Rolul literaturii in perioada pasoptista

ROLUL LITERATURII IN PERIOADA PASOPTISTA
PREFATA
'"Critica noastră va fi nepărtinitoare.

Vom critica cartea, iar nu persoana." Mihail Kogalniceanu

”talul nostru este realizarea dorintii ca romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti."Mihail Kogalniceanu
“N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întâiul tron din lume.” Mihail Kogalniceanu
"eu cunosc o hora si mai frumoasa, hora in care sa se tina toti de mana toti pamantenii,si ortodoxi,si catolici,si armeni,si fara a se uiat la deosebirea religiilor, pe care le poate judeca numai Dumnezeu, toti legati prin aceleasi drepturi si indatoriri ,prin acelasi interes, prin aceeasi dragoste fata de tara, sa joace hora romaniei unite si autonome. " Mihail kogalniceanu


"Puterea si fericirea unui stat se afla in puterea si fericirii multimii, adika a natiei. " Mihail kogalniceanu.
"Istoria noastra are destule fapte eroice, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari pentru ca sa gasim si la noi sujeturi de scris fara sa mai avem pentru aceasta trebuinta sa imprumutam de la alte natii." Mihail Kogalniceanu
“Se cuvine notat că pentru literatura română romantismul înseamnă, în acelaşi timp, ceva mai mult şi ceva mai puţin decât un “curent literar” î accepţia occidentală a cuvântului: mai mult, întrucât nu constituie o singură aventură a limbajului, ci o formă de manifestare a aspiraţiilor colective, un stil al participării la istorie; mai puţin, pentru că nu oferă bogăţia de nuanţe şi aspecte pe care le întâlnim în literaturile de mare tradiţie (...). În orice caz, apariţia romantismului corespunde la români cu naşterea literaturii moderne.

(Paul Cornea, Romantismul paşoptist. În căutarea specificului naţional)
„Inima mi se bate cand auz rostind numele lui Alexandru cel Bun, lui Stefan cel Mare, lui Mihai Viteazul […] si nu ma rusinez a va zice ca acesti barbati, pentru mine, sunt mai mult decat Annibal, decat Cezar; acestia sunt eroii lumii, in loc ca cei dintai sunt eroii patriei mele. Pentru mine, batalia de la Razboieni are mai mare interes decat lupta de la Termopile, izbanzile de la Racova si de la Calugareni imi par mai stralucite decat acele de la Maraton si Salamina, pentru ca sunt castigate de catre romani!”. Mihail Kogalniceanu


1.NATIUNEA MODERNA-CONSTRUCTIA IDENTITATII NATIONALE , A CONSTIINTEI NATIONALE

Caracterizata prinr-o puternica manifestare a constiintei nationale in toate provinciile românesti, perioada fixata cu aproximatie 1830-1860 delimiteaza o epoca distincta in evolutia istorica a literaturii române, numita in mod curent epoca pasoptista. Termenul de pasoptism desemneaza miscarea democratica si revolutionara care precede, in Tarile Române, Revolutia de la 1848 si pregateste Unirea Principatelor(1859). Literatura pasoptista o continua pe cea iluminista clasica din epoca de tranzitie sporindu-si, sub impulsul ideologiei burgheze democrat-revolutionare, spiritul militant ca literatuta romantic progresista. Trecerea de la formula clasica la cea romantica se face treptat, ambele metode coexistând o bucata de vreme sau persistând la unul si acelasi scriitor pana la sfarsit. Se poate spune si despre Alecsandri ca a evoluat in sens invers, incepând prin a fi romantic si sfârsind prin a fi clasic. În evolutia literaturii exista întotdeauna legaturi de continuitate si „cu cat scriitorul este mai mare, cu atat legaturile lui cu trecutul si viitorul sunt mai adanci” .Astfel, între literatura pasoptista si cea anterioara si posterioara exista o unitate indisolubila.Spre exemplu, primele manifestari ale iluminismului, prezent in epoca pasoptista,apar înca in fazele literare de pâna la 1840, în creatia unor anumiti scriitori si oameni de cultura, fiind reprezentat, in primul rând, de Scoala Ardeleana. Pasoptistii,însa, au amplificat aceste stari de manifestari iluministe pronuntate, dar, totusi, incipiente, transformându-le intr-un sistem de conceptii social-politice si cultural-estetice bine închegat.
Revolutia de la 1848-este cunoscuta in literatura sub denumirea de perioada pasoptista.In aceasta perioada s-au pus bazele unei adevarate renasteri culturale românesti In jurul anului 1840 se poate vorbi de o indrumare a literaturii prin reviste, desi aparitia lor este de obicei temporara. Constatând ca ,,Albina’’ este prea moldoveneasca, ,,Curierul’’ este prea muntenesc iar ,,Foae pentru minte, inima si literatura’’ prea ardeleneasca, Kogalniceanu isi propune sa faca din revista sa « Dacia literara » o foaie care sa publice productiile românesti din orice parte a tarii, cu singura conditie sa fie de valoare. M.Kogalniceanu, în articolul program al acestei reviste, subliniaza clar ideile care vor sta la baza orientarii literaturii: combaterea imitatiei si a traducerilor mediocre, necesitatea crearii unei literaturi nationale prin stimularea scrierilor originale, aspirate din istoria patriei, din frumusetile ei, din pitorescul obiceiurilor populare; realizarea unei limbi unitare si a unei literaturi specific nationale. Aparand ideea de originalitate in literatura, mentorul creatiei pasoptiste dezvolta in acelasi timp si spiritul critic, exercitând, în acest fel, o influenta hotarâtoare asupra fizionomiei culturii românesti de la mijlocul sec trecut. "critica noastra-spunea M.Kogalniceanu-va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana".
Ceea ce-i uneste pe scriitorii pasoptisti este militantismul regasit in creatiile literare, care se constituie in adevarate manifeste pentru împlinirea unitatii si independentei nationale. Cei mai multi dintre scriitorii pasoptisti au aderat la idealurile Revolutiei de la 1848, fiind animati si de telurile Marei Uniri. Participanti direct la viata social-politica, pasoptistii au creat opere literare cu un pronuntat caracter patriotic si militant, inspirându-se din trecutul istoric, din lupta pentru eliberare sociala si unitate nationala. Satirizarea viciilor orânduirii feudale si evocarea realitatii sociale constituie o alta caracteristica a literaturii pasoptiste.Reprezentanti: Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Anton Pann, Vasile Cârlana, Andrei Muresanu, Dimitrie Bolintineanu, Cazar Bolliac. Poezia pasoptista raspunde, in general, directiilor si principiilor formulate de Mihail Kogalniceanu in articolul "Introductie" din primul numar al revistei "Dacia literara" in sensul ca este o poezie sociala, adaptata la momentul istoric si chiar politic, conforma cu idealurile de libertate, egalitate si unire ce animau sufletele românesti de pretutindeni. Pe de alta parte, ca peste tot în lume, se afirma cu putere spiritul national, încrederea în valorile traditionale, populare, în istoria, natura si folclorul romanesc, care devin acum, alaturi de evenimentele social-politice ale momentului, teme predilecte ale poetilor.
Dupa imboldul marilor personalitati ale epocii (Kogalniceanu, Alecsandri, Heliade- Radulescu), incepe a se scrie din ce în ce mai mult, iar prin popularitatea culturii oamenii incep sa fie interesati de creatiile noi, astfel încat se largeste considerabil cercul cititorilor, o conditie esentiala a poeziei devenind accesibilitatea. Se dezvolta astfel o poezie retorica, declamativa, grandilocventa, cu exprimarea directa a ideilor si sentimentelor, într-un stil avântat, cu un limbaj adecvat întelegerii de catre marea masa de cititori, în care teme vechi precum iubirea, destinul, fericirea, moartea,se completeaza cu meditatia asupra locului omului în istorie, cu motivul constiintei sociale, al luptei,al creatorului, al ruinelor, al mormintelor, al revolutiei. Se manifesta, în ansamblu, doua tendinte de ordin cultural si literar: deschiderea spre cultura si literatura lumii, alaturi de revenirea spre valorile morale si artistice ale spiritualitatii românesti. Scriitorii devin constienti ca literatura si cultura româna pot intra in universalitate doar prin valorificarea specificului nostru national, a surselor tematice si de exprimare pe care le ofera folclorul si istoria nationala. Apar specii noi ca balada si cantecul, fabula se imbogateste cu elemente noi ce tin de limbajul contemporan si de societatea vremii, iar oda devine un mijloc de afirmare a ideilor politice si cultural nationale.Ideea nationala poate fi considerata nucleul tematic al poeziei pasoptiste, nuantata sub forma atasamentului la valorile poporului, ale pamântului si ale traditiilor românesti( Gh. Asachi- "La patrie", G. Bolliac-" O dimineata pe Caraiman", I. Heliade- Radulescu- "Zburatorul"),
Pasoptismul literar s-a manifestat intr-o juxtapunere de curente literare, directii estetice si stiluri, coexistând laolalta elemente iluministe cu cele de neoclasicism, umanism, realism, mesianism utopic si national, toate in formele romantismului, ce începuse deja a se afirma ca un curent literar modern, in descendenta celui francez. Învatamantul, presa, teatrul, literatura, stiintele cunosc o dezvoltare fara precedent.Iau fiinta societati culturale si stiintifice, creste numarul revistelor,al cartilor tiparite in tiraje mari, se formeaza un public cititor, se organizeaza biblioteci de literatura beletristica,se înfiinteaza o viata artistica specific româneasca, bazata pe traditia populara, ia amploare miscarea de culturalizare a maselor. Intelectualii pasoptisti, procupati de cultivarea valorilor universale,o folosesc curent,în scris si în oral,publicând articole, studii si lucrari ce aduceau la cunostinta popoarelor europene problemele românilor.În perioada pasoptista scrisul devine principalul instrument al actvitatii culturale. În aceasta perioada de plin avant al culturii , literatura româna cunoaste o dezvoltare apreciabila. Doctrina literara, a avut un caracter hibrid, ecletic,dar asta nu i-a împiedicat sa aspire,conform personalitatii fiecaruia,la un frumos etern, la totalitate si determinare, cu convingerea ca realitatea are un sens unic, care se cere descoperit prin cuvânt.

Pe ansamblu,literatura pasoptista s-a dovedit a fi democratica, nationala, educativa, ea avand si dificila sarcina de a forma un public,de a-l modela conform idealurilor social-politice ale momentului. În nimele aceleiasi specificitati nationale, s-a dus batalia pentru o limba unitara, cu constiinta clara ca existenta acesteia e o conditie pentru pastrarea identitatii nationale.Scriitorii de seama au aparat principiul fonetic în ortografie si, pronuntându-se in problema neologismelor, au adoptat principiul împrumutului moderat,în limitele necesitatilor impuse de dinamica sociala si culturala. Trecerea de la o epoca la alta se savârseste adesea pritr-o miscare de pendul, ca si cum continutul de exprimat nu ar mai încapea în formele artistice existente si ar impune descoperirea unor modalitati de a scrie diametral opus. În aceasta încercare de renovare radicala unii au vazut o manifestare de ordin psihologic,dorinta intima a artisului de a birui inertia si a se diferentia prin originalitate. Explicatia este si de natura sociala, fiind vorba de repercursiunile în constiinta a proceselor majore ceea ce agita viata materiala a oamenilor.



DEZVOLTAREA REVISTELOR , INVATAMANTULUI ,TEATRULUI , SOCIETATILOR CULTURALE SI LITERARE IN PERIOADA PASOPTISTA


În 1821, când au încetat domniile fanariote şi s-a revenit la domni pământeni, s-au creat premizele unei europenizări economice si spirituale, a pătruns în şcoli limba franceză şi astfel intelectualii şcoliţi au înteles necesitatea modernizarii societăţii româneşti şi au îmbinat, într-un mod irepetabil, utopia cu pragmatismul, desfăşurându-şi forţele şi energiile în toate domeniile de activitate, inclusiv în cel cultural şi literar. Rezultatele lor au fost uimitoare. Dupa ce au revenit in ţările lor au înfinţat societăţi cultural literare (cu subtile obiective politice), presa în limba naţională, învaţământul şi o mişcare teatrală în limba celor mulţi, conform idealurilor iluministe.
Înlăturarea domniilor fanariote şi instalarea domnitorilor pământeni, apariţia unor relaţii economice şi politice inexistente până atunci constituiau premizele necesare pentru ridicarea societăţii româneşti pe o noua treaptă de dezvoltare social-economică , pentru modernizarea vieţii social politice şi culturale. Pentru întelegerea rolului pe care îl avea ideologia paşoptista în orientarea, îndrumarea şi stimularea maselor largi populare la luptă ampla de transformare social-economică, de reorganizare burghezo democratica a societăţii romaneşti şi de eliberare natională, este foarte semnificativ întelesul cuprinzator pe care M. Kogalniceanu (acel arhitect al modernizarii societăţii româneşti) îl dadea cuvantului "politică" : "politica ... a ajuns sa fie astăzi sufletul lumii moderne; la dansa ţintesc si largile tendinţe ale literaturii ce formulează şi împrăştie ideile, şi propăşirea industriei, care asociază, oranizează, produce si răspândeşte. Politica este puternica circulaţie stârneşte toata gandirea şi toata ideea. Din ea izvorăsc toate acele valuri de teorii, de proiecte, de sisteme care bat necontenit în opinia publică şi împing activitatea mulţimii pe căi noi " . Mişcarea revolutionară din prima jumatate a sec al-XIX-lea a dat o puternică lovitură regimului feudal, renăscând în conştiinta maselor spiritul luptei pentru dreptatea socială şi libertate, intensificând mişcarea de idei în favoarea unirii ţărilor române într-un stat puternic şi independent. Ele au determinat, în acelasi timp, o viguroasa activitate culturala, care avea la baza un amplu program de luptă politică. Această etapă, cuprinsă între 1830-1860, în mijlocul careia s-a declanşat cea mai largă mişcare populară de emancipare socială şi naţională “Revoluţia de la 1848” este cunoscută în literatură sub denumirea de perioada paşoptistă.
În aceasta perioada s-au pus bazele unei adevarate renaşteri culturale româneşti. Învăţământul, presa, teatrul, literatura, stiinţele cunosc o dezvoltare fără precedent. Iau fiinţă societăţi culturale şi ştiinţifice, creşte numărul revistelor şi al altor periodice, al cărţilor tipărite în tiraje mari, se formează un public cititor, se organizează biblioteci de literatura beletristică, se înfiintează o viata artistică specific românească, bazata pe tradiia populară, i-a amploare mişcarea de culturalizare a maselor.
Intelectualii paşoptişti, procupaţi de cultivarea valorilor universale, o folosesc curent, în scris şi în oral, publicând articole, studii şi lucrări ce aduceau la cunoştinţa popoarelor europene problemele românilor.
În perioada paşoptistă scrisul devine principalul instrument al actvităţii culturale. În aceasta perioadă de plin avânt al culturii, literatura română cunoaşte o dezvoltare apreciabilă prin contribuţia, în Moldova, a scriitorilor: G. Asachi, C. Negruzzi, M. Kogalniceanu, V.Alecsandri, A. Russo; în Muntenia: Ghe. Lazar, I. H. Radulescu, V. Carlova, G. Alecsandrescu, N. Balcescu, I. Bolliac, D. Bolintineanu; în Transilvania: T. Cipariu, G. Baritiu, A. Muresanu.
Pe ansamblu, literatura paşoptistă s-a dovedit a fi democratică, naţională, educativă, ea având şi dificila sarcină de a forma un public, de a-l modela conform idealurilor social-politice ale momentului. În numele aceleiaşi specificităţi naţionale, s-a dus bataliă pentru o limbă unitară, cu conştiinţa clară că existenţa acesteia e o condiţie pentru păstrarea identităţii naţionale. Scriitorii de seamă au apărat principiul fonetic în ortografie şi, pronuntându-se în problema neologismelor, au adoptat principiul împrumutului moderat, în limitele necesităţilor impuse de dinamica socială şi culturală.
Doctrina literară, câtă a fost, a avut un caracter hibrid, ecletic, dar asta nu i-a impiedicat să aspire, conform personalităţii fiecăruia, la un frumos etern, la totalitate şi determinare, cu convingerea că realitatea are un sens unic, care se cere descoperit prin cuvant.
În perioada paşoptistă se afirmă primii noştri scriitori moderni în cadrul curentului naţional popular de la "Dacia Literară". M.Kogalniceanu, în articolul program al acestei reviste, subliniază clar ideile care vor stă la baza orientarii literaturii: combaterea imitaţiei şi a traducerilor mediocre, necesitatea creării unei literaturi naţionale prin stimularea scrierilor originale, aspirate din istoria patriei, din frumuseţile ei, din pitorescul obiceiurilor populare; realizarea unei limbi unitare şi a unei literaturi specific naţionale. Apărând ideea de originalitate în literatură, mentorul creaţiei paşoptiste dezvoltă în acelaşi timp şi spiritul critic, exercitând, în acest fel, o influenţă hotărâtoare asupra fizionomiei culturii romanesti de la mijlocul secolului trecut. "Critica noastră - spunea M.Kogalniceanu - va fi nepărtinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana".
Existenţa unui clasicism românesc a facut posibila simbioza între luminism şi romantism, clasicism şi preromantism, fapt explicabil prin presiunea modelelor de tot felul, dar, şi prin situatia specială în care se afla literatura noastră dornică de sincronizare cu ordinea rapida a unor etape, dar, in egală masură, obligată să-şi afirme identitatea naţională. Apărut în condiţii sociale şi culturale foarte specifice, romantismul romanesc va avea, natural, o fizionomie proprie. Preluând conceptele lui Fridrich Sengle, V.Nemoianu, distinge un romantism (high romantism) care avea ca trăsături radicalism, ideologie coerenta, vizionarism, simţ cosmic, integrarea contrariilor, misticism şi intensitate paisonală şi urme foarte slabe în realitatea literală a acestei perioade şi un al doilea romantism (Beidermeier) care avea ca trăsături înclinaţia spre moralitate (de aici predilecţia pentru poezia didactică), valorile domestice, intimismul, idilismul, pasiunile temperate, confort spiritual, sociabilitatea, militantismul, conservatorismul, ironia şi resemnarea, fiind mult mai evoluat la scriitorii noştri reprezentativi din jurul anului 1840.
PROGRAMUL-ARTICOL AL SCRIITORILOR PASOPTISTI-'INTRODUCTIE LA DACIA LITERARA 'DE M.KOGALNICEANU


Introductie la Dacia LiteraraMihail Kogalniceanu este mentorul generatiei pasoptiste. El publica, in primul numar al revistei iesene “Dacia literara”, articolul-program “Introductie”, considerat manifestul literar al romantismului romanesc.
La inceputul articolului axat pe evidentierea necesitatii unei literaturi originale si nationale, Kogalniceanu prezinta activitatea gazetelor romanesti aparute anterior, fata de care “Dacia literara” urmareste sa aduca un suflu nou, sugerat si de titlul revistei. Se respinge coloratura locala si amestecul politicului, revista adresandu-se scriitorilor romani de pretutindeni pentru a publica scrieri originale.

Cele patru puncte ale articolului-program sunt:
1. Intemeierea spiritului critic in literatura romana pe principiul estetic:”Critica noastra va fi neparti

nitoare, vom critica cartea, iar nu persoana”.
2. Afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si a literaturii romane:”Talul nostru este realizarea dorintei ca romanii sa aiba o limba si o literatura comnuna pentru toti”.
3. Combaterea imitatiilor si a traducerilor mediocre:”Dorul imitatiei s-a facut la noi o mare primejdioasa, pentru ca omoara in noi duhul national. Aceasta manie este mai ales covarsitoare in literatura(…) Traductiile insa nu fac o literatura”.
4. Promovarea unei literaturi originale, prin indicarea unor surse de inspiratie in conformitate cu specificul national si cu estetica romantica:”Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinsa sa ne imprumutam de la alte natii”.

In incheierea articolului-program, autorul anunta structura revistei (cele patru parti).

Primii noastri scriitori moderni se afirma in cadrul curentului national-popular de la “Dacia literara”. Ideile enuntate in articolul-program si promovate de revista se reflecta in literatura romana de la mijlocul secolului al XIX lea.

Tot acum se produce un eveniment de mare importanta in evolutia literaturii romane: 1840-apare la Iasi, sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu, revista "Dacia literara", cu rol important in orientarea literaturii nationale in epoca, dar cu rol important si in jalonarea directiilor viitoare de dezvoltare a a literaturii noastre. Uniii critici chiar au afirmat ca a existat in literatura romana un curent al "Daciei literare".

Revista "Dacia literara" a aparut numai in trei numere, dintre care primul continea articolul-program numit "Introductie". Acest articol se deschide printr-o trecere in revista a tuturor publicatiilor aparute in Tarile Romane pana in 1848. Articolul sublinia caracterul local al acestor publicatii si necesitatea aparitiei unei reviste exclusiv literare in care sa se stearga diferentele locale dintre romani.

O astfel de revista isi propune Mihail Kogalniceanu sa faca din "Dacia literara": "In ea ca intr-o oglinda se vor vede scriitorii moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni, fiestecare cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul sau." Astfel, revista a jucat un rol important in realizarea unitatii nationale a romanilor pe plan cultural. Articolul "Introductie" pune, de asemenea, problema criticii literare, Kogalniceanu subliniind necesitatea unei critici literare juste, obiective, capabila sa impuna adevaratele valori literare: "Vom critica cartea, iar nu persoana." De asemenea, Mihail Kogalniceanu pune problema traducerilor literare. El constata ca scriitorii romani din perioada pasoptista realizeaza numeroase traduceri, dar ca in literatura nationala nu mai aparusera opere de mare valoare. De aceea el a criticat traducerile, spunand: "Traductiile nu fac literatura. Ele au devenit la noi o manie primejdioasa pentru ca omoara in noi duhul national." In acest context, articolul "Introductie" va incuraja dezvoltarea literaturii nationale. In conceptia lui Mihail Kogalniceanu, pentru realizarea unei literaturi romane originale, trebuia ca scriitorii sa se inspire din folclor, istorie nationala, natura patriei, realitatile sociale prin care opera va capata o culoare locala.
Kogalniceanu afirma ca: "Istoria noastra are destule fapte eroice, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari pentru ca sa gasim si la noi sujeturi de scris fara sa mai avem pentru aceasta trebuinta sa imprumutam de la alte natii." Datorita orientarii spre aceste surse de inspiratie, articolul "Introductie" a fost considerat manifestul romantismului romanesc.

In spiritul sau, combinand elemente romantice, dar si elemente de clasicism, s-au afirmat marii scriitori ai literaturii romane pasoptiste si postpasoptiste: Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Ioan Heliade-Radulescu, Grigore Alexandrescu, Gheorghe Asachi, Nicolae Balcescu, Nicolae Filimon, Alexandru Odobescu, Bogdan Petriceicu-Hasdeu.
LITERATURA: Pentru prima data se discuta despre modernizarea literaturii. Cei care fac acest lucru sunt studentii de la Paris care intorsi acasa cu idei noi entuziaste. Cea mai importanta din acesta perioada este Dacia: literatura condusa de Mihail Kogalniceanu (1840). In primul numar apare un articol de M.Kogalniceanu, semnat "Introductie" in care acesta traseaza principalele directii pe care trebuie sa le parcurga noua literatura. Combaterea imitatiilor; prin abordarea acestui subiect Kogalniceanu vrea sa ii incurajeze pe poetii romani sa nu faca din operele straine punct de inspiratie, ci sa incerce sa fie fiecare marcat de lucruri noi, de dragoste, de natura, de de razboaie si mai ales acesta ii indeamna la exprimarea sentimentelor ce le nadajduiesc sufletul. Sa aiba in prim plan frumusetea naturii, si-ar fi dorit sa vada cum se vede natura prin mai multi ochii care sunt lucrurile care sunt evidentiate in perspectiva fiecaruia. Inspirarea din istoria nationala; prin operele legate de acest subiect Kogalniceanu doreste sa dea de veste urasilor, lucrurile cat si faptele care au fost duse de stramosii lor in spate si prin cate s-a trecut pana sa se ajunga la vremea in care acesta isi face veacul.

Programul estetic din Introductia lui Mihail Kogalniceanu se intemeiaza, asadar, pe idei care vizeaza formarea unei literaturi nationale. Kogalniceanu porneste de la o observatie simpla: in cultura romana domina traducerile din literaturi straine. El recunoaste ca este nevoie si de modele, dar traductiile nu fac o literatura, ci pot fi primejdioase pentru ca ucid duhul national; de aceea trebuie cautate subiecte in spatiul romanesc. Astfel, el recomanda ca scriitorii sa fructifice episoadele eroice din istoria noastra, sa transfigureze artistic frumusetile naturii si sa prelucreze folclorul autohton. Acestea sunt si principalele teme romantice, dar, in cazul literaturii romane, ele constituie fundamentul unei literaturi originale. Implicati in revolutiile democratice de la 1848, majoritatea scriitorilor din aceasta perioada manifesta interes pentru ideile lui Kogalniceanu, contribuind decisiv la cladirea unei literaturi moderne. Totodata, Kogalniceanu pune pentru prima oara problema unei critici obiective, in acest sens el vorbind despre o interpretare directa a scriiturii (a se critica cartea, iara nu autorul) si despre o critica facuta fara ura si partinire. Aceasta va duce implicit la constituirea unui sistem de valori. Si rubricile revistei, anuntate in acest program, sunt de interes. Kogalniceanu concepe publicatia in patru parti: in prima vor fi publicate compuneri originale a conlucratorilor foaiei; a doua parte va cuprinde scrieri publicate in alte ziare romanesti; partea a treia va fi dedicata criticii literare, iar in incheiere vor fi prezentate informatii culturale diverse si tot ce poate fi vrednic de insemnat pentru publicul roman.
Introductia lui Kogalniceanu a contribuit la crearea curentului national si a deschis drumul literaturii moderne.
Referinte critice
Luminata din diferite perspective, contributia Daciei literare la dezvoltarea diferitelor domenii de activitate spirituala creste in importanta, in primul rand, prin momentul istoric in care a aparut. Dar principiile pe care revista le-a formulat prin programul ei si a caror oportunitate si trainicie le-a valorificat prin activitatea practica a unei pleiade scriitoricesti de inalta chemare si-au prelungit efectele pana tarziu, ramanand indreptarul ideologic si literar pentru o lunga perioada de timp.


PASOPTISMUL ROMANESC (1830-1860).CARACTERISTICILE SCRIITORILOR PASOPTISTI IN GENERAL /PRIMA/A DOUA GENERATIE.