de transport etc.) şi se transmite prinsuprafeţele de sprijin ale corpului care contactează cu podeaua sau scaunul. Vibraţia locală după sursa de provenienţă se împarte în vibraţia care se transmite la maşinile manuale, instrumente, utilajtehnologic şi de la piesele prelucrate, ţinute în mână.

Radiaţiile electromagnetice cuprind câmpurile electrostatic (CE), magnetic (CM) permanent, cu frecvenţă joasă, de radiofrecvenţă, radiaţiile infraroşii, ultraviolete, LASER, etc.Au utilizare în instalaţiile de radiolocaţie, televiziune, radioemisiune, radionavigaţie. O răspândire largă o au undele electromagnetice (UEM) în medicină, unde sunt utilizate cu scop curativ şi diagnostic: piroterapia, frecvenţe ultraînalte, frecvenţe supraînalte, electronarcoză, electrosomn; pentru încălzirea sângelui răcit, pentru înlăturarea hipotermiei după operaţia deschisă la inimă, pentru dezgheţarea organelor şi ţesuturilor conservate, la tratarea degerăturilor, la creşterea imunorezistenţei ţesuturilor, tratarea tumorilor maligne.Efectul biologic se manifestă prin efecte termice şi atermice:Efectul termic – structurile avascularizate (cristalinul) şi relativ avascularizate (vezica biliară, vezica urinară, lumenul tractului gastro-intestinal) sunt expuse supraîncălzirii.Capitolul III. Particularităţile sănătăţii angajaţilor.Efectul atermic – organele critice pentru iradierea cu UEM sunt ochiul (cataracta), testiculul (sterilitate), SNC (tulburări senzoriale, endocrine, circulatorii ale activităţii nervoase superioare).

Praful industrial, în calitate de factor nefavorabil al mediului de producere, se întâlneşte practic în toate ramurile industriale, inclusiv şi în agricultură. Praful industrial prezintă particule de substanţe solide de dispersie fină, formate în procesul de producţie, care se găsesc un timp îndelungat în stare de suspensie în mediul aerian.Dintre procesele generatoare de praf putem menţiona: perforarea, zdrobirea, mărunţirea materiei prime şi a semifabricatelor în industria minieră, a porţelanului, materialelor de construcţie, în agricultură, industria uşoară etc.; amestecarea, finisarea, şlefuirea diverselor suprafeţe în industria constructoare de maşini ş.a.; prelucrarea, ciuruirea, ambalarea substanţelor pulverulente.Acţiunea prafului asupra organismului depinde de compoziţia chimică şi proprietăţile sale fizice. Astfel, praful de plumb, beriliu, vanadiu şi alte substanţe chimice posedă o acţiune toxică accentuată şi la pătrunderea în organism provoacă intoxicaţii grave.Pulberile care nu posedă acţiuni toxice exprimate, pot genera diferite

boli cronice, aşa ca pneumoconioze, bronşite, pneumonii ş.a.


8. PULBERILE-CA NOXĂ PROFESIONALĂ.COMPUŞII CHIMICI ŞI CARACTERISTICA LOR.

Pulberile (praful) pot fi considerate ca un aerosol de particule solide neanimate, faza disperata fiind reprezentata de particule iar faza dispersa de aer.

Sursele de poluare cu pulberi a locurilor de munca sunt, in majoritatea cazurilor, procese tehnologice care implica dezintegrarea unor materiale solide prin sfaramare,macinare, slefuire, sapare, forare, explozii s.a.Nocivitatea pulberilor depinde atat de proprietatile lor fizice si chimice, de dimensiunile si concentratia lor in aer, cat si de receptivitatea organismului. Pentru ca pulberile sa poata fi considerate o noxa, ele trebuie sa aiba stabilitate ca aerosol, adica sa pluteasca in aer.

PROPRIETATI FIZICE.Transformarea unui material solid in particule duce la cresterea suprafetei totale a particulelor in raport cu suprafata materialului din care provin,suprafata rezultata fiind cu atat mai mare cu cat particulele sunt mai fine; creste astfel si suprafata de contact a noxei cu organismul. Prin dezintegrarea unui material se modifica si unele proprietati fizice ale acestuia, prin cresterea volatilitatii, a solubilitatii, a capacitatii de adsorbtie si a activitatii electrostatice.

PROPRIETATI CHIMICE. Pulberile pot fi de natura anorganica sau organica.

Pulberile anorganice pot fi metalice (plumb, zinc, mangan, fier, cupru s.a.), minerale(bioxid de siliciu, silicati) sau sintetice (ciment, carborund, coloranti anorganici, soda, sticlas.a.).

Pulberile organice pot fi de origine vegetala (bumbac, in, canepa, faina, lemn s.a.), de origine animala (par, lana, os, corn s.a.) sau sintetice (pesticide, coloranti organici s.a.).

DIMENSIUNILE PARTICULELOR.Atat persistenta in aer cat si actiunea patogena a particulelor depind de dimensiunile lor. in raport de actiunea patogena, Langelez deosebeste 3 categorii de particule: cu diametrul de lO µm si mai mult care, neputand patrunde pana in alveolele pulmonare, fiind in mare parte retinute la nivelul cailor aeriene superioare, au o actiune patogena mai redusa, cu exceptia unor pulberi fibroase cum sunt de pilda pulberile de azbest; cu diametrul intre10-0,2µm, cu actiunea patogena cea mai importanta, mai ales intre 2 - 0,2 microni; particule cu diametrul mai mic de 0,2µm, care, fiind antrenate de curentul de aer expirat si eliminandu-se, au ca si particulele mari un rol patogen redus.

Concentratia pulberilor in aer depinde de gradul de stabilitate a lor ca aerosol, in functie de o serie de proprietati cum sunt dimensiunile, incarcarea electrica, capacitatea de conglomerare si floculare, ca si de curentii de aer si umiditatea atmosferica. Particulele de praf din aer sunt supuse la doua forte contrarii: gravitatia si rezistenta opusa de aer. Intr-o atmosfera linistita, particulele microscopice cu dimensiuni peste 0,1µm tind sa se sedimenteze pe diferite suprafete, particulele mari cu diametrul peste l0µm cu viteza uniform accelerata, iar cele intre 10-0,1µm cu viteza uniforma. Particulelesubmicroscopice, sub 0,1µm,se misca liber in aer, participand la miscarea browniana.

Stabilitatea particulelor in aer creste, flocularea fiind impiedicata, cand ele se incarca cu electricitate de acelasi fel si se resping reciproc; invers, ele floculeaza cand se incarca cu electricitate de sens contrar. in general, praful proaspat format floculeaza putin, avand stabilitate mai mare in aer.



Actiunea pulberilor asupra organismului se exercita, in primul rand, la nivelul regiunilor care vin in contact direct cu noxa: aparat respirator, tegumente, ochi si aparat digestiv. Principalele actiuni pot fi sistematizate astfel: actiune toxica sistemica, cum au de pilda plumbul, arsenul, manganul, beriliul s.a.; actiune iritanta sau corosiva, cum au varul, arsenul, bicromatii s.a.; actiune sensibilizant-alergica au bicromatii, bumbacul, canepa, polenul, lemnul s.a.; actiune carcinogena au de exemplu compusii cromului, nichelului, arsenului si diferitele materiale radioactive; actiune infectanta, pulberile putand fi purtatoare de agenti biologici; actiune fibrogena au bioxidul de siliciu, azbestul s.a.; capacitate exploziva la anumite grade de dispersie au faina, zaharul, orezul, sulful, zincul s.a.

 Efectele asupra organismului se vor aprecia, in primul rand, dupa natura, frecventa si gravitatea bronhopneumopatiilor profesionale sau legate de profesie: silicoza, astm bronsic, bisinoza, bronsita cronica s.a. Rezultatele examenelor medicale la angajarea in munca si ale controalelor medicale periodice constituie date de referinta pentru evaluarea dinamicii starii de sanatate in relatie cu expunerea la pulberi, de baza fiind examenele radiologice si investigatiile functionale respiratorii.



Compuşii chimici şi caracteristica lor. Substanţele chimice din zona de muncă sunt numite toxice dacă ele au tendinţa să perturbe homeostaza organismului. Aceşti compuşi, care de fapt sunt poluanţi chimici, se clasifică în 2 grupe (V. Gavăt şi coaut., 2001):

a. anorganici, dintre care sunt pulberii, gazele acizii, CO2, SO2, NOx, CO, substanţele oxidante, Cl2, NH3, F, nitraţii, nitriţii, metalele grele (Pb, Hg, Cd, As);

b. organici, care includ trihalometanii (THM), hidrocarburile aromatice policiclice (HPA), epoxizii, nitrozaminele, nitrozamidele, fenolii, crezolii, pesticidele etc.Substanţele chimice sunt răspândite nu numai în industria chimică, dar şi în industria constructoare de maşini,metalurgică, de prelucrare a lemnului, uşoară, alimentară etc.Substanţele chimice sunt folosite foarte frecvent în calitate de solvenţi, coloranţi, catalizatori, pentru protecţia plantelor, în zootehnie etc. Ele sunt

utilizate de asemenea la producerea ţesăturilor sintetice, maselor plastice, la conservare şi alte procese tehnologice.Conform В. С. Вангели (1985) substanţele chimice ca şi în cazul V. Gavat

şi coaut. (2001) se divid în 2 grupe: substanţe neorganice şi organice.

Substanţele neorganice cuprind derivatele clorului, sulfului, azotului, fosforului, carbonului, metale (plumb, zinc, mercur, cobalt).

Substanţele organice includ subgrupele hidrocarburilor aromatice (benzenul, toluenul, xilenul) şi alifatice (benzina), derivatele clorurate ale hidrocarburilor alifatice (tetraclorura de carbon, dicloretanul), alcoolii alifatici (metilic, etilic) ş.a.

Calea de pătrundere a substanţelor chimice în organism depinde în mare măsură de starea lor şi unele proprietăţi. Aceste substanţe se pot afla în aerul zonei de muncă sub formă de gaze, vapori, lichide, prafuri. Starea acestor substanţe chimice determină nu numai pătrunderea lor în organism dar şi concentraţia lor ulterioară în sânge, periculozitatea, capacitatea de a pătrunde în organism prin piele.Mai frecvent pătrund în organism poluanţii chimici prin respiraţie, mai

rar prin tractul gastrointestinal şi încă mai rar pe cale cutanată.Substanţele toxice pătrunse în organism pe cale orală străbat mucoasele tractului gastrointestinal, din aerul inhalat trec prin alveole, din mediu prin tegumente şi se absorb mai mult sau mai puţin în sânge, circulă prin diferite ţesuturi sau organe şi exercită o acţiune generală sau specifică asupra unora dintre ele. O bună parte din substanţele toxice sunt eliminate organism prin căile respiratorii, tractul gastrointestinal, rinichi, piele.Unele substanţe se acumulează în organism pătrunzând în cantităţi

mici pe parcursul unui timp îndelungat, ceea ce contribuie la intoxicaţii cronice.Foarte frecvent noxele profesionale se depozitează în organism precum în ţesutul adipos – insecticidele organoclorurate, solvenţii organici, nitroderivaţii; în ţesutul osos – plumbul, stronţiul, bariul, calciul, ferul şi fosforul; în rinichi şi intestine – mercurul; în muşchi, ficat şi rinichi – plumbul, fluorul, arsenul.În funcţie de gradul de toxicitate şi de cantitatea substanţei pătrunse

în organism pot apărea intoxicaţii acute sau cronice. Intoxicaţiile acute, de regulă, apar în cazul pătrunderii în organism a unei cantităţi relativ mare de toxice sau a unei substanţe foarte toxice.

Simptomele de intoxicaţie acută apar în primele ore după pătrunderea substanţei în organism. Manifestarea clinică depinde de substanţa pătrunsă în organism şi se poate exprima prin afectarea căilor respiratorii (strănut, tuse, mai rar edem pulmonar), aparatului gastro-intestinal (gre-ţuri, vomă, dureri abdominale, diaree), iritarea pielii (înroşirea, hiperemia,

senzaţii de durere), dereglări ale sistemului nervos (cefalee, somnolenţă, excitabilitate sporită). Mai frecvent însă se întâlnesc intoxicaţiile cronice cu simptome generale, cum ar fi slăbiciune, scăderea capacităţii de muncă, insomnie, sporirea morbidităţii generale. Acţiunea îndelungată a cantităţilor mici de substanţe toxice reduce rezistenţa organismului. Cu timpul apar şi simptomele specifice, de exemplu, modificările în sânge sub influenţa benzenului, toluenului, xilenului. La început sporeşte numărul de leucocite, eritrocite şi se reduce numărul de limfocite. Ulterior, dacă acţiunea toxicului continuă, se constată reducerea numărului de leucocite, de eritrocite şi trombocite.Dintre simptomele specifice putem menţiona cele ce apar în rezultatul pătrunderii în organism a alcoolului metilic (scăderea acuităţii văzului până la orbire), a unor metale, ca plumbul, mercurul (lizereul saturnin la marginea liberă a gingiei).


9. FACTORII BIOLOGICI ŞI CARACTERISTICA LOR.

Muncitorii din diferite profesii în activitatea lor vin în contact cu plantele, micro- şi macroorganismele. De exemplu, angajaţii din sectorul zootehnic contactează cu animalele, cu microorganismele, cu nutreţul. Căile de acces a agenţilor biologici în organism sunt mai multe. Clasificarea mecanismelor de transmitere: Transmitere directă- contact direct; - picături mari;



Transmitere indirectă- răspândire prin vehicul, apă, lapte, hrană, alte produse biologice;

Transmitere prin vectori

- mecanici; - biologici (agentul îşi desfăşoară o parte a ciclului biologic în organismul vectorului);



Răspândire prin aer

- particule de aerosoli mici; - praf.

Factorii biologici contribuie la apariţia infecţiilor umane provocate de bacterii, virusuri, rickettsia, fungi, protozoare, helminţi.Maladiile transmise de la animale la om se numesc zooantroponoze, adică caracteristice şi pentru animale şi pentru oameni. Exemplu: bruceloza, antraxul, ornitoza ş.a.Factorii biologici contribuie la apariţia stărilor şi bolilor alergice, cum ar fi astmul bronşic, bronşitele alergice, rinitele alergice, dermatitele etc. Aceste urmări apar foarte frecvent în urma contactului profesional cu antibioticele, cu părul, lâna, pieilea de animale, precum şi cu unele plante. Astfel de factori biologici profesionali sunt răspândiţi în industria de antibiotice, de prelucrare a lânii, pieilor, la fabricile de confecţii, pielării, fabricile de depănare şi ţesut, în sectorul zootehnic, în agricultură.O structurare importantă a locurilor de muncă cu risc de îmbolnăvire cu agenţi etiologici ca microbii, viruşii, fungii şi paraziţii, este prezentată

de I. Silion şi Cr. Cordoneanu (2003), conform cărora ele se clasifică în patru categorii:

− locurile de muncă cu risc de antropozoonoze, se pot întâlni la personalul veterinar, zootehnişti, îngrijitori de animale, agricultori, muncitori din abatoare, măcelari, din cauza contactului direct cu animalele purtătoare de agenţi patogeni, sănătoase, bolnave, cât şi la persoanele careprelucrează materialele provenite de la astfel de animale (pieile, părul şi alte materiale), care activează în tăbăcării, fabrici de perii etc.; − locurile de muncă cu risc de contact cu oameni bolnavi sau purtători de agenţi patogeni, cu produse biologice ca sângele, urina, fecalele, saliva care provin de la aceste persoane, în cadrul unităţilor de asistenţă medicală pentru boli transmisibile, secţii de boli infecţioase, de tuberculoză, parazitare, servicii epidemiologice;− locurile de muncă în care se lucrează cu culturi de agenţi patogeni, vaccinuri ş.a. în laboratoarele de diagnostic, cercetare sau producţie;

− locurile de muncă cu contact cu medii favorabile pentru existenţa şi dezvoltarea unor agenţi patogeni (microbi, fungi, paraziţi), cum ar fi solul, apele contaminate din mine, deşeurile de la serviciile de salubritate şi canalizare sau de epurare a apelor reziduale etc.Deci, există o serie de maladii determinate de factorii biologici, care au provenienţă profesională şi necesită anumite activităţi pentru combaterea acestor factori cauzali.
10.PNEUMOCONIOZELE: DEFINIŢIE, ETIOLOGIE. CLASIFICARE. PATOGENIE.

Boli pulmonare cronice caracterizate prin acumularea pulberilor în plămâni şi reacţiile tisulare pulmonare datorate acestor pulberi (1971 -Conferinţa Internaţională Sydney).

Precizari: pulberile = particule inerte (nu sunt microorganisme) care se depun în alveole si/sau interstitiul pulmonar pâna la o anumita limita, dupa care se declanseaza procesele patologice specifice, reactii de tip colagen sau reticulinic.

Etiologie Factorul etiologic principal este reprezentat de pulberi.Pulberile reprezinta aerosoli de particule inerte (lipsite de viata), formate in cursul procesuluitehnologic si care apoi sunt inhalate de lucratori pe parcursul activitatii profesionale.

Factorul principal: aerosoli de particule inerte:

- aflate în concentratie mare > concentratia maxim admisibila

- cu diametrul sub 3 μm

- agresive (cu continut ridicat în SiO2 liber cristalin, azbest, lignit, etc.)

- timp de expunere îndelungat >10-15 ani

Factori favorizanti:

1.apartinând de organism si obiceiuri vicioase:afectiuni bronhopulmonare, antecedente de tuberculoza, consum tutun, alcool

2.apartinând de locul de munca:microclimat befavorabil (temperaturi scazute), curenti de aer,umiditate crescuta, lipsa mijoacelor protective, profesiuni expuse (industria cosntructoare de masini, metalurgica, minerit etc.)

Clasificarea.

1. Dupa criteriul anatomopatologic:se au in vedere reactivitatea arhitecturii alveolare, reactia stromei si tendinta evolutiva.

I.A. Pneumoconioze colagene- se caracterizeaza prin alterarea structurii alveolare normale, reactia stromei de tip colagen prin proliferarea de fibroblast ce produc colagen. Leziunile sunt ireversibile (gasite radiologie), continua si dupa incetarea expunerii profesionale la pulberi fibrogene sau nefibrogene (care produc o astfel de reactie printr-o reactivitate anormala a plamanului).

I.B. Pneumoconioze necolagene:se caracterizeaza pnntr-o structura alveolara usor alterata normala, reactia stromei de tip reticulinic si care este potential reversibila. Ex. sideroza, stanoza, baritoza,olivinoza.

I.C.Pneumocoriioze mixte: intr-un prim stadiu sunt necolagene dar pot evolua spre un stadiu complicat de pneumoconioza colagena. Ex: antracoza in forma necornplicata este necolagena iar in forma complicata apare o fibroza masiva progresiva colagena, talcoza, in functie de continutul pulberii de talc in azbest pote fi colagena (azbestoza) sau necolagena.

2. Dupa criteriul radiologicManifestarile radiologice pulmonare apar cu mult timp inaintea manifestarilor clinice (1930):

1. Radiografia pulmonara standard (RPS)- in conditii standard de expunere.

2. Opacitatile:

Ødupa densitate pot fi: 0 : absente, 1 : putine, 2 : multiple, cu desen pulmonar pe cale de stergere, 3 : pe ambii plamani si cu desen pulmonar disparut.

Ødupa marime pot fi: mici cand diametrul < 10mm, mari cand diametrul>10mm.

Opacitatile mici sunt:

-rotunde - dupa marime: p cu 0< 1,5 mm, q cu 0=1,5 -3mm, r ce 0= 3 - 10mm;

- neregulate/liniare: s cu latimea < 1,5 mm, t cu latimea = 1,5 - 3 mm, u cu latimea = 3-10 mm;

- dupa localizare:-in plamanul drept (R) sau stang (L)-in treimea superioara (U), medie (M) sau inferioara (P-power)-toate sau aproape toate rotunde (RR), predominant rotunde (RI), toate sau aproape toate neregulate (II)si predominant neregulate (IR).



Opacitatile mari sunt:

- una singura cu cu 0 =1-5 cm sau mai multe, fiecare cu diametrul mai mare de 1 cm, dar suma lor nu depaseste 5 cm;



  • una sau mai multe, a caror suprafata sa nu depaseasca 1/3 din plamanul drept;

  • unu sau mai multe, cu 0 > 3 cm care depasesc 1/3 superioara din plamanul drept.

Dupa principiul etiologic:

1.Silicoza (SiO2 liber).

2.Metaloconioze.

3.Carboconioze.

4.Pneumonii ca urmare a prafului mixt (siderosilicoza).

5.Silicoza ca rezultat al actiunii silicatelor (azbestoza).

6.Pneumonii ce apar sub influienta prafului organic ( bumbac, lina).

Patogenia

A.1 Patrunderea pulberilor ΐn aparatul respirator si depunerea lor temporara (initiala) la diferite nivele ale acestuia. Prin mecanismele de clearence (cavitati nazale, trahee, bronhii, bronsiole, alveole) se retin numar 2-5 % din cantitatea totala de pulberi inhalate:

- particulele > 10μm patrund la nivelul cavitatii nazale unde sunt retinute de mucus, fire de par, sunt dirijate spre nazo- si orofaringe si se elimina prin deglutitie;


  • particulele intre 5 si 10μm patrund prin fosele nazale in bronhii/trahee

  • unde sunt retinute si apoi eliminate cu ajutorul covorului mucociliar/escalatorul mucociliar. Se retin astfe 90% din cantitatea de pulberi inhalate - au eficienta mare;

- particulele intre 5 si 0,5μm traverseaza bronhiile, bronhiolele si ajung in alveole - fractiunea respirabila a pulberilor care ajunge la nivel alveolelor pulmonare: o parte sunt eliminate prin al 2-lea mecanism reprezentat de surfactant;

- particulele < 0,5μm patrund si ies din plaman odata cu aerul; o parte din pulberi ajung si in interstitiu.

A.2 Eliminarea particulelor depuse initial (retinute temporar) de la diferite nivele ale aparatului respirator (clearence-ul pulmonar).

- cele inghitite cu saliva sunt eliminate digestiv;

- particulele preluate si de escalatorul mucociliar sunt eliminate prin secretiile traheobronsice in proportie da 90%;

- particulele ajunse in interstitiu ajung la nivel alveolar si o parte trec in circulatia limfatica, apoi in ganglionii hilari si regionali si apar dificultati de drenaj; ele sunt epurate de macrofagele care vor muri; pulberea e fagocitata de alte macrofage rezultand fenomenul defibioza.



B. Patogenia specifica

Clasificare:

I. Dupa criteriul anatomopatologic: se au in vedere reactivitatea arhitecturii alveolare, reactia stromei si tendinta evolutiva.

I.A. Pneumoconioze colagene- se caracterizeaza prin alterarea structurii alveolare normale, reactia stromei de tip colagen prin proliferarea de fibroblast ce produc colagen. Leziunile sunt ireversibile (gasite radiologie), continua si dupa incetarea expunerii profesionale la pulberi fibrogene sau nefibrogene (care produc o astfel de reactie printr-o reactivitate anormala a plamanului).

I.B. Pneumoconioze necolagene:se caracterizeaza pnntr-o structura alveolara usor alterata normala, reactia stromei de tip reticulinic si care este potential reversibila. Ex. sideroza, stanoza, baritoza,olivinoza.

I.C.Pneumocoriioze mixte:intr-un prim stadiu sunt necolagene dar pot evolua spre un stadiu complicat de pneumoconioza colagena. Ex: antracoza in forma necornplicata este necolagena iar in forma complicata apare o fibroza masiva progresiva colagena, talcoza, in functie de continutul pulberii de talc in azbest pote fi colagena (azbestoza) sau necolagena.
11.PNEUMOCONIOZELE: MANIFESTĂRI CLINICE, DIAGNOSTICUL STADIULUI EVOLUTIV.

Sunt inconstante şi necaracteristice:dispnee progresivă;tuse seacă, muco-purulentă, chiar hemoptoică;dureri toracice difuze –aderenţe pleurale, pneumotorace, hipertensiune pulmonară;transpiraţii profuze ± cianoza periferică;scădere ponderală (mai ales în silico-tuberculoză).

Examenul obiectiv al toracelui: aspect nemodificat;MV diminuat cu expir prelungit; respiraţie suflantă la nivelul placardelor sau suflu tubar (dacă bronşia este permeabilă); sufluri arteriale la nivelul placardelor; raluri crepitante şi bronşice (bronşita cronică); cracmente apicale (asocierea cu TBC);

In per de acutizare ale bolii cand se suprainfecteaza tusea devine productive cu exp muco purulenta. Se complica cu semne de emfizem pulm bazal(vibr vocale diminuate bazal). Fibroza pulmunara in timp det semne hipertensiune pulm(zgomotul 2 accentuat si sau dedublat in focarul pulm).




Dostları ilə paylaş:
  1   2   3
Orklarla döyüş:

Google Play'də əldə edin


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə