Republica moldova
Yüklə 0,87 Mb.
|
| II. PARTEA A DOUA
ARTICOLUL 1 Prioritatea absolută a politicii externe şi interne a RM este integrarea europeană, acordînd o atenţie specială dimensiunii umane de integrare şi în cadrul protecţiei drepturilor omului prevăzute în instrumentele universale şi regionale. În acest sens, la 22 februarie 2005 la Bruxelles, în cadrul Consiliului de cooperare Uniunea Europeană (UE) – Republica Moldova, a fost semnat Planul de Acţiuni UE – RM. Acest Plan de Acţiuni este primul pas în acest proces. Planul de Acţiuni UE-Moldova este un document politic care stabileşte obiectivele strategice ale cooperării dintre Moldova şi UE. Cadrul temporar de implementare a Planului de Acţiuni este de 3 ani. Implementarea sa va contribui la îndeplinirea prevederilor Acordului de Parteneriat şi Cooperare (APC) încheiat în 1994 între Comunităţile Europene şi statele lor membre, de o parte şi RM, de altă parte şi va încuraja şi susţine obiectivul Moldovei vizînd integrarea de mai departe în structurile economice şi sociale europene. Implementarea Planul de Acţiuni va avansa semnificativ ajustarea legislaţiei, normelor şi standardelor Moldovei la cele ale Uniunii Europene. În acest context, Planul de Acţiuni va construi o bază solidă pentru integrarea economică bazată pe adoptarea şi implementarea regulilor şi reglementărilor economice şi comerciale avînd potenţialul să sporească comerţul, investiţiile şi creşterea. Mai mult ca atît el va ajuta la elaborarea şi implementarea politicilor şi măsurilor vizînd promovarea creşterii economice şi coeziunii sociale, reducerea sărăciei şi protejarea mediului, contribuind astfel la obiectivul pe termen lung al dezvoltării durabile. Moldova şi UE vor coopera strîns în vederea implementării Planului de Acţiuni. Uniunea Europeană recunoaşte aspiraţiile europene ale Moldovei şi „Concepţia de integrare a Moldovei în UE”. Pentru viitorul apropiat Acordul de Parteneriat şi Cooperare rămîne a fi baza valabilă pentru cooperarea dintre UE şi Moldova. La 16 martie 2005, Miniştrii de externe din ţările membre ale UE, reuniţi în cadrul şedinţei Consiliului pentru Afaceri Generale şi Relaţii Externe al UE, au ajuns la un consens politic privind desemnarea Reprezentantului Special al UE pentru Moldova. De asemenea, la 17 mai 2005, Ambasadorul RM a prezentat Preşedintelui Comisiei Europene scrisorile de acreditare în calitate de Şef al Misiunii Republicii Moldova pe lîngă Comunităţile Europene. La 6 octombrie 2005 la Chişinău a fost inaugurat Oficiul Delegaţiei Comisiei Europene în Republica Moldova.
Programul este divizat în patru capitole esenţiale, care corespund obiectivelor generale propuse:
De asemenea, menţionăm că la 31 octombrie 2006 a fost lansat Programul Comun al Comisiei Europene şi Consiliului Europei împotriva corupţiei, spălării banilor şi finanţării terorismului în Republica Moldova. Acest Program va acorda asistenţă Republicii Moldova în eforturile sale îndreptate împotriva corupţiei, spălării banilor şi finanţării terorismului, astfel încît aceste fenomene să nu submineze democraţia, statul de drept, dezvoltarea socială şi economică, precum şi încrederea publicului în instituţiile de stat. Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei, alte organe de drept, precum şi societatea civilă vor fi instituţiile de bază antrenate în realizarea acestui proiect. Un alt Program Comun al Comisiei Europene şi Consiliului Europei a fost elaborat în vederea sporirii independenţei, transparenţei şi eficienţei justiţiei pe anii 2006-2009. Ministerul Justiţiei este instituţia publică centrală responsabilă pentru gestionarea şi implementarea Programului vizat.
Anul 2003 a fost marcat de o situaţie de impas, cauzată de reacţia autorităţilor ruseşti în legătură cu refuzul autorităţilor moldovene de a semna „Memorandumul Kozak”, „criza şcolară" şi încercările autorităţilor neconstituţionale de la Tiraspol de a interveni unilateral în programele şcolare şi în conţinutul manualelor, acapararea sectorului Bender al Căii Ferate Moldoveneşti, suspendarea de către RM a activităţii sale în cadrul „formatului pentalateral" (RM, Ucraina, Federaţia Rusă, liderii separatişti ai regiunii transnistrene, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa) de negocieri, stagnarea procesului de retragere a forţelor ruse de pe teritoriul RM. În 2005 procesul de reglementare s-a dinamizat, ca rezultat al intenţiei Ucrainei de a juca un rol mai activ şi de a avea o poziţie independentă în acest proces, care s-a manifestat prin apariţia Planului ucrainean, aşa-numitul „Plan luşcenco”. De asemenea, RM şi-a prezentat clar poziţiile vis-a-vis de soluţionarea conflictului, elaborînd o serie de documente, care au fost adoptate în unanimitate de Parlamentul Republicii Moldova pentru completarea Planul ucrainean - Hotărîrea Parlamentului nr. 117-XVI din 10.06.2005 „Cu privire la iniţiativa Ucrainei în problema reglementării conflictului transnistrean şi la măsurile pentru democratizarea şi demilitarizarea zonei transnistrene” şi Legea nr. 173-XVI din 22.07.2005 „Cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stînga Nistrului (Transnistria)”. Tot în anul 2005 Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii au fost acceptate în calitate de observatori la negocierile relansate în formatul „5+2", a fost inaugurată de asemenea Misiunea UE de Asistenţă la Frontiera moldo-ucraineană (EU-BAM). Dialogul constructiv cu partea ucraineană, în special în vederea implementării prevederilor Declaraţiei comune a Prim-miniştrilor Republicii Moldova şi Ucrainei din 30 decembrie 2005 a condus la realizarea începînd cu 3 martie curent a prevederilor protocolului moldo-ucrainean cu privire la recunoaşterea reciprocă a specimenelor vamale din 15 mai 2003. Este de menţionat de asemenea că în ultimii ani în scopul realizării practice a obiectivelor de reintegrare a ţării pe lîngă activitatea de soluţionare politică a diferendului transnistrean, una din principalele preocupări a constituit-o activitatea de aducere în cîmpul legal al Republicii Moldova a activităţii agenţilor economici din stînga Nistrului şi de organizare a ţinerii evidenţei fluxurilor de export/import din regiunea transnistreană, de creare a condiţiilor pentru activitatea lor legală, precum şi de reglementare a problemelor cu care se confruntă populaţia din raioanele de est ale RM. Ca rezultat, în perioada anilor 2003-2006 la iniţiativa sau cu suportul RM în acest scop au fost elaborate şi adoptate o serie de acte normative, inclusiv:
ARTICOLUL 2 Integrarea europeană implică, printre altele şi o dimensiune umană. Drepturile omului, în acest context, tind să devină o probă pentru ca un regim politic să se poată înscrie în ansamblul statelor civilizate. O importanţă majoră prezintă protecţia drepturilor omului pe plan intern, prin intermediul normelor constituţionale, care statuează faptul că respectivele constituie valori supreme, instituindu-le concomitent şi garanţii. Constituţia Republicii Moldova consacră un întreg titlu drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale omului. Totodată importanţa acordată acestei probleme reiese şi din norma inserată în articolul 4 al Constituţiei, referitoare la interpretarea dispoziţiilor avînd ca obiect drepturile şi libertăţile omului în conformitate cu prevederile internaţionale şi prioritatea ce trebuie acordată acestora din urmă. Vizavi de dreptul la un recurs efectiv în cazul în care cineva constată încălcarea drepturilor sale, enunţăm că Constituţia (art. 20) garantează fiecărei persoane dreptul la satisfacţie efectivă din parte instanţelor judecătoreşti competente, împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie. De asemenea este garantat dreptul la apărare. În corespundere cu normele constituţionale, orice persoană are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale (art.26 alin.(1) şi (2). Prin dispoziţiile Legii nr.1545-XIII din 25 februarie 1998, este reglementat modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Apărarea efectivă a drepturilor este consolidată şi prin intermediul Legii contenciosului administrativ, nr.793-XIV din 10 februarie 2000. Conform art.1 alin.(2) al acestei Legi, orice persoană care se consideră lezată în drepturi, recunoscute de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Prin Hotărîrea Comisiei juridice pentru numiri şi imunităţi a Parlamentului Republicii Moldova din 29.12.2004 a fost constituit un grup de lucru pentru elaborarea cadrului normativ privind accesul la justiţie şi asistenţa juridică garantată de stat, compusă din reprezentanţi ai Comisiei parlamentare vizate, Ministerului Justiţiei, Preşedinţiei, Baroului de Avocaţi şi organizaţiilor non-guvernamentale. Grupul de lucru a elaborat un proiect de lege, potrivit căruia asistenţa juridică gratuită va cuprinde domeniul penal, civil, contravenţional şi de contencios administrativ. El prevede, printre altele, crearea birourilor de avocaţi publici, Comisiei naţionale pentru asistenţă juridică garantată de stat, diversificarea sistemului de asistenţă juridică primară în zonele rurale prin intermediul reţelelor de jurişti, elaborarea standardelor de calitate. Proiectul de lege privind asistenţa juridică garantată de stat, elaborat de grupul de lucru, a fost aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.325 din 28.03.2006 şi adoptat în prima lectură de Parlament la 02 iunie 2006. Actualmente proiectul de lege se află la expertiza Consiliului Europei. Potrivit art. 19 al Constituţiei RM, cetăţenii străini şi apatrizii au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi cetăţenii Republicii Moldova, cu excepţiile prevăzute de lege. Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale, în condiţii de reciprocitate sau în temeiul hotărîrii instanţei de judecată. La moment, cadrul legal ce reglementează raporturile din acest domeniu constă din Legea nr.275-XIII din 10 noiembrie 1994, cu privire la statutul juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizilor în Republica Moldova. Potrivit acesteia, cetăţenii străini şi apatrizii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosibire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială. Conform legislaţiei în vigoare, cetăţenilor străini şi apatrizilor li se garantează inviolabilitatea persoanei şi a locuinţei. Aceştia au dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente, altor autorităţi publice împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele lor legitime. Mai mult, cetăţenii străini şi apatrizii, în conformitate cu legislaţia privind avocaţii parlamentari, au dreptul să adreseze cereri către Centrul pentru Drepturile Omului (instituţia ombudsman-ului) în cazurile încălcării în Republica Moldova a intereselor lor legitime, precum şi beneficiază în procesele de judecată, de aceleaşi drepturi procedurale ca şi cetăţenii Republicii Moldova. Astfel, într-un număr considerabil de cereri parvenite la Centrul pentru Drepturile Omului de la instituţiile penitenciare, petiţionarii au invocat încălcarea dreptului la un recurs efectiv, generată de unele dispoziţii ale Codului de procedură penală, care prevedeau declararea recursului şi recursului în anulare prin intermediul avocatului. Cu toate că prin Hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 16 din 19 iulie 2005 acestea au fost declarate neconstituţionale, fluxul de petiţii la acest capitol nu s-a redus, în ele fiind invocat dezacordul cu cerinţa obligatorie de declarare a recursului în formă dactilografiată. În această ordine de idei, putem conchide că cerinţa de a depune recursul în formă dactilografiată îngrădea accesul liber la justiţie al persoanei. Luînd în considerare aceste argumente, avocaţii parlamentari au adresat Parlamentului propunerea de a revizui art. 429 şi 455 alin.(1) din Codul de procedură penală întru excluderea sintagmei „în formă dactilografiată”. La moment această cerinţă obligatorie la declararea recursului şi recursului în anulare este exclusă. În adresa avocaţilor parlamentari parvin petiţii atît de la cetăţeni cît şi de la avocaţi, referitor la procedura examinării de către Curtea de Apel a recursului privind legalitatea aplicării măsurii preventive sub formă de arest preventiv sau prelungirii duratei acestuia. În cadrul examinării acestei probleme s-a constatat că la Curtea de Apel din municipiul Chişinău s-a instalat o practică, astfel, încît în cadrul contestării cu recurs a măsurii preventive, instanţa încetează procedura examinării recursului în cazul în care dosarul, între timp, a fost expediat pentru examinare în instanţa de fond. În opinia avocaţilor parlamentari, instanţa de recurs, conform prevederilor Codului de procedură penală, în orice condiţie este obligată să examineze recursul şi să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în acesta. Considerînd că în acest context se remarcă o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, garantate de Constituţia Republicii Moldova şi de actele internaţionale la care Republica Moldova este parte, avocaţii parlamentari s-au adresat Curţii Supreme de Justiţie cu solicitarea de a se expune asupra problemei. Menţionăm că la acest capitol Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a pronunţat 2 hotărâri (Corsacov contra Moldovei şi Moisei contra Moldovei), prin care a constatat încălcarea art. 13 din Convenţie (dreptul la un recurs efectiv). În prima hotărâre menţionată supra (Corsacov c. Moldovei), Curtea a constatat încălcarea art. 13 din Convenţie pe motiv că nu a fost efectuată o anchetă efectivă în legătură cu pretenţiile reclamantului care a fost supus la rele tratamente. În cauza Moisei c. Moldovei, Curtea a constatat lipsa unui recurs efectiv în legătură cu pretenţiile reclamantului privind neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive. Măsurile naţionale care au fost întreprinse au fost următoarele: traducerea integrală a hotărârilor nominalizate; transmiterea acestora spre publicare în Monitorul Oficial al RM; plasarea integrală a hotărârilor în cauză pe site-ul: www.justice.md; notificarea tuturor autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale precum şi autorităţilor judecătoreşti despre pronunţarea hotărârilor în cauză, expedierea informaţiei pertinente Procuraturii Generale (în temeiul art. 17 al Legii cu privire la Agent Guvernamental din 28.10.2004) în vederea întreprinderii unor acţiuni de regres faţă de persoanele vinovate. Revenind la problema apatrizilor, menţionăm că prin Legea nr.268-XV din 21 iunie 2001, Parlamentul Republicii Moldova a ratificat Protocolul adiţional la Convenţia europeană de extrădare, întocmit la Strasbourg la 15 octombrie 1975. La aceeaşi dată, prin Legea nr.270-XV a fost ratificat şi cel de-al doilea Protocol adiţional la Convenţia europeană de extrădare. De asemenea, ratificînd PIDCP, Republica Moldova şi-a asumat obligaţia de a adopta legi şi măsuri care să garanteze drepturile stipulate în primul. În consecinţă, a demarat un proces de elaborare şi adoptare a unor acte normative. Astfel, a fost adoptată Legea nr. 371-XVI din 1 decembrie 2006 cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală, care şi reglementează procedura de extrădare din Republica Moldova, precum şi solicitarea extrădării de către Republica Moldova. Potrivit art.42 al nominalizatei, nu pot fi extrădaţi de pe teritoriul Republicii Moldova a) cetăţenii Republicii Moldova; b) persoanele cărora li s-a acordat drept de azil; c) persoanele cărora li s-a acordat statutul de refugiat politic; d) persoanele străine care se bucură în Republica Moldova de imunitate de jurisdicţie, în condiţiile şi în limitele stabilite în tratatele internaţionale; e) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca părţi, martori sau experţi în faţa unei autorităţi judecătoreşti sau unui organ de urmărire penală, în limitele imunităţilor conferite prin tratat internaţional. De asemenea, de către Ministerul Justiţiei a fost elaborat proiectul Legii pentru modificarea şi completarea Constituţiei, în speţă a art.19, ce vizează statutul juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizilor. Proiectul a fost elaborat întru executarea pct.17 al Programului Naţional de Implementare a Planului de Acţiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană; Domeniul drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, obiectivul 12 – asigurarea justiţiei internaţionale prin intermediul Curţii Penale Internaţionale, adoptat prin Hotărîrea Parlamentului nr.356 din 22 aprilie 2005. Prin proiectul susmenţionat, art.19 al Constituţiei RM se completează cu un nou alineat (3) cu următorul cuprins: “Cetăţenii străini, apatrizii pot fi predaţi instanţei judecătoreşti internaţionale, în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte”, actualul alin.(3) devenind alin. (4). Proiectul, adoptat de către Guvernul Republicii Moldova, a fost remis Curţii Constituţionale, pentru a se pronunţa asupra acestuia, în corespundere cu procedura stabilită de legislaţie. Conform prevederilor art. 298 Codului de procedură penală, împotriva acţiunilor organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitate operativă de investigaţii poate înainta plîngere bănuitul, învinuitul, reprezentantul lor legal, apărătorul, partea vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă şi reprezentanţii acestora, precum şi alte persoane drepturile şi interesele legitime ale cărora au fost lezate de către aceste organe. La 28.07.2006 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 264 - XVI pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală. Prezentul act modifică şi completează inclusiv şi articolul 298 al Codului. În acest sens, potrivit noii reglementări, plîngerile împotriva acţiunilor organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitate operativă de investigaţii se adresează procurorului care conduce urmărirea penală, iar în cazul în care plîngerea se referă la procurorul care conduce urmărirea penală sau exercită nemijlocit urmărirea penală în cauza respectivă, aceştia sînt obligaţi să înainteze plîngerea depusă, însoţită de explicaţiile lor, în termen de pînă la 24 de ore procurorului ierarhic superior. Referindu-ne la instruirea autorităţilor publice, a judecătorilor şi avocaţilor, menţionăm, că la data de 08.06.2006 a fost adoptată Legea nr.152-XVI cu privire la Institutul Naţional al Justiţiei. Fondarea Institutului Naţional al Justiţiei are drept scop asigurarea unei pregătiri calitative a viitorilor judecători şi procurori, instruirea iniţială şi continuă a acestora, atît pînă la numirea în funcţie, cît şi pînă la expirarea atribuţiilor lor profesionale, precum şi instruirea altor persoane care contribuie la înfăptuirea justiţiei (executori judiciari, grefieri, avocaţi, notari, etc.). În cadrul instruirii, persoanele respective vor fi familiarizate inclusiv şi cu standardele internaţionale în domeniul respectării drepturilor omului, cu legislaţia internaţională şi Hotărîrile Curţii Europene pentru Drepturile Omului. Yüklə 0,87 Mb. Dostları ilə paylaş:
|