reforma reglementărilor de piaţĂ Şi comerciale circulaţia bunurilor Politica în domeniul vamal

Cadrul instituţional

Deşi acţiunile de asistenţă socială mai continuă a fi dispersate între diferite ministere, în articolul 12 al Legii asistenţei sociale se stipulează că Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale este autoritatea din cadrul administraţiei publice centrale care coordonează activitatea de acordare a asistenţei sociale, elaborează politica de asistenţă socială şi strategia naţională de dezvoltare a acesteia, pregăteşte proiecte de acte normative, elaborează standardele de calitate pentru serviciile sociale, etc. În cadrul aparatului Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale au fost create structuri responsabile de elaborarea politicii de asistenţă socială:

• 
  politica de suport a persoanelor bătrâne în dificultate şi celor cu disabilităţi ţine de competenţa Departamentului politici în domeniul asistenţei sociale,
  
• 
  politica de suport a familiilor cu copii şi de promovare a oportunităţilor egale între femei şi bărbaţi ţine de competenţa Departamentului oportunităţi egale şi politici familiale.
  

În subordinea ministerului, la nivel naţional, a fost creat Departamentul asistenţă socială, responsabil de orientarea, coordonarea, monitorizarea cristalizării noului sistem de servicii publice de asistenţă socială, inclusiv prin dezvoltarea sistemului informaţional în domeniu.

La nivel local funcţionează serviciul public descentralizat de asistenţă socială - Secţia asistenţă socială şi protecţia familiei, care are drept atribuţii identificarea problemelor specifice, stabilirea priorităţilor în sector şi orientarea flexibilă a resurselor existente spre realizarea acestor priorităţi.

Organele teritoriale asistenţă socială şi protecţie a familiei, în comun cu autorităţile administraţiei publice locale şi în colaborare cu reprezentanţii societăţii civile, realizează politica de asistenţă socială şi asigură aplicarea legislaţiei la nivel teritorial.

La nivel comunitar în cadrul primăriilor este prevăzută unitatea de asistent social (Legea asistenţei sociale nr.547-XV din 25.12.2003), care asigură medierea solicitanţilor de asistenţă socială cu secţiile menţionate, instituţiile şi organizaţiile prestatoare de servicii de asistenţă socială.

Probleme existente

Printre problemele existente din domeniul asistenţei sociale putem evidenţia următoarele:

- acţiunile de asistenţă socială mai continuă a fi dispersate între diferite ministere, ceea ce generează politici sectoriale, suprapuneri în activităţi şi costuri suplimentare,

- orientarea preponderent categorială a prestaţiilor de asistenţă socială ceea ce implică erori considerabile de includere/excludere a recipientelor,

- lipsa unei sisteme informaţionale computerizate în domeniul asistenţei sociale,

- sistemul serviciilor sociale este slab dezvoltat şi continuă a fi centralizat, ceea ce nu permite evaluarea necesităţilor reale ale comunităţilor şi a problemelor specifice ale acestora,

- insuficienţa cadrelor profesionale în instituţiile de asistenţă socială,

- subdezvoltarea serviciilor de ocrotire a copiilor şi maturilor alternative instituţionalizării,

- subdezvoltarea asistenţei sociale personificate;

- lipsa asistenţilor sociali în primării.

Priorităţi pe termen scurt

Demararea procesului de elaborare şi determinare a mecanismului de acordare a prestaţiilor sociale pentru sărăcie, identificarea responsabilităţilor, precum şi a aranjamentelor instituţionale respective. Se va apela la asistenţa externă pentru a elabora termenii de referinţă pentru specificarea criteriului sărăciei, modelului de evaluare a nivelului de bunăstare a gospodăriilor casnice şi alte instrumente necesare.

Priorităţi pe termen mediu:

- înlăturarea deficienţelor actuale ale procedurilor de finanţare, organizării şi administrării acestui sistem;

- modificarea mecanismului de acordare a prestaţiilor sociale urmează a fi efectuată prin realizarea următoarelor acţiuni, menite să îmbunătăţească adresabilitatea şi să sporească eficienţa sistemului:

1. 
   monitorizarea efectelor programelor în scopul perfecţionării principiilor de acordare a prestaţiilor sociale, raţionalizării tipurilor, formelor şi duratelor de acordare;
   
2. 
   introducerea prestaţiilor sociale pentru săraci, în corespundere cu obiectivele sistemului de asistenţă socială, ceea ce va necesita elaborarea şi aprobarea criteriilor sărăciei, modelului de evaluare a nivelului de bunăstare a gospodăriilor casnice şi a altor instrumente necesare;
   
3. 
   formarea unui buget separat al asistenţei sociale, stabilirea unor proceduri clare de formare, administrare şi planificare a acestuia în cadrul planificării cheltuielilor bugetare pe termen mediu;
   
4. 
   elaborarea şi implementarea Bazei de date unice a beneficiarilor de asistenţă socială, în scopul utilizării şi adresării mai eficiente a mijloacelor pentru cetăţenii şi familiile mai puţin asigurate;
   
5. 
   revizuirea, consolidarea şi perfecţionarea bazei normativ-juridice ce reglementează acordarea asistenţei sociale băneşti;
   
6. 
   eficientizarea coordonării măsurilor şi acţiunilor în domeniul asistenţei sociale, întreprinse la nivel naţional şi local de către organizaţiile neguvernamentale şi de donatorii străini.
   

- dezvoltarea sistemului de servicii sociale se va efectua în două direcţii:

i) diversificarea formelor şi tipurilor de servicii sociale;

ii) îmbunătăţirea calităţii serviciilor prestate de către instituţiile sociale şi formelor alternative de protecţie şi ajustarea acestora la standardele minime de calitate;

- dezvoltarea serviciile sociale bazate pe comunitate, ceea ce va permite menţinerea grupurilor de persoane aflate în situaţii de risc în familia sau comunitatea proprie, prin:

1. 
   (re)integrarea în comunitate cu sprijinul din partea serviciilor sociale existente şi cu asistenţa lucrătorilor sociali;
   
2. 
   (re)integrarea în familiile proprii, familiile extinse sau plasarea la asistenţi parentali (persoane / familii care asigură, prin activitatea pe care o desfăşoară la domiciliul, îngrijirea şi educarea, necesare dezvoltării armonioase a copiilor în vederea asigurării (re)integrării în familia sa proprie (biologică), instituirii tutelei / curatelei, plasamentului în case de copii de tip familial sau în vederea adopţiei).
   

- dezvoltarea noilor forme de servicii sociale necesită participarea activă a autorităţilor publice şi comunităţilor locale, ameliorarea serviciilor sociale locale şi încurajarea iniţiativelor civile locale.
7.7. Persoanele în etate şi persoane cu handicap
Conform articolului 51, alineatul 1 al Constituţiei Republicii Moldova „Persoanele cu handicap beneficiază de protecţie specială din partea întregii societăţi. Statul asigură pentru ele condiţii normale de tratament, de readaptare, de învăţământ, de instruire şi de integrare socială”.
Potrivit situaţiei la 1 ianuarie 2004, în Republica Moldova au fost înregistraţi 156 mii persoane cu disabilităţi. Anual, în ţară, 8-9 mii de persoane sunt încadrate în grad de disabilitate, majoritatea sunt persoane în vârstă apte de muncă. De asemenea, se observă o creştere anuală a numărului de copii cu disabilităţi.
Structura sistemului de protecţie socială, în caz de încadrare în grad de disabilitate, este următoarea:

• 
  Asigurarea socială – sistem de plăţi stabilite, bazat pe contribuţiile patronilor şi angajaţilor, care prevede pensii lunare.
  
• 
  Asistenţa socială – sistem necondiţionat de plata contribuţiilor, este bazat pe faptul pierderii capacităţii de muncă şi este finanţat din mijloacele Bugetului de stat şi se realizează prin acordarea lunară a alocaţiilor sociale de stat sau pensiilor .
  

Cadrul legislativ:

• 
  Legea Republicii Moldova privind protecţia socială a invalizilor nr.821-XII din 24 decembrie 1991;
  

- Legea Republicii Moldova nr. 909-XII din 30 ianuarie 1992 „Privind protecţia socială a cetăţenilor care au suferit de pe urma catastrofei de la Cernobîl”

- Legea Republicii Moldova nr. 933-XIV din 14 aprilie 2000 „Cu privire la protecţia socială specială a unor categorii de populaţie”;

- Legea Republicii Moldova despre Fondul republican şi fondurile locale de susţinere socială a populaţiei nr. 827-XIV din 18 februarie 2000;

- Legea Republicii Moldova nr. 121-XV din 3 mai 2001 „Cu privire la protecţia suplimentară a invalizilor de război, a participanţilor la cel de-al doilea război mondial şi a familiilor lor”;

- Legea Republicii Moldova nr.190 - XV din 8 mai 2003 „Cu privire la veterani”;

- Legea Republicii Moldova nr.81-XV din 28 februarie 2003 „Cu privire la cantinele de ajutor social”;

- Legea Republicii Moldova privind asistenţa socială nr.547-XV din 25 decembrie 2003;

- Legea Republicii Moldova nr. 1491 –XV din 28.11. 02 „Cu privire la ajutoarele umanitare acordate Republicii Moldova”;

- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.87 din 31 ianuarie 2002 „Cu privire la extinderea funcţiilor şi eficientizarea activităţii Centrului Republican Experimental Protezare, Ortopedie şi Reabilitare”;

- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1153 din 16 noiembrie 2000 privind aprobarea Programului Naţional de Protecţie, Reabilitare şi Integrare Socială a Persoanelor cu Handicap pentru anii 2000-2005.