Revista presei din perspectiva de gen perioada: 1 Octombrie- noiembrie 2016

SUA. Femeile care au scris istorie în politică

Digi24, 4 noiembrie 2016

Prea sensibile, prea vulnerabile. Prea delicate pentru o poziţie la nivel înalt. Au multe slăbiciuni şi mofturi nefondate şi, ca atare, sunt un adevărat pericol. Pe scurt, portretul femeilor care doreau să intre în politică, la nivel înalt, aşa cum erau ele percepute, altădată. Între timp, secolul al XX-lea a adus schimbări majore: marea politică se poate face bine mersi şi de pe tocuri. De la carismatica Eva Peron la „Doamna de fier”, Margaret Thatcher, şi până la Angela Merkel sau Hillary Clinton, politica de sex feminin a fost blamată, dar într-un final acceptată. După vremuri şi interese de moment.

Sebhallah El-Rhazi, profesor la Universitatea Mohammed V, Rabat, Maroc: „Trebuie să ne aşteptăm la asta. Că ne place sau nu, acesta este cursul istoriei. Multe femei vor ajunge şefi de stat, în guverne sau în Parlament”.

„Un vechi proverb sanscrit spune că femeia este casa, iar casa este baza societăţii. Aşa cum ne construim casele, la fel ne construim şi ţara.". Astfel şi-a început un discurs devenit celebru una dintre cele mai influente femei din secolul al XX-lea, Indira Gandhi.

Prima şi singura femeie prim-ministru din istoria Indiei, Indira Gandhi a fost asasinată în anul 1984, ca urmare a conflictului indo-pakistanez.

Unul dintre motivele pentru care preşedintele pakistanez a reacţionat violent la adresa Indiei a fost menţionat chiar de acesta într-o declaraţie oficială: „dacă liderul Indiei nu era femeie, ci bărbat, aş fi fost mai puţin violent!".

Sebhallah El-Rhazi: „Femeile sunt mai pacifiste decât bărbaţii. Femeile, când ajung la putere, evită să se implice în războaie. Iar, în acest moment, lumea se îndreaptă spre o feminizare (politică - n.red.). Că ne place sau nu ne place, acesta este adevărul”.

Sebhallah El-Rhazi este profesor la Universitatea Mohamed al V-lea din Rabat, Maroc, specialist în drepturile femeilor şi reprezentarea acestora în viaţa politică, la nivel mondial.

Sebhallah El-Rhazi: „Participarea echilibrată a femeilor în politică este o realitate deja.La început se vorbea doar de egalitatea femeilor. Problema participării echilibrate a femeilor în politică s-a pus abia la începutul anilor '80. Şi atunci doar pentru anumite posturi şi mandate electorale, cu multe restrângeri”.

Prejudecăţi şi atitudini misogine legate de prezenţa femeilor în posturi politice, la nivel înalt, încă mai există. Candidatul Partidului Republican pentru Casa Albă, Donald Trump este, din acest punct de vedere, liderul absolut al atacurilor sexiste. Cele trei confruntări televizate dintre reprezentantul republicanilor şi candidata partidului democrat la preşedinţia Statelor Unite, Hillary Clinton, au pus pe tapet un subiect care ar fi trebuit să fie de mult istorie: discriminarea sexuală.

Reporter: Susţineţi că avorturile ar trebui pedepsite, da sau nu?

Trump: Ideea este că da, ar trebui pedepsite avorturile.

Reporter: Adică femeile?

Trump: Da, trebuie să existe o pedeapsă.

Trump: Am spus că dacă Ivanka nu ar fi fiica mea, i-aş da întâlnire.

Trump: Nu există bărbat care să respecte femeile mai mult decât mine.

Hillary: Acest bărbat le numeşte pe femei scroafe, îngălate şi căţele.

Sebhallah El-Rhazi: „Din punctul meu de vedere, Hillary Clinton a fost mai bună în timpul dezbaterilor. Este adevărat, ea are şi altă experienţă faţă de rivalul său. A fost secretar de Stat, aşa că a călătorit mult, a trăit multe, a cunoscut problemele omenirii pe teren etc”.

Victoria Woodhull a sfidat convenţiile societăţii americane

Mai puţin ştiut este faptul că Hillary Clinton nu este prima femeie din istoria Americii care vrea să ajungă la Casa Albă.

În urmă cu 134 de ani, Victoria Woodhull a sfidat convenţiile societăţii şi a candidat la preşedinţia Statelor Unite. Un paradox, în condiţiile în care, la acea vreme, femeile nu aveau nici măcar drept de vot.

Dezbaterile despre Hillary Clinton şi punctele ei forte în faţa contracandidatului său au fost aprinse şi au stârnit controverse.

Şi totuşi, unele dintre declaraţiile ei, spun analiştii, au pus punctul pe „i”: „În mod straniu şi încă o dată (Trump) l-a elogiat pe Vladimir Putin ca omul forte al Rusiei. Făcând cu surprindere chiar şi pasul de a-l prefera pe preşedintele rus în faţa preşedintelui nostru american. (...) Ce ar spune (fostul preşedinte republican) Ronald Reagan despre un candidat republican care atacă generalii Americii şi îl elogiază pe preşedintele Rusiei? Ştim răspunsul." (Hillary Clinton, pe aeroportul din White Plains, statul New York).

Trump: „Dacă Putin spune lucruri frumoase despre mine, o să spun şi eu lucruri frumoase despre el. Este, totuşi, un mare lider”.

Sebhallah El-Rhazi, profesor la Universitatea Mohammed V: „I s-a reproşat că este bolnavă, fireşte, acesta nu este u argument solid. I s-a reproşat că a comis erori la momentul atacului Consulatului american din Libia, iar alţii i-au reproşat că nu a ştiut să gestioneze problemele legate de conflictele din Orientul Mijlociu”.

Profesorul El-Rhazi crede că femeile din politică gestionează situaţiile de criză cu mai mult tact, şi tot ele abordează crizele de ordin politic, într-un mod pacifist. Spre deosebire de liderii de sex masculin.

Cu toate că vine dintr-o ţară musulmană, unde statutul femeii în societate încă mai este dezbătut prin prisma principiilor religioase, profesorul marocan pledează pentru prezenţa femeilor la conducerea statelor.

Sebhallah El-Rhazi: „La început, femeile urmăreau doar egalitatea în drepturi, egalitate juridică etc. Acum, discuţia a dus mut mai departe, femeile vor funcţii în stat. Dar, pentru a schimba mentalităţile, este nevoie de timp. Oricum, s-au făcut progrese în acest sens”.

La nivel global, din 178 de şefi de stat, doar 13 sunt femei. Şapte dintre acestea, în Europa, trei - în America de Sud şi una în Africa. 11 sunt preşedinţi de stat, iar două sunt regine.

Din cei 137 şefi de Guvern din lume, 6 sunt de sex feminin, în ţări precum Marea Britanie, Germania, Norvegia, Polonia, Bangladesh, Namibia.

Sebhallah El-Rhazi: „Ştiţi? Mentalităţile se schimbă odată cu schimbarea unei situaţii politice. În prezent, toată lumea acceptă femei în Parlament, în funcţia de ministru, sau chiar în funcţia de şef de stat. Dar este nevoie de timp. Chiar şi în ţările musulmane, Benazir Bhutto a ocupat funcţia de prim-ministru. Şi vorbim despre o ţară musulmană. E drept, a fost asasinată de extremişti. Dar, iată, chiar şi în ţările non-europene ideea participării echilibrate a femeilor în politică este acceptată. Bine, peste tot în lume există şi oponenţi ai acestei idei. Pentru că există această viziune, dumneavoastră aţi spus sexistă, eu i-aş spune viziune negativă faţă de femei”.

Eva Peron, soţia preşedintelui argentinian Juan Peron, nu s-a mulţumit să fie o simplă Prima Doamnă a ţării. S-a implicat în politică, a ţinut discursuri emoţionante, a inspirat femeile să lupte pentru drepturi egale cu bărbaţii şi a înfiinţat Partidul peronist al femeilor.

Vremurile s-au schimbat, iar la nivelul cel mai înalt al politicii, NU discursurile încurajatoare, pline de emoţie, mobilizează naţiunile, ci spiritul pragmatic, mâna de fier, cum spun politologii.

În anul 2005, Bundestag-ul, adică parlamentul german, a desemnat-o cancelar a Republicii Federale Germania pe Angela Merkel. A fost realeasă în funcţie în anii 2009 şi 2013.

În anul 2009, revista Forbes Magazine a desemnat-o pe Angela Merkel cea mai puternică femeie din lume.

Fiica unui pastor luteran şi a unei profesoare de limbă latină, Angela Merkel a ales o carieră în fizică, domeniu în care şi-a obţinut şi doctoratul.

Astăzi, este una dintre cele mai influente figuri politice la nivel mondial. Dar şi una dintre cele mai controversate, din cauza deciziilor luate în privinţa milioanelor de emigranţi ajunşi în Europa.

Sebhallah El-Rhazi: „Să gestionezi problema emigranţilor este o sarcină extrem de grea, complexă. Şi asta pe fondul unei gândiri din ce în ce mai individualiste, în toată Europa. Aceşti emigranţi vin într-un număr foarte mare. Bun, trebuie să le găseşti de muncă, să le oferi servicii de sănătate, să le creezi structuri de integrare în societate. Cred că Merkel a fost foarte generoasă, unii spun că a exagerat în acest sens. Eu nu cred asta. Dar trebuia să ne aşteptăm la situaţia creată, în toate ţările există acest val al naţionalismului. Ceea ce se uită, însă, este că Angela Merkel este sinonim cu reuşitele Germaniei pe toate planurile. Acum este judecată prin prisma emigranţilor, însă uităm că economia puternică a Germaniei este meritul Angelei Merkel”.

De ce sunt prea puţine femei în politică? Pentru că nu trebuie să dai cu fard o faţă, ci două feţe, susţine o femeie politician din SUA.