Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală decizia penală nr. 469/R din 21 octombrie 2009
Prin sentinţa penală nr.164/09.06.2009 s-a admis excepţia invocată de reprezentanta Ministerului Public şi în consecinţă:
In temeiul art.2781 alin.l şi alin.8 lita Cod pr.penală, s-a respins ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul T. I., împotriva rezoluţiei din 23.01.2009, pronunţată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, în dosar nr…., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii T. M. şi V. K. E., cercetaţi sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. şi ped. de art.246 Cod penal.
S-a menţinut soluţia pronunţată prin rezoluţia atacată.
S-a făcut aplicarea disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală.
S-au reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 13.03.2009, petentul T. I. a solicitat instanţei de judecată, să pronunţe o hotărâre, prin care să dispună desfiinţarea rezoluţiei Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, din data de 23.01.2009, dată în dosarul nr…., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii T. M. şi V. K. E., cercetaţi sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. şi ped. de art.246 Cod penal, în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că soluţia dată este netemeinică, deoarece este evident că cei doi poliţişti şi-au exercitat atribuţiile de serviciu în mod abuziv, în condiţiile în care aveau cunoştinţă de faptul că între soţii B. existau raporturi familiale conflictuale, nu aveau nici un mandat de percheziţie în baza căruia să solicite predarea actelor maşinii, s-au prezentat după lăsarea întunericului, fără mandat şi fără împuternicire expresă din partea instituţiilor abilitate şi nu au întocmit un proces verbal de ridicare aşa cum prevede legislaţia penală şi ir. probaţiune nu a fost audiată nici numita B.I. I. şi nici soţia petentului.
S-a reţinut că această cauză îi priveşte pe făptuitorii Ţ. M. şi V. K.E. - agenţi de politie în cadrul I.P.J. Mureş-Postul de Politie Glodeni - în sarcina acestora reţinându-se faptul că în data de 28.11.2008 s-au deplasat la domiciliul numitei B. I. I. din com. Glodeni, str.Română nr.299, jud.Mureş şi au ridicat pe nedrept de la aceasta actele de identitate ale autoturismului marca Dacia, al soţului numitei B. I. I.
Sesizarea a fost formulată de către numitul T.I. - tatăl numitei B. I. I. - acesta precizând că cei doi poliţişti nu au avut mandat de percheziţie şi nici ordonanţă de ridicare a vreunor înscrisuri şi, de asemenea, că între şotii B. există o stare conflictuală.
Din declaraţiile făptuitorilor s-a reţinut că, după ce în prealabil numitul B. G. - soţul numitei B. I. I. - le-a relatat că soţia sa, de care este despărţit în fapt, refuză să-i predea actele maşinii pe care a achiziţionat-o înainte de căsătorie, cei doi poliţişti s-au deplasat la locuinţa acesteia, care le-a predat de bună-voie actele maşinii, acte care au fost predate proprietarului de drept B. G., fără a fi întocmit vreun act în acest sens.
Având în vedere actele dosarului, procurorul a constatat că, pe de o parte, proprietarul de drept al autoturismului şi implicit al actelor privind acest autoturism este numitul B. G., înmatricularea autoturismului pe numele său neavând efect asupra dreptului de proprietate al maşinii care fusese dobândită la momentul cumpărării, iar pe de altă parte, actele maşinii au fost luate de către cei doi poliţişti în baza unei solicitări a proprietarului, fără a fi exercitate violenţe fizice asupra numitei B.I. I.
S-a reţinut că la dosarul cauzei nu există nici o probă care să arate că cei doi poliţişti şi-au exercitat în mod abuziv atribuţiile de serviciu, motiv pentru care procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii Ţ. M. şi V. K. E. în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii reclamate.
Având în vedere cele de mai sus, prin rezoluţia din 23.01.2009, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale fată de numiţii Ţ. M. şi V. K. E., în privinţa săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. şi ped. de art.246 Cod penal, deoarece sunt incidente disp.art.10 lit.d Cod procedură penală.
Petentul Topor Ioan, împotriva acestei soluţii, a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, care - prin Rezoluţia din 20.02.2009, dată în dosar nr…. - a fost respinsă, ca inadmisibilă, după care petentul s-a adresat instanţei de judecată.
La termenul de judecată din data de 25.05.2009 reprezentanta Ministerului Public a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentului T. I., dată fiind natura infracţiunii care face obiectul plângerii, plângere care trebuia să fie formulată de fiica petentului.
Potrivit art.278 ind.l alin. l Cod procedură penală, împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată date de către procuror pot face plângere persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate prin asemenea soluţii.
Prima instanţă, raportându-se la natura juridică a infracţiunii analizate, a considerat că nu se poate susţine sub nicio formă că petentul ar avea calitatea mai sus arătată şi mai mult decât atât T. I. - pentru a dobândi legitimitate procesuală - nici nu a dovedit care dintre interesele sale ar fi fost vătămate prin dispoziţia procurorului şi prin urmare s-a apreciat că petentul nu se încadrează în niciuna dintre categoria persoanelor menţionate în art.278/1 Cod procedură penală.
Faţă de cele arătate s-a dispus în consecinţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen legal recurs petentul T. I. care nu şi-a motivat calea de atac formulată.
Examinând sentinţa atacată prin prisma disp. art.3859 Cod procedură penală instanţa de control judiciar va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte calitatea petentului, respectiv aceea de persoană a cărui interes legitim a fost vătămată, considerăm că această calitate nu poate fi pusă la îndoială.
Aceasta deoarece petentul T. I. a fost cel care a sesizat organele de cercetare penală cu privire la acţiunea făptuitorilor Ţ. Mircea şi V.K. E.
Pe de altă parte plângerea menţionată a fost soluţionată la sesizarea numitului T. I. care a atacat rezoluţia din 23.01.2009, rezoluţie care de altfel i-a fost comunicată.
Consideră că în mod greşit s-a apreciat că petentul T. I. nu ar avea calitatea de persoană interesată atâta vreme cât el a fost cel care a sesizat organele de cercetare penală despre o faptă săvârşită împotriva fiicei sale, respectiv despre o problemă care îl interesa în calitate de tată al victimei.
Ca atare, în baza art.38515 pct.2 lit.c Cod procedură penală instanţa a admis recursul declarat împotriva sentinţei penale nr.164 din 9 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Mureş, a casat integral hotărârea atacată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă – Tribunalul Mureş.
Conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală. Pericolul social al infracţiunii.
O.U.G. nr. 195/2002; art. 79 alin 1. C.pen., art. 18 1
Fapta inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,80%o, nu poate fi apreciată că nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, întrucât infracţiunea comisă este una extrem de gravă, care pune în pericol circulaţia pe drumurile publice, precum şi viaţa, integritatea corporală şi sănătatea persoanei şi a bunurilor sale.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală decizia penală nr. 496/R din 28 octombrie 2009
Prin decizia penală nr.175/08.05.2009 Tribunalul Mureş admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin împotriva sentinţei penale nr. 556/12 decembrie 2007 pronunţate de Judecătoria, a desfiinţat parţial hotărârea atacată şi a rejudecat cauza în următoarele limitele:
În baza art. 345 alin. 1 şi 3 C. pr.pen., coroborat cu art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 C. pr. pen., a fost achitat inculpatul C.D. de sub acuza comiterii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prev. de art. 79 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 anterior republicării, cu reţinerea art. 37 lit. a C. pen.
Potrivit art. 181 alin. 3 cu referire la art. 91 lit. c C. pen., s-a aplicat inculpatului sancţiunea amenzii administrative, în cuantum de 1.000 lei.
S-a eliminat din hotărârea apelată dispoziţiile referitoare la aplicarea art. 631 C. pen.
S-au menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa penală apelată, vizând obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.
S-a făcut aplicarea disp. art.192 alin.3 Cod procedură penală.
S-au reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub dosar nr. …/14 noiembrie 2008 Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 556/12 decembrie 2007 pronunţate de Judecătoria Reghin .
În motivarea căii de atac, s-a contestat temeinicia soluţiei de achitare pronunţate de prima instanţă şi a omisiunii judecătoriei de a revoca suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii de 2 ani aplicate prin sentinţa penală nr. 877/2005 a Judecătoriei Reghin, noua faptă fiind săvârşită înăuntrul termenului de încercare al suspendării condiţionate.
S-a mai reţinut că prin sentinţa penală nr. 556/12 decembrie 2007, Judecătoria Reghin, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 C. pr.pen., l-a achitat pe inculpatul C. D. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală;
- în baza art. 181 alin. 3 C. pen. şi art. 91 alin. 1 lit. c C. pen., i-a aplicat inculpatului „pedeapsa” de 1.000 lei „amendă penală”;
-i-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 631 C. pen., privind „(im)posibilitatea înlocuirii sancţiunii”
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că, în data de 25 iunie 2006, inculpatul C. D. a condus autoturismul pe strada I. din mun. R. Pe aceeaşi stradă, în jurul orei 6,45, a fost oprit de un echipaj al poliţiei rutiere pentru efectuarea unui control rutier, fiind depistat că avea în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respectiv: 1,80 %o, la prima probă şi 1,60 %o.
Pornind de la comportamentul sincer al inculpatului, modul şi mijloacele de comitere a infracţiunii deduse judecăţii, reţinând că inculpatul a consumat alcool pe durata întregii zile anterioare incidentului, zi în care acesta a muncit în gospodărie şi nu a mâncat, prima instanţă a apreciat că, prin săvârşirea faptei, s-a adus o atingere minimă a valorilor sociale ocrotite de legea penală, fapta fiind în mod vădit lipsită de importanţă, astfel încât sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 C. pen.
Tribunalul Mureş în soluţionarea apelului inculpatului, şi-a însuşit starea de fapt şi analiza probelor instrumentate cu prilejul judecăţii în prim grad, precum şi soluţia de achitare la care s-a oprit Judecătoria.
S-a apreciat că, persoana inculpatului în societate şi antecedenţa lui penală, la care se adaugă natura faptei comise şi împrejurările concrete ale săvârşirii acesteia sunt criterii în funcţie de care s-a ajuns la concluzia că o amendă administrativă în cuantum maxim de 1.000 lei este suficientă şi proporţională în cauză.
În acelaşi timp, dispunând o soluţie de achitare a inculpatului, deşi fapta a fost comisă în termenul de încercare al suspendării condiţionate, nu sunt îndeplinite condiţiile art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, care impune, printre altele, şi existenţa unei hotărâri definitive de condamnare pentru noua faptă.
S-a mai reţinut că dispunând achitarea inculpatului, în minuta şi dispozitivul hotărârii, judecătoria a omis să indice încadrarea juridică a faptei denumită „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o alcoolemie peste limita legală”, respectiv prevederile art. 79 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, anterior republicării, cu reţinerea art. 37 lit. a C. pen., privind recidiva mare poscondamantorie.
S-a apreciat că, oprindu-se asupra achitării pe motiv că faptei îi lipseşte pericolul social concret şi făcând trimitere la prevederile art. 181 alin. 3 şi art. 91 alin. 1 lit. c C. pen., este cert că judecătoria a urmărit să îi aplice inculpatului o amendă, având natura unei sancţiuni administrative. S-a reţinut că, prima instanţă a făcut o confuzie şi a denumit amenda aplicată ca fiind pedeapsă şi prin urmare amendă penală. Natura administrativă a sancţiunii prevăzute de art. 91 lit. c C. pen. împiedică de plano considerarea acestei amenzi ca fiind o pedeapsă penală (cele două sancţiuni excluzându-se reciproc), precum şi incidenţa textului art. 631 C. pen., care vizează numai neplata cu rea-credinţă a amenzii ca pedeapsă şi nu plata cu rea-credinţă a amenzii ca sancţiune administrativă.
Pentru cele reţinute s-a dispus conform celor arătate mai sus.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş care a solicitat casarea hotărârilor atacate şi, în rejudecare, să se dispună condamnarea inculpatului.
S-a motivat că soluţiile date de instanţele inferioare sunt neîntemeiate pentru că s-a interpretat în mod eronat materialul probator aflat la dosar.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi în limitele investirii instanţa de control judiciar a admis recursul declarat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt, astfel cum a fost reţinută şi dovedită, este corectă. Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul C.D. este autorul faptei penale pentru care a fost trimis în judecată. De altfel, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei.
Considerăm că fapta inculpatului C. D, care la data de 25.06.2006, a condus pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o alcoolemie peste limita legală întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.79 alin.1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.195/2003.
Apreciem că în mod greşit s-a considerat că prin fapta acestui inculpat s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de legea penală aceasta deoarece infracţiunea săvârşită de inculpat face parte dintr-un act normativ care apără valori sociale precum viaţa şi integritatea corporală, sănătatea persoanelor, proprietatea, protecţia mediului înconjurător, desfăşurarea fluentă şi în siguranţă a circulaţiei rutiere.
Prin fapta de a conduce autovehiculul având în sânge o cantitate de 1,60%o alcool pur în sânge inculpatul a pus în pericol atât viaţa şi siguranţa sa cât şi a celorlalţi participanţi la trafic.
Prin urmare, considerăm că , în mod greşit s-a considerat că prin fapta sa inculpatul a adus o atingere minimă valorilor menţionate mai sus. Astfel doar şansa de a fi surprins de organele de poliţie în această stare a făcut ca, comportamentul inculpatului să nu degenereze într-un eventual accident rutier. Gravitatea faptei săvârşite de inculpat rezidă şi din cuantumul prevăzut de lege pentru fapta comisă, respectiv pedeapsă cu închisoare de la 1 an şi 5 ani.
Ca atare instanţa de control judiciar, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală a admis recursul declarat şi a casat integral decizia atacată şi a desfiinţat în tot sentinţa penală nr.556/12.12.2007 a Judecătoriei Reghin. În rejudecare instanţa de control judiciar va face aplicarea art.72 Cod penal la stabilirea cuantumului pedepsei care o va aplica inculpatului Chirteş Dumitru, respectiv va ţine seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările în care aceasta a fost comisă, de persoana inculpatului care a săvârşit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie dar a recunoscut sincer comiterea faptei şi a manifestat regret pentru săvârşirea acesteia.
Ca atare, în baza art.79 alin.1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 cu aplic. art.37 lit.a Cod penal instanţa a aplicat inculpatului C. D. o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege.
În baza art.83 Cod penal instanţa a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr.877/29.12.2005 a Judecătoria Reghin şi a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
Instanţa a interzis inculpatului în baza art.71 Cod penal, exerciţiul drepturilor prev. de art.64 lit.a, b Cod penal pentru perioada executării pedepsei.
Văzând şi disp. art.191 Cod procedură penală.
Plângere penală. Condiţii.
C.pr.pen. , art. 283, C. pen., art. 184, al.5
Cererea părţilor vătămate prin care s-au constituit părţile civile în cauză, solicitând despăgubiri materiale şi morale, precum şi cheltuieli efectuate cu avocatul ales şi în care fac referiri cu privire la infracţiunea pentru care este cercetată inculpata, constituie o plângere penală în sensul art. 283 C. pr. pen şi prin urmare sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 184, al. 5, C. pr. pen.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală decizia penală nr. 515/R din 18 noiembrie 2009
Prin decizia penală nr.259/03.07.2009 Tribunalul Mureş a respins ca nefondate declarate de inculpata A. F. şi părţile civile C.I. V. şi F. N., împotriva sentinţei penale nr.117/15.10.2008, pronunţată de Judecătoria Sighişoara.
În baza art.192 alin.2 şi 4 Cod procedură penală au fost obligaţi inculpata şi părţile civile apelante să plătească în favoarea statului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stata în apel, respectiv câte 183,33 lei fiecare.
S-au reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mureş la data de 19.11.2008, părţile vătămate C.I. V. şi F. N., precum şi inculpata A. F., au declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 117/15 octombrie 2008 pronunţate de Judecătoria Sighişoara.
În motivarea apelului părţile civile C. V.-I. şi F. N. au arătat că în ceea ce priveşte latura penală a cauzei, raportat la declaraţia inculpatei, depoziţiile părţilor vătămate precum şi ale martorilor, alături de probatoriul tehnic, culpa exclusivă a inculpatei este dovedită dincolo de orice putinţă de tăgadă cu privire la săvârşirea faptei prevăzută în dispoziţiile art.184 alin.3 şi 4 din Codul penal, aspect reţinut de instanţa de fond în momentul pronunţării.
Prin sentinţa penală nr.117/15.10.2008 a Judecătoriei Sighişoara, în baza art.11 pct. 2 lit.b rap. la art.10 lit.f Cod procedură penală, cu referire la art.284 Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei A. F., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.184 alin.1 şi 3 Cod penal, ca urmare a lipsei plângerii prealabile;
-în baza art.184 alin.2 şi 4 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin. l lit.a şi c Cod penal şi art.76 alin. l lit.e Cod penal, a fost condamnată inculpata la 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă (în dauna părţii vătămate F.N.);
-în baza art.81 Cod penal, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani şi 4 luni de zile, termen de încercare stabilit în condiţiile art.82 Cod penal;
-în baza art.359 Cod procedură penală, a fost atrasă atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării;
-în baza art.346 alin.4 Cod procedură penală, a fost lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă C.V. l. şi acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Tg. Mureş, referitoare la cheltuielile de spitalizare ale părţii civile C.V. I.;
-în baza art.14 şi art.346 Cod procedură penală, raportat la art.998 şi următoarele Cod civil a fost obligată inculpata la plata sumei de 1365 euro, cu titlu de daune materiale şi respectiv suma de 4500 lei, daune morale către partea civilă F. N.;
-au fost respinse restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă F. N. şi de Spitalul Clinic de Urgenţă Tg.Mureş;
-s-a constatată că SC A. R. A.SA, Sucursala Mureş, are calitatea de asigurător de răspundere civilă;
-a fost obligat inculpata să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Tg.Mureş suma de 2.809,13 lei, cu titlu de daune materiale;
-în baza art.191 alin.l Cod procedură penală, a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare, avansate de stat;
-în baza art.192 alin. 3 Cod procedură penală, celelalte cheltuieli avansate de stat au rămas în sarcina acestuia;
-în baza art.193 alin.l Cod procedură penală, a fost obligată inculpata să plătească părţii civile F. N. suma de 1.855 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, instanţa de prim grad a reţinut că vinovăţia inculpatei, privind săvârşirea infracţiunii prev. de art.184 alin.2 şi 4 Cod procedură penală rezultă din declaraţiile martorilor F. R. I., J. V., A. S. I., din raportul de expertiză tehnico-auto, raportul de la expertiză medico-legală, declaraţiile părţilor civile şi declaraţiile inculpatei, însă conform dispoziţiilor art.184 alin. 5 Cod penal pentru faptele prevăzute în alin.l şi 3, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Întrucât persoana vătămată C. V. I.nu a formulat plângere prealabila împotriva inculpatei, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, instanţa de prim grad a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei, ca urmare a lipsei plângerii prealabile.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal, organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu, deoarece pentru această infracţiune legea nu mai prevede că acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă persoanei vătămate.
Astfel, instanţa de fond apreciind că vinovăţia inculpatei rezultă din probele administrate, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.184 alin. 2, şi 4 Cod penal, i-a aplicat acesteia pedeapsa închisorii, care a fost coborâtă sub minimul special.
Cu privire la latura civilă, instanţa de prim grad a constatat că partea vătămate C.V. I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7000 lei, daune morale, partea vătămată F. N., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4640 euro plus dobânda legală aferentă, daune morale, din care suma de 3640 reprezentând echivalentul prejudiciului cauzat prin imposibilitatea prezentării la locul de muncă, în perioada septembrie-decembrie 2004, iar suma de 1000 euro reprezintă contravaloarea medicamentelor, consultaţiilor, tratamentul de recuperare şi a regimului alimentar, iar suma de 2500 euro reprezentând daune morale; partea vătămată Spitalul Clinic de Urgenţă Tg.Mureş s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3404,78 lei, plus dobânda legală aferentă din care suma de 2809,13 lei, cheltuieli de spitalizare pentru partea civilă F. N., 425,23 lei, cheltuieli de spitalizare pentru partea civilă C.V. I. şi respectiv 170,42 lei, pentru martorul F. R.
De asemenea, s-a mai constatat că în urma acţiunii inculpatei partea civilă F. N. şi Spitalul Clinic de Urgenţă Tg.Mureş au suferit câte un prejudiciu care dă dreptul la despăgubire. Astfel, partea civilă F. N. a suferit atât un prejudiciu material, cât şi un prejudiciu moral, iar partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Tg.Mureş a suferit un prejudiciu moral.
Având în vedere că s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la infracţiunea prev. de art.184 alin. l şi 3 Cod penal, pentru lipsa plângerii prealabile, instanţa de fond a lăsat nesoluţionat acţiunea civilă formulată de C. V. I. şi acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Tg.Mureş, referitoare la cheltuielile de spitalizare ale părţii civile C. V. I.
Totodată, inculpata a fost obligată la plata către partea civilă F. N. a daunelor morale şi materiale.
Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului nr. … al Judecătoriei Sighişoara, a susţinerilor părţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public, dar şi din oficiu în limitele efectului devolutiv, Tribunalul Mureş le-a găsit nefondate.
Criticile aduse de partea civilă C. V. I. cu privire la soluţia de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatei A. F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 184 alin. l şi 3 Cod procedură penală nu au fost primite considerându-se că legea penală prevede şi cere expres existenţa plângerii prealabile pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.
S-a apreciat că insuficienta pregătire juridică sau chiar lipsa totală a cunoştinţelor în domeniu nu constituie argumente care să facă posibilă neaplicarea unei dispoziţii legale imperative.
Cu privire la circumstanţele atenuante reţinute de instanţa de prim grad la individualizarea pedepsei aplicate pentru infracţiunea prev. de art. 184 alin. 2 şi 5 Cod procedură penală, s-a reţinut că acestea au fost aplicate în baza unor elemente clare, obiective şi verificabile.
Astfel, prevederile art. 74 alin. l Cod penal referitoare la conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii sunt dovedite de fişa de cazier judiciar din care rezultă atât că inculpata este la primul conflict cu legea penală cât şi inexistenţa unor alte forme de sancţionare.
În consecinţă, instanţa de apel a apreciat că reţinerea acestor circumstanţe s-a făcut în mod justificat, iar odată reţinute, prevederile art. 76 Cod penal obligă la aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
De asemenea, instanţa a constatat că şi modalitatea de soluţionare a acţiunilor civile este la adăpost de orice critică, în condiţiile în care suma acordată cu titlu de daune morale reprezintă o reparare justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit (trauma, suferinţe fizice, durata mare a zilelor de îngrijire, pierderea unui organ) astfel cum era acesta conturat şi determinat la data judecării cauzei.
S-a considerat că, complicaţiile care pot interveni în viitor, eventualele riscuri care ar putea-o împiedica pe partea vătămată să poată avea copii, nu întrunesc condiţiile unui prejudiciu cert, determinat sau determinabil, pentru a putea da naştere unui drept la despăgubiri în acest moment.
Cu privire la criticile aduse de inculpata apelanta A. F., instanţa de apel a apreciat că acestea vizează o interpretare excesiv de formalistă a textelor de lege şi că actele existente la dosarul de urmărire penală, respectiv procesul - verbal din data de 26.08.2004 al organului de poliţie, adresa din 23.09.2005 (fila 12 dosar urmărire penală), ambele anterioare începerii urmăririi penale (care a avut loc în 30.09.2005) cuprind suficiente elemente (descrierea faptei, a împrejurărilor, a persoanelor implicate), pentru a fi asimilate sesizării din oficiu.
Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal recurs părţile civile C. I. V. şi F. N. care au solicitat să se reţină culpa exclusivă a inculpatei la săvârşirea infracţiunii prev. de art.184 alin.3 şi 4 Cod penal. S-a mai solicitat să se constate că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la fapta prev. de art.184 alin.1 şi 3 Cod penal având ca parte vătămată pe C.V. I., pentru că există plângere depusă în termen legal. Pe latură civilă s-a solicitat ca inculpata să fie obligată la plata tuturor despăgubirilor materiale şi morale solicitate.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi în limitele investirii, instanţa de control judiciar a admis recursul declarat pentru următoarele considerente:
Prin petiţia depusă la data de 28.09.2004 părţile vătămate C.V. şi F. N. au depus „constituire de părţi civile” petiţie prin care solicitau despăgubiri materiale şi morale precum şi cheltuieli reprezentând onorarii de avocat. Totodată în această cerere se făcea referire la infracţiunea pentru care este cercetată inculpata A. F. şi la faptul că aceasta nu s-a întâlnit cu părţile civile pentru a concilia litigiul intervenit între ele.
Prin sentinţa penală nr.117/2008 Judecătoria Sighişoara a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei A. F., considerându-se că lipseşte plângerea prealabilă a părţilor civile.
Considerăm că în mod greşit a fost apreciată cererea părţilor civile ca neconstituind o plângere penală atâta vreme cât această plângere întruneşte condiţiile de legalitate prev. de art.283 Cod procedură penală, respectiv este indicată făptuitoarea, fapta, adresele părţilor precum şi faptul că părţile vătămate s-au constituit părţi civile, anexându-se acte doveditoare printre care certificate medico-legale de constatare a leziunilor suferite de părţile vătămate şi copia procesului verbal încheiat de IPJ Mureş în care este descrisă fapta săvârşită de inculpată (f.18 dosar urm.pen.).
Ca atare, în cauză, devine incident cazul de casare, prev. de art.3859 pct.10 Cod procedură penală, respectiv instanţele inferioare nu s-au pronunţat asupra faptei prev. de art.184 alin.1 şi 3 Cod procedură penală cu privire la partea vătămată C. V.I. Avându-se în vedere disp. art.281 rap. la art.33 lit.b Cod procedură penală şi art.35 Cod procedură penală instanţa, în baza art.38515 pct.1 lit.c Cod procedură penală, a casat integral decizia atacată şi a desfiinţat în tot sentinţa penală nr.117/15.10.2008 a Judecătoriei Sighişoara care va trebui să analizeze cauza sub toate aspectele luând în considerare plângerea penală depusă de părţile vătămate C.V. I. şi F. N.
Văzând şi disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală.
Arestare preventivă. Obligarea de a nu părăsi localitatea. Coexistenţa celor două măsuri. Inadmisibilitate.
C.pr.pen. , art. 136
Subzistenţa faţă de inculpat a două măsuri preventive în acelaşi timp şi în aceeaşi cauză este nelegală, întrucât art. 136 C. pr. pen. Prevede în mod expres că faţă de învinuit sau inculpat se poate lua doar o singură măsură preventivă.
Dostları ilə paylaş: |