Cerinţele necesare faţă de nivelul
general de pregătire al elevilor
1. Formarea capacităţii de receptare a mesajului oral sau scris (audiere/citire)
Dezvoltarea capacităţii de reţinere a mesajului oral (sunet, grup de sunete, cuvânt, grup de cuvinte, propoziţie). Formarea deprinderii de identificare a poziţiei sunetului în silabă şi în cuvânt, a cuvântului în propoziţie; de identificare a numărului sunetelor şi al silabelor dintr-un cuvânt, al cuvintelor dintr-o propoziţie. Formarea deprinderii de sesizare a pronunţării corecte a unor consoane.
să formeze capacitatea de reţinere şi receptare a mesajului oral;
să identifice poziţia sunetului în silabă, cuvânt etc.;
să identifice numărul sunetelor, silabelor, cuvintelor;
să sesizeze pronunţarea corectă a unor consoane;
Noţiunea de carte. Familiarizarea elevilor cu formatul cărţii, coperta, foaia, pagina, numerotarea, direcţii de orientare în pagină.
să aibă cunoştinţe referitoare la noţiunea de carte;
să se orienteze în pagină;
să identifice formatul cărţii etc.;
Familiarizarea cu literele mici şi literele mari, de tipar şi de mână, în abecedar.
să se familiarizeze şi să cunoască literele mari şi mici, de tipar şi de mână;
Îmbinările de litere ai, ia, ii, ie, ea, ei, ae, iu, ui, ua, au, eu, eo, io, oa, oi, ou, ăi, uă, ău, îu, îi.
să cunoască îmbinările de litere, să le citească;
Citirea vocalelor a, ă, â, e, i, î, o, u.
să cunoască vocalele şi să le citească;
Citirea consoanelor b, c, d, f, g, h, j, k, l, m, n, p, q, r, s, ş, t, ţ, v, w, x, y, z.
să cunoască consoanele, să le citească corect;
Grupurile de litere ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi.
să cunoască şi să citească grupurile de litere;
să cunoască şi să citească corect grupurile de litere;
Alfabetul.
să cunoască literele alfabetului şi să le rostească;
să citească propoziţii scurte şi texte de dimensiuni nu prea mari.
2. Formarea capacităţii de comunicare (orală sau scrisă)
Comunicarea orală
Comunicarea este schimbul de informaţii între oameni (dialoguri despre viaţa de şcolar, despre familie, despre natură etc.) Comunicarea poate fi monologată şi dialogată. Monologul este comunicarea realizată de o singură persoană; în acest caz vorbirea este redată la persoana I (eu) sau la persoana a III-a (el, ea). Componentele comunicării dialogate (discutate aplicativ, fără teoretizări): persoana care transmite informaţia, persoana care primeşte informaţia şi informaţia propriu-zisă (prin cuvinte, gesturi, semnale sonore).
să poată întreţine o comunicare monologată sau dialogată; (cu o persoană sau cu mai multe);
să poată reda vorbirea la persoana I (eu); sau la persoana a III-a (el, ea);
să poată reda informaţia prin cuvinte, gesturi, semnale sonore;
Formularea mesajului oral (aplicativ, fără teoretizări)
Cuvântul ca element al comunicării. Folosirea cuvintelor noi în alte contexte. Propoziţia.
să poată înţelege sensul lexical al cuvântului, să folosească cuvinte noi în diferite contexte;
să alcătuiască propoziţii cu cuvinte noi;
Dialogul – convorbirea între două sau mai multe persoane. Formulele elementare de iniţiere, de alcătuire a propoziţiilor, menţinerea şi încheierea dialogului.
să aibă curiozitatea de iniţiere aunui dialog;
să folosească formule elementare de alcătuire a unui dialog (iniţiere, menţinere, încheire);
să alcătuiască dialoguri;
Elevii, folosindu-şi deprinderile de exprimare orală, trebuie să realizeze următoarele acte de vorbire:
iniţierea sau încheierea unei discuţii;
caracterizarea unei persoane sau a unui obiect;
formularea unor întrebări şi a unor răspunsuri complete;
oferirea unor informaţii despre caracterizarea proprie sau despre trăsăturile fizice sau morale ale membrilor familiei;
oferirea unor informaţii despre forma şi despre utilitatea unor obiecte;
exprimarea acordului sau a dezacordului în legătură cu un fapt.
să poată iniţia sau finaliza o discuţie;
să poată caracteriza o persoană sau un obiect;
să poată formula întrebări şi să dea răspunsuri;
să poată oferi unele informaţii despre propria caracterizare sau despre membrii familiei;
să ofere informaţii despre forma şi despre utilitatea unor obiecte;
să exprime acordul sau dezacordul în legătură cu un fapt;
Pentru însuşirea actelor de vorbire necesare se pot organiza:
discuţii libere despre jocuri, jucării, filme de desene animate, filme pentru copii;
discuţii despre întâmplări şi fapte din viaţa proprie, despre comportarea civilizată, despre mediul şcolar;
discuţii despre regulile de circulaţie rutieră, despre regulile de igienă sanitară, despre ocrotirea naturii etc.
să discute liber despre jocuri, jucării, filme de desene animate, filme artistice pentru copii;
să discute despre întâmplări şi fapte din viaţa proprie, despre comportare civilizată, despre mediul şcolar;
să discute despre regulile de circulaţie rutieră, despre regulile de igienă sanitară, despre ocrotirea naturii etc;
Comunicarea scrisă. Procesul scrierii
Organizarea scrierii. Elementele grafice (linii, puncte, bastonaşe, zale, bucle, semiovale, ovale, noduleţe). Literele mici şi literele mari scrise de mână. Alfabetul. Scrierea cuvintelor.
să scrie elemente grafice (linii, puncte, bastonaşe, zale, bucle, semiovale, noduleţe) cu ajutorul învăţătorului; singuri cu unele imprecizii; cu autocorectări; corect şi precis;
să scrie litere mici şi mari de mână, cuvinte cu autocorectări, cu precizie şi corect, caligrafic;
Ortografia. Scrierea ortografică a cuvintelor. Scrierea cu literă mare la începutul propoziţiei. Scrierea cu literă mare a substantivelor proprii (fără referire la terminologia gramaticală). Scrierea corectă a cuvintelor care conţin grupurile de litere: ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi. Scrierea corectă a cuvintelor care conţin diftongii: oa, ea, ia, ie, ua, uă. Scrierea corectă a cuvintelor care conţin litera x.
să scrie cu literă mare la începutul propoziţiei;
să scrie corect cuvintele ce conţin grupuri de litere;
să scrie cu literă mare substantivele proprii;
să scrie corect diftongii;
să scrie corect cuvintele care conţin litera x;
Punctuaţia. Folosirea corectă a semnelor de punctuaţie: punctul, semnul interogativ, exclamativ.
să sesizeze scrierea corectă a semnelor de punctuaţie;
Despărţirea cuvintelor în silabe (numai intuitiv, fără cunoaşterea regulilor). Scrierea propoziţiilor şi a unor texte de mică întindere. Scrierea de mână şi prezentarea textului. Scrierea caligrafică. Aşezarea corectă în pagină (respectarea spaţiului dintre cuvinte).
să despartă cuvintele în silabe;
să aşeze în pagină corect, cu respectarea spaţiilor a unor propoziţii, texte de mici proporţii;
să scrie corect, caligrafic, citeţ, respectând semnele de punctuaţie.
Scrierea după dictare.
să copie litere, cuvinte, propoziţii şi texte, scrise de mână şi de tipar;
Notă:
Textele pentru dictare nu vor depăşi, la sfârşitul clasei I, 40 de cuvinte. Într-un asemenea text nu vor fi utilizate linii de dialog.
Elementele alcătuirii comunicării
Propoziţia. Cuvântul. Silaba.
să asculte şi să scrie sau să scrie rostind în glas;
Noţiunile nu vor fi definite, lucrându-se cu acestea în mod intuitiv. În perioada preabecedară, accentul se va pune pe comunicarea orală, folosindu-se pentru silabisire numai cuvinte monosilabice, bisilabice sau trisilabice, care nu vor conţine diftongi, triftongi sau consoane redate în scris prin grupurile de litere ce, ci, ge, gi şi che, chi, ghe, ghi.
să alcătuiască cuvinte monosilabice, bisilabice sau trisilabice, ce nu conţin diftongi sau consoane ce intră în componenţa grupurilor de litere;
Sunetele limbii române. Articularea vocalelor şi a consoanelor.
să numească sunetele limbii române şi să scrie grafic simbolurile prin care sunt prezentate; să articuleze corect vocalele şi consoanele.
PERIOADA PREABECEDARĂ
Exemple de activităţi de învăţare
Cerinţele necesare faţă de nivelul
general de pregătire al elevilor
Scopul general al acestei perioade este crearea premizelor necesare pentru însuşirea cititului şi a scrisului. Atingerea acestui scop presupune realizarea următoarelor sarcini:
formarea deprinderilor de analiză fonetică;
pregătirea mâinii pentru scris;
îmbogăţirea şi sistematizarea reprezentărilor despre lumea înconjurătoare;
familiarizarea copiilor cu şcoala şi noul rol social – rolul de elev;
formarea priceperilor de a asculta şi de a înţelege o operă literară pentru copii, de a-i reproduce conţinutul (prin recitare sau prin povestire);
familiarizarea cu unele cărţi destinate vârstei date;
dezvoltarea capacităţilor de a intra în contact cu învăţătorii şi colegii, de a înţelege întrebările şi sarcinile care li se dau, de a răspunde şi de a reacţiona adecvat la ele.
să îşi formeze capacitatea de a citi şi a scrie;
să distingă după auz vocalele şi consoanele;
să stabilească succesiunea sunetelor în cuvinte de structuri diferite de silabe şi de sunete (au, ua, am, ma, mama ş. a.);
să respecte poziţia dreaptă la scris;
să ţină corect stiloul în timpul scrisului;
să se orienteze în liniatura caietului;
să recunoască elementele literelor şi să le reproducă corect în spaţiu.
să recunoască şi să citească literele mici şi mari de tipar şi de mână, izolate şi în cuvinte;
să alcătuiască cuvinte noi prin diferite modalităţi;
să posede câmpul de citire de cel puţin un cuvânt;
să citească fluent cuvinte formate din una-trei silabe;
să citească cuvinte şi să redea conţinutul acestora;
să memoreze literele în ordinea lor alfabetică;
să recunoască grupurile de litere şi să le pronunţe corect;
să utilizeze semnele de punctuaţie în scris şi să respecte în vorbire (citire) intonaţia cerută de acestea;
să-şi concentreze atenţia pentru a asculta ştiri formulate de persoane diferite despre lumea înconjurătoare;
să manifeste curiozitate faţă de informaţia ascultată;
să se familiarizeze cu noul rol social de elev;
să-şi cunoască datoriile şi drepturile;
să asculte şi să înţeleagă o operă literară;
să redea conţinutul operei;
să cunoască unele cărţi corespunzătoare vârstei;
să intre în contact cu învăţătorul şi cu colegii de clasă;
să înţeleagă întrebările şi sarcinile pe care le au şi să reacţioneze adecvat la ele;
Izvoarele principale, ce vor oferi materialul necesar pentru realizarea acestor sarcini, sunt: mediul înconjurător (natural şi social), operele literare citite copiilor, mijloacele intuitiv-ilustrative, tehnice, audio-vizuale, de informaţie, activitatea practică a copilului.
La baza organizării activităţii se află principiul de la viaţă la carte, de la carte la viaţă şi activitate practică.
Printre activităţile de bază, care garantează realizarea acestui principiu, pot fi numite: audierea şi analiza elementară a operelor literare, citite sau povestite copiilor, ascultate pe disc sau bandă de magnetofon, reproducerea şi memorizarea, cuvântul învăţătorului, conversaţia, excursiile în mijlocul naturii şi observaţiile nemijlocite, diverse tipuri de jocuri, muncă practică.
Forma principală de lucru este lecţia mixtă. În cadrul ei elevii vor efectua exerciţii de analiză fonetică, de pregătire a mâinii pentru scris, de dezvoltare a comunicării orale şi se vor familiariza cu unele opere accesibile vârstei respective.
Luând în consideraţie tipul de bază al activităţii copiilor, caracterul intuitiv al gândirii lor, jocul şi activitatea practic-intuitivă vor ocupa un loc important în procesul de instruire şi educaţie.
1. Dezvoltarea fondului de reprezentări despre mediul înconjurător
Prima zi de şcoală – Familiarizarea copiilor cu şcoala şi cu noul rol social – rolul de elev. Conversaţie pe tema: „1 septembrie – Ziua cunoştinţelor”. Şcoala natală: denumirea, adresa, descrierea interiorului (clasele, cabinetele, cancelaria, sala de festivităţi) şi a exteriorului (împrejurimile şcolii, curtea, terenul sportiv şi de joc, lotul experimental, natura, serviciile auxiliare); conducerea şi lucrătorii şcolii; regimul şi atmosfera în timpul lecţiilor, la pauză, în timpul activităţilor extraşcolare; formele de adresare către învăţător, angajaţii şcolii, colegii de clasă şi de şcoală.
Vocabular tematic: şcoală, clasă, cabinet, atelier, sală de sport, sală de festivităţi, bibliotecă, muzeu, recreaţie, mobilier şcolar, rechizite şcolare, cabinetul directorului, cantină, bufet.
să se familiarizeze cu noul rol în societate;
să-şi formeze responsabilitatea şi obligaţiile faţă de şcoală;
să înţeleagă rolul şcolii în viaţă;
să conştientizeze rolul personalului care lucrează în şcoală;
să se poată orienta în spaţiul şcolii;
să se poată comporta în incinta şcolii şi în afara ei;
să însuşească cuvintele din vocabularul expus de învăţător;
2. Actualizarea, îmbogăţirea şi sistematizarea reprezentărilor şi a vocabularului referitor la temele:
Prima carte de citire. Familiarizarea cu “Abecedarul”. Discuţie despre abecedar (copertă, foi, pagină).
să poată numi satul, oraşul, raionul, regiunea, ţara în care trăieşte;
să memorizeze cuvinte noi;
Şcoala, clasa, rechizitele şcolare. Clasa – locul principal de muncă al elevului; cunoaşterea mobilierului din clasă şi a materialelor didactice ca avut obştesc; rechizitele şcolare; sistemul de raporturi: învăţător-elev, elev-învăţător, elev-elev, regulile igienice şi de conduită şcolară.
să folosească practic cuvintele deja cunoscute în formularea unor propoziţii mici;
să numească rechizitele şcolare cunoscute;
să ia cunoştinţă cu noile cuvinte;
să cunoască regulile igienice şi de conduită şcolară;
să memorizeze şi să alcătuiască propoziţii mici cu aceste cuvinte;
Poveştile: ”Capra cu trei iezi”, “Ursul păcălit de vulpe”, “Punguţa cu doi bani”. Familiarizarea elevilor cu personajele principale şi secundare. Povestirea consecutivă conform tablourilor.
să păstreze în memorie cuvintele şi să le folosească în povestirea textului:
În livadă. Viaţa şi munca oamenilor. Panorama satului şi a oraşului în timpul toamnei.
Vocabular tematic: anotimp, toamnă, lunile de toamnă, septembrie, octombrie, noiembrie, schimbări în natură, păsări călătoare, lucrări agricole, recoltare, roadă, belşug, depozit, hambar, ladă, coşuri.
să cunoască muncile oamenilor din sat şi oraş în anotimpul toamnei;
să-şi expună părerea desprea viaţa şi munca oamenilor;
să memorizeze cuvintele şi să le folosească în practică;
Ne jucăm. Schimbările ce au loc în viaţa copiilor. Jocurile specifice grădiniţei. Jocurile copiilor de vârstă şcolară. Asemănările şi deosebirile jocurilor copilăreşti.
Vocabular tematic: căsuţă, nisip, maşinuţă, umbrelă de soare, căsuţă din poveşti, teren sportiv, fotbalişti, portar, avion, motocicletă, telefon, rachetă.
să observe schimbările ce au loc în viaţa copiilor;
să deosebească jocurile de la grădiniţă cu cele de la şcoală sau să le găsească asemănări;
să memorizeze cuvintele şi să alcătuiască propoziţii cu ele;
La rug. Odihna copiilor, a adolescenţilor şi a adulţilor la rug.
să observe schimbările ce au loc în natură, în viaţa şi munca oamenilor, în viaţa animalelor, a păsărilor;
să observe ce şi unde creşte;
să însuşească şi să deosebească legumele de fructe, livada de pădure.
3. Crearea premizelor de însuşire a cititului
Lucrul asupra propoziţiei. Familiarizarea practică cu propoziţia; separarea propoziţiilor în vorbire; stabilirea limitelor propoziţiei; împărţirea propoziţiei în cuvinte; alcătuirea propoziţiei dintr-un cuvânt, din două, din trei cuvinte, după desene cu subiect şi care reprezintă diferite obiecte; alcătuirea modelelor grafice; alcătuirea propoziţiilor corespunzătoare modelelor grafice propuse; determinarea numărului şi a ordinei cuvintelor în propoziţie; modelarea propoziţiei (prin liniuţe).
Formarea reprezentărilor fonetice
Cuvântul ca unitate iniţială a vorbirii; structura fonetică a cuvântului; ordinea sunetelor în cuvânt, sunetele vorbirii în comparaţie cu sunetele din natură, sunetele vocalice şi sunetele consonantice; deosebirea lor după pronunţare (după auz şi articulare); priceperea de a delimita sunetele din cuvânt (la început, la mijloc, la sfârşitul cuvântului), de a numi sunetele în cuvântul dat; modelarea cuvântului prin semne convenţionale (cerculeţe sau puncte pentru vocale şi liniuţe pentru consoane). Silaba. Priceperea de a împărţi cuvintele în silabe şi de a le rosti corect, de a distinge cuvintele formate dintr-o silabă de cuvintele formate din două sau din trei silabe, de a forma cuvintele din silabele date; familiarizarea practică cu rolul vocalelor de a forma silabe şi cuvinte, de a stabili accentul.
Separarea sunetelor din cuvinte şi articularea lor. Familiarizarea cu sunetele vocale.
să modeleze grafic propoziţii alcătuite din unu-două-trei cuvinte;
să le separe, determinând numărul lor;
să alcătuiască propoziţii după desene cu subiect;
să modeleze cuvântul prin semnele convenţionale;
să împartă cuvântul corect în silabe;
să modeleze vocalele şi consoanele prin semnele convenţionale;
să poată denumi ordinea sunetelor în cuvânt;
să delimiteze după auz şi alcătuire sunetele din cuvânt (la început, la mijloc, la sfârşit);
să poată stabili accentul;
să separe sunetele din cuvinte şi să le articuleze;
să cunoască vocalele;
4. Crearea premizelor de însuşire a scrisului
Pregătirea mâinii pentru scris. Familiarizarea cu regulile de scriere. Conturarea după şablon a figurilor mărginite din linii drepte (pătrate, dreptunghiuri, triunghiuri, romburi sau altele), de linii curbe închise (pară, măr, prună, roată, muşeţel), izolat şi în grup, formând anumite ornamente; haşurarea figurilor desenate după şablon cu linii drepte, trase într-o singură direcţie şi în direcţii opuse, cu linii ondulate, cu semiovale, scrise în lanţ, cu punct; reproducerea după model a figurilor din linii drepte şi curbe închise, haşurarea lor; linii frânte şi în spirală (scrise fără ridicarea mâinii), din ovale, puncte ş. a.
Scrierea elementelor principale ce intră în componenţa literelor: grupa cârligului, grupa biciului, grupa ovalului.
să cunoască regulile de scriere;
să scrie după şablon;
să haşureze figurile desenate;
să pregătească mâna pentru scris;
să scrie fără ridicarea mâinii;
să scrie elementele principale ce intră în componenţa literelor.
