Republica moldova

ARTICOLUL 18
Legislaţia naţională cu privire la culte cuprinde Legea despre culte nr.979-XII din 24.03.1992 şi Regulamentul provizoriu cu privire la înregistrarea părţilor componente ale cultelor aprobat prin Hotărîrea Guvernului Nr.758 din 13.10.1994. În acest sens, potrivit art.14 din Legea despre culte (în redacţia Legii nr.1220-XV din 12.07.2002) pentru a putea să se organizeze şi funcţioneze, cultele prezintă organului de stat pentru culte o declaraţie de organizare şi funcţionare, la care se anexează statutul (regulamentul) de organizare şi funcţionare, cuprinzînd informaţii asupra sistemului de organizare şi administrare, însoţit de principiile fundamentale de credinţă. Cultele se organizează după norme proprii conform învăţăturilor, canoanelor şi tradiţiilor acestora. Statul încurajează şi sprijină activitatea socială, morală, culturală şi de caritate a cultelor. Cultele sînt libere să-şi organizeze învăţământul pentru pregătirea propriului personal.

Proiectul de lege privind cultele religioase şi părţile lor componente, iniţiat de un grup de deputaţi, a fost aprobat în prima lectură prin Hotărîrea Parlamentului nr. 366-XVI din 23 decembrie 2005. În decursul a doi ani, acest proiect a fost expertizat de mai multe ori la Consiliul Europei şi ca rezultat, la 11 mai 2007, Parlamentul RM a adoptat în lectură proiectul vizat şi l-a înaintat Preşedintelui RM spre promulgare. Actul dat are menirea de a reglementa raporturile ce ţin de libertatea conştiinţei şi de religie. La elaborarea lui, urmărindu-se scopul modernizării şi alinierii legislaţiei Republicii Moldova la standardele europene, s-a ţinut cont de jurisprudenţa CEDO, de Protocoalele Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi de standardele Consiliului Europei în materie de libertăţi religioase.

Proiectul asigură respectarea drepturilor fundamentale ale persoanei la libertatea de gîndire, de conştiinţă şi de religie. Nimeni nu poate fi constrîns să practice sau să nu practice exerciţiul religios. În al doilea rînd, proiectul de lege stabileşte că cultele religioase sunt autonome, separate de stat, egale în faţa legii. În al treilea rînd, proiectul garantează că orice act, care încalcă drepturile stabilite prin lege şi exercitate în limitele stipulate de acesta, poate fi atacat pe cale judiciară.
Avînd în vedere Hotărîrea Curţii Europene pentru Drepturile Omului din 13 decembrie 2001 în cazul Mitropolia Basarabiei şi Exarhatul Plaiurilor şi alţii 12 contra Moldovei, după modificarea Legii despre culte prin Legea nr.1220-XV din 12.07.2002, la 30 iulie 2002 Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor a consemnat în Registrul Cultelor religioase şi părţilor lor componente Mitropolia Basarabiei, aceasta obţinînd statut de persoană juridică. Întru executarea hotărîrii susmenţionate a CEDO, au fost întreprinse acţiunile menţionate la articolul 17.

Conform situaţiei la 01.11.2006 la Serviciul de Stat sînt înregistrate 97 parohii, 11 protopopiate, 10 mănăstiri, 2 seminare teologice, 1 seminar teologic monahal, etc. în componenţa Mitropoliei Basarabiei şi Exarhatul Plaiurilor.

Alineatul (3) din art.66 al Codului Civil stipulează că „Persoana juridică nu poate fi înregistrată dacă denumirea ei coincide cu denumirea unei alte persoane juridice înregistrate deja”. În cazul în care denumirile comunităţilor religioase care solicitau înregistrare coincideau cu denumirile altor comunităţi religioase înregistrate deja, Serviciul de Stat refuza înregistrarea. În acest sens, comunităţile religioase se adresau instanţei de judecată, în scopul soluţionării problemelor.

Cu referinţă la respectarea dreptului la libertatea de conştiinţă şi de religie în regiunea de Est a Republicii Moldova comunicăm că, Serviciul de Stat este rezervat în această privinţă şi nu deţine informaţii actuale în acest domeniu, dat fiind faptul că regiunea dată nu se află sub controlul autorităţilor constituţionale ale Republicii Moldova. Cu toate acestea, la Serviciul de Stat sînt înregistrate mai mult comunităţi a diferitor culte religioase, cum ar fi: Mitropolia Moldovei, Episcopia Romano-Catolică, Biserica Evanghelică-Luterană, Mitropolia Basarabiei, etc.

ARTICOLUL 19
Iniţial, la data intrării în vigoare, legea penală incrimina calomnia, adică răspîndirea cu bună-ştiinţă a unor scorniri mincinoase ce defăimează o altă persoană, însoţită de învinuirea de săvîrşire a unei infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave ori soldată cu urmări grave. Ulterior însă, la solicitarea societăţii civile şi a experţilor internaţionali, prin Legea pentru modificarea Codului penal al Republicii Moldova nr. 111-XV din 22 aprilie 2004, infracţiunea de calomnie a fost exclusă. La moment, calomnia este sancţionată doar în mod administrativ. Potrivit art. 47/2 al Codului cu privire la contravenţiile administrative din 29 martie 1985, calomnia, este o acţiune de răspîndire cu bună ştiinţă a unor scorniri mincinoase ce defăimează o altă persoană. De asemenea, contravenţional este sancţionată şi injuria, adică înjosirea premeditată a onoarei şi demnităţii unei persoane prin acţiune, verbal sau în scris (art. 47/3 Cod cu privire la contravenţiile administrative).
În conformitate cu prevederile Codului electoral nr. 1381-XIII din 21 noiembrie 1997 cu modificările şi completările ulterioare, cetăţenilor Republicii Moldova, partidelor şi altor organizaţii social-politice, blocurilor electorale, candidaţilor şi persoanelor de încredere ale candidaţilor li se oferă dreptul de a supune discuţiilor libere şi sub toate aspectele programele electorale ale concurenţilor electorali, calităţile politice, profesionale şi personale ale acestora, precum şi de a face agitaţie în favoarea sau în defavoarea candidaţilor în cadrul adunărilor, mitingurilor, întîlnirilor cu alegătorii, prin intermediul mijloacelor de informare în masă sau altor forme de comunicare ce exclud încălcarea ordinii publice şi normelor etice.

Instituţiile publice ale audiovizualului acordă gratuit concurenţilor electorali timp de antenă pentru dezbateri publice în perioada campaniei electorale în limitele stabilite de Comisia Electorală Centrală. Instituţiile private ale audiovizualului pot organiza, în condiţii echitabile pentru toţi concurenţii electorali, dezbateri în cadrul meselor rotunde, cu invitarea reprezentanţilor tuturor concurenţilor electorali, toţi împreună sau în grupuri formate conform anumitor criterii anunţate în prealabil de Comisia Electorală Centrală.

Instituţiile audiovizualului, publice şi private, sînt obligate să creeze tuturor concurenţilor electorali condiţii egale la procurarea timpului de antenă, stabilind taxe egale. În perioada electorală, toate emisiunile analitice, informative, de divertisment sau alte emisiuni care vizează, într-un fel sau altul, subiecţii electorali se difuzează cu respectarea concepţiei şi regulamentului corespunzătoare. Emisiunile care vizează, direct sau indirect, subiecţii electorali sînt difuzate numai cu genericul "Electorala", pentru contabilizarea timpilor de antenă. Dacă unui subiect electoral i se aduc prejudicii de imagine în afara emisiunilor cu genericul "Electorala", acesta beneficiază neîntîrziat de dreptul la replică în aceleaşi condiţii.

Concurenţii electorali pot organiza întîlniri cu alegătorii. Consiliile şi birourile electorale şi autorităţile administraţiei publice locale sînt obligate să asigure desfăşurarea unor astfel de întîlniri în termene şi în condiţii egale. Din momentul înregistrării de către organul electoral respectiv concurenţii electorali au dreptul să expună afişe electorale, al căror conţinut nu poate să contravină legii şi normelor etice. Modalitatea plasării în condiţii egale a publicităţii electorale pe panourile publicitare, inclusiv pe cele aflate în proprietate privată, se aprobă de Comisia Electorală Centrală şi se aduce la cunoştinţă publică concomitent cu începerea perioadei electorale.

Autorităţile administraţiei publice locale sînt obligate ca, în termen de 3 zile de la data înregistrării concurentului electoral, să stabilească şi să garanteze un minim de locuri speciale de afişaj electoral, să stabilească localurile pentru desfăşurarea întîlnirilor cu alegătorii. Deciziile (dispoziţiile) respective sînt afişate imediat la sediul acestor autorităţi şi aduse la cunoştinţă subiecţilor interesaţi prin intermediul mijloacelor de informare în masă, al altor mijloace de comunicare disponibile. În ziua alegerilor şi cea precedentă ei nu se admite nici un fel de agitaţie.

Totodată, prevederile art. 7 alin. (3) din Codul Audiovizualului stipulează că pentru încurajarea şi facilitarea exprimării pluraliste a curentelor de opinie, radiodifuzorii au obligaţia de a reflecta campaniile electorale în mod veridic, echilibrat şi imparţial. Concepţiile radiodifuzorilor privind reflectarea campaniilor electorale se aprobă de Consiliul Coordonator al Audiovizualului şi sînt prezentate Comisiei Electorale Centrale, în strictă concordanţă cu legislaţia în vigoare.

Codul Audiovizualului al RM a fost adoptat la sfîrşitul sesiunii de primăvară-vară a Parlamentului şi a intrat în vigoare la 18 august 2006, fiind publicat în „Monitorul Oficial”. Codul stabileşte bazele juridice de reglementare, de concepere, difuzare şi/sau retransmisie prin intermediul mijloacelor de televiziune şi radiodifuziune a serviciilor de programe ale radiodifuzorilor aflaţi sub jurisdicţia RM. Codul Audiovizualului are drept scop asigurarea apărării drepturilor consumatorilor de programe şi instituirea principiilor democratice de funcţionare a audiovizualului în ţară. În linii mari, acest Cod poate fi privit ca un semn al progresului şi o dorinţă clară de a ajusta legislaţia RM în domeniul audiovizualului la standardele europene. Din mai multe puncte de vedere, Codul Audiovizualului respectă cerinţele Uniunii Europene, însă, totuşi prezintă unele deficienţe.

Legea cu privire la accesul la informaţie a fost adoptată în mai 2000 şi a intrat în vigoare în iulie 2000. Conform acestui act normativ, oricine poate solicita orice informaţie sau document de la autorităţile sau instituţiile publice fără a da explicaţii privind motivele solicitării. Însă, realitatea demonstrează că de cele mai multe ori obţinerea informaţiei solicitate este refuzată. Legea dată a fost elaborată antrenînd societatea civilă şi experţii internaţionali şi corespunde în mare parte standardelor internaţionale care, însă, cu părere de rău, nu este pretutindeni respectată în RM.

Instituţia Publică Naţională a Audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova” se conduce în activitatea sa curentă de Codului Audiovizualului. Capitolul VII „Radiodifuzorii publici” al acestui act normativ determină statutul juridic al acestei companii: „Instituţia Publică Naţională a Audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova” este un serviciu public de radiodifuziune şi televiziune independent editorial, precum şi în activitatea sa de creaţie, autonom instituţional, constituit în baza capitalului financiar public, care oferă servicii de programe întregii societăţi din Republica Moldova.

De asemenea, Codul Audiovizualului stabileşte atribuţiile companiei, însumează prevederile care determină independenţa editorială (art. 52). Codul asigură dreptul exclusiv al organelor de conducere ale Companiei de a elabora politicile editoriale, organizarea activităţii de creaţie, conceperea şi producerea programelor. Amintim că art. 52 prevede nemijlocit neadmiterea de ingerinţe ale autorităţilor publice şi nici influenţa vreunui partid, organizaţii comerciale, economice, social-politice, sindicale şi de alt ordin.

Referitor la dreptul de acces la informaţie, menţionăm că în corespondenţa cu Centrul pentru Drepturile Omului, cetăţenii pun întrebarea – în ce măsură statul nostru asigură realizarea obligaţiunilor constituţionale de a «face accesibile toate legile şi alte acte normative» pentru cetăţeni şi de a «asigura dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle». Actele normative adoptate se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Tirajul maxim al publicaţiei (în ambele limbi) nu depăşeşti douăzeci mii de exemplare. Dacă îl raportăm la numărul populaţiei, accesibilitatea actelor normative publicate este pusă sub semn de întrebare. În pofida faptului că în Monitorul Oficial se conţin secvenţe publicitare (prin urmare, o parte din cheltuielile editoriale este acoperită de agenţii economici beneficiari), preţul stabilit este ridicat şi inaccesibil pentru o mare parte din potenţialii cititori.

Este de evidenţiat importanţa Monitorului Oficial al Republicii Moldova şi ca izvor de informaţii pentru realizarea altor drepturi şi libertăţi constituţionale ale cetăţenilor. Bunăoară, revista publică avizele agenţilor economici despre reorganizarea sau lichidarea întreprinderilor, despre desfăşurarea licitaţiilor cu bunuri sechestrate, avize pierderi de acte, citaţii în judecată etc. Prin urmare statul, în persoana organelor abilitate, urmează să asigure accesibilitatea Monitorului Oficial, asigurînd contribuţia financiară necesară publicaţiei.

Pentru dezvoltarea personalităţii umane este important ca în fiecare localitate să funcţioneze o bibliotecă, o sală de lectură cu acces la baza de date juridice a ţării, să fie asigurată abonarea la Monitorul Oficial şi la alte publicaţii cu tematică juridică.

Actualmente este o necesitate stringentă de a stabili în statele de personal ale Primăriilor, indiferent de numărul populaţiei din localitate, o funcţie de jurist-consultant. În acest mod se va asigura, cu concursul organelor administraţiei publice locale (poate iniţial, cu suportul financiar din bugetul de stat) activitatea unui specialist aflat permanent la dispoziţia locuitorilor (un avocat al localităţii, finanţat de stat). Cetăţenii ar avea posibilitatea să-şi clarifice problemele la nivel local, fără a suporta cheltuieli financiare şi pierdere de timp, primind consultaţii la întocmirea unei petiţii sau cereri în judecată, la stabilirea instituţiei competente de soluţionarea problemei apărute etc. (diminuînd numărul de petiţii adresate, contrar competenţei, instanţelor locale şi centrale, ceea ce ar influenţa pozitiv asupra activităţii acestora). Acest fapt le-ar dezvolta cetăţenilor deprinderea de a-şi soluţiona civilizat, legitim şi la timp problemele cotidiene.

La rîndul lor, juriştii-consultanţi, cunoscînd problemele stringente cu care se confruntă cetăţenii din localitate, ar putea solicita suport informaţional şi didactic necesar instituţiilor statale şi obşteşti. Acestora le-ar reveni şi obligaţia de a asigura evidenţa şi dezvoltarea bazei de date juridice a localităţii, informarea oportună a locuitorilor asupra noutăţilor legislative. Important este şi faptul că instituirea unei atare funcţii ar permite asigurarea cu locuri de muncă a tinerilor specialişti, licenţiaţi în drept.

Relatăm,de asemenea, că într-un număr impunător de cereri petiţionarii, inclusiv condamnaţi, solicită de la avocaţii parlamentari informaţii despre legi, tratate, convenţii internaţionale. De cele mai dese ori solicitanţii cer să le fie expediate prin poştă textele integrale ale actelor legislative, invocînd dreptul accesului la informaţie şi făcînd trimitere la prevederile Legii privind accesul la informaţie şi Legii cu privire la avocaţii parlamentari, îndeosebi la articolul 33, conform căruia avocaţii parlamentari desfăşoară activitate de propagare a cunoştinţelor în domeniul apărării drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului.

În măsura posibilităţilor, Centrul pentru Drepturile Omului oferă informaţiile solicitate, dar nu dispune de posibilităţi tehnice şi financiare să expedieze fiecărui deţinut actele normative solicitate. În condiţiile în care cetăţenii de rînd dispun totuşi de mai multe surse de informare cît de cît accesibile (Biblioteca publică de drept, Centrul de informaţii juridice al Ministerului Justiţiei, organizaţii neguvernamentale preocupate de drepturile omului), atunci persoanele condamnate sunt într-o situaţie defavorabilă.

În Codul de executare al Republicii Moldova (în vigoare de la 01 iulie 2005) sunt prevăzute unele modalităţi de acces la informaţie şi de asigurare a accesului la dispoziţiile legale şi documentele privind executarea pedepselor privative de libertate.

Instituţiile penitenciare din republică depun efort, în măsura posibilităţilor, să asigure accesul la informaţie al condamnaţilor prin diverse metode accesibile. În marea majoritate de penitenciare funcţionează biblioteci, care asigură accesul liber al condamnaţilor la literatura juridică, printre care Constituţia, Codul de executare, Codurile penal, civil, familiei, muncii, Codurile de procedură penală şi civilă, Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Penitenciarele sunt abonate la «Monitorul Oficial» în ambele limbi şi la alte ediţii periodice. În unele penitenciare este organizată recepţionarea emisiunilor radiofonice şi televizate.

În penitenciarele care beneficiază de surse extrabugetare, situaţia la acest capitol este mult mai favorabilă. Spre exemplu, în Penitenciarul nr. 2 din Lipcani datorită suportului Institutului de Reforme Penale, lunar se editează publicaţia «AerZona », care conţine o rubrică specială «Consultaţii juridice».

Biblioteca Penitenciarului nr. 6 din Soroca a fost completată cu literatură de specialitate graţie donaţiei de cărţi din partea misiunii OSCE în Republica Moldova, pe cînd Instituţia Penitenciară nr. 10 Goian este dotată insuficient cu literatură de specialitate, la cei 596 condamnaţi revenindu-le doar 22 exemplare de Coduri de executare, 5 Coduri penale, 5 Coduri de procedură penală, 2 Coduri de procedură civilă, 2 Coduri civile, 2 Coduri ale muncii, 2 Coduri ale familiei şi 4 Constituţii, cu toate că atare completare a bibliotecii a fost posibilă doar graţie suportului Misiunii OSCE în Republica Moldova.

Din poşta Centrului concluzionăm că măsurile întreprinse sunt totuşi insuficiente. Trezeşte îngrijorare faptul că izolatoarele de detenţie provizorie nu dispun de biblioteci sau cel puţin de Coduri de procedură penală, de executare, cu privire la contravenţiile administrative etc. În consecinţă deţinuţii nu au posibilitatea de a lua cunoştinţă de informaţiile elementare privind drepturile lor, nu cunosc că pot solicita un apărător, pot cere să informeze rudele despre locul aflării. În atare situaţie realizarea drepturilor deţinuţilor la informaţie, la apărare ş.a. Depinde de comportamentul discreţionar al organelor de urmărire penală.

În vederea realizării dreptului constituţional la informaţie, administraţiile penitenciarelor sunt obligate să le asigure condamnaţilor accesul la informaţia difuzată prin mijloacele de informare în masă. Conform prevederilor art. 227 Cod de executare, condamnatul poate să se folosească de aparat de radio, televizor, casetofon personal sau de orice alte aparate autorizate de către administraţia penitenciarului, cu condiţia achitării plăţii pentru energia electrică consumată.

Întru asigurarea respectării prevederilor acestui articol nu au fost alocate mijloace financiare, iar modalitatea de plată a energiei electrice de către condamnaţi se află în stadiu de elaborare şi va fi implementată o dată cu aprobarea noului Statut de executare a pedepsei de către condamnaţi. Imposibilitatea practică a aplicării acestui articol a generat un număr considerabil de adresări la Centrul pentru Drepturile Omului.

Menţionăm, de asemenea, că lezarea dreptului la informaţie, drept garantat de art.34 al Constituţiei Republicii Moldova, de art.2 şi art.19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, de art.19 alin.2 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, de art. 10 din Convenţia europeană privind drepturile omului şi libertăţile fundamentale, a fost constatat în Spitalul Republican de profil larg, Pruncul şi în Instituţia penitenciară nr.3, mun. Chişinău. La Centrul pentru Drepturile Omului parvin petiţii de la deţinuţii ce se menţin în instituţiile în cauză, în care se invocă refuzul administraţiei în eliberarea copiilor din dosarul personal, extraselor din fişele medicale precum şi altor documente necesare.

Pentru conformitate petiţia condamnatului C, deţinut în Spitalul Republican profil larg Pruncul, în care se făcea referinţă la faptul că administraţia instituţiei în cauză refuza eliberarea documentelor solicitate, şi anume: copii ale documentelor necesare din dosarul său personal şi copia hotărîrii privind încarcerarea sa în izolatorul de detenţie preventivă.

La intervenirea avocatului parlamentar către Directorul general al Departamentului Instituţiilor Penitenciare, cererea deţinutului în cauză a fost satisfăcută. În legătură cu faptele de lezare a dreptului la informaţie a persoanelor deţinute, avocaţii parlamentari au adresat avize în temeiul art.27 din Legea RM cu privire la avocaţii parlamentari, de repunere în dreptul lezat.

Instituţia Avocatului parlamentar a investigat cazul cet. Coliban Svetlana, elevă a Liceului „Alexei Mateevici” din or. Căuşeni, pe marginea elucidării circumstanţelor de încălcare a dreptului constituţional al liceenilor la libertatea opiniei şi exprimării...

Prezentăm integral sesizarea (în baza art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1349 din 17.10.1997 cu privire la avocaţii parlamentari adresată d-lui Andrei Toderaşcu, Şeful Direcţiei de Învăţămînt Căuşeni:

,,Instituţia Avocatului parlamentar a investigat cazul cet. Coliban Svetlana, elevă a Liceului „Alexei Mateevici” din or. Căuşeni, pe marginea elucidării circumstanţelor de încălcare a dreptului constituţional al liceenilor la libertatea opiniei şi exprimării, garantat de articolul 32 din Constituţia Republicii Moldova, care statuiază, că „Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gîndirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil”.

În perioada de 19-21 septembrie 2006 de către echipa ziarului pentru tineri „Asta-DA”, a fost efectuat un sondaj de opinie, pe marginea introducerii în şcoli a cursului de istorie integrată. Svetlana Coliban, elevă în clasa a XI-a şi colaboratoare a ziarului menţionat, care a iniţiat anchetarea elevilor din clasele 6 – 12 ale liceului, a fost chemată la Direcţia raionala de învaţamant din Căuşeni şi ameninţată cu excluderea din liceu, reproşîndu-i-se faptul, că realizarea unor asemenea acţiuni contravin regulamentului liceului.

Trebuie să reţinem, că drepturile omului constituie o prioritate etică şi politică, precum şi un institut constituţional şi juridic de bază al oricărui stat modern democratic. Gradul de maturitate şi dezvoltare a democraţiei şi societăţii civile depinde în mare măsură de situaţia în domeniul drepturilor omului, totalitatea drepturilor omului şi complexitatea respectării lor.

Democraţia trăieşte din lupta dintre opiniile divergente la toate nivelele societăţii – în familie şi la şcoală, în asociaţii şi la serviciu, fiind dependentă de un anumit climat social care să favorizeze discutarea deschisă a divergenţelor de opinie. Susţinerea propriilor păreri trebuie tolerată şi încurajată. Opiniile proprii sunt fundamentul pe care este construită participarea activă la viaţa publică. În acest punct, dreptul la libera exprimare a opiniilor se află în cea mai strînsă legătură cu dreptul la libertatea presei.

Avocatul parlamentar îşi reafirmă credinţa, că libertatea de exprimare şi libertatea informaţiei sunt vitale pentru existenţa unei societăţi democratice şi esenţiale pentru progresul şi bunăstarea acesteia şi pentru exercitarea altor drepturi şi libertăţi fundamentale.

În conformitate cu art. 4 din Constituţia Republicii Moldova, dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu Pactele şi celelalte tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte. Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritare au reglementările internaţionale.

În preambulul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, adoptată de ONU la 10.12.1948, libertatea de exprimare a fost proclamată drept cea mai înaltă aspiraţie a omului. Potrivit Declaraţiei, exerciţiul acestui drept înseamnă, că fiinţele umane vor beneficia de libertatea cuvîntului şi a convingerilor. Art. 19 din Declaraţie statuează că orice individ are dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare, ceea ce implică dreptul de a nu fi stingherit pentru opiniile sale şi acela de a căuta, de a primi şi de a răspîndi informaţii şi idei prin orice mijloc de exprimare.

Acest enunţ cu caracter de principiu este dezvoltat şi în art. 19 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, adoptat de către ONU la 16 decembrie 1966, care exprimă clar că “nimeni nu trebuie să aibă de suferit din cauza opiniilor sale. Oricare persoană are dreptul la libertatea de exprimare”.

O amplă reglementare a libertăţii de opinie şi exprimare se conţine în art. 10 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale adoptată de Consiliul Europei la 4.11.1950, în pct. 1 al art. 10 se specifică că libertatea de exprimare este exercitată fără amestecul autorităţilor publice.

In Republica Moldova, libertatea opiniei şi exprimării constituie un drept fundamental, consfinţit în art. 32 din Constituţie. Statul garantează tuturor persoanelor dreptul la exprimarea liberă a opiniilor şi ideilor, la informare veridică asupra evenimentelor din viaţa internă şi cea internaţională prin intermediul publicaţilor periodice şi al agenţiilor de presă, care îşi desfăşoară activitatea în condiţiile pluralismului. Libertatea presei există doar dacă nu este limitată, dar lipsa restricţiilor nu este suficientă, trebuie susţinută de valori concretizate în acţiune.

Referindu-ne la drepturile copilului, punem accent pe corelaţia stat – personalitatea copilului, care presupune posibilitatea asigurării în fapt a drepturilor acestuia doar ca urmare a realizării obligaţiunilor statului de a contribui prin toate mijloacele la soluţionarea problemelor copiilor.

Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului din 20.11.1989, în art. 13 stipulează, că “copilul are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi şi a difuza informaţii şi idei de orice natură, fără să ţină seama de frontiere, sub formă orală, scrisă, tipărită sau artistică, sau prin oricare alte mijloace, la alegerea copilului ”.

Desfăşurarea dezideratului internaţional se conţine în mai multe acte legislative autohtone, inclusiv în art. 8 din Legea privind drepturile copilului nr. 338 din 15.12.1994, potrivit căruia, dreptul copilului la libertatea gîndirii, la opinie, precum şi la confesiune nu pot fi încălcate sub nici o formă. Statul garantează copilului dreptul de a-şi exprima liber opiniile asupra oricărei probleme care îl priveşte.

Direcţia de învăţămînt, potrivit art.44 din Legea învăţămîntului nr. 547 din 21.07.1995, asigură, în raza sa teritorială, respectarea legislaţiei învăţămîntului. Este de accentuat, că art. 57 din aceeaşi lege stipulează expres, că în instituţiile de învăţămînt de toate gradele se respectă drepturile şi libertăţile elevilor şi studenţilor. Aceştia au dreptul să-şi expună liber opiniile, convingerile şi ideile, totodată fiind interzisă aplicarea sub orice formă a metodelor de violenţă fizică sau psihică.

Din cele constatate, relevăm o situaţie, creată prin comportament nejustificat al colaboratorilor Direcţiei, care contravine principiilor general acceptate şi necesare într-o societate democratică. Exprimîndu-ne profunda îngrijorare asupra modului de acţiune a organului raional specializat de conducere a învăţămîntului, apreciem cele întîmplate drept exces de zel, arogare a unor atribuţii ce depăşesc competenţa prevăzută de legislaţia în vigoare, acţiuni care şi-au lăsat amprenta negativă asupra elevilor Liceului “Alexei Mateevici”, avînd consecinţe stresante deosebite, în special, pentru eleva Svetlana Coliban.”

În această ordine de idei, conducîndu-se de prevederile art. 29 din Legea Republicii Moldova cu privire la avocaţii parlamentari, Iurie Perevoznic a solicitat examinarea prezentei sesizări şi neadmiterea pe viitor a situaţiilor similare de încălcare a drepturilor constituţionale ale elevilor.

La acest capitol, CEDO a pronunţat 2 hotărâri de condamnare a Republicii Moldovei, acestea fiind: Busuioc contra Moldovei şi Saviţchii contra Moldovei.

Întru executarea hotărîrilor nominalizate: Busuioc c. Moldovei şi Saviţchii c. Moldovei au fost întreprinse următoarele măsuri: traducerea integrală a hotărârilor nominalizate; achitarea sumei indicate în hotărârile de condamnare a CEDO (5 625 Euro în cauza Busuioc c. Moldovei şi 4 500 Euro în cauza Saviţchii c. Moldovei); transmiterea acestora spre publicare în Monitorul Oficial al RM; plasarea integrală a hotărârilor în cauză pe site-ul oficial al Ministerului Justiţiei: www.justice.md; notificarea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi a autorităţilor judecătoreşti despre pronunţarea hotărârilor în cauză.

Cu titlu special

La 15-16 noiembrie 2005, Ministerul Justiţiei în cooperare cu Consiliul Europei a organizat un seminar de perfecţionare, pentru magistraţi cu privire la art. 10 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (libertatea de exprimare şi informare). Aici o atenţie foarte mare s-a acordat acestor două hotărâri de condamnare (Busuioc c. Moldovei şi Saviţchii c. Moldovei).